Gazeta Transilvaniei, iunie 1919 (Anul 82, nr. 108-130)

1919-06-01 / nr. 108

fonul 80j4m Uf® 108a Ediţie specială Otrm­isiecă 1 iunie 19B0 Pentru rechini Regat: Pe un an . . . 60 L«4 Pe Vj an . . • 30 .. Pe'/4 an ... 15 Pentru Ardeal: un an . . . 72 Cor. 36 „ 18 „ MM. II. Regele şi Regina vor sosi mâine Duminecă în gara Braşov, la ora 5*30 d. a. Se va face în salonul de recepţie al gărei o primire oficială de către autorităţile civile şi militare. Cetăţenii Braşovului sunt chemaţi să vină în număr cât mai mare la gară, pe peron, ca să salute pe Suverani. Din partea femeilor române din ţinutul Braşov”1’” va oferi d-na Muia Gr. Baiulescu un frumos buchet de flori iar pr­r­tea oraşului d-na C­p. Schnell, soţia primarului Braşovului. Suveranii se vor opri câte­va ore la Făgăraş unde vor fi salutaţi de către populaţia satelor din întreg ţinutul Bârsei şi al Făgăraşului. MM. II. Regele şi Regina vor lua parte la un dejun, dat în onoarea Suveranilor, în Casa Comitatului. Apoi, vor asista la defilarea conductului etnografic în piaţa din mijlocul oraşului. De la Făgăraş vor pleca la ora 4, sosind la Braşov la ora 5-30. Publicul brașovean trebuie să fie la gară înainte de ora 5 d. a. Să se recunoască întreg tratatul dela 1916 Intre patru pereţi ai unei camere Se pun astăzi la Versailles bazele unei lumii nouă; cei patru bărbaţi hotărăsc de soarta popoarelor. Prin­cipiile cele mari pe care răsboiul '—~ din notonul focului, ca po­poarele sa hotarasca eie iisne ^ soarta lor, caută să-şi găsească apli­care. In principiu e uşor de spus: autodeterminarea; în fapt însă chestiunea are complexităţi pe care e greu să le soluţionezi în dreptatea lor absolută — căci po­poarele, naţiunile nu sunt aşezate în mase compacte pe anumite teritorii ; hotarele naturale nu sunt trase pe a­­colo pe unde merg şi hotarele etnice; teritoriile se prezintă şi sub aspectul lor economic, care dacă nu e satis­făcut, în zădar i se dă acelei părţi de naţiune libertatea, deoarece va fi distrusă economiceşte; statele au mare nevoe şi de apărare contra unor vii­toare atacuri, deci motive strategice. Şi mai sunt o mulţime de alte mo­tive care , intervenind, complică a­­ceastă chestiune a principiului de autodeterminare. Ştirile care vin la Bucureşti sunt triste, deoarece pretind că la Con­ferinţa păcii, hotărîrea care e pe cale de a se lua în privinţa Banatului nu este de loc satisfăcătoare. Se spune că ni s’ar lua Torontalul pentru a fi dat Serbiei; mai mult, se spune câ s’ar trece dincolo de hotarele Toron­­talului şi că ni s’ar lua teritorii care sunt într’o majoritate românească zdro­bitoare faţă de celelalte naţionalităţi. Alte ştiri pretind că, în privinţa Ca­­drilaterului, Conferinţa este hotărâtă să se amestece pentru a da o parte din «­ Bulgarilor. Sunt veşti care în adevăr ne întristează . Am intrat în răsboiu atunci când soarta lumii era în cumpănă; am intrat pe baza unui tratat semnat de Franţa şi An­glia, care garanta integritatea vechiu­lui Regat şi recunoştea drepturile noastre asupra Banatului întreg. Am luptat contra acelora care socoteau tratatele drept simple „petece de hârtie". Am dat cu prisosinţă jertfele noastre neprecupeţite şi morţii noştri au fost din belşug, mulţi fără cruce şi fără morminte. — Şi suferinţele noastre de tot soiul nu le mai puneam la socoteală. N’am stat o clipă la îndoială în faţa jertfelor, şi n’am depus armele decât atunci când Aliaţii înşişi recunoşteau că oricâte sacrifi­cii am mai face, nu le suntem cu nimic de folos, atunci când Ruşii în­­cheaseră pace, când armata noastră era înconjurată din toate părţile de duşman şi ori­ce cale de aprovizio­nare era tăiată. Ne-am îndeplinit cu prisosinţă toate obligaţiunile. Astăzi, însă, când se înfiripă noi state, când naţiona­lităţi robite până acum trec la pa­triile lor libere, când se croesc gra­niţele noilor state, nouă, se pare, ni se face o nedreptate. Se aplică prin­cipiile Wilsoniene asupra Toronta­­lului, f® majoritatea popu­laţiei ar fi sârbească, deşi sârbii nu sunt de­cât o treime din întreaga populaţie. Pe de altă parte se dă Serbiei în valea Strumei un teritoriu care are majoritatea populaţiei bulgară, pe când nouă nu ni se recunosc drep­turile asupra Românilor din valea Timocului pe motiv că conferinţa păcii nu se poate amesteca în tre­burile dintre doi aliaţi în chestiunile teritoriale ale vechilor lor hotare, — dar se amesteca în chestiunile teri­toriale ale vechiului nostru regat, pentru a da o parte din Cadrilatel Bulgariei, atunci când au de ales între un aliat şi un duşman. Lucru­rile se prezintă şi mai straniu. Un­gurii au stat până acum câteva zile cu jandarmeria lor în Bănatul ne­­ocupat de trupele noastre şi cele sâr­beşti, deci într’o regiune curat româ­nească, care ne era recunoscută prin tratatul din 1916, în urma căreia România a întrat în războiu. Deci nu este o singură normă şi un singur criteriu care să se aplice pentru toţi în mod imparţial. Sunt alte chestiuni la mijloc, pe care nu le putem spune astăzi. Putem însă, spune un lucru, fără înconjur şi fără ameninţare. Vrem toţi o pace echitabilă şi dura­bilă, o pace care să înlăture noile conflicte sângeroase şi dezastruoase, care, în adevăr, să împace popoarele. Pacea aceasta nu va fi, dacă nu se cântăresc imparţial cererile tuturor naţiunilor. Dacă este divergenţă de vederi între partidele noastre politice pe chestia de politică internă, nu mai rămâne nici o îndoială, că în ches­tiunea conduitei noastre în politica externă, toate partidele, toți românii sunt de acord: integralitatea dreptu­rilor noastre recunoscute de tratatul nostru din 1916. N. B. Delà cc ,v?Saţa els pace Pari?. Consiliul celor patru a ţinut Miercuri şedinţă la preşedintele Wilson, îndată ce proectul german va fi transmis, şefii guvernelor aliate vor începe exami­narea. In acelaşi timp Comisiunile compe­tente vor fi invitate a proceda la un sta­diu repede a­ propunerilor guvernului Scheideman. „Petit Journal" anunţă că chestiunea Fiuraei nu este încă rezolvată. Cercurile oficiale declară că tratativele sunt pe cale bună şi că discuţiunea a pă­răsit terenul naţional, pentru teren­ul eco­nomic. Mars meeting de protestare în chestiunea Bă­naturi în Braşov. Mărită naţie Românească! Românii de pretutindeni s’au mişcat la vestea că Bănatul nu va fi cedat în întregime nouă Românilor. Această ştire a consternat massele poporului nostru stârnind în mijlocul lor o legitimă furtună. Astfel s’au ţinut o mulţime de me­­etinguri de protestare în Bucureşti de două ori, iar Duminecă tot acolo, se va ţinea­ a treia oară S’au ţinut şi aiurea la Iaşi, Craiova, Caransebeş, Lugoj, în toate centrele mai mari şi tot mâne se vor ţi­nea în toate ţinuturile, în Ardeal, Bănat şi părţile ungurene. Publicul românesc din Braşov şi jur încă voeşte să-şi spus cuvântul în această chestiune atât de importantă. Mai marii po­porului nostru Vă chiamă deci pe voi toţi, mici şi mari, bărbaţi şi femei ca Dumi­necă la orele 2 p. m. să veniţi într’un nu­măr cât se poate mai mare la adunarea de protestare care se va ţinea în Piaţa mare din Braşov. La această adunare poporală să ia parte toate corporaţiunile noastre şcolare, de femei, meseriaşi, întreagă intelectuali­tatea din Braşov şi jur, în număr cât se poate mai mare de popor, care şi aşa va veni să întâmpine pe iubiţ­i noştri Suverani. Meetingul va fi deschis prin graiul protopopului din Braşov Dr. V. Safin, , mai vorbesc dr. prefect al judeţului Bra­şov, dr. Ranul GC-t.li, pr­ootul căpitan Corio­lan Buracu, preotul Corcea, ambii din Bă­nat precum şi alţii. Dl Ion Clopoţel va ceti o moţiune primită de intreg poporul românesc,’care va fi înmânată Măriei Sale, iubitului nostru Rege Ferdinand I-iu de către dl protopop dr. Vasile Saftu, profesorii P. Percea şi dr. Q. Popovici, şi preotul Bu­­racu, membrii din Comitetul Bănăţenilor’ din Braşov. După meeting vom parcurge în cân­tece naţionale străzile principale ale Bra­şovului până la gară unde vom merge cu toţii spre a întâmpina pe iubiţii noştrii Suverani. C. B. Cîn­t­larl­ii ai ii Sol­am­­ia nasxistoară Pe frontispiciul Gazetei Transilvaniei este indicat anul dela apariţie al 80 lea. Ziarul nostru, însă, după cum se ştie a fost scos de Bariţiu la 1838, deci acum am avea al 82-lea an de existenţă. Atunci unde sunt cei doi ani? întrebaţi pe dd. Vlaicu şi Sulică şi vă vor spune. Dânşii şi-au vândut con­ştiinţa şi şi-au oferit serviciile Nemţilor şi Ungurilor. Când în 1916 redactorii Gazetei pă­răsiră Braşovul şi au luat drumul pribe­giei, aceşti doi indivizi, vânători după si­tuaţie şi împinşi de vanitate şi pofta de câştig, au îndră­nit sa se atingă de stea­gul cinstit de luptă al celui mai vechiu organ românesc din Ardeal. Unelte ale regimului unguresc, Vlaicu şi Sulică au făcut să reapară Gazeta Transilvaniei şi să-i impună programul de tristă memorie al Deşteptării desfrânate. Ani de zile au lucrat cei doi soboli la subminarea con­ştiinţei publice româneşti1 şi n’au avut nici cel mai mic scrupul de conştiinţă când au profanat instituţia esta ziaristică întemeiată şi condusă de oameni de omen­­­nie, de cinste, de caracter. Au profanat? Nu vrem să mai ştim nimic de acei doi ani urâţi Gazeta Tran­­silvaniei n’a existat în acel timp, da, n’a­ existat, căci n’a fost ea, n’a fost spiritul ei. S’a făcut abuz de numele­ şi de litera de tipar. Şi acest abuz va fi pedepsit de opinia publică. Gazeta Transilvaniei, apare deci eli­minând din şirul anilor săi doi, doi ani de pată, îngenunchiată de trid­ul Vlaicu Su­­lică-Mangra. Destinul Gazetei Transilvaniei de a­­cum este asigurat şi oameni buni şi cin­stiţi 11 cultiva fără zăbavă.... .. Sa pornit ţara].. . Bucureşti, 30 Mai. Şi s’a pornit din nou ţara. De pretutindeni ne vin ştiri că se orga­nizează meetinguri uriaşe la care cei mai valoroşi oameni ai noştri îşi spun cuvântul. Bănatul va trebui să fie al nostru întreg. Asupra acestui punct nimeni n’a stat la îndoială! Bănatul e ro­mânesc, Bănatul e al nostru. Ni se creiază dificultăţi astăzi. Nu trebue să învinuim pe nimeni. Afară de noi înşine, nimeni nu este vinovat, îndată ce ne-am văzut liberăm­ de ticăloşia învingătorului de o clipă, îndată ce pacea de tristă memorie de la Bucureşti a fost ştearsă, şi Ba­sarabia, Bucovina şi Transilvania s’au declarat unite cu ţara mamă, în loc, ca noi să ne punem pe lucru spre a ne consolida în interior pen­tru a putea face faţă ori­cărei even­tualităţi din afară, în loc ca să ne unim cu toţii puterile de muncă şi să le punem în serviciul patriei mame, în loc ca prin diferite mijloace să facem şi noi cunoscut lumei occi­dentale justeţea pretenţiunilor noastre, noi ne-am apucat de intrigi. Şi ne-am pornit cu furii acerbe unul contra altuia, împroşcând cu noroi în dreapta şi în stânga. Consolidarea partidelor politice care satisface pornirile egoiste ale unor indivizi era mai presus de­cât consolidarea ţării. Occidentul nu ne cunoştea ? Ce le păsa politicianilor noştri de aceasta când partidul lor scăpa puterea ? Să guverneze, iată idealul lor. Câte­va luni de guvernare valorează mai mult ca ori­ ca ideal. Când chi­mirul se umple sufletul se poate lăsa amăgit. Şi ne a surprins acum când cei patru surbi pe pu­nctul a cu hotarîri, după cum se zvoneşte, cu­m matul va fi părţ­­ în două şi dur j­umătate sâr­­bilor şi jumătate nouă. Trcerea care domnea în tot de­cursul tratativelor de la Versailles îşi avea enigma ei. Pe când asupra tuturor punctelor se discuta cu voce tare, toate ţl.i!* îşi trâmbiţau păsul de se auzei de­parte şi-l ştia lumea întreaga, noi, numai noi, sfioşi, cu graiul în sur­dină ne apropiau de masa verde a palatului de la Varsailles, cerând par’că ceea ce era al nostru, ceea ce nu se cu­vi­nea, ceeace cu atâtea sute de mii da mărfi am­ câştigat în schimbul vieţii lor. Rezultatul e jignitor. Din cerşit nu ese de cât mda. Acum ţara s’a pornit. Ceeace n’au putut o spune cei care trebuiau s’o spue atunci, răsuni ci un uragan din pieptul întregu'in românism, azi. Dela Nistru până La Tisa, ro­mânii întruniţi în meetinguri, îşi arată indignarea pentru nedreptatea care ni se face. Bucureştii, Iaşul, Piteştii, Foc­şanii, Craiova şi ttoate oraşele din ţară sunt zguduite de asemenea fur­tuni de revoltă. Şi s’au trimes telegrame de pro­testare reprezentanţilor marelui Areo­pag cari astăzi făuresc bazele lumei viitoare. Oare le va lua în consideraţie? Vom fi satisfăcuţi ? Coresc. E adevărat că d. Suru comisar de a­­limentaţie, a urcat preţurile maximale, chiar a doua zi, pentru carnea de vită care a fost cu 14 cor. alg. la 20, 22 ba chiar la 24, de porc dela 18 la 28 cor., de viţel dela 18 la 24 cor? Aşa cultivă d. Suru interesele publicului din oraş? De ce d. Suru nu cumpără dsa, vit® pe cari să te taie la abatorul orăşenesc, şi sa împace trebuinţele de alimentare? Dacă nu sunt cartofi şi făină, apoi de ce nu-şi ia osteneala să facă cel puţin vreo înles­nire în chestia aprovizionării de carne? A fi comisar de alimentare nu înseamnă a face muncă stearpă de birou şi a împărţi, ci a şi căuta, însuţi resursele, şi fără agenţii evrei. Aceasta este seriozitate şi conştiinţă. E adevărat că doamne de elită, cu nume bun şi de caracter (asta însemnea­ză elită.), cari au luat iniţiativa pentru re­organizarea reuniunii de femei din Bra­şov şi reclamă ca doamnele înapoiate din pr­begie să-şi iea locul în această reuni­une, sunt pradă molestărilor şi supărări­lor de stradă venite din partea unor per­soane declarate „contra pribegilor?" Dace campania aceasta subversivă, de ce nu se aşteaptă momentul oportun ca să se ia dechinui in comun asupra chestiunii? Glasuri din mulțime. Scrisori din Canada Assunbo­asask Canada 28 Aprilie 1913 Iubiţilor confraţi ! Cu lacrimi în ochi vă adresez aceste puţine rânduri sperând că Milostivul Dum­nezeu vă va fi ajutat să vă luaţi iar locul călăuzei neamului românesc din Transil­vania, scumpul centru al Intelectualului român. Vă rog, iubiţi amici şi confraţi, dacă apare ziarul pe care fostul regat ungar îl confiscase în primele zile şi a războiului, să mi-l trimeteţi ori­cât ar costa. Niaise Snidta. N. R. Dăm scrisoarea, spre pilda ce­lor cari încă nu au înţeles că rostul vre­murilor de azi este să-şi aibă tot româ­nul din Ardeal hrana suf­etească pe care ziarul nostru o poate duce în fiecare casă. Inform­aţiuni. Directoratul învăţământului din Ba­sarabia a intervenit pe lângă ministerul instrucţiei ca pe timpul verei să înfiinţeze cursuri practice pentru învăţătorii şi în­văţătoarele din Basarabia. Ministerul a luat dispoziţia ca aces­te cursuri să se ţină în Bucureşti, în câte 15 zile din Iunie Iulie şi August, b­. şcoa­­lele normale a societâţei pentru învăţă­tura poporului român. Aci vor preda cursuri, vor face lec­ţiuni practice şi vor ţine conferinţe cei mai buni pedagogi şi profesori din Bu­­cu­reşti. I ’ alică s’s unit cu garda roşi-­­ rele din Viena au anunţat că fostul mareşal Kovess v. Koveshâza a luat comanda peste gardele albă şi roşie. Foaia bolşevistă din Pesta, Ziarul roşu (Voros Ujsâg) confirmă acest lucru. In­­sfârşit şi-a dat şi garda albă arama pe faţă. Garda albă fusese înfiinţată chipurile ca să lupte contra bandelor roşii şi să cu­­ceriască simpatii de pildă la Ai’ad printre hunii şi naivii Francezi. Se convig acum şi aliaţii desurp sinceritatea intenţiunilor garde: «ibe ungureşti. Parssksul de Taiim. In ziua Ină’­­t r'i s’a of.'Ciaiît! bise­ica gr­eo-catolică din Tuhar­ul vechi intre o­eV 10—11 a. m. un p ra tos pentru ero i lonâni căzuţi a-olo in ii pt-Ie d ii toamna anu u' 1913. D u a servei 1 divin celebrat de pârntr’e­­ ro­tor op Brumb­­iu, la care a a si tat și d­­e me.al Ereinte, comandantul garnzoami Bra-ov, Ine» mul ă re participa la slujbă s’a în­-iiuit apoi în cortegiu că’nte mor­­mâ­n­d care eşti la marines satului în grad na d-l ui B­răşcău. Aici s’a oAc­at m­­­ăş, obişnuit parastas, după care o com­­­pane de «rânâîo i i dit lr mormânt ono­rurile militare Părintele pro­opop Brum­­boiu a vorbit împrospătând evenimentele din 1916. A luat cuvân tul apoi d. gene­ral E­l etnic relevând impor­anţa sacrificii­­lor şi satisfacţia mare ce o are neamul , oştea a ! când îşi poate vedea rodul jert­felor sale.

Next