Gazeta Transilvaniei, iulie 1920 (Anul 83, nr. 147-147)
1920-07-16 / nr. 147
r tiu d 83'lu ■' 147 Numărul 1 coroană (50 bani) Vineri 16 felie WM întemeiată, 1838 Redacţia Administraţia Cu tot d'spreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nicî 24 de ore n’ar fi fost în stare să susţiă singuri statul (Istoria Transilvaniei) G. BARIŢIU, de George Bariţiu Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, 55. Voevozi 50 Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, s. Ionică 6 8IAFA I» FUGARE ZI DE LUCRU Medocori-Seft 1 r"n VK/" ) HreintvSf.1 .ii Se&rutap do rad.: Branisee fi*dostor responsabil ; Ion, JBwrteff. Com.v Română România JV t* -^meratspfTnma Agenţie ’’ Bucureşti, s. Ionică 8, Trer. «V. ni Uman Lei 30 90 Cot,.or 120, 360 Cer, Pentru streinătate sunt îndoit TELEFON, BîînV 226 ► A % Răspândirea ziarelor din Ardeal He«ce Plăcere Bă dăm J'0 umfitoarei «c:iBon: Dct^lîe Director, Primirus caldă, ce aţi făcut protestului mai plae din mulţime, locul de cinste ic care I-aţi încadrat în colesneie „Gazetei Tiane.* imi dau obligaţiuni morale, pe care nu le pot face, care mă apropie mai mult de acţiunea voastră, cărora nu am pututgăsi, că le-aşi putea da o concretizare mai bună, decât aceea a unui schimb de vederi, a unei oferiri de colfebome, — din când în când, — la lupta ce desfăşuraţi în ziarul vostru, — bineînţeles, dacă nu o veţi considera ca intempestivă. Şi aceasta fără altă pretenţie, decât aceea a unui glas din mulţime. Trebue să ne mărturisim, unii altora, că ziarele din Ardeal au fosl şi sunt foarte puţin răspândite la noi. Nu sunt intrate încă în trebuinţele noastre zilnice, precum cred că şi ziarele de la noi n-au pătruns încă adânc în masele Ardealului, aşa că stăm izolaţi unii de alţii; pare că streini ieceea ce se petrece intre fraţi şispuse de la frate la frate. Este evident că mentalităţile noastre sunt încă diferite şi aceasta datorită împrejurărilor de fapt, care le au produs. Trebue însă să tindere, ca din aceste două mentalităţi să formăm una singură, rezultat la care cred că nu s’ar putea ajunge mai bine decât prin schimbul direct de vederi, de opinii, intre unii şi ceilalţi. Şi acest schimb de vederi este indicat a se face prin presă, şi anume, cei dela noi să scrie în presa voastră şi cei dela voi să scrie în presa noastră. Astfel s’ar face transfuziunea ideilor. Noi am cunoaşte mai direct ceeace se plămădeşte în mintea şi în sunetul vostru, şi voi eţl şti ceea ce mişcă mintea şi sufletul nostru. Şi atunci s-ar pune în evidenţă şi pentru unii şi pentru alţii, că dacă formele şi metodele variează de aici, dincolo, totuşi acelaş fond de gândire, aceleaşi tendinţi, acelaş scop finei de mână. Schimbul acesta de vederi ne ar fi de folos şi unuia şi altuia. Neam înţelege mai bine şi mai iute. Chiar dacă, în dezvoltarea ideilor, s’ar putea întâmpla ca să treacă peste directiva, prsie cadrul obișnuit al ziarului respectiv, schimbul acest* de vederi n’ar angaja întra nimic acea directivă, întrucât răspunderea pentru formă și fond rămâne pe îatrigul celui cere semnează. Sau dacă ideii* respective, n’ar cadra cu vederile ziarului, atunci articolul rămâne mort-născut, fără a vedea lumina zilei; cu toate că n’eș vedea nici un incovecient, ca vederi contrarii să și găsească loc In acela? ziar, ca din dezbaterea lor, înaintea aceluiaș piblic cetitor, să se facă mai multă lumină în minţi, mai multă convingere în suflete. De veţi primi această colaborare, o voiu daca toată dragostea pentru cauza democratică, pentru care luptaţi. Nova, 13 Iulie 1920. Al. Volanschi. ni \ t \ v Del» adunarea „Federaţiei44 Discursurile D-lor Dr. N. Lupu şi N. Iorga Completăm reportul publicat în unul d« eri cu discursurile d-lor N Iorga şi Ir. N. Lupu Dr. N. Lupu, întrerupând la Cameră, unul mi-a apus: la Dacia. Da. Iată am venit la Dacia. Dar eu nu vin la Dacia de ieri ci la Dacia de azi unde luăm contact cu poporul. După trei săptămâni de parlament actual ?Am simţit nevoia şi viu la dv. ca să respir liniştit. Suntem într’o barcă şi dacă nu voi» şti să o conducem’ne ducem la fundul marei. La cârma ţării este un guvern incapabil. In Bănat în Ardeal ca şi în Basarabia este o stare de efervescenţă provocată de incapacitatea generalului Noi făcusem o lege sgifra. A desfiinţat-o. Dacă nu au produs nimic, au produs în schimb mai multe ministere. Avem deci producţia ministerelor. In guvern este în special unul mare cât un tune, numit Trancu-Iaşi care hoar n’are să rezolve chestiile muncitoreşti. Spune că legea agrară a liberalilor este aplicată acum de d. Avereacu iar proprietarii vând pe capete pământul cu 15 080 Iei pogonul şi când vor termina da vândut, are să aducă şi exproprierea. Generalul se joacă cu baionata fără să ştie că baioneta este a ţârii nu a lui. Guvernul bulgar e condus de un ţăran prin trână căruia se face tot exportul şi importul Bulgariei. Ei bine, bulgarul nu permite import ciorapilor de mătase şi nici al pălăriilor cu funde. La noi, d. Tâzleanu face m ioane cu exportul obiectelor de lux. Votul universal este ameninţat. Guvernul vrea sa aducă votul plural. Pe mine nu mă scoate din Parlament nul cu 10 000 de soldaţi căci tu sunt trimi d dv. acolo. Diagnoza guvernului este nepriceperea şi vom cere ajutorul dv. pentru facerea unei operaţii uşoare ce f se impune. Dl N. Iorga. (Se fac otatoruiul ovaţii nesfârşite). Generalul Averescu face apel la ţepe. Noi la fel. D sa luptă cu puterile ce are, noi cu priceperea noastră. Cunoaşteţi metoda generalului Averesc . Noi suntem cu oamenii noştri. Generalul se foloseşte de manufactura bucovinană reprezentată prin d. Dori Popovici de omul care vine acum la Cameră ca să calomnieze mai bine ca la Senat, unde a debitat toate turpitudinele şi cu concursul presei liberale. Generalul Averescu conduce cu decrete legi fără asentimentul ţării şi al parlamentului. Alegerile le-a făcut ca pe timpul lui Popa Tak, şi vrea să distrugă tot ceea ce avem mai curat în Ardeal Bucovina şi Basarabia. Metoda noastră este arătată printr’o presă săracă dar cinstită, prin jertfa noastră dusă până acolo încât am făcut mişeliile adversarilor noştri. Oratorul arată cari sunt partidele cari alcătuiesc Federaţia şi modul cum aş’a făcut unirea acestor partide. Obstrucţia morală o face generalul Averescu împotriva unui popor întreg. Dacă ce întrebaţi ce avem de gând sf o facem vă spunem: nu vom vota legile ce va aduce guvernul câtă vreme vom avea un regulament fals. Nu vom părăsi parlamentul dar vom şti să ne opunem cu toată îndârjirea împotriva ilegentăţei şi anarhiei dinăuntru provocată de guvernul incompetent al generalului Averescu, Tăzlăoanu, Trancu şi general Văleanu. Ca iachabre pot să vă asigur că nu vom considera legale toate legile ce vor fi votate de actualul parlament câtă vreme nu vom avea asigurarea celei mai depline libertăţi , vederea trarilor serbări pentru meoronarea regelui şi reginei, guvernul a numit o comisiune compusă din d-nui general Paul Angelescu şeful casei militare a regelui; Al. Lepidatu profesor universitar din Cluj, N. Titulescu ministru de finanţe; Octavian Goga, ministrul artelor; primarul oraşului Aba-lulla; N. Iorga; Nanu ministru plenipotenţiar, artistul G Enescu; pictorul Verona; arhitecţii Cezar Popovici, Gh. Ştefănescu şi Teodor Jelea şi Mitropolitul Primat Miron Cristea sub preşidenţia dlui general C. Ciondu, care va fi însărcinat cu întocmirea programului acestor serbări legile militare pentru asemenea greşeli însoţite de urmări. Ordinul de urmare din partea romandanţilor de corp de armată vor fi date tuturor corpurilor de trupă.** Avem deplina încredere, că forurile, cărora li s’a adresat acest ordin energic, vor veghea cu scumpătate ca el sâ fie întocmai exe cutat. Din compa Cristian (judeţul Braşov) O rugare adresată d-lui ministru de războiu Invalizii da războiu din Ardeal au beneficiat pânâ acum de o readucere de 50°/0 pe C. F. R. conform I. D Nr. 4612 —919 Acum, conform unui ordin nou, Ii s’a detras invalizilor cari au aparţinut fostei armate austro-jung, acest beneficiu, rămânând să se bucure de această reducere în viitor numai invalizii aparţinători armatei române. Mai mulţi invalizi români din comuna Cristian, cărora li s-a detras acest beneficiu pe C. F. R. s-au prezentat în localul redacţiei noastre, rugindu ne să intervenim la d-l ministru de războiu, ca să nu li se reducă acest beneficiu. Ne facem ecoul acestei raguri cu atât mai mult, cu cut Românii din comuna Cristian (judeţul Braşov) s© luptă şi azi cu multe mizerii arzându-le în anul 1916, când cu retragerea armatei ungare, casele, pe cari, din lipsă de mijloace suficiente, nici azi încă nu şi le-au putut reclădi. Prin urmare credem că guvernul ţării e dator, să vină pe toate căile în ajutorul acestor fraţi ai noştri. Iarăşi Scecul... Nu real vorbim de ceea ce se petrece pe piaţă, trecem peste Specula firmelor înregistrate şi neînregistrate. Despre aceasta s’a vorbit atât de mult şi nu numai odată. O chestie arzătoare a zilelor de azi e lipsa de locuinţe. Nu găseşti în oraşe locuinţă nici la oţeluri nici la particulari. In schimb specula ce nu poate şi ce nu găseşte? La Cluj, bunăoară cunosc cazuri concrete — şi tot la fel va fi şi la noi şi aiurea — că indivizii cari au locuinţele lor în oraş, închiriază pe timp mai lung camere de oţel, pe caii apoi -- neavând nevoe de ele - - în legătură cu portarul oţelului le „cedează11 pasagerilor nevoiţi de forţă majoră să plătească pentru ele preţuri înspăimântătoare. In felul acesta, pe spatele nenorociţilor, se fac averi repezi şi fabuloase. E un singur caz acesta din seria fără de sfârşit a speciile . Şi cu toate acestea ne mai plângem de lipsa de locuinţe. Misterul preţului înspăimântător, al locuinţelor nu-i desvălue tot specula. Nu găseşti bunăoară să cumperi o casă, pentru ca să-ţi poţi adăposti sub propriul acoperiş, greul ori bătrâneţea vieţii. Dacă dispui însă de milioane, poţi cumpăra în orice dimineaţă o casă cu un preţ uriaş pentru ca după masă să o poţi vinde cu alt preţ înspăimântător. Şi proporţia între preţul casei şi cel de speculă, sporeşte şi creşte din zi în zi, adăugându-i fiecare mână de nou cumpărător câteva mii sau zeci de mii în plus. Pentru ce să te mai mire aşadară preţul şi lipsa locuinţelor, când toate acestea se fac şi se petrec în linişte şi sub ochii tuturor, îi o ţară, care îş zice că are administraţie şi atâtea instituţii de control? Criza guvemoraî ungar. Budapesta, — Parti L i ,, .;!or agricultori și Fid-nrcr^i’îrii națională precum și clubul ii ad’ ut an acceptat preg au J partidului guvernaincata). FuzUues* definitivă r.e va fade astăzi. i^i'Continuare pe pag. 4. Sclăvia modernă de Ioan AL Bran-Lemeny Dacă la Romani sclăvia era o instituţie a statului, în virtutea căreia sclavei era considerat de obiect (res) şi deci stăpânul putea dispune liber asupra vieţii lui, având dreptul de a-l vinde, de a-l omorî etc., ea este explicabilă, căci porneşte din spiritul acelei epoci», din concepţia însăşi a imperialismului roman, cât şi din concepţia exagerată individualistă a puternicilor zilei, fie în urma averii, fie în urma unei situaţii. Sclăvia evului mediu avea mai mult caracterul de clasă, conform căruia Clasa robită, a ţăranilor n’avea drepturi, ci numai datorii şi era exploatată de clasa stâpânitoare. E trist şî deplorabil însă,că şi azi, în secolul eliberări! popoarelor de sub jugul politic, în Racolul luminii, în secolul Legii Naţiunilor, când iobăgia ţărănimii ne apare aproape ca un basm din alte vremi, azi, când tocmai graţie sacrificiului fără seamăn a «cisei sfinte ţărănimi, s’a creat în ciuda tuturor intemperiilor mândra şi bogata noastră ţară, zic, azi să ne arătăm recunoştinţa faţă de aceşti vis tari ai vitalităţii şi suferinţelor neamului nostru, prin o altă robire a lor, prin robia bătăii celei mai crunte. Sunt bătuţi soldaţii de trupă, sunt bătuta ordonanţele şi servitorii; se bate la poliţie; bat agenţii siguranţei; sunt bătuţi chiar alegătorii pacinici de bandele organizate de bătăuşi electorali ale anumitor partide. Toate acestea sunt lucrări de notorietate publică, înşir numai cazurile: Bogdan, Popa, Călinescu, Voinescu Iosif. Dacă privim puţin in jurul vostru, ne putem convinge, că în nici-o ţară din Europa soldaţii nu sunt atâta bătuţi şi înjuraţi ca tocmaî în binecuvântata noastră ţară. In Germania disciplina era susţinută prin Şcoală şi educaţie; nu se bâtea. In Franţa era susţinută mai ales prin acea nelipsită cordialitate şi camaraderie. In Ungaria prin severitate şi formalism nu se batea. Era în anul 1918, la Iaşi. Pe stnda Lapuşneanu se opresc doi ofițeri frscezi discutând. Deodată se apropie di ei un soldat „Bontjur mon rapitan*, .bonjour mon carner.d», „ja n’ai vous pas vu, depuis la bataille de...*, „cui c’est vrai, comment votre sanié?* Atât am putut prinde în treacăt. Iată deci raportul intre soldatul francez şi ofiţer. Şi cine poate spune, că în armata franceză nu este disciplină? Incontestabil, şi în armata română există disciplină şi totuşi câtă deosebire între una şi cealaltă. Să credem, că soldatul român esta atât de imbecil, încât să nu poţi s’o scoţi la cale cu el — decât prin bătăi şi înjurături? Da sigur, că nu. Ţăranul român are cel puţin tot atâta bun simţ, ca şi ţăranul francez, iar inteligenţa lui naturală, cred, că n’o conferă nimeni. Atunci de ce acel regim de sclăvie? Pentru că e incult? Dar incultura nu se combate cu atari mijloace. Disciplina câştigată prin severitate uraana, fără abuz de servicii laterale, de lachei şi bufoni, iată ceeace credem, că ar fi la loc. Şi dacă olgarchia prin sistema politicianismului a ţinut massele populare atâta vreme în intunerec, din adios şi conştient, şi ie-a îndobitocit — scuza unora — atunici credem, că e timpul suprem, ca măcar acum, după tributul enorm da sânge, pe care l’au dat, să le dăm puţină lumină şi educaţie. Mă ’ntâln!, nu de mult, cu un colonel din geaiu, ui vechia cunoscut foarte respectabil. Veni vorba de voluntarii ardeleni, înrolaţi în Moldova, în armata română, în timpul zilelor de la Iaşi. Soldaţii dumneavoastră, îmi spune colonelul, au cauzat multe neajunsuri ofiţerilor noştri. O cred, d-le colonel, ai răspunsei, dar vedeţi espicaţia este, că soldaţii noştri nu au fost obişnuiţi cu sistemul luturataiilor ş. bătăilor, care s’a practicat şi se mai practică in vechiul regat. Colonelul meu a întors alene c;'pu!,?ca şi când ar fi vrut să mai câştige timp pentru un răspuns evasiv sau justificător. Dar tăcu şi trecurăm la altă chestie. La Vleaa, ca câţiva ani frainte de război, un general austriac a caracterizat astfel pe soldaţii români din fosta armată habsburgică: „Die Roroupen sînd, armeebekannt, die besten und treuesten Soldaten*. îndată după înrolarea voluntarilor ardeleni în armata română se răspânde la Iaşi zvonul, că unii dintre dânşii au dezertat, trecând din nou în Rusia. Eram în redacţia ziarului Marelui Cartier „România*, când ni se prezintă un locotenent colonel, comandantul seeior voluntari ardeleni. Intrebându-l, dânsul confirmă zvonul şi espune motivele: rege Insuportfebil şi neobişnuit pentru ai noştri: batae şi înjurături. Şi când te gândeşti, că acei soldaţi veniseră de buna voe, gata să înfrunte spânzurătoarea, în cazul, că ar fi fost prinşi de deşmani. De arde era să ştie bieţii ofiţeraşi şi peste chiar ofiţerii superiori, că în ţăranul din Ardeal e mai multă conştiinţă de om şi demnitate, iată iarăşi blăstămatul de politicianism. Să rupem deci odată cu trecutul. Să ne acomodăm spiritului vremii. Să fim mai calmi şi mai puţin sanguinici şi să ştim, că palma eplicată obrazului cuiva e î ninstirea omului, ca atare, şi deci în primul rând a aceluia, care loveşte. Constituţia noastră încă în anul 1866 a desfiinţăt pedepsele corporale. In sensul legii lovirea constitue o infracţiune pobiblă. Iar celui atacat, în asnumite cazuri, legea îi dă dreptul de legitimă apărare. Să respectăm Constituţia şi legea• Să respectăm omul, şi prin el pe noi înşine. Şi să nu uităm, că disciplină adevărata, solidă, demnă de un popor cu viitor, se poate obţine numai prin tact, educaţie şi lumină Numai astfel se vor putea crea bazele pentru o sinceră şi trainică unificare a tuturor elementelor Romrâniei Mari. * Im legătură cu cele de mai sus relevăm cu satisfacţia faptul, că lupta zi aristică purtata împotriva bătăii în armată are de înregistrat un îmbucurător succes. Tocmai zitele aceste ministrul de răsboiu, d-l general Răţcanu a adresat următorul ordin aircular (Nr. 6004) comandamentelor militare . „Producându-se în ultimul timp abateri ce ies cu desăvârşire din cadrul omeneacului din partea corpului ofiţeresc, ca bătăi şi maltratări de tot felul aplicate fie ostaşilor fie chiar persoanelor civile, presa a început o violentă şi îndreptăţită campanie pe această temă. Z Iuie articole note informative dau la lumină noul cazuri. Ministerul repetând răspundă cu indiferenţă unei astfel da campanii a întreprins serioase cercetări în cazurile ce i-au fost aduse la cunoştinţă. Până in prezent — şi aceasta este dureros — se dovedește că la mijloc nu e vorba de o campanie întâmpinată din partea presei, ci de adevăruri mult mai crude decât cum le relatează ziarele. Presa, organ de control, nu şi face decât datoria. Pe această cale se creează din partea celor ce nu sunt stăpâni pe acţiunile lor o atmosferă primejdioasă armatei în general şi corpului puteresc în special. D-nii comandanţi de corpuri de armată sunt rugaţi în interesul superior al neamului, să veştejească fără cruţare acolo unde vor constata asemenea acte ilegale şi degradatoare şi să aplice cele mai severe sancţiuni. Noţiunea de toleranţă nu trebue cunoscută de cei chemaţi a fi în drum torii corpului ofiţeresc. Ministerul va aplica, în cazurile ce i se vor semnala, cu ultima rigoare penalităţile prevăzute cu Ctitorii ar putea crede că am stat de vorbă cu Di Pani Deschanel sau cu preşedintele Consiliului de miniştri, ori cel puţin cu vreuna din celebrităţile artistice ale Franţei de azi, fiindcă îa mitit - « celor mai maiji dintre noi, aceste personagii nu pot îi decât cu «da vărât fericite. Şi, totuşi, realitatea nu corespunde pârerei greşite a muţ mei. Nici Preşedintele Republice Ifineeze, nici D Mierand nu sunt oameni fericiţi. Dacă fericirea constă numai în obţinerea de măriri şi în acumularea de sarcini, bineînţeles că aceşti străluciţi oameni politici sunt fericţi. Dar câte clipe fericite, pline de mulţumire le pot lăsa grijile ce le dau preocupare Statului ? Nici Paul Deschanel şi nici Milerand nui cunosc măcar satisfacţia unui lucrător care, după oste opt ore de lucru, se odihneşte şi petrece desupit da restul vieţii şi de nevoile semenilor lui. Conducătorii Republicei nu ştiu ce va sâ zică ziua de opt ceasuri şi în vreme ce tulburătorii, duşi de Eas de răspânditorii de idei subversive, gustă din plăcerile vieţei de trândăvie, aceia pe cari îi invidiem, muncesc din greu spre a îngriji de existenţa tihnită a supuşilor Statului. Nu, Deschatel şi Mitlerani sunt fericiţi numai în sensul că, sacrificându-se se pot asigura prosperitatea ţării, însă omul cu care am stat de vorbm este un om pe deplin fericit._________ Am mai spus că ma e nici măcar vre-o celebritate artistică. Nici artiştii nu pot fi cu desăvârşire mulţumiţi, asprimea criticei făcându-i să trăiască într’o veşnică teamă. Dar cine poate fi omul fericit care mi-a acordat câteva momente şi mi-a comunicat impresii ce voiesc să transmit la rândul meu, editorilor „Gazetei Transilvaniei*? Cum, nu v-aţi ghicit încă? Se poate? Este ertat unor oameni cari sunt în curent cu tot ce se petrece în Franţa şi se simt mândri, când viaţa franceză nu are nici o taină pentru ei, să nu ghcească la cine fac aluzia ? Ei bine, omul cel mai fericit din Franţa este astăzi „Père La Ceriseu. L-am intâlnit la masa la Auteuil, ori când se alerga Steepîecleaatii anului acesta Costumul lui „Père Le Cerise* a rămasi aeeksi dela ultima lui transformare. Un con let bleu marine şi o caschetă pe cap. Corect îmbră’csst, modest şi cu ou surâs de om mulţumit, care părea spume: Pi iviţi-mi, eu .vânt fericitul _ care, de p3nte o nă de zice, cu frig zis* nic la curse. Căci „Père La Crise“ eat^ un vânzător de ziare, cart paeere da o parte patru mii de franci, când scumperea crescândă a viaţii Ha hotărât să-şi încerca norocul Deşi am convins că nu are noroc, fiindcă ai ungest la 52 d .p .tv. şăf C. prăvălit, totuşi, Imoia îi da un îad mn lăuntric, a pornit-o spre cane. A JTtmtat a câştigat şi o sSptăm^nă întreagă a jucat zilnic strângând 113.000 da franci. Zăpăcit de no - situaţie, s’a pomenit — arn cu ch f nuîtîărându-şi averea, ini^o noapte, pe o bancă de de r e d ia Convention. Cartierul acela e nerig ir, *pas \ îl cutreieră și oamer,:i undiţi îi v . .'. Dar să nu sare»da La Cerise* nu e om cinstit; este cinstit, însă cam nora .-ut L» luat tun aripa lui ocrotitoare, nu se patea să cadi pradă apaşilor. Găsit da sergenţi, ti a fost dus la Comisariat, nade s’a lămurit origina lesnilor. Lăsat liber, s’a întors la curse; dar ziarele deduse sfoara î țară despre întâmplarea iul ciudată șl „Pero La ! Cerise* a sjuua celbru. „Slut convină am ?ml rcea eri acest nou îmbogăţit, insâ nu de aceia cari su făcut »ve pe spinarea celor raiaa) ie răzbUu „sânt convins că orice om soroc. Norocul Insă trece pe dinaintea noastră o sngură dată în viaţă. At anei trebue să-i prinzi, căci de ndi, trece la vecin şi te lasă b zic. E i am ştiut să pun m'rna pe,- - mai bine zis, am av t . f1 noroc?! de-a nu lăsa e i-mi s . .a norocul. De aceea, Domnul, cj.ms sâ cred în fatalitate, ceea ce mă face sâ continua cu jo.ul, până când aceiași voce hiterioiă este în om împins spre curse, mă va opri dala joc.* Viața în Franița. De vorbă cu un om fericit — Dela Corespondentul nostru special. -