Gazeta Transilvaniei, martie 1920 (Anul 83, nr. 41-48)

1920-03-05 / nr. 44

Anul » 83-181 »1 44 GA întemeiată Sa 1331 ie George rr, i Braşov, Piaţa Libertăţii 28 ifc8ilf&C|iîi j B­ocăreşti, ss. Vosvozl 59 A I Bra^0V, piaîa Libertăţii 23 Aammistraţia j Bucureşti, s. Ionică 6 JSs*t Si numira! Vineri 5 Martie ®S*L IA TRANSILVA Bariţiu Ca tot dispreţul pentru popor, aristocraţii şi oligarhii ale­rg de ore n-ar îi fost în stare si susţină siguri statul istoria Transilvaniei) & BARITIO APARE SEARA IM FIECARE ZI DE LUCRU Concesiunea anunţurilor ?! abonameitev ^ . Română de publicitate Git ILIESCU Bu­x ' au ABONAMENTUL *v ‘ % Trai luni Şase luni Un an \ C România : 15 30 60 Lei Streinătate : SO 60 90 Lei Telefon Bra$ov 22* Controlul activităţei Consiliului Dirigent un ziar care s’a îndepărtat cu totul de viaţa adevărată a poli­ticei noaste, cere să se supuie activitatea Consiliului Dirigent unei anchete parlamentare. După felul propunerei, se vede că, dela început, se încearcă a se creia Consiliului Dirigent o atmosferă specială, deoare­ce ac­tivitatea lui ar trebui supusă u­­nei anchete de absolvire. Pro­punerea este jignitoare şi vrea să strecoare în rândurile noas­tre veninul unei politici de negaţiune şi dezbinare, din care să tragă folos pescuitorii în apa tulbure a politicianismului. Consiliul dirigent nu poate fi pus sub ancheta parlamentară, in totalitatea sa, deoare­ce ar însemna să zdruncine, prin in­stituirea unei anchete — cum o cer astăzi cei câţiva politiciani ardeleni — întreaga bază a in­­stituirei administraţiei româneşti în Ardeal. Ar fi o greşală poli­tică de neîndreptat, de care s’ar folosi duşmanii neamului întru slăbirea prestigiului autorităţei româneşti în teritoriile eliberate, şi a prestigiului însuşi al Mare­lui Sfat naţional. Acest lucru nu-l văd sau nu vor să-l ţină în seamă acei pu­ţini cari, ur­mărind scandalul cu ori­ce preţ, cer — sub motive de bănuială nebazată — o an­chetă parlamentară asupra în­­tregei activităţi a Consiliului Di­rigent. Din punct de vedere al drep­tului, această activitate — poli­tică şi administrativă, fiind­că nu le poţi nicioda­tă despărţi — au fost controlate prin Marele sfat naţional, care la Sibiiu a votat încredere Consiliului Diri­gent. Atunci, nu s’au cerut an­chete parlamentare, — de către aceia cari astăzi, din cazurile izoate vor să generalizeze, ci au votat încredere aceluiaşi con­­siliu a cărui activitate o aprobau într’atât în cât s’au ridicat cu energie, în Renaşterea Română (pe vremea aceea la Sibiu şi, deci, încă neadăpată la fântâna politicianismului) în potriva cri­ticilor neîntemeiate şi în potriva generalizărilor. Şi nu s’au cerut anchete cari să provoace scandaluri politice ajutate de o campanie prin presă, cum se încearcă azi ,­ fiind­că intriga politica nu pătrunsese încă şi nu acoperise buna jude­cata a unora şi membrii Mare­lui sfat au putut cerceta în li­niştea patriotismului lor cald o activitate administrativă din cele mai grele, angajată de condiţiuni politice extrem de dificile. Faptul că acest Consiliul Diri­gent — cu toate unele abuzuri ce se vor pedepsi, individual, neputând asocia actele izolate cu întreaga reţea de măsuri şi conducere politică şi administra­tivă — zicem faptul că a reuşit să ducă la bun sfârşit o operă grea ce-i sta înainte, ne arată măsura patriotismului conducere! ardelene, Intr’un amalgam de împr­jurări grele, s’a reuşit a se abţine ordinea, contribuţiunea la sacrificii însemnat® de sânge întru apărarea Patriei şi supu­­punerea noului sistem de admi­nistrare şi noilor condiţii de des­­voltare a neamului românesc. Autoritatea Consiliului Dirigent nu poate fi sl­ăbită, deci, prin actele personale sau prin abuzurile u­­nora, ce se vor cerceta şi pe­depsi, şi în zadar s’ar încerca astăzi să se dărâme piedestalul moral al conducerei noastre su­perioare, după împlinirea efec­tivă a grelei sale misiuni ce a­­cum­ încetează. Trebuie să constatăm, cu pă­rere de rău, că aproape toţi a­­cuzatorii acestei înalte instituţii care se vede acum cât a fost de necesară, privesc lucrul prin pris­ma intereselor lor personale. Nemulţumiţi de unele măsuri sau de neputinţa­­satisfacerea unor condiţiuni, ce se pot oricând împlini după ce finanţele statu­lui se vor consolida, criticii cei mai acerbi caută să generalize­ze şi să acopere opera Consiliu­lui Dirigent de oprobiu. Nu e un motiv de ordin su­perior care-i mână ci un egoism, rău ascuns, o pornire spre cri­tică negativă — deoare­ce când­va va fi fost nemulţămit cutare profesor, cutare avocat, cutare alt cetăţean. * S’o recunoaştem în mod cin­stit. Aşa e. Dacă nu s’au plătit lefurile la timp, nemulţumiri; da­că nu s’au înaintat anumiţi func­ţionari, critică, dacă nu s’a răs­turnat întreaga trecută adminis­traţie moştenită (şi incapabil de a fi întocmită alta în grabă) şi mai aspre critici. Şi să mărturisim: Vina şefilor unora din autorităţile provinciale, neexperienţa func­ţionarilor români, nepoft­lia CfC-ărei unui control de toate zilele a acestor exponenţi ai Consiliu­lui dirigent în întreg Ardealul,— se aruncă cu uşurinţă tot în sar­cina acestei instituţiuni care a­­vea de rezolvit nu numai ad­ministraţia nouă a ţărei dar de apărat siguranţa­ fructelor lupte­lor politice din trecutul plin de suferinţe sub opresiunea streină. E omul nostru uşor pornit pentru acuzaţii şi critice. Şi, şi mai uşor generalizează, aruncând în spatele unei instituţii noui şi fără puternice rădăcini de la în­ceput, toate păcatele de care su­feră nu numai societatea româ­nească de la noi, ci întreaga lume. Tot acestui spirit uşor de ju­decată îngustă se datoreşte şi pretenţiunea de a se supune an­chetei parlamentare întreagă ac­tivitatea Consiliului dirigent Nu credem că şi-au dat seama, cât pot face jocul duşmanilor nea­mului, aceia cari, urmărind scan­dalul politic, ţintesc numai să ocupe locul de conducere a ţarei. Noi nu putem privi ast­fel lu­crurile şi ne­ridicării împotriva acestor intriganţi şi pătimaşi oameni cari nu văd mai mult decât prin prisma intereselor lor personale. Pentru noi şi întreg Ardealul sănătos, personalitatea d-nului Maniu şi cinstea acestui condu­cător sânt o garanţie că abuzu­rile — ori câte s’au făcut — se vor pedepsi după ce, cu ajutorul comisiunilor numite de d-sa din­tre parlamentari, se va face lu­mină în haosul de acuzaţii şi intrigi. încrederea întreagă a tutu­ror nu poate fi înşelată şi de­claraţiile din urmă ale d-nului Maniu ne liniştesc ca unele cari vin de la un om cu totul supe­rior care, ori câtă propagandă contrarie se va face, rămâne im­pasibil şi la intrigi şi­­urmăreşte cu stăruinţă numai interesele su­perioare ale ţărei, neocolind nici cele mai aspre măsuri (cazul Bontescu) când e vorba să se obţină soluţiunea cinstită şi ade­vărată a unei împrejurări politice grele. Deci, să nu ne grăbim a face jocul intriganţilor şi să lăsăm d-lui Maniu întreaga răspundere a controlului activităţei Consiliu­lui dirigent, ca unuia din cei mai de seamă Români şi oameni po­litici, reali şi cinstiţi ai ţărei. . Rezolvarea chestiunei Adriatice San Paolo. Reprezentanții iugoslavi la Londra, au pus la cale tratative directe ca delegaţi italieni pentru re­zolvarea chestiunei Adriatice. Anchetele noastre în streinătate De vorbă cu Muîif-bey-Libova Ministrul de interne al Albanieî şi ad-interim prim-ministru. -- Situaţia Albaniei. — Interlandul Valonei pentoi Italia. — Conferinţa păcii şi Albania. — Aromânii şi Albanezii. — Ce e cu priţtdl de Vid? Colegul nostru, dl Mihail Samarineanu, a făcut o călătorie în Italia şi Albania. D-sa a avut foarte interesante convorbiri cu miniştrii, Albaniei şi fruntaşii mişcărei macedo-române, aducând un preţios material informativ. Vom publica aceste anchete cari vor da amănunte asupra adevăratei situaţiuni a fraţilor noştri macedoneni, cit şi asupra raporturilor politice din vestul peninsulei balcanice Credem că nu mai e nevoie să stăruim asupra­ importanţei ce­ o are această anchetă pe care ziarul nostru o întreprinde în interes general. Începem astăzi cu interpretul ministrului de interne al Al­băniei. ) In orăşelul bogătaşilor albanezi cu case loalte bătute în piatra, acope­rite ca ardezii, cu străzi şi guste şi frământari, in orăşelul cu populaţia perniţă întins pe trei dealuri, în Ar­­girocastro, capitala judeţului cu ace­laşi nume, judeţ, atât de dorit de greci, era zarvă mare. Drapele cu cele trei colori italieni alături di ro­şul albanezesc, încă de cu dimi­neaţă pavoazau străzile. Prefectura era îmbrăcat îa haina naţională, a dra­pelelor şi în jurul ei roiau notabilităţile. «.Tjl­tplA’ivl­Îîîtfich­ trti Ministrul de interne şi ad interim preşt­a­nte al consiliului, Mufit-bey- Libova, sosise din ajun ca să fie martor la un eveniment care era să aducă mare satisfacţie în­ sufletul al­banezilor. Era o mare agitaţie de la o vreme încoace printre naţiona­liştii albantezi. Administraţia specială a ţinutului Argirocastro îi neliniştea. De ce nu trece şi acest judeţ la Al­bania propria zi-4 îşi ziceau eu. Da ce regim special? Nu cumva!. In fine. S’a isprăvit cu toate aceste frământări azi. Argirocastro era să fie ^reclamat ţinut albaneze*, sub administrat­a albaneză, da însumi re­prezentantul guvernului Italian în faţa unuia din cei mai de frunte om al Albaniei în faţa ministruli preşe­dinte ad-înterim Mnjit bey Libova. Cu o deosebită solemnitate la o­­rele 12, reprezentantul Italiei a citit proclamaţia de trecere a ţinutului Argirocastro la Albania propriu zisă şi ridicarea regimului special. Cu * 40 sfinţenie şi cu satisfacţie vădită po­pulaţia a ascultat, şi a aplaudat ca frenezie. S’au pronunţat decursuri înflăcăra­e şi s’au făcut manifesta­ţii pa­s­trezi până târziu noaptea. Vorba cumpănită din cuvântarea plină­ de miez a d-lui Muf­t­ bry Li­bova­­ a pătruns adânc în sufletele fiecăruia. Atât Albanezii căt şi tea­­lieali au o mare stimă pentru acest om da stat. E considerat ca singu­ra capacitate a Albaniei. Om pu cul­tură vasta, cu concepţii sociala si trecramrnne, airsit mult timp în Paris aşa că posedă limba fran­cezii bine. După terminarea festivităţii l-am rugat pe dl Muf­t-bey să binevoiască a-mi da părerile­­ sale într’o con­vorbire, pentru a face cunoscut ro­mânilor ce­a ce se petrece în tână­ra Albanie. Cu multă amabilitate dl. Mufii bey- Libour, ministrul de interne al Al­baniei ip ad interim preşedinte al Consiliului rar s’a pus la dispoziţie. — Cu cea mai m­are plăcere stau de vorbă cu fraţii români, pentru care avem o dragoste specială, îmi zise ministrul de interne. — Cu marele eveniment din ziua de azi cred că spiritul naţionaliştilor albanezi s’a liniştit, şi nici un pericol extern auri ma­i frământă. — Este adevărat că Argirocari­o s’a unit administrativ cu restul. Albaniei,, începe d-1 Mufit-bay-Libova, în franţuzeşte, pericolul extern însă ex.stă. Tratate secrete, acorduri mai mult sau puţin deghizate, pro­misiuni reper(je, fac ca această pro­vincie să fi© iu pericol. Cu toata a­­cestea, sr fi neam**, și rușinos pentru marile puteri, de a îcașeza *nb ju­gul grecesc un popor albanez, pe care aceiași Grecie în hil a voit eă-1 extermine *par le fer ^ par le feu". Aceasta ar fi cea mdl ^8re nedreptate pe care conferi.ţ*.. *r face-o. Da ce conferinţa nu se gândeşte să ne dea provincia Ciamuria, care este esenţial albaneză, ci din contră vrea să u.; mal ia şi Spiru­ de nord unde populaţia grecească de rasă nu formează ulei 10?^ din populaţiunea întreagă î Sa zice că Grecia era aliata puterilor victorioase, ca şi când Al­bania ar fi fost duşmană. Unde este dreptul care ar trebui să fie baza nouei organizaţiuni a lumii ? Dacă nu s’ar admite morală în po­litică, umanitatea ar da faliment — Ce este cu interlandul italian al Valonei ? — Trebue să se ştie că nu admit ca Valona să fia un interland italian. După mine Italia ar trebui sâ fie prima care să respecte integritatea teritorului albanez. Interesele stra­tegice ale Italiei pe litoralul Valonei, s’ar putea concesiona cu uşurinţă ţi­­nându-se seamă de principiile inte­grităţii teritoriale ale Albaniei. Italia neobstâad tratatul din 1915, trebue s­ă dea vimei şi mai ales Gre­ciei şi Serbiei exemplul dezintere­sării. Fără aceasta, Albania ar îl im­­părtita cub o formă sau alta învre Grecia şi Sârbia şi iatereaete Italiei în Balcani n ar fi astfel bine servite. Căci s’ar putea ca în viitor, vecină­tatea Iugoslavilor cu Grecii în Al­bania sâ fie o sursă de dificultăţi pentru Italia. — Aţi putea să-mi daţi ceva relaţii despre administraţia Albaniei atât ad­in cit şi în viitor? — Azi suntem într’an period de tranziţie şi nimic nu putem preciza. Pentru viitor Albania trebue să fie o ţara independentă cu un regim con­stituţional. — Cum veţi organiza armata ! Va fi serviciu obligator sau voluntar? — Dorim să formăm 3000 de jan­darmi şi­­3000 de miliţieni pentru ordinea publică, recrutaţi obligatoriu, deoarece altfel ne ar costa mult ; şi aşa această mână de oameni ne va costa 25 milioane de lire italiene. — In ce relaţia el aţi dori sâ fiţi cu Aromânii? — Ar trebui ca Cuţo-Vlahii să se constitu­ască, (adecă să-şi cate independenţa şi să se or­ganizeze în stat după cum se făcuse un început.) Odată ce ei se vor constitui după cum le-o doresc din suflet, noi vom căuta să întreţinem cele mai bune re­laţiuni. După părerea mea, ca zoua Coniţa, Meţova, Grebena, reunite ar putea forma o mică provincie autonomă. Cred că Aromânii din Aspropotam şi Tri­­cala ar veni toţi în această pro­vincie, aşa că populaţia ar fi destul de numeroasă. — In ce relaţii se găseşte Albania cu Conferinţa p&dl ? — N’*şî avea mari lucruri să-ţi spun. Conferinţa n’a luat încă în dis­cuţie chestia albaneză. Din nenoro­cire chestia Albaniei nu este văzută cub lumini favorabile pentm alba­nezi, deorece unele din marile puteri sunt favorabile Greciei şi Iugoslaviei. De ce s’au trimis Grecii îa Asia minoră unde au avut loc atâtea ma­sacre şi dezordini ? Sigur că pentru a face pe plac lui Venizelos. Dacă Grecii ar reveni tn aceste părţi, sâ se ştie că o să fie eveni­mente mult mai sângeroase ca cele petrecute in vilaetul Smirne. — Ce ne puteţi spune despre Prinţul de Vid? — Deoarece toţi în Germania, de la rege şi până la ultimul principe şi-au p­ierdut tronul, situaţia Prinţului de Vil e destul de clară. In Albania nici nu poate fi chestie de el. Apoi chestia dinastiei nu este pusă încă in discuțiune. 777. G. Samarineanu. chestiunea Adriatice! Primii miniştrii al Franţei şi al An­gliei, Millerand şi Lloyd G­org, răs­punzând comunicărei lui Wilson prin nota din 17 Februarie, socotesc că nu este întemeiatâ aserţiunea pe care se Sprijină comunicarea americană cura cu aranjamentul propus şi schiţat în propunerea iar dela 20 ianuarie în­seamnă capitularea la punctul de ve­dere italian opus celui iugo­slav și că prin urmare ar constitui un aran­jament cu care guvernul american nu ar© nimic de-a face. Nota declară că origina propunerei dela 20 Ianuarie se bazează pe faptul că atunci când primii miniştrii francezi şi englezi au intrat direct în contact cu reprezen­tanţii Italiei şi Iugoslaviei la Paris, a constatat, că nici unul nu dorea constituirea statului libar Frame, care nu tot­deauna a fost punctul esenţial din propunerile­­de aranjare ameri­cane. In consecinţă guvernele Franţei şi Angliei au făcut propunerea acum în discuţi-una cuprinzând rectificarea liniei Wilson, şi cedarea cătră Italia a unei fălîi de teritoriu deabungul malului, pentru a lega pe aceasta cu oralul liber Frame.... ceea ce făcea ca Iugoslavia să câştige în comparaţiune cu propunerea americană , cu 150 mii de iugoslavi, pe când consimţea la trecerea îr­ frontierele italiene a încă 50 mii de iugoslavi pe rânsă cei 40 mii pe care preşedintele Wi­son încuviinţase deja sâ fie daţi acestei ţări. Cât priveşte sugestiunea ameri­cană, că această fâşie de teritoriu adâugatâ la faptul constituirei lui Fiume ca oraş liber suba liga naţiu­nilor, ar fi pregătit în mod vizibil drumul la anexarea oraşului Fiume, Italiei, guvernele francez şi englez nu pot primi supoziţiunea că garan­ţia ligei naţiunilor este fără valoare şi că guvernul italian nu ar avea intenţiunea de a executa tratatul la care este interesată. Cu privire la susţinerea americană Că această modificare a frontieră iugoslavă-itailanu se face în detri­mentul Iugoslaviei în control ai­ci asupra căiei ferate de nord de la Fiume, nota declară, ci u­ra a propu­ Corespondenţa In nere da statului iugoslav controlul asupra întreiţi linii deja nunului de unde sa părăseşte portul Fiume,care este sub controlul ligei naţiunilor. Calea ferată arie comercială Iar nu strateg că, în propunerile lui Wilson, aceasta cale ferată este stăpânită de bătaia tuburilor italiene. Prin urm­ara ei nu văd că ar fi de criticat ceva îa această propunere a cărei efect real este sâ treacă întreaga linie fe­rată la Iugoslavia, în ioc de s o pă­răsi în măinele statului liber Fiume, ceea­ ce nimeni nu doreşte Mai ră­mân obiecţiunea guvernului ameri­can asupr­a o propunere! referitoare la Albaniî. Ei relevează că propune?.» este facută nu tunar în interesul Italiei, ci de­opotrivă şi ca acela al Iugoslaviei. Iugoslavii au arătat că deşi prin noua propunere partea de nord a teritoriului lor avea garant­­ accesul la Mars, prin portul Frame, totu­şi partea de sud a Iugoslaviei nu avea acces la Mare, şi că soluţiunea naturalâ era da a se construi o linie in josul râului Drin până la gura râului Boyan?. Giuvernele francez şi englez socotiră câ argumentul acesta era puternic şi propunerea lor cu privire la Albania a fost făcută spre a Înlesni Iugoslaviei, aceasta mai ate c­ă Albania nu era în stare să întreprindă o lucrare pentru desvoltarea sub gla­­ranţii internaţionale a caiei ferate şi portului ce aveau să servească par­tea de sud a teritoriului. De­oarece poporul albanez nu a fost nici­odată in stare să-şi stabilească singur un guvern definitiv pentru el insa­şi şi deoare­ce populaţiunea porţei de nord este în majoritate mare creştină, iar partea de sud tot în mare majoritate mahomedană, ei s’au gândit Câ e mai bine să încredinţeze răspunde­rea guvernarei şi desvoltărei acestor două părţi respectiv Iugoslaviei şi Ita­liei. Totuşi dânşii au consimţit­ că Albania întreagâ ia fie pusă sub sis­­­­te­mul mandatar ş­­i­­­go rotesc că­­ aceasta va face posibil ca eventual s să se saturi că şi «spiraţiu» le popo- I mini albanez pentru * Unitate și pro­­­.­prie guvernare. 3ni]Ovăstic*le ceata — Imprăştie-te ceaţă, deasă, grea, S'o văd odat, S’o văd culcată ’n faţa mea Aprinsă de-un nebun, sălbatec jind, Mişcându-se trândav Zimbind Voluptoasă, albă, goală Vagabond’amantă ce mă ’nşală Amanta mea sublimă—Depărtarea ,77. Cofruş. Metropolitul N. Bălan Congresul naţional bisericesc a a­­şezaat în scaunul lui Şigunu pe un vrednic urmaş, pe părintele Nicolas Bălan. Alegerea aceasta a întrunit sufragiile uniforme ale cercurilor bi­­sericeşti­ întram­evăr, la 101 la Ar­deri ar fi fost greu să găseşti un alt eteric" mai pregătit, cu mai multă cui­­varâ şi intrasigenţă în convingerile rtiu­eroase. O consecinţă a regimului românesc este putinţa de a ialege îa deplină libertate pe cei merituoşi. Aşa tre­buie să fie într’o ţeră care vrea să­­şi zic îi democratică, — să se înlătu­re­­influenţele dăunătoare politicia­nismului, să se selecţioneze valorile, şi personalităţile reprezentative să-şi ia locul lor în ierarhia socială. Se va spune cu drept cuvânt efi sarcinile unui mitropolit astăzi *tt mai sunt atât de dificile ca în abu­­cramatele timpuri de la jumătatea se­colului trecut, când capul biaerics se era şi un conducător politic, an în­drumător al vieţii obşteşti. Pe Ma­rele arhiereu Şaguna l-am văzut la fruntea mişcărilor­­politice — colabo­ra cu Bărnuţiu şi Avram Iancu--, în fruntea mişcărilor culturale ninil întemeietor al Asociaţiei şi al cuta­­tor de şcoli pe cari le avere şi astăzi. Dar nu mai puţin important este şi astăzi rolul unui mitropolit, cu toate că problema politică este expl­­vită şi avem alţi număroşi factori, etitul în primul rând, cari să împace necesităţile culturei româneşti. Ar­e nedrept să se creadă ca an mitropo­lit ar avea astu­zi mai puţin de lucru şi s’ar restrânge la propaganda raili­gioasă numai. In opera de refacere, de aşezarea vieţii publice a Români­lor pe baze nouă şi trainice, colabo­rarea prinţului bisericii este foarte necesară. Să nu se uite că dacă s’au realizat condiţiile exterioare aşa »i- când ele politicei 51 culturei româ­neşti, rămâsie un vast câmp de acti­vitate înlăuntru şi dacă politii­ca seamnă peste tot a lucra, şi posta acesta este sensul superior al politi­cei, atunci opera mitropolitului îm­brăţişează toate laturile vieţii sociala. Cult şi înţelept, limpede în vede­­rile sale, cu largi conce­pţi şi planuri îndepărtate de muncă în viitor, mi­tropolitul N. Bălan va şti sa însemna o brazda adâncă şi fructiferă la ogo­rul naţional. Dorim I. P. S. pare nte­ces deplin şi strigăm întru mulţi ani stăpâne­­ Alegerile parţiale Victoria partidului naţional. După rapoartele ce le primim despre rezultatul alegerilor în­tregitoare din Ardeal, stăm în faţa unei noui victorii a parti­dului naţional. La Orăştie, Si­ghetul Marmaţiei şi Arad cei trei bărbaţi valoroşi Toma Ste­fan, general Aver­scu şi Tacfii Ionescu au fost aleşi cu unani­mitate la recomandarea condu­cerii noastre de partid. La Şi­ria, Gătaia, Acnasugatac şi aut­rea au fost aleşi candidaţii par­ti­dului naţional. Constatăm c partidul naţional a dat o noi probă de popularitate de ea, se bucură în Ardeal, unde ma­sele poporului român au­­ plină încredere în politica ones și democrată a conducătorii săi. Politice la sfârşit bomba a explodat. O încercarea tăinuită de a compromită pe bărbaţii politici ai Ardealul­, ser­­vindu-se de ziare a căror lipsă de scrupul o cunoaşte azi întreaga ţară,­­ vine Renaşterea Română cu motivul provocător al unui scandal public. Ziarul citat cere anchetă parlamentară ca să cerceteze toată activitatea Con­­siliului Dirigent, — ştiind bine dela început că propunerea nu urmăreşte o clarificare a situaţiei unora dintre membrii acestui consiliu, ci dimpotri­vă prilejul unei polemici şi agitaţiuni prin presă şi în Parlament. O anchetă parlamentară asupra ac*­tivităţei . Consiliului dirigent, n* sa poate concepe, atât cât organul dia care a purces şi care a avut căde­rea acestui mare control na maî exiatfi, după es a dat absolvire şi deplini încredere acestei instituţiuni. Nu poata fi ast­fel judecată. In atmosfera de intrigi şi luptă politică pe care anu­miţi agenţi o pro­vacă cu ori­ce preţ, opera politică şi administrativă a Con­­siliului Dirigent. Numai Istoriei i se rezervă dreptul sentinţelor acestora, judecata imparţială punând în măsura cuvenită meritele fie­câruia. Nu însemnează că sa vor tolar­ă

Next