Gazeta Transilvaniei, septembrie 1918 (Anul 81, nr. 100-111)

1918-09-01 / nr. 100

Nr. 100. . Brașov, Sâmbătă I (14) Septembre 1918. ABONAMENTUL: . Pe un an............................... 24 Coroane. n i li n ..........................12 n n V4 »...........................* 7 » i lună . . 2‘5o cor. Numărul 12 bani. ZIAR POLITIC^ NATIONAL. Redactor reap­asabil: G. Crainic. Editura: Tipografia „Gazeta Transilvaniei*1, Strada Prundului Nr. 15. Redacţia şi administraţia: Strada Prundului Nr. 15. Inseratele se primesc la administraţie. Preţul după tarif şi învoială. Manuscrisele nu se înapoiază. Himere ceho­ slovene. Ca să inteţească şi mai tare la luptă pe câţiva rătăciţi contra pa­triei proprii antanta a recunoscut poporul ceh şi slovac ca tovarăş de arme, punându-le în vedere, că la pertractări e de pace şi ei vor avea loc la masa verde. Conducătorii poporului ceho­slovac şi ai Slovenilor de sud luptă cu toate armele agitaţiei şi propagan­dei moderne, strigând în gura mare, că statul ceh şi slav de la sud trebue să-şi ia fiinţă. In fruntea mişcării au stat pân­ă acum deputaţii naţionalişti Stanek Kramarz (cehi), Dr. Korosec (slovac), iar în ţările antantei a agitat învăţa­tul profesor de la universitatea din Praga Mazarec care are mare tre­cere pe lângă regele Angliei şi care după cum e cunoscut, cu banii an­tantei a organizat în Rusia faimoasa gardă ceho-slovacă, care a luat lupta faţă de bolşevici, cu gândul de a re­stabili frontul de la răsărit. Dar acţiunea aceasta agitatorică nu s’a mărginit numai la streinătate. * Propaganda acestor agitatori spri­jinită de stările desechilibrate din Austria a încercat să străbată până în păturile cele mai largi ale popo­rului ceh şi slovac. In fruntea miş­cări s-a pus chiar preoţimea şi clerul înalt. Metropolitul sloven Jeglics din­ Laibach în auzul tuturor susţine că el are să fie primatele în statul slovac, ce se va înfiinţa. Şi pe semne ca colea să şi-o pregătească, a tri­­mis el poporului de sub ascultarea sa o pastorală, care desigur numai de duhul blândeţii n’a fost străbătută. Deputaţii germani din părţile Alpilor au protestat în parlament, pentru că guvernul prin nepăsarea lui a lăsat să­ se răspândească pastorala metropolitului Jeglics. Publicul a­­ustriac pretinde foarte energic, ca să păşiască la mijloc chiar regele, căci aici e vorba doar de ‘destrăma­rea ţării. Guvernul şi-a scuzat atitudinea spunând, că fiind aceasta o chestie delicată şi ne­aflând de oportun , n’a luat măsuri mai severe, fără să pre­vadă, însă că pastorala metropolitului Jeglics va face atâta sânge rău. Preoţimea din Praga şi clerul înalt nu se lasă mai pre­jos, căci în zilele trecute au ţinut o mare aduna­re, votând o moţiune, că şi clerul primeşte cunoscutele puncte ale par­tidului naţional ceh. La acest partid naţional s’au a­­lăturat şi socialiştii, cari au stat până acum în rezervă,­­ trimiţându-şi un delegat. Conducătorilor acestei mişcări în urma instigaţiilor antantei, le-au crescut coamele, întratâta că la in­vitarea ministrului president Husarek, de a se discuta asupra autonomiei naţionale, ce e vorba să se dea po­­poarelor din Austria, deputatul ceh Stanek nici na voit să se ducă, tri­­miţându-i vorbă, prin Dr. Korosec (sloven), că despre autonomie nu mai poate fi discuţie, ci de stat ceh şi sloven liber întru toate, — fără să precizeze însă că tot sub sceptrul Habsburgilor. Viitorul apropiat va arăta, că toate acestea sunt numai visuri în­­drăsneţe, ridicate pe aripi de vultur. —— (d­) Ep­scopul Prohászka despre strâmtoarea Maghiarismului­ Luni după amiazi, în sala festivă a societăţii Sf. Ştefan din Budapesta s’a deschis săptămâna socială a catolicilor din partea episcopului Ottokar Prohászka. De faţă au fost numeroase personalităţi din viaţa publică catolică, clerul înalt fu reprezentat, afară de preşedinte, prin Episcopul Ardealului contele Carol Mai­­lath. In vorbirea sa de deschidere, Epis­copul Prohászka se ocupă cu strâmtoarea Maghiarismului şi o motivează prin uria­şul rămas înapoi al poporului în cultură, prin neorganizaţie şi prin neajutorarea lor (Hilfslosigkeit). Principalul motiv, că poporul ma­ghiar a­tot e de rămas în cultură, — zice Episcopul între altele, — este faptul, că şcolile poporale nu sunt în stare de a putea creşte un popor trainic. Din cauza asta, avem inteligenţă, — dar asta nu este crescută pentru ea să lucreze. In toate, măestrul nostru este tra­diţia, obiceiul şi indiferentismul aziatic, cu care tractăm toate. Ba este de necre­zut cât de puţin se ocupă şcolile noastre cu economia părfiântului. Asta urmează de acolo fiindcă cultura noastră nu este o cultură proprie, ci este un complex strein de­­ forme în grabă importate din străinătate şi cari compun formele de viaţă nouă octrpate. In realitate Ungaria încă nu este ţară culturală. Toate instituţiunile, legile şi creaţiu­­nile noastre de drept, imitează tot forme streine. Regimele noastre nu au făcut alt­ceva decât au călărit necurmat pe sen­tinţe mercantile şi liberale. Conducătorii noştri nici­odată nu au recunoscut, că libertatea nu pentru aceea este, ca să transforme poporul în sclavi. In loc să alcătuim o Ungarie puternică agrară, am privit totdeauna cu o admira­ţie cătră Anglia. Pentru a sista amorţeala asta tre­bue să fie introduse cursuri spre instrui­­rea poporului iarna, în cari se vor pro­pune cunoscinţele economice şi va deş­tepta interesul poporului, prin instructori călători, prin producţiuni chinematografice şi prin broşuri publice, iar pentru viitor şcolile să fie refor­mate şi trebue scoase din sfera unui in­telectualism doctrinar. Copilul din popor n’are să fie maltratat cu lucruri grama­ticale, ci trebue pus într’un Milieu în care i­ se desvoaltă şi lărgeşte orizontul şi în care i­ se agereşte, mâna, ochiul şi mintea paralel. In locul pedagogilor teoretici, in­structorii lui să fie oamenii vieţii. Pe acest teren şi miliţia poate împlini o mi­siune importantă. Un alt motiv al scăderilor noastre poporale este neorganizarea noastră. Pu­terea lucrativă stă fără ajutor în faţa problemelor pentru exploatarea pămân­tului. Devastările răsboiului adeseori au dus la sărăcie şi acum toate se îndesue spre mai mare productivitate. Această multiproductivitate, să nu fie predată băncilor, aceasta nu ar în­semna altceva, decât, îngrăşarea capitalu­lui internaţional, cu eschiderea poporului. In mânile băncilor pământul devine numai obiect de speculaţiune. Bizuinţa no­astră trebue să bată întracolo, ca micii noştri p­­roprietari să producă tot mai mult. Aceasta însă nu­ o putem ajunge decât prin organizaţie. Spre­ acest scop aveau lipsa de ma­şini, asociaţiuni cooperative, o valorizare mai raţională a productelor, fabrici şi alte stabilimente industriale. A treia rădăcină a răului pentru ma­ghiarism este neajutorarea şi slăbiciunea po­porului, întrucât şi azi ca şi înainte de asta cu 50 ani, încă tot spiritul vechiu de cas­tă domneşte şi viează. Legea a şters deja de mult reprezen­tanţa castelor şi totuşi în sentiment şi ini­mă există ca mai departe. Pături întregi

Next