Gazeta Transilvaniei, mai 1919 (Anul 82, nr. 85-107)

1919-05-01 / nr. 85

Pagina 2.GAZETA TRANSILVANIEI Teatrale înainte de reprezentaţie. Fântâna Blanduziei Piesă în 3 acte, un ver­suri de V. Alecsandri Distribuţia rolurilor în piesa „Fântâna Blanduziei". Horaţiu.......................... Mecena.......................... Postumus, pretor . . .Scaur, libert .... Hebro.......................... Zoni, parazit..................... Glutto, idem .... Gallus, notar al lui Horaţi Neera, celebră cântăreață­. Getta, sclava.................... Cebal Strobil.................................. Menas....................... . . Coerax....................... . . Subiectul piesei C. Nottara Cosm­in Manu I. Dumitrescu I. Petreicu Barbelian Ciprian­u Atanasescu O. Bârsan Cleo­pan Orendi Vasilescu Mateescu Tâlvan Tânărul sclav Gallus, scriitorul poe­tului Horaţiu, întâlneşte la Fântâna Blan­­duziei pe frumoasa Getta, sclava lui Scaur, se îndrăgosteşte de ea şi are norocul de a­lbia,şi­ el iubit de dânsă deşi fusese făgă­duită crudului Hebro, supraveghetorul sclavilor lui Scaur. Horaţiu sosind la ace­eaşi fântână cufundat în gânduri­ poetice, simte la rândul său o vie dragoste pen­tru tânăra sclavă, în ciuda Neerei, cântă­reaţa, care urmăreşte în zadar pe poet cu simpatii stăruitoare. Pe de altă parte, bogatul şi vanito­sul parvenit Scaur iubeşte pe’ Neera, o invită la un ospăţ în strălucita sa locu­inţă şi spre a se dovedi şi mai curtenitor şi darnic făgădueşte că va dărui în onoa­rea ei, libertatea aceluia dintre sclavi care-i va eşi întâiul în cale. îndemnaţi însă de Getta, sclavii din palatul lui Sciur închid în beci pe nefe­ricitul supraveghetor Hebro şi es cu toţii întru întâmpinarea Neerei. Astfel Scaur, vrând nevrând, spre a nu-şi călca cuvân­tul dat, îi pune pe toţi în libertate. Dar, la serbare a fost poftit şi Ho­raţiu cu bătrânul şi încă neastâmpăratul Postum şi Ne era nepăsătoare faţă de Scaur îşi trădează destul de făţiş slăbiciunea pentru iubitul ei poet.­ Atunci Scaur gelos şi împins de pizmaşul Zoii sfidează pe Horaţiul cu vorbele; Desfid nu în zadar Pe falnicul Horaţiu de-a face un vers măcar, Şi jur pe însuşi Joe să-i dau orice­va care, Pe-un cântec în onorul Olimpicei Neere Horaţiu improvizează o odă, Insă au atât în onoarea Neerei, cât privind-o me­reu pa Getta, pe care o şi cere ca premiu a izbânzii sale poetice; iar spre mai ma­rea umilire a lui Scaur, când soseşte clipa banchetului, se află că sclavii Iberaţi au mâncat toate bucatele iluştrilor oaspeţi. In zadar caută Scaur să cumpere înapoi de la Horaţiu pe Getta spre a o pu­tea pedepsi cât mai aspru. Horaţiu şi-o păstrează, ba chiar îi destăinueşte dragos­tea ce-i poartă. Aflând însă că ea îl iu­beşte pe Gallus, după o clipă de slăbi­ciune şi de mânie, cu un gest frumos în loc de a lovi pe cei doi sclavi îngenu­­chiaţi, îi fa­c fericiţi zicându-le: Fiţi liberi, după uzul poporului Roman ale cât va fi Fium­o şi Dalmaţia? Bucureşti. — înainte de izbucnirea conflictului italo­american se credea că portul Fiume va reveni Italiei. Tot ce se poate spune azi e că Fiume nu va fi dat nici iugo­slavilor, ci s’a ales soluţia intermediară a internaţionalizărei portului. In ce priveşte Dalmaţia se crede c Italia va obţine cea mai mare parte di ce i se rezervase prin convenţia de l­a Londra. Muzica orăşenească din Braşov va concerta mâne între orele 4’A—6 d. a» la promenada de jos. (­Comunicatul Poli­ţiei orăşeneşti). * 1 * In chestia Bănatului. — După o ştire sosită la Bucureşti din Paris, dl mi­nistru Alex. Vaida Voevod a avut o lungă convorbire cu dl. Pasici, primul delegat sârb la conferinţa păcei, în chestia Bă­natului.* Către casă. Eri a plecat din capi­tală membrii delegaţiei parlamentare fran­ceze, d-nii Kuerguezec şi Meunier. S'a pierdut Un Ausweis de carton bleu-m­arin cu numele, Ecaterina Ştefanescu, ar­­tistă la Teatrul Naţional din Bucureşti conţinând diverse chitanţe. Cine l-a găsit este rugat să­­aducă la otel Vila Kersch camera Nr. 15. Anunţ S’a pierdut ori înaintea sau în vestibulul teatrului Apollo o pelerină de blană (scungs). Aflătorul e rugat a o preda la administraţia ziarului în schimbul unei bune recompense. 1-2 Dna stud de Sărbătoarea muncitorilor. 1 Mai­ este ziua când muncitorii încetează orice lucru, se îmbracă în haine de sărbătoare, percurg străzile manifes­tând pentru principiile unei vieţi mai o­­meneşti, pentru an viitor mai bun. Fără îndoială aceşti muncitori au toate simpatiile oamenilor cu sentiment unman, democartic. A sosit vreme» când cei cari n’au altă avere decât braţele, dar cari prin munca organizată a braţelor susţin întreagă maşinăria de stat, fie re­­corapen»*ţi după cerinţă. A sosit vrem*» când muHsitsrii n’au numai datorii ci şi drepturile ce emenează din feria ce-o re­prezintă. Ce zi frumoasă şi au ales mun­citorii, ca zi de sărbătoare a muncii. Pri­măvara îşi desvăleşte frumseţiile sale toate de ce natura omenească nu le-ar deschide şi pe ale sale? Viaţa muncitorească îşi are deja fi­xate normele sale de sindicatele din toate ţările, deci nu mai începe îndoială că sta­tul român care se înalţă pe temelii sigire sociale, va oferi muncitorimii cadrele ne­cesare de desvoltare. 1 Maiu este sărbătoarea muncii. Par­ticipăm şi noi la ea, pentru că şi noi sun­tem pngetari­­ ai condeiului. Muncim şi noi desinteresat şi cinstit, şi condeiul nos­tru îşi are rostul său bine definitiv în viaţa obştească, şi munca noastră se con­topeşte cu munca celorlalţi proletari pen­­tru ca să împăcăm necesităţile publice. --------- Euph '-ü ' ............... ii*,..■■ Pentru mnonumentul eroilor căzuţi în luptele mari de desrobire completă a neamului român de sub stăpânirea ungurească, Gazeta Tran­silvaniei din Braşov iniţiază o li­stă de subscripţie pe care o lansează în publicul mare românesc. E o datorie să păstrăm memoria scumpă a eroilor noştri cari pe preţul vieţii lor fixează hotarele definitive ale Ţării Româneşti. Monumentul eroilor are să vorbească generaţiilor viitoare de jertfele noastre şi va fi semnul durabil că neamul nostru cultivă recunoştinţa faţă de cei ce-şi fac datoria sfântă cătră patrie. Daţi obolul vostru pentru monu­mentul eroilor! Sumele să se trimită administra­ţiei Gazetei Transilvaniei, Braşov. Din arul precedent . . 1920 cor. loan Cocişu învăţător Braşov........................... 10 „ Inginer E. Cojan România 10 „ Varvara Runceanu Bran 5 „ Elena N. Pop Tohanul v. 5 „ Ioan Berariu .... 20 „ Total 1970 cor. Manifestaţiile da 1 Mai oprite. Se aduce la cunoştiinţă ca pentru ziua de 1 Mai 1919, să opreşte ori­ce manifesta­­ţiuni pentru sarbarea acestei zile; de ase­menea se opresc muzicile particulare şi lăutarii de a cânta la locuinţele particu­larilor şi în locurile de consumaţie, numai cu scopul sărbătoriei zilei.■ Contravenenţii vor fi arestaţi încheindu-se procese-ver­­bale pentru faptele comise şi vor fi îna­intaţi comandamentului zonei de supra­veghere. Comandantul Poeţii Maior C. Voina * Aminţ. Toţi locuitorii din localitate cari au bilete de circulaţie în oraş după ora 11 se vor prezenta la Comenduirea Pieţei pentru a lua bilete nouă între orele 3—5, p. m. Comandamentul Pieţii Lucrările conferinţei de pace: preliminările gata. Bucureşti. — Un tren special al de­legaţilor germani a plecat din Berlin spre Paris. Textul preliminărilor de pace este aproape gata, afară de mici chestiuni mi­litare, de chestia cablurilor germane, regi­mul vamal al Luxemburgului şi chestia prizonierilor şi muncitorilor germani. Şi­ înaintarea continuă pe tot frontul. — Inamicul rezistă p© casaalml fiotorbagy! csatoriza. — Sapefiele noas­­tru de coloană ating main! stâng al Tisei. — Comunicatul marelui Cartier general dela 29 Aprilie. — Frontul de Est. — Nimic nou. Frontul de Vest. — înaintar­ea trupelor noastre continuă pe tot frontul. Inamicul primind întăriri, rezistă cu îndârjire în regiunea mlăștinoasă de la est de Solnok, în lungul canalului Hortobagyi-csatorna. In seara de 28 Aprilie capetele noastre de coloană au ajuns pe linia Munkacs, Csap, malul stâng al Tisei, până în apropiere de Tokaj, Almas, Osvaros, Hortobagyi csatorna, vest de Püspökladany, Gyarmat. Lupte destul de serioase la Beregsasz şi canalul Hortobagyi-csatorna Trofee : 473 prizonieri 17 tunuri, 2 obuziere de 100 mm, 26 mitrali­ere, 1250 arme, 250 baionete şi mari cantităţi de materiale şi muniţiuni. Perderi: morţi, It. Ţanu Dumitru, sub.-lot Saduc, 21 soldaţi. Răniţi: maior Ranetti Ştefan, căpitan Raianu, let. Iliescu Alex., sub-lt. Ciudin Ignat şi Ciotea, 37 soldaţi. Legatura di.ntre armata română şi cehă După informaţiile noastre particulare primite de la un ingi­ner ceh, trupele cehe au ocupat localitatea Sovalya-Ujhely și au făcut deja legătură cu armata română, care deja în 28 a atins ma­lul Tisei la Tisz Ujlak. După toată probabil­tatea trupele cehe au înaintat pe cursul apei Bodrog până la revărsarea acestui arluent în Tisa, unde sunt armatele noastre. * Trupele cehe au ocupat încă de alaltăeri Vâcz-ul foarte a­­proape de Budapesta. Uagurii se remareatizează la Bănat In publicaţiun­ea oficială a districtului Lugoj, înfiinţat de gene­ralul Farret, a apărut un ordin cu data de 21 Aprilie şi cu apostila co­mandantului francez Henri Vargoz şi semnată de vicecomitele Aurel Isse­­kutz (armean maghiarizat cu soţie româncă,) în care se ordonă ca toate dările pe cari oamenii trebuiau să le plătească până la 81 Martie, să fie încasate până cel mai târziu la 15 Mai de către autorităţii­ ungureşti. Cei cari nu vor plăti de voie bună în acest termen, vor fi siliţi cu forţa militară. Oamenii, în acest caz, vor trebui să plătească dările şi cheltuelile făcute de milita­ri în executarea ordinelor. Publicaţiunea aceasta a provocat în populaţia românească din Bănat o vâlvă extraordinară. Ungurii cred clar că se pot permanentiza în B­­­it şi dau ter­mene de plată ca în vremea stăpânirei lor, sub scutul au­torităţilor fran­ceze. O intervenţie imediată, credem, este absolut ne­esară în folosul populaţiunei bănăţene. Bolşevici rsaşi la ajutorul aagarilor Se anunţă din Bucureşti. In Galiţia au fost dezai­liaţi 2000 bol­şevici ruşi, cari se găseau în marş spre Ungaria. Aşa­dar, bolşevicii ruşi încercau să vină în ajutorul ungurilor. N’au avut noroc şi telegramele ne­­aduc ştiri că pretutindeni, la Murmau, în Polonia, în Ucraina, în Galiţia ei sunt înfrânţi, ne cum să mai poată veni în ajutorul ungurilor. A Guvernul maghiar cere araistrfia românîei Bucureşti. 29 Aprilie. Ziarul „L’Indépendance Roumaine” confir­mă ştirea că Kuhn Bela, comisarul la externe al republicei maghiare, a cerut un armistiţiu statului major român. Se anunţă de asemenea că un decret guvernamental prevede pe­deapsa ca moarte pentru acela care atacă pe un strein. Ungurii simţind cuţitul la os, încep să vadă limpede dezastrul. E prea târziu însă acuma. ieri sau Sâmbătă se vor citi delegaţilor textul preliminărilor de pace la Versailles, Bucureşti. La şedinţa plenară la care au participat delegaţii celor 21 puteri, prin declaraţia guvernului aliat, s-a hotă­rât suspendarea listei negre, aşa că schim­bul de corespondenţe în toată lumea, în chestii comerciale, este liber cu începere din 28 April. Informaţiimi. Din cauza sărbâtoarei muncito­reşti de 1 Mai ziarul nu va apare până Vineri seara. * Ordin de mobilizarea medici­lor. In baza ordinului de mobilizare a Consiliului dirigent din Sibiiu Nr. 1008 919 se ordonă mobilizarea tu­turor medicilor până la vârsta de 42 ani, (Contigentul născut în anul 1877 inclusiv) , sunt chemaţi a se prezenta la serviciul militar activ în 2 şi 3 Mai 1919 în Sibiiu. Desluşiri detailate se pot vedea în ordinul de mobilizare. * Epidemie de vărsat negru. In co­muna Tărlungeni, jud. Braşov, bântue văr­satul negru. Din cauza aceasta atât şcoala românească, cât şi cea ungurească sunt închise până la 27 Mai a. c. In urma a­­cestei oprelişti se va încheia anul şcolar fără a se ţinea examen public. Medicul local, Dr. Ulpian Ştefan, îşi dă toată si­linţa pentru împedecarea morbului. * Si ne Îngrijim de limba româ­nească, mai ales în comunicatele oficiale, de­oare­ce astăzi apar aşa enormităţi în­cât nu şti ce să crezi ; nu se găseşte un român care să scrie, tălmăcind, curat ro­mâneşte ? De pildă, într’o publicaţiune din Bra­şov cetim : ....„fluidităţi îndulcite fripte şi spir­­tuoase".........„întrelăsarea ancnsărei“, etc Este o bizarerie ce nu ne-o putem explica într’un act oficial. „Fluiditate friptă!" Mai întâi nu se zice fluidităţi, ci ştim că eterul este fluid, spirtul dease­­menea, etc. Să nu­ inventăm cuvinte netrebuin­­cioase, când avem destule potrivite, din limba noastră. De ce să nu se zică. .... aşa cum se scrie şi în regat — băuţi­ri spirtoase, distilate ori nu, în foc de fi­d­idităţi fripte (?­­ ..). Fripte, băuturile?! Ştiam că numai carnea, ciupercile se frig, sau sânt fripte. Dar nu ne cade nouă, în spaţiul res­trâns de ziar să facem cursuri. Ele se pot avea uşor, la şcoala publică sau de adulţi. * Dr. Ciordaş — ucis de bolşevici! Citiam în „Adevărul" din Bucureşti ves­tea grozavă despre uciderea avocatului din Beiuş Dr. Ciordaş înainte de înaintarea armatei române în părţile acele. Nu ne venia să credem atunci, acum însă se confirmă masacrul. Cadavrul regretatului avocat a fost găsit — după „Renaşterea Română" — tăiat în bucăţi în pădurea de lângă Beiuş. Trimitem familiei Ciordaş din Beiuş, poetei Viora din Bihor (soţia ucisului), coodoleanţele noastre adânc simţite. * Tipografia A. Mureşianu Branisce & Comp. Braşov, săpată în piatra veciniciei, Statua lui Fer­dinand I, al tuturor românilor. Şi totuşi, cu toată atmosfera străină , a vechlor clase de funcţionari maghiari, străbate tot mai puternic la urechile noastre sfântul nostru grati românesc. Dacă centrul e mai tot săsesc şi un­guresc, mahalalele şi satele ce încunjură Braşovul sunt româneşti. Azi, autorităţile sunt toate ale guvernului regal român. Pe edificiile publice şi cazărmi fâfâie trico­lorul nostru! Pe străzi, trec în pas sonor unităţi de soldaţi români — cea mai mare parte, fii ai Ardealului, chemaţi sub arme. In văzduh — răsună sunetul melodios al goarnei româneşti. Ofiţerii noştri — cu înfăţişarea mân­dră, pun sigiliul viieniei şi stăpânirei ro­mâneşti — peste aceste ţinuturi. — Pri­vind spre câmpia Bârsei, văd cum fâlfăe în zare până departe mai sus de Cluj — şi până în apele Tisei, sfintele culori ale stindardului nostru. — Transilvania ca o fecioară de împărat liberată din ghiarele bălaururii, urcă treptele tronului spre îm­părăţia luminei şi a vieţii ! Braşovul — ca o poartă de aur a României Mari, păstrează încă verzi arcu­rile de triumf pe sub care a primit zilele trecute pe strălucitul fiu de Craiu, al ce­lei mai viteze şi frumoase ţări, pe prinţul Carol ! In ochii fraţilor noştri dr aci strălu­­cesc diamantele sufletelor înveselite. In a­­ceastă caldă şi prielnică atmosferă, trupa Teatrului Naţional din Bucureşti îşi înce­pe reprezentaţiile. Sunt vreo 50 de artişti. Prefectura locală a închiriat — Sala teatrului — ci­nematograf — „Apollo Construcţie ungurească, alta, tot aşa de încăpătoare nu se află. Poate mai târ­ziu, vom avea clădire românească! Sala e încăpătoare, rândurile de loji, căţărate de la jumătatea pereţilor, te vâră în pod, pe scenă e un frig de tremură şi bietele artiste ca nişte păsăruice rebegite, şi spec­tatorii din sală care-şi pun paltoanele. Chi­ria cerută de ungur, însă, nu e mai puţin de 2500 coroane pe seară ! Bani pe care stă la cassă să-i încaseze imediat din re­ţeta spectacolului. Azi Duminecă, 27 Aprilie 1919 se joacă Poemul Unirii şi Apus de Soare. Fantezia lui Zaharia Bârsan, în inspi­rate şi fericite versuri , stârneşte furtuni de aplauze. Tabloul alegoric al unirii pro­vinciilor dezrobite, e de o poezie fără sea­măn. La poalele Carpaţilor soldatul român cu tricolorul ţării desfăşurat, în faţa lor România cu diadema pe frunte, pe sânii ei şi la picioarele ei Basarabia, Bucovina, Transilvania desrobite, miai jos, cu manile împreunate — Macedonia, lăcrămând încă. „Și cine a făcut minunea asta ? se întreabă cu ochii spre cer — Patria mumă. „Eu !“ îi răspunde soldatul român. Cutremurătoare clipă! Se zgudue în­treg teatrul — ochii plâng, inimile bat să se rumpă din zăgazuri, gâtlejurile răgușesc strigând ura! Trăiască armata! Autorul e chemat de repetate rânduri în ropotul for­midabil de aplauze ! Autor şi interpretă — Zaharia şi Doamna Olimpia Bârsan, sunt şi ardeleni.­­ Ce fericită predestinare! Se joacă apoi Apus de Soare a fe­ricitului dus între nemuritori — Dela­vrancea. Tablouri pitoreşti, costume bo­gate, joc maistru, graiu dumnezeesc! In­terpreţii primei noastre scene, se întrec să strălucească. Maestrul Notara — sub chipul Marelui Voevod Ştefan cel Mare — pare întruparea apoteozei celui mai prea mărit voevod al Moldovei — Plin de fo­cul celui mai sublime arte, cu toate ple­tele albe cei aureolează fruntea joacă cu vigoarea unui tânăr de 20 de ani. Ochii lui sunt fulgere, graiul când adiere şi când trăznet. Boerii ţării roesce în jurul lui ca desprinşi dintr’o mare frescă a vre­murilor noastre de glorie — domniţele, şi cuconi sunt o minună, voinţa Voevodului se împlineşte până în clipa din urmă — când, bătrân şi bolnav, pune coroana Mol­dovei pe capul lui Bogdan! Un răsvrătit e trântit în sânge cu cepul retezat de în­săşi mâna voevodului care abia sculat dintr’o dureroasă operaţie la picioare, bol­nav din lupte, îşi dă sufletul între ai lui — ca un vultur ce moare în lumina ce­rului ale cărui înfinituri le străbătea în sborurile lui. Pocuţia a fost luată, Moldova reîntregită, şi ruşinea îngenunchierii de la Colomeea răzbunată! Câte apropieri fericite pentru zilele de azil Din nou se sgudue teatrul unguresc de furtuna inimilor româneşti! Profesorul Badeiu, apare pe scenă şi oferă în nu­mele braşovenilor, o coroană de lauri „maestrului11­ cu înflăcărate cuvinte de admiraţie". — Fiecare artist, între­­cându-se pe sine, îşi are partea de glo-­­ ria la această măreaţă sărbătoare a scenei româneşti. Se desprinde din ghirlanda jupăni­­ţelor de pe scenă în fermecătoare costume româneşti, — trupul „Oanei" copila din flori a Voevodului cu Răreşoiu din Hârlău. „Oana“ creată la Bucureşti de Olimpia Bârsan e redată azi cu şi mai multă strălu­cire, de interpretă, ce tot mai desăvârşită artistă se arată. Lojile sunt înţesate de floarea societăţi Braşovului românesc. Sunt şi familii distinse săseşti cari ştiu bine româneşte şi ne iubesc mai mult ca unguri* — Parterul — geme de costume naţionale, de ofiţeri, târgoveţi, elevi, me­seriaşi — ţărani — „luni* în cămeşi mu­iate în fiori şi fluturi de aur, bătrâni, şi copii. O pădure de capete, şi da trupuri drepte şi sănătoase ca bradul. Pe feţele acestei mulţimi care aplaudă în delir, ci­teşti fericirea. Ca în extaz a stat mută cât timp pe scenă a răsunat sfântul şi ar­moniosul grain al artei româneşti. Florile curg pe scenă. Artiştii sunt aşteptaţi la eşire spre a fi din nou serba­­toriţi Autorităţile au aranjat un mare ban­chet după spectacol, în sala restaurantu­lui Transilvaniei. Sunt toţi fruntaşii oraşului. Sunteţi artiştii noştrii, Cătră sfârşitul ospăţului de bucurie şi înfrăţire obştească — ini­mile se urcă pe buze. Dar — cadrul articolului de faţă, nu-mi îngadue să mai scriu tot azi despre a­­cest negrăit de frumos ospăţ, aş putea zice, istoric. ­­ iind părire Japosstal. Bucur­eşti. — Conferenţa de pace din Paris a hotărât anexarea portului Who-Ciu la Japonia. Proclamarea issssrel SStratsaegrulal gu iertata. Bucureşti. — In Muntenegru s’a ţinut ultima adunare naţională proclamând uni­rea Muntenegrului cu Serbia. Nr. 85-1919.

Next