Gazeta Transilvaniei, septembrie 1918 (Anul 81, nr. 100-111)
1918-09-01 / nr. 100
Nr. 100. . Brașov, Sâmbătă I (14) Septembre 1918. ABONAMENTUL: . Pe un an............................... 24 Coroane. n i li n ..........................12 n n V4 »...........................* 7 » i lună . . 2‘5o cor. Numărul 12 bani. ZIAR POLITIC^ NATIONAL. Redactor reapasabil: G. Crainic. Editura: Tipografia „Gazeta Transilvaniei*1, Strada Prundului Nr. 15. Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială. Manuscrisele nu se înapoiază. Himere ceho slovene. Ca să inteţească şi mai tare la luptă pe câţiva rătăciţi contra patriei proprii antanta a recunoscut poporul ceh şi slovac ca tovarăş de arme, punându-le în vedere, că la pertractări e de pace şi ei vor avea loc la masa verde. Conducătorii poporului cehoslovac şi ai Slovenilor de sud luptă cu toate armele agitaţiei şi propagandei moderne, strigând în gura mare, că statul ceh şi slav de la sud trebue să-şi ia fiinţă. In fruntea mişcării au stat până acum deputaţii naţionalişti Stanek Kramarz (cehi), Dr. Korosec (slovac), iar în ţările antantei a agitat învăţatul profesor de la universitatea din Praga Mazarec care are mare trecere pe lângă regele Angliei şi care după cum e cunoscut, cu banii antantei a organizat în Rusia faimoasa gardă ceho-slovacă, care a luat lupta faţă de bolşevici, cu gândul de a restabili frontul de la răsărit. Dar acţiunea aceasta agitatorică nu s’a mărginit numai la streinătate. * Propaganda acestor agitatori sprijinită de stările desechilibrate din Austria a încercat să străbată până în păturile cele mai largi ale poporului ceh şi slovac. In fruntea mişcări s-a pus chiar preoţimea şi clerul înalt. Metropolitul sloven Jeglics din Laibach în auzul tuturor susţine că el are să fie primatele în statul slovac, ce se va înfiinţa. Şi pe semne ca colea să şi-o pregătească, a trimis el poporului de sub ascultarea sa o pastorală, care desigur numai de duhul blândeţii n’a fost străbătută. Deputaţii germani din părţile Alpilor au protestat în parlament, pentru că guvernul prin nepăsarea lui a lăsat să se răspândească pastorala metropolitului Jeglics. Publicul austriac pretinde foarte energic, ca să păşiască la mijloc chiar regele, căci aici e vorba doar de ‘destrămarea ţării. Guvernul şi-a scuzat atitudinea spunând, că fiind aceasta o chestie delicată şi neaflând de oportun , n’a luat măsuri mai severe, fără să prevadă, însă că pastorala metropolitului Jeglics va face atâta sânge rău. Preoţimea din Praga şi clerul înalt nu se lasă mai prejos, căci în zilele trecute au ţinut o mare adunare, votând o moţiune, că şi clerul primeşte cunoscutele puncte ale partidului naţional ceh. La acest partid naţional s’au alăturat şi socialiştii, cari au stat până acum în rezervă, trimiţându-şi un delegat. Conducătorilor acestei mişcări în urma instigaţiilor antantei, le-au crescut coamele, întratâta că la invitarea ministrului president Husarek, de a se discuta asupra autonomiei naţionale, ce e vorba să se dea popoarelor din Austria, deputatul ceh Stanek nici na voit să se ducă, trimiţându-i vorbă, prin Dr. Korosec (sloven), că despre autonomie nu mai poate fi discuţie, ci de stat ceh şi sloven liber întru toate, — fără să precizeze însă că tot sub sceptrul Habsburgilor. Viitorul apropiat va arăta, că toate acestea sunt numai visuri îndrăsneţe, ridicate pe aripi de vultur. —— (d) Epscopul Prohászka despre strâmtoarea Maghiarismului Luni după amiazi, în sala festivă a societăţii Sf. Ştefan din Budapesta s’a deschis săptămâna socială a catolicilor din partea episcopului Ottokar Prohászka. De faţă au fost numeroase personalităţi din viaţa publică catolică, clerul înalt fu reprezentat, afară de preşedinte, prin Episcopul Ardealului contele Carol Mailath. In vorbirea sa de deschidere, Episcopul Prohászka se ocupă cu strâmtoarea Maghiarismului şi o motivează prin uriaşul rămas înapoi al poporului în cultură, prin neorganizaţie şi prin neajutorarea lor (Hilfslosigkeit). Principalul motiv, că poporul maghiar atot e de rămas în cultură, — zice Episcopul între altele, — este faptul, că şcolile poporale nu sunt în stare de a putea creşte un popor trainic. Din cauza asta, avem inteligenţă, — dar asta nu este crescută pentru ea să lucreze. In toate, măestrul nostru este tradiţia, obiceiul şi indiferentismul aziatic, cu care tractăm toate. Ba este de necrezut cât de puţin se ocupă şcolile noastre cu economia părfiântului. Asta urmează de acolo fiindcă cultura noastră nu este o cultură proprie, ci este un complex strein de forme în grabă importate din străinătate şi cari compun formele de viaţă nouă octrpate. In realitate Ungaria încă nu este ţară culturală. Toate instituţiunile, legile şi creaţiunile noastre de drept, imitează tot forme streine. Regimele noastre nu au făcut altceva decât au călărit necurmat pe sentinţe mercantile şi liberale. Conducătorii noştri niciodată nu au recunoscut, că libertatea nu pentru aceea este, ca să transforme poporul în sclavi. In loc să alcătuim o Ungarie puternică agrară, am privit totdeauna cu o admiraţie cătră Anglia. Pentru a sista amorţeala asta trebue să fie introduse cursuri spre instruirea poporului iarna, în cari se vor propune cunoscinţele economice şi va deştepta interesul poporului, prin instructori călători, prin producţiuni chinematografice şi prin broşuri publice, iar pentru viitor şcolile să fie reformate şi trebue scoase din sfera unui intelectualism doctrinar. Copilul din popor n’are să fie maltratat cu lucruri gramaticale, ci trebue pus într’un Milieu în care i se desvoaltă şi lărgeşte orizontul şi în care i se agereşte, mâna, ochiul şi mintea paralel. In locul pedagogilor teoretici, instructorii lui să fie oamenii vieţii. Pe acest teren şi miliţia poate împlini o misiune importantă. Un alt motiv al scăderilor noastre poporale este neorganizarea noastră. Puterea lucrativă stă fără ajutor în faţa problemelor pentru exploatarea pământului. Devastările răsboiului adeseori au dus la sărăcie şi acum toate se îndesue spre mai mare productivitate. Această multiproductivitate, să nu fie predată băncilor, aceasta nu ar însemna altceva, decât, îngrăşarea capitalului internaţional, cu eschiderea poporului. In mânile băncilor pământul devine numai obiect de speculaţiune. Bizuinţa noastră trebue să bată întracolo, ca micii noştri proprietari să producă tot mai mult. Aceasta însă nu o putem ajunge decât prin organizaţie. Spre acest scop aveau lipsa de maşini, asociaţiuni cooperative, o valorizare mai raţională a productelor, fabrici şi alte stabilimente industriale. A treia rădăcină a răului pentru maghiarism este neajutorarea şi slăbiciunea poporului, întrucât şi azi ca şi înainte de asta cu 50 ani, încă tot spiritul vechiu de castă domneşte şi viează. Legea a şters deja de mult reprezentanţa castelor şi totuşi în sentiment şi inimă există ca mai departe. Pături întregi