Gazeta Transilvaniei, octombrie 1919 (Anul 82, nr. 203-227)

1919-10-09 / nr. 210

V" tr’o măsură oarecare. Singurii adversari rămâneau — Anglia şi Japonia care ca şi Turcia era neînsemnată din punct de vedere militar. Astfel se explică conflictele şi continua fricţiune dintre Anglia şi Rusia pe chestia asiatică. Extinderea influenţei engleze în Afganistan-Belugistan, după căderea Persiei sub influenţa rusă, era o mişcare de şah care para numai la Iradia... Războiul cu Japonia slăbind Rusia, a amânat desnodământul. Astfel, colosul cu picioarele de lut asigura Germaniei linia Berlin- Bagdad-Calcuta. Declaraţia de războiu din 1914, este o probă suficientă. După dezastrul din 1870 Franţa, temându-se de o nouă agresiune, încearcă o apropiere de Rusia în vederea unei apărări comune. Aceasta jenată de puternica influenţă germană în Orient şi de scopurile mărturisite (drag nach Osten), ale multor oameni politici germani şi în fine pentru a-şi apăra provinciile baltice, închee tratatul de alianţă cu Franţa. Acestea toate erau tratate de expectativă şi mai târziu „chiffons de papier". A. Ştefănescu FIUMC ■ Declaraţiunile ministrului Serbiei la Paris. — Serbia nu mobilizează. Lyon, 6 Oct. — Ministrul Serbiei la Peris, d. Vestniei, a declarat ziarului „Le Matin" că știrea publicată de ziare relativ la mobilizarea sârbească este absolut inexactă. Cauza noastră este atât de dreaptă, a adăugat ministrul, ca n’avem nevoe de a mobiliza pentru a o apăra. Avem încredere şi mai departe în Conferinţa păcei. Credem că Consiliul suprem nu se poate dezinteresa de chestia Fiume, fiindcă nu numai dreptul nostru, ci şi,demnitatea şi onoarea marilor puteri sunt angajate. Lyon, 6 Oct. — După o depeşă primită de Agenţia Havas, din Roma, chestia Fiume e destinată a se epuiza de la sine. Comercianţii şi industriaşii se plâng de stagnarea afacerilor şi cer ca să se regularizeze o situaţie care va compromite în cele din urmă viitorul portului şi al regiunei. Bolşevicii ocupă Tomsk Hotin, 3 Octombrie. — Un radio din Moscova spune că la 26 Septembrie Troţki a comunicat ocuparea oraşului Tomsk de către armata roşie siberiană(Sfatul Ţărei.) Caucazienii împotriva lui Denikin La Tiflis a fost un atentat împotriva generaluluirus Baratov și a agentului rus Odistdze, care lucrau în favoarea lui Denikin și Colceag. Generalul a fost grav rănit. FOILETONUL GAZETEI TRANSILVANIEI Din extremul Orient Viitorul economic al Chinei Intre raporturile economice cari vor lega Europa da Extremul Orient unele din cele mai însemnate vor fi raporturile cu China. Credem aiesta interesant să dăm unele note despre starea economică a acestei ţări, după o ediţie specială a ziarului „Le Temps“. S’ar putea tragedia îndoială ca un teritoriu de 3—4 mill. km1, fără a se lua în considerare Mongolia, Turkestanul şi Tibetul, un teritoriu care se extinde în toate trei zonele climaterice şi al cărui subsol, conform celor mai serioase cercetări geologice conţine bogăţii imense, că un astfel de teritoriu oferă cele mai frumoase posibilităţi industriale şi comerciale ? Înainte de toate aflăm de necesar ca minele să fie exploatate de China, şi anume: cărbunele, fierul şi arama. Mai cunoscute sunt bazinele Petchili şi Hounan; fără îndoială însă şi basinele provinciilor sudice, a căror valoare încă nu s’a putut stabili exact, vor fi în curând tot aşa de importante ca şi cele din Nord. Ferul se găseşte aproape pretutindeni în China. Arama se exploatează în Yo Jinnan şi Kouei-Tchéou. ■ Printre bogăţiile subsolului, amintim încă aurul, argintul, plumbul, mercuriul, zincul, platina antimoniu, amiantul, petrolul şi sarea. Afară de sarea, care provine din adâncimile selului în Chansi şi Seutchouan, se mai produce o mare cantitate prin evaporarea apei de mare de-alurgul ţărmurilor. Japonezii par a fi singurii străini cari au înţeles că marea politică economică, care trebue inaugurată în China, este politica minieră. Politica financiară îşi urmează cursul, politica căilor ferate este încheiată în parte, adecă situaţia concesiilor germane odată aranjată,- dacă liniile cedate diferitelor grupe străine ar fi executate în întregime, — China ar poseda o reţea de căi ferate foarte onorabilă şi suficientă la rigoare. Prin urmare, singura politică internaţională care se oferă, este politica minieră. Chinezii au tot interesul ca această politică să se realizeze. Aducerea chestiei miniere la ordinea zilei, formează de prezent obiectul unui studiu serios din partea guvernului chinez. Să notăm, că cărbunele chinez se poate compara cu cele mai bune calităţi de cărbuni, engleze. Japonezii îl utilizează deja ; regularea chestiei Champing-ului prin Conferinţa de pace, le dă izvoare de venit însemnate în cărbune şi câte alte lucruri. In treacăt fie zis cu doctorul G. Le Bon „ca generaţiile viitoare vor înţelege, că această victorie pacinicâ, fu, prin consecinţele sale, unul din cele mai însemnate evenimente ale istoriei". Din norocire, Chinezilor le rămâne posibilitatea de a lua măsuri de apărare contra oricăror încălcări din partea vecinilor; n-o permite aceasta situaţia ţărei lor, la crearea căreia însă trebue sâ contribue şi ei. Ei trebue să ştie, că China, cu toate bogăţiile solului său, nu va deveni o putere industrială, decât cu concurs european ; fără acesta, Chinezii numai cu greu vor ajunge la un oarecare avânt industrial. Europenii, la rândul lor, după părerea noastră, trebue să aplice în raporturile lor cu Chinezii un regim de colaborare care va servi în acelaş timp interesele tuturor şi va menaja amorul propriu al acestora din urmă. Importul şi exportul cu China vor solicita din ce în ce mai mult lumea comercială, pe de o parte din cauza necesităţii pentru străinătate de a prevedea o consumaţiune din ce în ce crescândă, iar de altă parte din cauza trebuinţelor ce le va resimţi China însăşi şi Cari cu siguranţă vor creşte în măsura în care obiceiurile şi gusturile din Occident vor pătrunde în popor. „In China, scrie M. F. Pila în „Une campagne d’attace commercial“ sunt două categorii de clientelă, foarte diferite pentru articolele de consumaţiune : 1 clientela constituită de străinii cu civilizaţie occidentală, stabiliţi în colonii în oraşele mari şi kâimi după obiceiurile europene; 2. clentela indigenă, formată de massa populaţiunilor locale.... Este evident, că acesteia din urmă trebue să i se dea atenţie, dacă de fapt voim să pătrudem pe pieţe sale şi să ocupăm un loc de oarecare importanţă." Şi este foarte adevărat. Printre articolii cari interesează mai mult această clientelă, să cităm ţesăturile de lână şi de bumbac, văpseaua, făina, zahărul, petrolul, metalele, instrumentele şi maşinile, apoi sticla, pielea, colorile chimice, săpunul, parfumurile, chibriturile şi alţi articoli secundari. Trecând la export vedem, că afară de minerale, China exportează mătăsuri, ceai, piei, cantor, articole de manufactură ca ceramice, porcelanuri, mătăsuri, apoi cerneala de China, mobile, email, hârtie. Guvernul chinez are intenţia de a da un avânt deosebit culturei de bumbac. Ministerul de Agricultură şi de Comerţ a consacrat terenuri vaste pentru a se face încercări cu cultivarea celor mai bune specii de bumbac. Până’n prezent, speciile cultivate în China, nu dau decât file scurte, însă de o calitate bună. încercările continuă cu succes, de doi ani. S’au cheltuit sume considerabile pentru procurarea de semnţe, cari au fost distribuite pe la toate administraţiile din provincie pentru a fi remise gratuit la ţărani. Guvernul a scutit de dare pe toţi proprietarii cari se ocupă cu cultivarea bumbacului. Redăm printr’un tablou mişcarea importului şi exportului îa China, după statistica administraţiei chineze. Import în milioane de taels Haikwan în valoare comunală de 3 fr. 45 în 1914 Export Vedem deci că exportul Chinei în Franţa este mult mai satisfăcător decât importul Franţei în China. Este fapt, că majoritatea comersanţilor francezi stabiliţi în China se dedică exclusiv exportului. Pentru ca o ţară să întreprindă şi să ducă la rezultate bune afaceri extinse cu străinătatea, nu este de-ajuns ca să poseadă cetăţeni capabili, ci trebue ca bancherii şi societăţile de transport să o sprijinească în întreprinderile sale. In ceea ce priveşte relaţiile noastre cu China, este de mare importanţă ca chestia transporturilor maritime sa fie serios cercetată, atât din partea societăţilor de navigaţiune, cât şi din partea băncilor noastre. Chinezii de asemenea dau cea mai mare importanţă desvoltărei marinei comerciala. In fine, Francezii din extremul Orient, creind în 1916 în Shanghai, camera de comerţ francesă in China, n’au dovedit numai dorinţa de-aşi estinde afacerile, ci ne-au dat şi posibilitatea de-a cunoaşte mai bine trebuinţele şi izvoarele de venit ale marei republici chineze. Guvernul nostru, administraţiile şi băncile noastre le datoresc tot concursul şi ajutorul pe care-l merită. Orice direcţie politică ar urma Chinezii, aceasta va grăbi sau va zăbovi viitorul economic al ţărei, însă nu-l va putea împiedeca de a se realiza. O ţară de 400 mill. locuitori, o capitală de peste 900.000 de suflete, nu vor mai rămânea ca în trecut, departe de afacerile mondiale. La imboldul vechiului şi a noului continent, ei sunt siliţi a se transforma. Peking s-a modernizat deja (se aşteaptă aci instalarea tramvaielor electrice,cari până in prezent nu circulă decât la Shanghai, Hong-Kong şi Tientsin) şi după cele ce scrie Adolphe Coste în cartea sa „Experience des peuples“ „perfecţia organizaţiei sociale stă in raport cu desvoltarea oraşelor mari şi a capitalei, centre de contact şi de unificare socială şi progres social". Artiştii şi amatorii de lucruri pitoreşti să fie liniştiţi, vor rămânea încă multe de văzut in China, chiar şi Peking pentru ca ei să nu regrete călătoria. Ce meschine apar diferendele şi programele noastre economice din Occident pentru cei ce privesc harta Extremului Orient, şi ce suplă este raţiunea omului, care obsedat de grija de a scruta viitorul, nu priveşte în această parte. Germania . Anglia . . . Statele Unite Franţa . . . Japonia . . . 1912 1913 1914 . 21.1 28 . 14.1 . 74.8 98.9 104.9 . 361 35.4 40.7 . 2.1 5.2 49 . 91.0 1193 120.6 225.1 287.1 285.2 în milioane de taels Haikway în valoare nominală de 3 f1. 45 în 1914 1912 1913 1914 Germania . . 14.3 Anglia .... 15.8 Statele Unite . 35.1 Franța .... 388 Japonia . . . . 55.2 171 10.2 16.3 22.1 37.6 39.8 40.7 22.8 65.5 63 4 1583 159.2 177.2 0 & » $ f ), f % & $ $ \ ivagyi Şedinţele «Ligei Consutratorilor». Negoţul de spezitii de Declaraţiile senzaţionale ale unui comerciant în faţ a 300 cetăţeni. — Nemulţumirea împotriva poliţiei. Luni la orele 5 p. m. s-a ţinut adunarea generală a „Ligei", în localul liceului român. Publicul manifestă din ce in ce mai mult interes faţă cu acţiunea desfăşurată de Ligă în vederea ieftinirii traiului. Cum preţurile maximale sunt deja în mare parte fixate şi cum comisia oficială, în înţelegere cu „Liga", urmează să stabilească şi celelalte preţuri restante, adunarea de ieri s’a ocupat îndeosebi de măsurile, cari ar trebui luate, pentru a constrânge pe producători şi comercianţi să iasă pe piaţi. La propunerea D-lui Dr. Tărăşescu, adunarea generală a hotărît să intervină pe lângă d-l prefect cu scopul de a se interzice exportul de alimente din judeţ, până ce nevoile populaţiei de aici nu vor fi satisfăcute. In felul acesta, producţia neavând unde se scurge, zarzavagii, negustorii şi producenţii vor fi siliţi să-şi desfacă aici în judeţ produsele. S’a hotărît apoicel mai sever control, pentru ca preţurile maximale sâ fie respectate. Trebue să relev, că publicul e foarte nemulţumit de felul, cum spijinesc autorităţile mişcarea „Ligei", şi cum înţeleg sâ-i dea concursul. Indeosebi poliţiei i s’au adus multe incriminări, şi a trebuit să constat cu surprindere, că împotriva agenţilor de serviciu (cei mai mulţi streini de neamul nostru şi rămaşi de pe vremea stăpânirei ungureşti, există o profundă ură şi aversiune. A fost un moment, când 300 cetăţeni s’au ridicat în picioare şi într’o pornire vijelioasă de revoltă şi mânie au strigat : „Jos poliţia* ! Furtuna a durat câteva clipe şi aveam impresia, că un singur semn din partea vreunui conducător ar fi fost de-ajuns, pentru ca patimele să se deslânţuiască. D-l preşedinte Dr. Vasile Saftu a mulţumit însă spiritele şi mulţimea s-a liniştit. Ca întotdeauna, când se adună mai mulţi oameni, îndeosebi fiind la ordinea zilei, chestiuni economice atât de importante, a venit vorba şi de permise. Cetăţeanul Ştefan Căpăţină, cerând cuvântul, a făcut destăinuiri, cari vor avea darul să consterneze multă lume, chiar şi azi, când faptele murdare sunt aşa de obişnuite. — Mă ştiţi D-le Preşedinte — a început dl Şt. Căpăţină — că eu sunt negustor de fructe. Meseria asta am avut-o întotdeauna. Acum vară am încercat să obţin permis, ca să importez fructe şi să fac negoţ. Am umblat pe la Sibiu, dar în zadar! Oricât, am încercat să obţin un permis, mi-a fost cu neputinţă. Am auzit apoi, că părintele Gheorghe Hamzea de la Breşeu şi LI fost preot Proca, care-i administrator de plasă la noi in Braşov, au permise de vândut. Prin colegul meu Zamfir am şi căpătăt deja ei două permise, pe două vagoane de mere. Ne-am înţeles, că plătim 1000 lei pentru permis, după ce importăm marfa. Cum însă „Liga" a fixat preţuri maximale, eu m’am resgândit. Dacă eu trebue să plătesc 1000 lei pentru un permis, pe lângă preţurile fixate de ligă, mie nu-mi rămâne nici-un câştig. Alta ar fi, dacă permisul n’ar costa bani, atunci mi-ar rămâne şi mie un profit şi mi s’ar plăti osteneala. Am restituit Dlui Proca permisul, pe care de altfel l-au văzut şi alţi oameni la mine. Cel dela Dl Hamzea îl am însă şi acuma. — Omul scoase permisul, iar dl preşedinte Dr. Vasile Saftu citi cu glas tare: Nr. 1965/919. Dlui Gheorghe Hamzea, locuitor în Breţcu, permis de import, un vagon mere. Este interesant, că în vreme ce intelectualii, cari se aflau în sală, au rămas uluiţi la destăinuirile d-lui Şt. Căpăţină, publicul celalalt nu se mira de joc, parcă ar fi fost vorba de un lucru foarte obişnuit. Pentru aceşti oameni năcăjiţi, nici o murdărie — așa se vede — nu mai are darul surprizei. Rep. FropoîBDirl In ratozml QdeSfd Cetatea albă 1 Octombrie. — Armata Denikinistă urmează a se deda la progromuri. Presa rusească din Odesa recunoaşte ,în numărul din 30 Septembrie al gaz. „Odeskia Novosti") că cete de bandiţi, ce se numesc „dobrovoliţi* au devastat în ultimele zile câteva târguşoare de lângă Odesa locuite de ovrei. Ovreii au fugit în Odesa. La cererea preşedintelui comunităţii ovreeşti Dr. M Svartman, ca autorităţile Denikiniste să intervie, gubernatorul Odesei baron Stempel a răspuns că aceasta nu e în competinţa lui Ca să se intervie pe lângă comandantul militar al circumscripţiei Odesa, generalul Silling, nici nu s’a putut gândi. Astfel, aceleaşi autorităţi cari sunt socotite de pressa rusească ca investite cu puteri dumnezeeşti pentru restabilirea Rusiei, nu ajută cu nimica populaţia evreiască, lăsată la voia soartei şi placul trupelor voluntare, „purtătoare a ideii libertăţii" _________. (Sfatul Ţărei) Atoaistâeniktaist la3fi®scva Moscova. La o adunare sovietistă care a avut loc acolo la 26 Septembrie dinikiniştii au aruncat la mulţime 2 bombe, omorând 9 persoane şi rănind alte 17. Apostolii Români din Pind şin Vaşotti Unul câte unul, acei cari au luptat pentru redeşteptarea fraţilor din Pind, dispar şi trec în împărăţia celor mulţi, în împărăţia unde — cine ne-o poate spune? — patimele dintre oameni dispar, unile dintre naţiuni nu mai exista. Printre mulţi apostoli ai Românilor din Pind căzuţi mare parte „iataganului bandiţilor din Grecia" se stinge şi Adam Vaşotti. Născut în comuna Răcasa la 1 Ianuarie 1853, după venirea celui dintâiu apostol al românismului regretatul apostol Mărgărit, cu trup şi suflet, contribuind şi cu averea lui Adam Vaşotti in scurtă vreme, prin graiu şi contribuţie — căci cultură nu poseda — face ca din satul lui Băcosa, razele românismului renăscând, să se răspândească în tot Pindul. Era oare Român naţionalist care să nu-1 cunoască? Cine nu-1 cunoştea că „Adam vina din Băcosa ?" Era stimat şi iubit pentru înţelepciunea şi patriotismul lui. Dacă pentru redeşteptarea Românilor din Pind a contribuit prin cuvânt şi avere, pentru înfăptuirea României Mari a contribuit prin viaţa fiilor săi, unul luptând pe frontul italian, iar altul pe frontul de la Mărăşeşti! Cel stimat şi iubit de tot ce e Român în Pind, Adam Vaşotti se stinge din viaţă în ziua de 20 August a. c. cu sufletească mulţumire întru înfăptuirea României Mari şi cu durerea în suflet că visul lui, întru independenţa Românilor din Pind, realizat pentru o scurtă vreme, a fost înăbuşit de „cuţitul nepoţilor lui Pericles". Idealul lui, pentru care a luptat şi a sacrificiat întreaga lui avere, s’a văzut prăbuşit sub infamia grecească. Moare ferict însă, că mândrele armate italiene s’au înfrăţit cu cei din Pind, şi hora unire! a fost jucată şi în plaiurile râpoase ale Pindului. Noi cei cari îi păstrăm recunoştinţă veşnică lui Adam Vaşotti, întru cât, prin vorbe înţelepte şi bani, ne-a făcut să fim unde suntem — şi suntem mulţi ajutaţi de el, îi spunem :fie-ţi ţărina uşoară şi dacă exista un drept suprem, visul tău, care este şi visul nostru independenţa Pindului pentru care te-ai jertfit şi ai luptat, va fi o realitate, iar numele tău va fi înscris cu litere de foc în cartea istoriei neamului nostru". Braşov 7 Oct. 1919. „Meu de la Pind“. Găsim în ziarul citat un atac vachement îndreptat împotriva directorului general al căilor ferate. II reproducem cu titlu de document: „Dl Al. Perieţeanu are toate îndrăsnelile. Farsa cu punerea în circulaţie a noilor trenuri, pe ziua de 1 Octombre a. c., fără legături cu trenurile din Ardeal, care a provocat o nemaipomenită tulburare în circulaţia pasagerilor dintre vechiul regat şi teritoriile alipite — directorul general al c. f. r. o aruncă în socoteala direcţiunei dela Cluj, care abia la 1 Octombre a telegrafat că nu are cărbuni D. Al. Perieţeanu, într’un raport adresat d-lui ministru de lucrări publice spune: „Evident că procedura direcţiunei centrale din Transilvania nu poate rămâne fără răspundere." Nu mai rămâne îndoială că cineva trebue tras la răspundere, pentru farsa organizată în circulaţia trenurilor la 1 Octombre şi transformată în dramă pentru călători, dar acesta nu este decât însuşi d. Al. Perieţeanu, care nu a stabilit un acord definitiv, ci a procedat în această gravă chestiune cu o uşurinţă criminală. Acum când vina directorului general din Bucureşti este pe deplin dovedită, acesta caută să scape de răspundere, cerând ministrului de lucrări publice să ia măsuri împotriva direcţiunei c. f. din Cluj (?!). Pentru d. ministru al lucrărilor publice chestiunea se prezintă astfel : D. Al. Perieţeanu trebue destituit din postul ce-l ocupă pentru neprevedere, incapacitate, neglijenţă şi uşurinţă, pe deplin dovedite în serviciu. Menţinerea mai departe în acest post, de mare importanţă astăzi, a d-lui Al. Perieţeanu ar însemna o sfidare aruncată spiritului de organizare, simţului de ordine şi intereselor generale ale ţării. Să fie destituit directorul general al c. f. r., acum, până când reformele şi măsurile sale nu vor desăvârşi opera nefastă a completei anarhii. Viaţa pasagerilor şi avutul ţării sunt în nesiguranţă, sub actuala direcţiune a c. f. r." „Da-In aceiaşi chestiune Ziarul da* scrie: Ceeace s’a petrecut cu deosebire la îndrumarea trenurilor peste vechile frontiere ale Ardealului, e ştiut ca a fost pur şi simplu ruşinos. Trenurile n’au trecut în Ardeal, întrucât direcţiunea generală din Bucureşti şi cea centrală din Sibiu n’au căzut de acord asupra mersului şi totuşi direcţiunea generală n’a contamandat la vreme îndrumarea. Trenurile a fost oprite la punctele de trecere. Direcţiunea generală C. F. R. nu vrea, însă, să-şi recunoască vinovăţia de pe urma căreia au suferit călătorii şi încearcă prin pulblicitate să învinovăţească de rea voinţă direcţiunea centrală dinul Cluj. Pentru cei ce cunosc pornirile dictatoriale ale d-lui Al. Perieţeanu, directorul general a 3000 klm., lucrul nu e de mirare. D. Al. Perieţeanu a înţeles să supue jurisdicţiunei sale şi pe d. Bohăţel, şeful rezortului, C. F. R. transilvănene, care conduce 7000 km. şi să trimeată ordine „urbiei orbi” fără să ţie socoteală nimic. Cum natura împrejurărilor face ca administraţia C. F. R. ardelene să nu poată aplica dispoziţiunile direcţiunei generale, lucru comunicat la vreme acestei direcţiuni de către cea centrală din Cluj, ed. Al. Perieţeanu a dat ordine să se expedieze noile trenuri fără să fi primit daun l asentiment al direcţiunei din Cluj." Partea umoristică a chestiunei o formează faptul că direcţiunea generală a raportat ministerului lucrărilor publice nesuspunerea direcţiunei centrale din Cluj. Credem că singurul răspuns pe care l-ar putea da ministerul lucrărilor publice, astfel sesizat, ar fi acela de a convinge pe dl. Al. Perieţeanu că există o limită a puterii sale ditatoriale şi că nu a monopolizat competenţa în materii de cale ferată, greutăţile pe căile ferite Neînţelegerile între cele două Direcţi 11 — Ce scrie ziarul „Universul" Batinsarea tratatului de la . Iter sai lies Londra. — Tratatul de pace a fost ratificat de parlamente. Rămâne a-1 prezenta semnărei Regelui-Impărat, ceremonie care probabil se va îndeplini la finele acestei săptămâni. In cercurile conferinței se crede că ratificarea tratatului de către Japonia va avea loc la 11 octomvrie. *1. 210 Dizolvarea parlamentului Italian-Raportfil câtre Regs- Roma. 5. In raportul pentru disolvarea Camerei italiene, miniştri constată că Camera a durat şease ani, a luat răspunderile in tot timpul războiului care a dus la victorie şi acum ea nu poate să funcţioneze cu calm. Trebue ca alegătorii să se pronunţe după noua metodă a reprezentarei proporţio-venale şi ca noua adunare sâ ■ poată examina cu seninătate asupra marilor probleme a vieţei naţionale. Noul sistem electoral va permite să se înlocuiască lupta persoanelor prin lupta între partide şi idei. Mai mult ca totdeauna este necesar ca parlamentul să poată să se pronunţe cu prestigiul pe care îl reprezintă într-adevăr suveranitatea poporului. Camera a condus la victoria armatelor, noua Cameră va conduce la o nouă victorie, aceea în contra greutăţilor crizei de dezvoltare a ţărei.