Gazeta Transilvaniei, martie 1920 (Anul 83, nr. 41-48)
1920-03-05 / nr. 44
Anul » 83-181 »1 44 GA întemeiată Sa 1331 ie George rr, i Braşov, Piaţa Libertăţii 28 ifc8ilf&C|iîi j Bocăreşti, ss. Vosvozl 59 A I Bra^0V, piaîa Libertăţii 23 Aammistraţia j Bucureşti, s. Ionică 6 JSs*t Si numira! Vineri 5 Martie ®S*L IA TRANSILVA Bariţiu Ca tot dispreţul pentru popor, aristocraţii şi oligarhii alerg de ore n-ar îi fost în stare si susţină siguri statul istoria Transilvaniei) & BARITIO APARE SEARA IM FIECARE ZI DE LUCRU Concesiunea anunţurilor ?! abonameitev ^ . Română de publicitate Git ILIESCU Bux ' au ABONAMENTUL *v ‘ % Trai luni Şase luni Un an \ C România : 15 30 60 Lei Streinătate : SO 60 90 Lei Telefon Bra$ov 22* Controlul activităţei Consiliului Dirigent un ziar care s’a îndepărtat cu totul de viaţa adevărată a politicei noaste, cere să se supuie activitatea Consiliului Dirigent unei anchete parlamentare. După felul propunerei, se vede că, dela început, se încearcă a se creia Consiliului Dirigent o atmosferă specială, deoarece activitatea lui ar trebui supusă unei anchete de absolvire. Propunerea este jignitoare şi vrea să strecoare în rândurile noastre veninul unei politici de negaţiune şi dezbinare, din care să tragă folos pescuitorii în apa tulbure a politicianismului. Consiliul dirigent nu poate fi pus sub ancheta parlamentară, in totalitatea sa, deoarece ar însemna să zdruncine, prin instituirea unei anchete — cum o cer astăzi cei câţiva politiciani ardeleni — întreaga bază a instituirei administraţiei româneşti în Ardeal. Ar fi o greşală politică de neîndreptat, de care s’ar folosi duşmanii neamului întru slăbirea prestigiului autorităţei româneşti în teritoriile eliberate, şi a prestigiului însuşi al Marelui Sfat naţional. Acest lucru nu-l văd sau nu vor să-l ţină în seamă acei puţini cari, urmărind scandalul cu orice preţ, cer — sub motive de bănuială nebazată — o anchetă parlamentară asupra întregei activităţi a Consiliului Dirigent. Din punct de vedere al dreptului, această activitate — politică şi administrativă, fiindcă nu le poţi niciodată despărţi — au fost controlate prin Marele sfat naţional, care la Sibiiu a votat încredere Consiliului Dirigent. Atunci, nu s’au cerut anchete parlamentare, — de către aceia cari astăzi, din cazurile izoate vor să generalizeze, ci au votat încredere aceluiaşi consiliu a cărui activitate o aprobau într’atât în cât s’au ridicat cu energie, în Renaşterea Română (pe vremea aceea la Sibiu şi, deci, încă neadăpată la fântâna politicianismului) în potriva criticilor neîntemeiate şi în potriva generalizărilor. Şi nu s’au cerut anchete cari să provoace scandaluri politice ajutate de o campanie prin presă, cum se încearcă azi , fiindcă intriga politica nu pătrunsese încă şi nu acoperise buna judecata a unora şi membrii Marelui sfat au putut cerceta în liniştea patriotismului lor cald o activitate administrativă din cele mai grele, angajată de condiţiuni politice extrem de dificile. Faptul că acest Consiliul Dirigent — cu toate unele abuzuri ce se vor pedepsi, individual, neputând asocia actele izolate cu întreaga reţea de măsuri şi conducere politică şi administrativă — zicem faptul că a reuşit să ducă la bun sfârşit o operă grea ce-i sta înainte, ne arată măsura patriotismului conducere! ardelene, Intr’un amalgam de împrjurări grele, s’a reuşit a se abţine ordinea, contribuţiunea la sacrificii însemnat® de sânge întru apărarea Patriei şi supupunerea noului sistem de administrare şi noilor condiţii de desvoltare a neamului românesc. Autoritatea Consiliului Dirigent nu poate fi slăbită, deci, prin actele personale sau prin abuzurile unora, ce se vor cerceta şi pedepsi, şi în zadar s’ar încerca astăzi să se dărâme piedestalul moral al conducerei noastre superioare, după împlinirea efectivă a grelei sale misiuni ce acum încetează. Trebuie să constatăm, cu părere de rău, că aproape toţi acuzatorii acestei înalte instituţii care se vede acum cât a fost de necesară, privesc lucrul prin prisma intereselor lor personale. Nemulţumiţi de unele măsuri sau de neputinţasatisfacerea unor condiţiuni, ce se pot oricând împlini după ce finanţele statului se vor consolida, criticii cei mai acerbi caută să generalizeze şi să acopere opera Consiliului Dirigent de oprobiu. Nu e un motiv de ordin superior care-i mână ci un egoism, rău ascuns, o pornire spre critică negativă — deoarece cândva va fi fost nemulţămit cutare profesor, cutare avocat, cutare alt cetăţean. * S’o recunoaştem în mod cinstit. Aşa e. Dacă nu s’au plătit lefurile la timp, nemulţumiri; dacă nu s’au înaintat anumiţi funcţionari, critică, dacă nu s’a răsturnat întreaga trecută administraţie moştenită (şi incapabil de a fi întocmită alta în grabă) şi mai aspre critici. Şi să mărturisim: Vina şefilor unora din autorităţile provinciale, neexperienţa funcţionarilor români, nepoftlia CfC-ărei unui control de toate zilele a acestor exponenţi ai Consiliului dirigent în întreg Ardealul,— se aruncă cu uşurinţă tot în sarcina acestei instituţiuni care avea de rezolvit nu numai administraţia nouă a ţărei dar de apărat siguranţa fructelor luptelor politice din trecutul plin de suferinţe sub opresiunea streină. E omul nostru uşor pornit pentru acuzaţii şi critice. Şi, şi mai uşor generalizează, aruncând în spatele unei instituţii noui şi fără puternice rădăcini de la început, toate păcatele de care suferă nu numai societatea românească de la noi, ci întreaga lume. Tot acestui spirit uşor de judecată îngustă se datoreşte şi pretenţiunea de a se supune anchetei parlamentare întreagă activitatea Consiliului dirigent Nu credem că şi-au dat seama, cât pot face jocul duşmanilor neamului, aceia cari, urmărind scandalul politic, ţintesc numai să ocupe locul de conducere a ţarei. Noi nu putem privi astfel lucrurile şi neridicării împotriva acestor intriganţi şi pătimaşi oameni cari nu văd mai mult decât prin prisma intereselor lor personale. Pentru noi şi întreg Ardealul sănătos, personalitatea d-nului Maniu şi cinstea acestui conducător sânt o garanţie că abuzurile — ori câte s’au făcut — se vor pedepsi după ce, cu ajutorul comisiunilor numite de d-sa dintre parlamentari, se va face lumină în haosul de acuzaţii şi intrigi. încrederea întreagă a tuturor nu poate fi înşelată şi declaraţiile din urmă ale d-nului Maniu ne liniştesc ca unele cari vin de la un om cu totul superior care, ori câtă propagandă contrarie se va face, rămâne impasibil şi la intrigi şiurmăreşte cu stăruinţă numai interesele superioare ale ţărei, neocolind nici cele mai aspre măsuri (cazul Bontescu) când e vorba să se obţină soluţiunea cinstită şi adevărată a unei împrejurări politice grele. Deci, să nu ne grăbim a face jocul intriganţilor şi să lăsăm d-lui Maniu întreaga răspundere a controlului activităţei Consiliului dirigent, ca unuia din cei mai de seamă Români şi oameni politici, reali şi cinstiţi ai ţărei. . Rezolvarea chestiunei Adriatice San Paolo. Reprezentanții iugoslavi la Londra, au pus la cale tratative directe ca delegaţi italieni pentru rezolvarea chestiunei Adriatice. Anchetele noastre în streinătate De vorbă cu Muîif-bey-Libova Ministrul de interne al Albanieî şi ad-interim prim-ministru. -- Situaţia Albaniei. — Interlandul Valonei pentoi Italia. — Conferinţa păcii şi Albania. — Aromânii şi Albanezii. — Ce e cu priţtdl de Vid? Colegul nostru, dl Mihail Samarineanu, a făcut o călătorie în Italia şi Albania. D-sa a avut foarte interesante convorbiri cu miniştrii, Albaniei şi fruntaşii mişcărei macedo-române, aducând un preţios material informativ. Vom publica aceste anchete cari vor da amănunte asupra adevăratei situaţiuni a fraţilor noştri macedoneni, cit şi asupra raporturilor politice din vestul peninsulei balcanice Credem că nu mai e nevoie să stăruim asupra importanţei ce o are această anchetă pe care ziarul nostru o întreprinde în interes general. Începem astăzi cu interpretul ministrului de interne al Albăniei. ) In orăşelul bogătaşilor albanezi cu case loalte bătute în piatra, acoperite ca ardezii, cu străzi şi guste şi frământari, in orăşelul cu populaţia perniţă întins pe trei dealuri, în Argirocastro, capitala judeţului cu acelaşi nume, judeţ, atât de dorit de greci, era zarvă mare. Drapele cu cele trei colori italieni alături di roşul albanezesc, încă de cu dimineaţă pavoazau străzile. Prefectura era îmbrăcat îa haina naţională, a drapelelor şi în jurul ei roiau notabilităţile. «.TjltplA’ivlÎîîtfich trti Ministrul de interne şi ad interim preştante al consiliului, Mufit-bey- Libova, sosise din ajun ca să fie martor la un eveniment care era să aducă mare satisfacţie în sufletul albanezilor. Era o mare agitaţie de la o vreme încoace printre naţionaliştii albantezi. Administraţia specială a ţinutului Argirocastro îi neliniştea. De ce nu trece şi acest judeţ la Albania propria zi-4 îşi ziceau eu. Da ce regim special? Nu cumva!. In fine. S’a isprăvit cu toate aceste frământări azi. Argirocastro era să fie ^reclamat ţinut albaneze*, sub administrata albaneză, da însumi reprezentantul guvernului Italian în faţa unuia din cei mai de frunte om al Albaniei în faţa ministruli preşedinte ad-înterim Mnjit bey Libova. Cu o deosebită solemnitate la orele 12, reprezentantul Italiei a citit proclamaţia de trecere a ţinutului Argirocastro la Albania propriu zisă şi ridicarea regimului special. Cu * 40 sfinţenie şi cu satisfacţie vădită populaţia a ascultat, şi a aplaudat ca frenezie. S’au pronunţat decursuri înflăcărae şi s’au făcut manifestaţii pastrezi până târziu noaptea. Vorba cumpănită din cuvântarea plină de miez a d-lui Muft bry Libova a pătruns adânc în sufletele fiecăruia. Atât Albanezii căt şi tealieali au o mare stimă pentru acest om da stat. E considerat ca singura capacitate a Albaniei. Om pu cultură vasta, cu concepţii sociala si trecramrnne, airsit mult timp în Paris aşa că posedă limba francezii bine. După terminarea festivităţii l-am rugat pe dl Muft-bey să binevoiască a-mi da părerile sale într’o convorbire, pentru a face cunoscut românilor cea ce se petrece în tânăra Albanie. Cu multă amabilitate dl. Mufii bey- Libour, ministrul de interne al Albaniei ip ad interim preşedinte al Consiliului rar s’a pus la dispoziţie. — Cu cea mai mare plăcere stau de vorbă cu fraţii români, pentru care avem o dragoste specială, îmi zise ministrul de interne. — Cu marele eveniment din ziua de azi cred că spiritul naţionaliştilor albanezi s’a liniştit, şi nici un pericol extern auri mai frământă. — Este adevărat că Argirocario s’a unit administrativ cu restul. Albaniei,, începe d-1 Mufit-bay-Libova, în franţuzeşte, pericolul extern însă ex.stă. Tratate secrete, acorduri mai mult sau puţin deghizate, promisiuni reper(je, fac ca această provincie să fi© iu pericol. Cu toata acestea, sr fi neam**, și rușinos pentru marile puteri, de a îcașeza *nb jugul grecesc un popor albanez, pe care aceiași Grecie în hil a voit eă-1 extermine *par le fer ^ par le feu". Aceasta ar fi cea mdl ^8re nedreptate pe care conferi.ţ*.. *r face-o. Da ce conferinţa nu se gândeşte să ne dea provincia Ciamuria, care este esenţial albaneză, ci din contră vrea să u.; mal ia şi Spiru de nord unde populaţia grecească de rasă nu formează ulei 10?^ din populaţiunea întreagă î Sa zice că Grecia era aliata puterilor victorioase, ca şi când Albania ar fi fost duşmană. Unde este dreptul care ar trebui să fie baza nouei organizaţiuni a lumii ? Dacă nu s’ar admite morală în politică, umanitatea ar da faliment — Ce este cu interlandul italian al Valonei ? — Trebue să se ştie că nu admit ca Valona să fia un interland italian. După mine Italia ar trebui sâ fie prima care să respecte integritatea teritorului albanez. Interesele strategice ale Italiei pe litoralul Valonei, s’ar putea concesiona cu uşurinţă ţinându-se seamă de principiile integrităţii teritoriale ale Albaniei. Italia neobstâad tratatul din 1915, trebue să dea vimei şi mai ales Greciei şi Serbiei exemplul dezinteresării. Fără aceasta, Albania ar îl impărtita cub o formă sau alta învre Grecia şi Sârbia şi iatereaete Italiei în Balcani n ar fi astfel bine servite. Căci s’ar putea ca în viitor, vecinătatea Iugoslavilor cu Grecii în Albania sâ fie o sursă de dificultăţi pentru Italia. — Aţi putea să-mi daţi ceva relaţii despre administraţia Albaniei atât adin cit şi în viitor? — Azi suntem într’an period de tranziţie şi nimic nu putem preciza. Pentru viitor Albania trebue să fie o ţara independentă cu un regim constituţional. — Cum veţi organiza armata ! Va fi serviciu obligator sau voluntar? — Dorim să formăm 3000 de jandarmi şi3000 de miliţieni pentru ordinea publică, recrutaţi obligatoriu, deoarece altfel ne ar costa mult ; şi aşa această mână de oameni ne va costa 25 milioane de lire italiene. — In ce relaţia el aţi dori sâ fiţi cu Aromânii? — Ar trebui ca Cuţo-Vlahii să se constituască, (adecă să-şi cate independenţa şi să se organizeze în stat după cum se făcuse un început.) Odată ce ei se vor constitui după cum le-o doresc din suflet, noi vom căuta să întreţinem cele mai bune relaţiuni. După părerea mea, ca zoua Coniţa, Meţova, Grebena, reunite ar putea forma o mică provincie autonomă. Cred că Aromânii din Aspropotam şi Tricala ar veni toţi în această provincie, aşa că populaţia ar fi destul de numeroasă. — In ce relaţii se găseşte Albania cu Conferinţa p&dl ? — N’*şî avea mari lucruri să-ţi spun. Conferinţa n’a luat încă în discuţie chestia albaneză. Din nenorocire chestia Albaniei nu este văzută cub lumini favorabile pentm albanezi, deorece unele din marile puteri sunt favorabile Greciei şi Iugoslaviei. De ce s’au trimis Grecii îa Asia minoră unde au avut loc atâtea masacre şi dezordini ? Sigur că pentru a face pe plac lui Venizelos. Dacă Grecii ar reveni tn aceste părţi, sâ se ştie că o să fie evenimente mult mai sângeroase ca cele petrecute in vilaetul Smirne. — Ce ne puteţi spune despre Prinţul de Vid? — Deoarece toţi în Germania, de la rege şi până la ultimul principe şi-au pierdut tronul, situaţia Prinţului de Vil e destul de clară. In Albania nici nu poate fi chestie de el. Apoi chestia dinastiei nu este pusă încă in discuțiune. 777. G. Samarineanu. chestiunea Adriatice! Primii miniştrii al Franţei şi al Angliei, Millerand şi Lloyd Gorg, răspunzând comunicărei lui Wilson prin nota din 17 Februarie, socotesc că nu este întemeiatâ aserţiunea pe care se Sprijină comunicarea americană cura cu aranjamentul propus şi schiţat în propunerea iar dela 20 ianuarie înseamnă capitularea la punctul de vedere italian opus celui iugoslav și că prin urmare ar constitui un aranjament cu care guvernul american nu ar© nimic de-a face. Nota declară că origina propunerei dela 20 Ianuarie se bazează pe faptul că atunci când primii miniştrii francezi şi englezi au intrat direct în contact cu reprezentanţii Italiei şi Iugoslaviei la Paris, a constatat, că nici unul nu dorea constituirea statului libar Frame, care nu totdeauna a fost punctul esenţial din propunerilede aranjare americane. In consecinţă guvernele Franţei şi Angliei au făcut propunerea acum în discuţi-una cuprinzând rectificarea liniei Wilson, şi cedarea cătră Italia a unei fălîi de teritoriu deabungul malului, pentru a lega pe aceasta cu oralul liber Frame.... ceea ce făcea ca Iugoslavia să câştige în comparaţiune cu propunerea americană , cu 150 mii de iugoslavi, pe când consimţea la trecerea îr frontierele italiene a încă 50 mii de iugoslavi pe rânsă cei 40 mii pe care preşedintele Wison încuviinţase deja sâ fie daţi acestei ţări. Cât priveşte sugestiunea americană, că această fâşie de teritoriu adâugatâ la faptul constituirei lui Fiume ca oraş liber suba liga naţiunilor, ar fi pregătit în mod vizibil drumul la anexarea oraşului Fiume, Italiei, guvernele francez şi englez nu pot primi supoziţiunea că garanţia ligei naţiunilor este fără valoare şi că guvernul italian nu ar avea intenţiunea de a executa tratatul la care este interesată. Cu privire la susţinerea americană Că această modificare a frontieră iugoslavă-itailanu se face în detrimentul Iugoslaviei în control aici asupra căiei ferate de nord de la Fiume, nota declară, ci ura a propu Corespondenţa In nere da statului iugoslav controlul asupra întreiţi linii deja nunului de unde sa părăseşte portul Fiume,care este sub controlul ligei naţiunilor. Calea ferată arie comercială Iar nu strateg că, în propunerile lui Wilson, aceasta cale ferată este stăpânită de bătaia tuburilor italiene. Prin urmara ei nu văd că ar fi de criticat ceva îa această propunere a cărei efect real este sâ treacă întreaga linie ferată la Iugoslavia, în ioc de s o părăsi în măinele statului liber Fiume, ceea ce nimeni nu doreşte Mai rămân obiecţiunea guvernului american asupra o propunere! referitoare la Albaniî. Ei relevează că propune?.» este facută nu tunar în interesul Italiei, ci deopotrivă şi ca acela al Iugoslaviei. Iugoslavii au arătat că deşi prin noua propunere partea de nord a teritoriului lor avea garant accesul la Mars, prin portul Frame, totuşi partea de sud a Iugoslaviei nu avea acces la Mare, şi că soluţiunea naturalâ era da a se construi o linie in josul râului Drin până la gura râului Boyan?. Giuvernele francez şi englez socotiră câ argumentul acesta era puternic şi propunerea lor cu privire la Albania a fost făcută spre a Înlesni Iugoslaviei, aceasta mai ate că Albania nu era în stare să întreprindă o lucrare pentru desvoltarea sub glaranţii internaţionale a caiei ferate şi portului ce aveau să servească partea de sud a teritoriului. Deoarece poporul albanez nu a fost niciodată in stare să-şi stabilească singur un guvern definitiv pentru el insaşi şi deoarece populaţiunea porţei de nord este în majoritate mare creştină, iar partea de sud tot în mare majoritate mahomedană, ei s’au gândit Câ e mai bine să încredinţeze răspunderea guvernarei şi desvoltărei acestor două părţi respectiv Iugoslaviei şi Italiei. Totuşi dânşii au consimţit că Albania întreagâ ia fie pusă sub sistemul mandatar şigo rotesc că aceasta va face posibil ca eventual s să se saturi că şi «spiraţiu» le popo- I mini albanez pentru * Unitate și pro.prie guvernare. 3ni]Ovăstic*le ceata — Imprăştie-te ceaţă, deasă, grea, S'o văd odat, S’o văd culcată ’n faţa mea Aprinsă de-un nebun, sălbatec jind, Mişcându-se trândav Zimbind Voluptoasă, albă, goală Vagabond’amantă ce mă ’nşală Amanta mea sublimă—Depărtarea ,77. Cofruş. Metropolitul N. Bălan Congresul naţional bisericesc a aşezaat în scaunul lui Şigunu pe un vrednic urmaş, pe părintele Nicolas Bălan. Alegerea aceasta a întrunit sufragiile uniforme ale cercurilor bisericeşti întramevăr, la 101 la Arderi ar fi fost greu să găseşti un alt eteric" mai pregătit, cu mai multă cuivarâ şi intrasigenţă în convingerile rtiueroase. O consecinţă a regimului românesc este putinţa de a ialege îa deplină libertate pe cei merituoşi. Aşa trebuie să fie într’o ţeră care vrea săşi zic îi democratică, — să se înlătureinfluenţele dăunătoare politicianismului, să se selecţioneze valorile, şi personalităţile reprezentative să-şi ia locul lor în ierarhia socială. Se va spune cu drept cuvânt efi sarcinile unui mitropolit astăzi *tt mai sunt atât de dificile ca în abucramatele timpuri de la jumătatea secolului trecut, când capul biaerics se era şi un conducător politic, an îndrumător al vieţii obşteşti. Pe Marele arhiereu Şaguna l-am văzut la fruntea mişcărilorpolitice — colabora cu Bărnuţiu şi Avram Iancu--, în fruntea mişcărilor culturale ninil întemeietor al Asociaţiei şi al cutator de şcoli pe cari le avere şi astăzi. Dar nu mai puţin important este şi astăzi rolul unui mitropolit, cu toate că problema politică este explvită şi avem alţi număroşi factori, etitul în primul rând, cari să împace necesităţile culturei româneşti. Are nedrept să se creadă ca an mitropolit ar avea astuzi mai puţin de lucru şi s’ar restrânge la propaganda railigioasă numai. In opera de refacere, de aşezarea vieţii publice a Românilor pe baze nouă şi trainice, colaborarea prinţului bisericii este foarte necesară. Să nu se uite că dacă s’au realizat condiţiile exterioare aşa »i- când ele politicei 51 culturei româneşti, rămâsie un vast câmp de activitate înlăuntru şi dacă politiica seamnă peste tot a lucra, şi posta acesta este sensul superior al politicei, atunci opera mitropolitului îmbrăţişează toate laturile vieţii sociala. Cult şi înţelept, limpede în vederile sale, cu largi concepţi şi planuri îndepărtate de muncă în viitor, mitropolitul N. Bălan va şti sa însemna o brazda adâncă şi fructiferă la ogorul naţional. Dorim I. P. S. pare nteces deplin şi strigăm întru mulţi ani stăpâne Alegerile parţiale Victoria partidului naţional. După rapoartele ce le primim despre rezultatul alegerilor întregitoare din Ardeal, stăm în faţa unei noui victorii a partidului naţional. La Orăştie, Sighetul Marmaţiei şi Arad cei trei bărbaţi valoroşi Toma Stefan, general Averscu şi Tacfii Ionescu au fost aleşi cu unanimitate la recomandarea conducerii noastre de partid. La Şiria, Gătaia, Acnasugatac şi autrea au fost aleşi candidaţii partidului naţional. Constatăm c partidul naţional a dat o noi probă de popularitate de ea, se bucură în Ardeal, unde masele poporului român au plină încredere în politica ones și democrată a conducătorii săi. Politice la sfârşit bomba a explodat. O încercarea tăinuită de a compromită pe bărbaţii politici ai Ardealul, servindu-se de ziare a căror lipsă de scrupul o cunoaşte azi întreaga ţară, vine Renaşterea Română cu motivul provocător al unui scandal public. Ziarul citat cere anchetă parlamentară ca să cerceteze toată activitatea Consiliului Dirigent, — ştiind bine dela început că propunerea nu urmăreşte o clarificare a situaţiei unora dintre membrii acestui consiliu, ci dimpotrivă prilejul unei polemici şi agitaţiuni prin presă şi în Parlament. O anchetă parlamentară asupra ac*tivităţei . Consiliului dirigent, n* sa poate concepe, atât cât organul dia care a purces şi care a avut căderea acestui mare control na maî exiatfi, după es a dat absolvire şi deplini încredere acestei instituţiuni. Nu poata fi astfel judecată. In atmosfera de intrigi şi luptă politică pe care anumiţi agenţi o provacă cu orice preţ, opera politică şi administrativă a Consiliului Dirigent. Numai Istoriei i se rezervă dreptul sentinţelor acestora, judecata imparţială punând în măsura cuvenită meritele fiecâruia. Nu însemnează că sa vor tolară