Gazeta Transilvaniei, ianuarie 1919 (Anul 82, nr. 10-23)
1919-01-13 / nr. 10
Nr. 10—1919 GAZETA TRANSILVANIEI Pag.na 3. ___ ţeanu (Blaj), T. Popoviciu (Sibiiu) şi Dr. Suciu (Brad). Se aleg totodată şi secţiile, după felul sepiilor, cari sunt chemate să discute şi să aducă hotărâri meritorice, obligatoare pentru profesorii secţiei respective. Se aleg în secţia şc. secundare : „ Păcurarii], Vasile Bichigeanu, T. Simion P. Suciu, Al.Ciura, T. Gherman, I. Blaga, C. Lupea, Pavel Percea, A. Nuţiu, Dr. I. Osianu, Dr. I. Radu. b. Şcolile normale, şi speciale I. T. Negruţiu, P. Dejeu, V. Păcală, Dr V. Stan, ,S. Baciu, Aurelia Suciu, P. Fabian, S. Beşan, N. Mihulin, I. Oîzescu, D. German Dr. I. Baciu. c. Secţia şc. superioare : Roşianu, Dr I. Sâmpăleanu, Dr. N. Macavei, Dr Gh. Pop, Dr. I. Maghiar, Dr. A.. Crăciunescu, Dr M. Olariu, Dr. M.Nenciu, Dr. V. Leichiţa, Br. I. Suciu. Dl preşedinte Andrei Bârseanu mulţămeşte din adâncul inimei îşi exprimă cea mai adâncă satisfacţie pentru munca cea rodnică desfăşurată în aceste trei zile care speră că va aduce cele mai frumoase roade învăţământului . Mulţămeşte dlui Goldiş şeful rezortului cultelor, care ne-a onorat cu prezenţa şi care a promis că va aproba şi va pune în aplicare hotărârile noastre. Dacă începutul atât de frumos s’a făcut sub aripile Asociaţiunei, roagă că şi pe mai departe să-i dee tot sprijinul. Dl dir. dr. V. Bologa, îi urează dlui Bârseanu în numele, congresului viaţă îndelungată să’se bucure până la adânci bătrâneţe de roadele sămânţei aruncate în via Dlui îi mulţămeşte de bunăvoinţa avută să prezideze primul congres al profesorilor români, asigurându-i de stima şi veneraţiunea ce în vom păstra întotdeauna. Cu aceste se încheie primul congres al profesorilor români. După aceea profesorii iau parte la prânzul dat in onoarea lor, de comandantul trupelor române general Moșoiu, la care participă premierul dr. Iuliu Maniu, şi generalul francez Pathé, în preajma camndărilor. (Un sfat al lui Socrates, dat înainte cu 2500 de ani — astăzi tot așa de actual ca atunci). Pe Glaukon, fiul lui Ariston — pe care orgoliul, de a sta în fruntea oraşului, înainte de a fi de 20 de ani, îl îndemnă ca să păşească la o adunare poporală ca orator, pe acest Glaukon nici unul dintre pretinii sau rudeniile sale nu-l putu reţine de la aceasta, deşi se făcu de râs şi fu alungat de pe scena oratorilor. Numai Socrates îl reţinu care şi el îi voia binele de dragul fratelui său Plato şi al unchiului Charmides. Când îl întâlni odată Socrates cercă să-l oprească şi să-l înduplece ca să-l asculte. „Ei, frate Glaukon, îl întrebă Socrates, te-ai hotărât ca să candidezi la conducerea oraşului? ". „In tot cazul, Socrates." „Ei, pe Zeus, e foarte frumos ! Dacă îţi va succede, atunci vei fi în stare să ajungi tot ce doreşti şi vei fi şi în situaţia ca să fii spre folos pretinilor tăi. Vei ridica la vază casa ta, îţi vei înălţa oraşul tău natal, şi numele tău îl vor aminti : mai întâi in oraş, apoi în toată Grecia, ba poate chiar şi între Barbari, sa odinioară numele lui Themistokles." . Când auzi aceste Glaukon, îşi păru mare, şi rămase bucuros pentru a asculta mai departe. „Nu-i aşa, Glaukon, continuă Socrates, că este clar, că dacă vreai să ajungi la onoruri, trebuie să fii spre folosul oraşului ?" „Cum nu, sigur". „Atunci, pentru Dumnezeu, nu fi aşa de tainic, ci ne spune, că cu ce vreai să începi promovarea, binelui obştesc al oraşului ?„ Tăcând puţintel Glaukon, ca şi când s ar gândi că cu ce să înceapă, îl întrebă Soerates . „Ei, dacă ai vrea să promovezi gospodăria unui prietin, ai încerca să-l faci mai bogat. Nu-i aşa ?“ „Fireşte". „Şi se va înbogăţi, dacă îi vor creşte venitele". „Se ’nţelege". „Ei, apoi spune-mi, te rog, că de unde curg astăzi venitele oraşului şi că la ce înălţime se urcă. Tu desigur te-ai interesat de aceasta, pentru a spori cele puţine şi a deschide noi izvoare, cari îi lipsesc încă. „Nu pe Zeus, de aceasta nu m’am interesat încă." „Apoi dacă de aceasta nu te-ai interesat încă, numeştemi barăm cheltuelile oraşului. Căci fără ’ndoială te gândeşti,na să delături spesele de prisos." „Ba, pe Zeus, pentru aceasta , încă n’am avut răgaz". ..Aşa, apoi mai aşteptăm cu înbogăţirea oraşului. Pentrucă, cum să ne gândim la înbogăţirea, lui, când nu-i cunoaştem nici venitele, nici cheltuelile. „La minele de argint ştiu că n’ai fost încă, ca să cauţi, că pentru ce intră de acolo mai puţine venite, decât mai înainte". „Acolo zău n’am umblat încă". „Pe Zeus,ţinutul acela trece de nesănătos ; aceasta este pentru tine o scuză suficientă, când vei fi întrebat de sfat". „Iţi baţi joc !" . „Aceea însă de bună seamă n’ai trecut-o cu vederea, ci te-ai interesat, că bucatele, cari cresc în ţară câtă vreme vor putea nutri oraşul şi de câte mai are lipsă pentru restul anului, ca nu cumva să ţi-se gate fără veste alimentele ci cunoştinţele tale să-ţi facă cu putinţă, ca să-i sari oraşului într’ajutor cu sfatul pentru procurarea celor mai de lipsă". „Asta ar fi cam mult, Socrates, dacă ar trebui să-ţi baţi capul şi cu d’aceste !" • „Doar nimenea nu-şi ştie administra nici gospodăria proprie, dacă nu-şi cunoaşte toate trebuinţele şi dacă nu se gândeşte, cum să le îndeplinească toate. Cu atât mai mult, că oraşul se compune din mai mult decât din ÎO.’OOO de gospodării, şi este un lucru greu, de a purta, grija deodată la atâtea căsnicii. De ce n’ai făcut încercarea mai întâi, ca să ridici gospodăria unchiului tău Charmides ? Nu i-ar fi stricat. Dacă îţi succedea aceasta, atunci te poţi apuca’ să le ajuţi şi altora. Dacă însă nu poţi fi folositor ’ unuia, cum vreai să le fii multora? Dacă cineva nu va putea, avea un talent, este clar, că nu va încerca nicidecât să aibă mai multe“. „O, zise Glaukon, gospodăriei unchiului aş şti eu să mă făc folositor, dacă ar asculta’de mine". „Aşa? Pe unchiul tău nu l poţi îndupleca să te asculte, şi crezi, că ai’ putea să îndupleci pe toţi Athenienii, dimpreună cu unchiul tău? Grijeşte, frate Glaukon, ca din setea ta după glorie să nu-ţi câştigi tocmai contrarul! Nu vezi, că ce primejdios este a zice sau a face lucruri, pe Cari nu le pricepi? Pentru că în toate acţiunile aceia, carise bucură de un renume înalt i şi de admiraţiune sunt dintr’aceia,cari pricep lucrurile mai bine, iar aceia, cari sunt rău văzuţi, ies din numărul celor mai neuştiutori." ' „Dacă vreai să ajungi în oraş la renume mare şi admiraţiune, atunci cearcă după cât poţi, ca să preiepi lucrurile, de cari vreai să te apuci. Dacă ai ajuns, ca în pricepere să-i întreci pe ceilalţi, şi atunci pui mâna pe chestiunile oraşului, aatunci nu m’aş mira, dacă ai ajunge mai uşor ceea ce doerşti.“ (Din amintirile lui Xenophon). uri Oficiale. Notă circulară privitoare la ruperea contactului cu guvernul maghiar. Cătră toate autorităţile bisericeşti. In sensul decisiunei unanime votate în Adunarea Naţională ţinută în 18 Noemvrie 1918 la Alba-Iulia, precum şi în baza decretului-lege Nr. 3632, semnat de Maiestatea Sa Regele Ferdinand I, la 11 Decemvrie 1919, Consiliul Dirigent al Naţiunii Române a luat conducerea serviciilor publice din ţinuturile unite cu Regatul României. Conducerea tuturor chestiunilor privitoare la culte şi instrucţiune publică a fost încredinţată din partea Consiliului Dirigent subsemnatului. Aducându-vă aceasta la cunoştinţă, Vă rugăm să binevoiţi a comunica de urgenţă tuturor oficiilor şi persoanele'?"de sub ascultarea D-voastră, că în toate afacerile bisericeşti,, şcolare şi culturale din cuprinsul teritorului unit acum definitiv cu România, orice contact cu guvernul republican maghiar din Budapesta încetează şi toţi cei avizaţi la sprijinul şi îndrumarea Consiliului nostru dirigent în asemenea afaceri au să se adreseze în viitor către acest Consiliu : „resortul cultelor şi instrucţiunii publice" Sibiiu, Strada Schewis Nr. 5. Asigurându-vă, că toate aceste afaceri suntem decişi a le conduce în spiritul larg democratic şi liberal, care transpiră din hotărîrile Adunării Naţionale de la Alba-Iulia, Vă rugăm totodată să binevoiţi a ne acorda întreg sprijinul D-voastră la înfăptuirea mult doritului progres religios şi cultural, din care va isvorî fericirea tuturor cetăţenilor patriei noastre. Sibiiu, 29 Decemvrie 1918. Vasilie Goldiş şef, resort, de culte şi instruct, pub. * V Din „Gazeta oficială" Nr. 5. Dl. ministru al cultelor şi instrucţ. publice, V. Goldiş, sub Nr. 8. S. VI. 1918, trimite o notă circulară tuturor revizorilor şcolari şi autorităţilor bisericeşti susţinătoare de şcoală, în care cere să se facă rapoarte informative arătând ce măsuri au luat pentru reînceperea învăţământului în şcoalele primare, cari nu funcţionează. Sub Nr. 17. S. IV. 1918 trimite o notă circulară directorilor supremi ai şcoalelor secundare, în care decretează, că în toate şcolile secundare (licee, gimnazii, şcoli reale de stat, confesionale, fundaţionale şi de alte categorii), istoria şi geografia Ungariei se înlocueşte cu istoria Românilor şi geografia ţărilor locuite de