Gazeta Transilvaniei, iulie 1920 (Anul 83, nr. 147-147)

1920-07-16 / nr. 147

r­­­ tiu­ d 83'lu ■' 147 Nu­mărul 1 coroană (50 bani) Vineri 16 felie WM întemeiată­­, 1838 Redacţia Administraţia Cu tot d'spreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nicî 24 de ore n’ar fi fost în stare să susţ­iă singuri statul (Istoria Transilvaniei) G. BARIŢIU, de George Bariţiu Braşov, Piaţa Libertăţii 28 Bucureşti, 55. Voevozi 50 Braşov, Piaţa Libertăţii 23 Bucureşti, s. Ionică 6 8IAFA I» FUGARE ZI DE LUCRU Medoc­ori-Seft 1 r"n VK/" ) HreintvSf.1 .ii Se&rutap do rad.: Branisee fi*dostor responsabil ; Ion, JBwrteff. Com.v Română România JV t* -^meratspfTnma Agenţie ’’ Bucureşti, s. Ionică 8, Trer. «V. ni Um­an Lei 30 90 Cot,.­or 120, 360 Cer, Pentru streină­tate su­nt îndoit TELEFON, Bîî­nV 226 ► A % Răspândirea ziarelor din Ardeal He­­«ce Plăcere Bă dăm J'0 umfitoa­­rei «c:iBon: Dct^lîe Director, Primirus caldă, ce aţi făcut pro­testului mai plae din mulţime, locul de cinste ic care I-aţi înca­drat în colesneie „Gazetei Tiane.* imi dau obligaţiuni morale, pe care nu le pot face, care mă apro­pie mai mult de acţiunea voastră, cărora nu am putut­­găsi, că le-aşi putea da o concretizare mai bună, decât aceea a unui schimb de ve­deri, a unei oferiri de colfebome, — din când în când, — la lupta ce desfăşuraţi în ziarul vostru, — bine­înţeles, dacă nu o veţi con­sidera­ ca intempestivă. Şi aceasta fără altă pretenţie, de­cât aceea a unui glas din mulţime. Trebue să ne mărturisim, unii altora, că ziarele din Ardeal au fosl şi sunt foarte puţin răspân­dite la noi. Nu sunt intrate încă în trebuinţele noastre zilnice,­­ precum cred că şi ziarele de la noi n-au pătruns încă adânc în ma­sele Ardealului, aşa că stăm izolaţi unii de alţii; pare că streini ie­­ceea ce se petrece intre fraţi şi­­spuse de la frate la frate. Este evident că mentalităţile noastre sunt încă diferite şi aceas­ta datorită împrejurărilor de fapt, care le au produs. Trebue însă să tindere, ca din aceste două men­talităţi să formăm una singură, re­zultat la care cred că nu s’ar putea a­­junge ma­i bine decât prin schim­bul direct de vederi, de opinii, in­tre unii şi ceilalţi. Şi acest schimb de vederi este indicat a se face prin presă, şi anume, cei dela noi să scrie în presa voastră şi cei dela voi să scrie în presa noastră. Astfel s’ar face transfuziunea idei­lor. Noi am cunoaşte mai direct ceeace se plămădeşte în mintea şi în sunetul vostru, şi voi eţl şti ceea ce mişcă mintea şi sufletul nostru. Şi atunci s-ar pune în evi­denţă şi pentru unii şi pentru alţii, că dacă formele şi metodele va­­riează de aici, dincolo, totuşi ace­­laş fond de gândire, aceleaşi ten­­dinţi, acelaş scop finei de mână. Schimbul acesta de vederi ne ar fi de folos şi unuia şi altuia. Ne­­am înţelege mai bine şi mai iute. Chiar dacă, în dezvoltarea ideilor, s’ar putea întâmpla ca să treacă peste directiva, prsie cadrul obiș­nuit al ziarului respectiv, schimbul acest* de vederi n’ar angaja întra nimic acea directivă, întrucât răs­punderea pentru formă și fond ră­mâne pe îatrigul celui cere sem­nează. Sau dacă ideii* respective, n’ar cadra cu vederile ziarului, atunci articolul rămâne mort-născut, fără a vedea lumina zilei; cu toate că n’eș vedea nici un incovecient, ca vederi contrarii să și găsească loc In acela? ziar, ca din dezbaterea lor, înaintea aceluiaș pi­blic cetitor, să se facă mai multă lumină în minţi, mai multă convingere în suflete. De veţi primi această colaborare, o voiu daca toată dragostea pentru cauza democratică, pentru care luptaţi. Nova, 13 Iulie 1920. Al. Volanschi. ni \ t \ v Del» adunarea „Federaţiei44 Discursurile D-lor Dr. N. Lupu şi N. Iorga Completăm reportul publicat în unul d« eri cu discursurile d-lor N Iorga şi Ir. N. Lupu Dr. N. Lupu­, întrerupând la Ca­meră, unul mi-a apus: la Dacia. Da. Iată am venit la Dacia. Dar eu nu vin la Dacia de ieri ci la Dacia de azi unde luăm contact cu poporul. După trei săptămâni de parlament actual ?Am simţit ne­voia şi viu la d­v. ca să res­pir liniştit. Suntem într’o barcă şi dacă nu voi» şti să o conducem’ne ducem la fundul marei. La cârma ţării este un guvern incapabil. In Bănat în Ardeal ca şi în Basarabia este o stare de efervescenţă provocată de incapacitatea generalului Noi făcusem o lege sgifra. A desfiinţat-o. Dacă nu au produs nimic, au produs în schimb mai multe mi­nistere. Avem deci producţia mi­nisterelor. In guvern este în spe­cial unul mare cât un tune, numit Trancu-Iaşi care h­oar n’are să rezolve chestiile muncitoreşti. Spu­ne că legea agrară a liberalilor este aplicată acum de d. Avereacu iar proprietarii vând pe capete pă­­mântul cu 15 080 Iei pogonul şi când vor termina da vândut, are să aducă şi exproprierea. Gene­ralul se joacă cu baionata fără să ştie că baioneta este a ţârii nu a lui. Guvernul b­ulgar e co­ndus de un ţăran prin trână căruia se face tot exportul şi importul Bulgariei. Ei bine, bulgarul nu permite im­port ciorapilor de mătase şi nici al pălăriilor cu funde. La noi, d. Tâzl­eanu face m i­oane cu exportul obiectelor de lux. Votul universal este ameninţat. Guvernul vrea sa aducă votul plu­­ral. Pe mine nu mă scoate din Parlament nul cu 10 000 de soldaţi căci tu sunt trim­i d d­v. acolo. Diagnoza guvernului este nepri­ceperea şi vom cere ajutorul d­v. pentru facerea unei operaţii uşoare ce f se impune. Dl N. Iorga. (Se fac otatoruiul ovaţii nesfârşite). Generalul Averescu face apel la ţepe­. Noi la fel. D sa luptă cu puterile ce are, noi cu priceperea noastră. Cunoaşteţi metoda gene­ralului Averesc . Noi suntem cu oamenii noştri. Generalul se folo­seşte de manufactura bucovi­nană reprezentată prin d. Dori Popovici de omul c­are vine acum la Ca­meră ca să calomnieze mai bine ca la Senat, unde a debitat toate turpitudinele şi cu concursul pre­sei liberale. Generalul Averescu conduce cu decrete legi fără asentimentul ţării şi al parlamentului. Alegerile le-a făcut ca pe timpul lui Popa Tak, şi vrea să distrugă tot ceea ce avem mai curat în Ardeal Bucovina şi Basarabia. Metoda noastră este arătată printr’o presă săracă dar cinstită, prin jertfa noastră dusă până acolo încât am făcut mişeliile adversarilor noştri. Oratorul arată cari sunt par­tidele cari alcătuiesc Federaţia şi modul cum aş’a făcut unirea acestor partide. Obstrucţia morală o face gene­ralul Averescu împotriva unui po­por întreg. Dacă ce întrebaţi ce avem de gând sf o facem vă spunem: nu vom vota legile ce va aduce guvernul câtă vreme vom avea un regulament fals. Nu vom părăsi parlamentul dar vom şti să ne opunem cu toată îndârjirea împotriva ilegen­tăţei şi anarhiei dinăuntru provocată de guvernul incompetent al genera­lului Averescu, Tăzlăoanu, Trancu şi general Văleanu. Ca iachab­re pot să vă asigur că nu vom considera legale toate legile ce vor fi votate de actualul parlament câtă vreme nu vom avea asigurarea celei mai depline libertăţi , vederea tr­arilor serbări pentru m­eoronarea regelui şi reginei, gu­vernul a numit o comisiune compusă din d-nui general Paul Angelescu şe­ful casei militare a regelui; Al. Le­­p­id­atu profesor universitar din Cluj­, N. Titulescu ministru de finanţe; Octavian Goga, ministrul artelor; pri­marul oraşului A­ba-lulla; N. Iorga; Nanu ministru plenipotenţiar, artistul G Enescu; pictorul Verona; arhitecţii Cezar Popovici, Gh. Ştefănescu şi Teodor Jelea şi Mitropolitul Primat Miron Cristea sub preşidenţia d­lui general C. Ciondu, care va fi în­sărcinat cu întocmirea programului acestor serbări legile militare pentru asemenea greşeli însoţite de urmări. Ordinul de urmare din partea romandanţilor de corp de armată vor fi date tuturor corpurilor de trupă.** Avem deplina încredere, că foru­rile, cărora li s’a adresat acest or­­din energic, vor veghea cu scum­­pătate ca el sâ fie întocmai exe cutat. Din com­pa Cristian (judeţul Braşov) O rugare adresată d-lui ministru de războiu Invalizii da războiu din Ardea­l au beneficiat pânâ acum de­ o rea­ducere de 50°/0 pe C. F. R. con­­form I. D Nr. 4612 —919 Acum, conform unui ordin nou, Ii s’a de­­tras invalizilor cari au aparţinut fos­tei armate austro-jung, acest bene­ficiu, rămânând să se bucure de această reducere în viitor numai invalizii aparţinători armatei ro­mâne. Mai mulţi invalizi români din comuna Cristian, cărora li s-a de­­tras acest beneficiu pe C. F. R. s-au prezentat în localul redacţiei noastre, rug­indu ne să intervenim la d-l ministru de războiu, ca să nu li se reducă acest beneficiu. Ne facem ecoul acestei raguri cu atât mai mult, cu cut Românii din comuna Cristian (judeţul Bra­şov) s© luptă şi azi cu multe mi­zerii arzându-le în anul 1916, când cu retragerea armatei ungare, ca­sele, pe cari, din lipsă de mijloace suficiente, nici azi încă nu şi le-au putut reclădi. Prin urmare credem că guvernul ţării e dator, să vină pe toate căile în ajutorul acestor fraţi ai noştri. Iarăşi Scecul­... Nu real vorbim de ceea­ ce se petrece pe piaţă, trecem peste Specula firmelor înregistrate şi neînregistrate. Despre aceasta s’a vorbit atât de mult şi nu numai odată. O chestie arzătoare a zilelor de azi e lipsa de locuinţe. Nu găseşti în oraşe locuinţă nici la oţeluri nici la particulari. In schimb specula ce nu poate şi ce nu găseşte? La Cluj, bunăoară cunosc cazuri con­crete — şi tot la fel va fi şi la noi şi aiurea — că indivizii cari au locuinţele lor în oraş, închiriază pe timp mai lung camere de oţel, pe caii apoi -- neavând­ nevoe de ele - - în legătură cu portarul oţelului le „cedează11 pasagerilor nevoiţi de forţă majoră să plătească pentru ele preţuri înspăimântătoare. In felul acesta, pe spatele nenorociţi­lor, se fac averi repezi şi fabuloase. E un singur caz acesta din seria fără de sfârşit a speciile . Şi cu toate acestea ne mai plângem de lipsa de locuinţe. Misterul preţului înspăimântător, al locuinţelor nu-i desvălue tot specula. Nu găseşti bunăoară să cumperi o casă, pentru ca să-ţi poţi adăposti sub propriul acoperiş, greul ori bătrâneţe­a vieţii. Dacă dispui însă de milioane, poţi cumpăra în ori­ce dimineaţă o casă cu un preţ uriaş pentru ca după masă să o poţi vinde cu alt preţ înspăimântă­tor. Şi proporţia între preţul casei şi cel de speculă, sporeşte şi creşte din zi în zi, adău­gându-i fie­care mână de no­u cumpărător câte­va mii sau zeci de mii în plus. Pentru ce să te mai mire aşa­dară pre­ţul şi lipsa locuinţelor, când toate acestea se fac şi se petrec în linişte şi sub ochii tuturor, î­i o ţară, care­­ îş zice că are administraţie şi atâtea insti­tuţii de control? Criza guvemoraî ungar. Budapesta, — Parti L i ,, .;!or agricultori și F­id-nrcr^i’îrii na­țională precum și clubul ii ad’ ut an acceptat preg au J partidului guvernaincata). FuzUues* definitivă r.e va fade astăzi. i^i'Continuar­e pe pag. 4. Sclăvia modernă de Ioan AL Bran-Lemeny Dacă la Romani sclăvia era o instituţie a statului, în virtutea că­reia sclavei era considerat de o­­biect (res) şi deci stăpânul putea dispune liber asupra vieţii lui, având dreptul de a-l vinde, de a-l omorî etc., ea este explicabilă, căci porneşte din spiritul acelei epoci», din concepţia însăşi a imperialis­mului roman, cât şi din concep­ţia exagerată individualistă a pu­ternicilor zilei, fie în urma averii, fie în urma unei situaţii. Sclăvia evului mediu avea mai mult caracterul de clasă, con­form căruia Clasa robită, a ţăra­nilor n’avea drepturi, c­i numai datorii şi era exploatată de clasa stâpânitoare. E trist şî deplorabil însă,­că şi azi, în secolul eliberări! popoarelor de sub jugul politic, în Racolul lu­minii, în secolul Legii Naţiunilor, când iobăgia ţărănimii ne apare aproape ca un basm din alte vremi, azi, când tocmai graţie sacrificiu­lui fără seamăn a «cis­ei sfinte ţărănimi, s’a creat în ciuda tutu­ror intemperiilor mândra şi bogata noastră ţară, zic, azi să ne arătăm recunoştinţa faţă de aceşti vis tari ai vitalităţii şi suferinţelor nea­mului nostru, prin o altă robire a lor, prin robia bătăii celei mai crunte. Sunt bătuţi soldaţii de trupă, sunt bătuta ordonanţele şi servitorii; se bate la poliţie; bat agenţii siguranţei; sunt bătuţi chiar alegătorii pacinici de bandele or­­ganizate de bătăuşi electorali ale anumitor partide. Toate acestea sunt lucrări de notorietate publică, înşir numai cazurile: Bogdan, Popa, Că­linescu, Voinescu Iosif. Dacă privim puţin in jurul vos­­tru, ne putem­ convinge, că în nici-o ţară din Europa soldaţii nu sunt atâta bătuţi şi înjuraţi ca tocmaî în binecuvântata noastră ţară. In Germania disciplina era susţinută prin Şcoală şi educaţie; nu se bâtea. In Franţa era susţi­nută mai ales prin acea nelipsită cordialitate şi camaraderie. In Un­garia prin severitate şi formalism nu se batea. Era în anul 1918, la Iaşi. Pe stnda Lapuşneanu se opresc doi ofițeri frscezi discutând. Deodată se apropie di ei un soldat „Bontjur mon rapita­n*, .bon­jour mon carner.d», „ja n’ai vous pas vu, depuis la bataille de...*, „cui c’est vrai, comment votre sanié?* Atât am putut prinde în treacăt. Iată deci raportul intre soldatul francez şi ofiţer. Şi cine poate spune, că în armata fran­ceză nu este disciplină? Incontes­tabil, şi în armata română există disciplină şi totuşi câtă deosebire între una şi cealaltă. Să credem, că soldatul român esta atât de imbecil, înc­ât să nu poţi s’o scoţi la cale cu el — decât prin bătăi şi înjurături? Da sigur, că nu. Ţă­ranul român are cel puţin tot a­­tâta bun simţ, ca şi ţăranul francez, iar inteligenţa lui naturală, cred, că n’o conferă nimeni. Atunci de ce acel regim de sclăvie? Pentru că e incult? Dar incultura nu se combate cu atari mijloace. Disci­plina câştigată prin severitate u­­raana, fără abuz de servicii late­rale, de lachei şi bufoni, iată ceea­ce credem, că ar fi la loc. Şi da­că o­lgarchia prin sistema­ politi­cianismului a ţinut massele popu­lare atâta vreme în intunerec, din adios şi conştient, şi ie-a îndobi­tocit — scuza unora — atunici credem, că e timpul suprem, ca măcar acum, după tributul enorm da sânge, pe care l’au dat, să le dăm puţină lumină şi educaţie. Mă ’ntâln­!, nu de mult, cu un colonel din geaiu, ui vechia cunoscut foarte respectabil. Veni vorba de voluntarii ardeleni, înro­laţi în Moldova, în armata româ­nă, în timpul zilelor de la Iaşi. Soldaţii dumneavoastră, îmi spune colonelul, au cauzat multe neajun­suri ofiţerilor noştri. O cred, d-le colonel, ai răspunsei, dar vedeţi espi­caţia este, că s­oldaţii noştri nu au fost obişnuiţi cu sistemul luturataiilor ş. bătăilor, care s’a practicat şi se mai practică in vechiul regat. Colonelul meu a în­tors alene c;'pu!,?ca şi când ar fi vrut să mai câştige timp pentru un răspuns evasiv sau justifică­­tor. Dar tăcu şi trecurăm la altă chestie. La Vleaa, ca câţi­va ani frainte de război, un general austriac a caracterizat astfel pe soldaţii ro­mâni din­ fosta armată habsburgi­­că: „Die Roroupen sînd, armeebe­­kannt, die besten und treuesten Soldaten*. îndată după înrolarea voluntari­lor ardeleni în armata română se răspânde la Iaşi zvonul, că unii dintre dânşii au dezertat, trecând din nou în Rusia. Eram în redacţia ziarului Mare­lui Cartier „România*, când ni se prezintă un locotenent colonel, comandantul seeior voluntari arde­leni. Intrebându-l, dânsul confirmă zvonul şi espune motivele: reg­e Insupor­tfebil şi neobişnuit pentru ai noştri: batae şi înjurături. Şi când te gândeşti, că acei soldaţi veniseră de buna voe, gata să în­frunte spânzurătoarea, în cazul, că a­r fi fost prinşi de deşmani. De a­rde era să ştie bieţii ofiţeraşi şi peste chiar ofiţerii superiori, că în ţăranul din Ardeal e mai multă conştiinţă de om şi demnitate, iată iarăşi blăstămatul de politicia­nism. Să rupem deci odată cu trecutul. Să ne acomodăm spiritului vremii. S­ă fim mai calmi şi mai puţin sang­uinici şi să ştim, că palma eplicată obrazului cuiva e î n­instirea omului, ca atare, şi deci în primul rând a aceluia, care loveşte. Constituţia noastră încă în anul 1866 a desfiinţăt pedepsele corpo­rale. In sensul legii lovirea consti­tue o infracţiune pobiblă. Iar ce­lui atacat, în asnumite cazuri, legea îi dă dreptul de legitimă apărare. Să respectăm Constituţia şi legea• Să respectăm omul, şi prin el pe noi înşine. Şi să nu uităm, că dis­ciplină adevărata, solidă, demnă de­ un popor cu viitor, se poate obţine numai prin tact, educaţie şi lumină Numai astfel se vor putea crea ba­zele pentru o sinceră şi trainică unificare a tuturor elementelor Ro­mr­âniei Mari. * Im legătură cu cele de mai sus re­levăm cu satisfacţia faptul, că lupta zi aristică purtata împotriva bătăii în armată are de înregistrat un îmbucu­rător succes. Tocmai zitele aceste mi­nistrul de răsboiu, d-l general R­ă­ţ­­c­a­n­u a adresat următorul ordin air­­cular (Nr. 6004) comandamentelor mi­litare . „Producându-se în ultimul timp abateri ce ies cu desăvârşire din cadrul omeneacului din partea corpului ofiţeresc, ca bătăi şi mal­tratări de tot felul aplicate fie os­taşilor fie chiar persoanelor civile, presa a început o violentă şi în­dreptăţită campanie pe această temă. Z Iuie articole note informative dau la lumină noul cazuri. Ministerul repetând răspundă cu indiferenţă unei astfel da cam­panii a întreprins serioase cerce­tări în cazurile ce i-au fost aduse la cunoştinţă. Până in prezent — şi aceasta este dureros — se dovedește că la mijloc nu e vorba de o cam­panie întâmpinată din partea pre­sei, ci de adevăruri mult mai cr­ude decât cum le relatează zia­rele. Presa, organ de control, nu şi face decât datoria. Pe această cale se creează din partea celor ce nu sunt stăpâni pe acţiunile lor o atmosferă primej­dioasă armatei în general şi cor­pului puteresc în special. D-nii comandanţi de corpuri de armată sunt rugaţi în interesul superior al neamului, să veştejească fără cruţare acolo unde vor con­stata asemenea acte ilegale şi de­gradatoare şi să aplice cele mai severe sancţiuni. Noţiunea de toleranţă nu trebue cunoscută de cei chemaţi a fi în drum torii corpului ofiţeresc. Ministerul va aplica, în cazurile ce i se vor semnala, cu ultima rigoare penalităţile prevăzute cu Ctitorii ar putea crede că am stat de vorbă cu D­i Pani Descha­­nel sau cu preşedintele Consiliului de miniştri, ori cel puţin cu vre­­una din celebrităţile artistice ale Franţei de azi, fiindcă îa mitit - « celor mai maiji dintre noi, aceste personagii nu pot îi decât cu «da vă­rât fericite. Şi, totuşi, realitatea nu corespunde pârerei greşite a mu­ţ mei. Nici Preşedintele Repu­blice­ Ifineeze, nici D­­ M­ierand nu sunt oameni fericiţi. Dacă feri­cirea constă numai în obţinerea de măriri şi în acumularea de sar­cini, bine­înţeles că aceşti strălu­ciţi­­ oameni politici sunt feric­ţi. Dar câte clipe fericite, pline de mulţumire le pot lăsa grijile ce le dau preocupar­­e Statului ? Nici Paul Deschanel şi nici Milerand nui cunosc măcar satisfacţia unui lucrător care, după oste opt ore de lucru, se odihneşte şi petrece desu­pit da restul vieţii şi de ne­voile semenilor lui. Conducătorii Republicei nu ştiu ce va sâ zică ziua de opt ceasuri şi în vreme ce tulburătorii, duşi de Eas de răspânditorii de idei subversive, gustă din plăcerile vieţei de trân­dăvie, aceia pe cari îi invidiem, muncesc din greu spre a îngriji­­ de existenţa tihnită a supuşilor­­ Statului. Nu, Deschatel şi Mitle­­rani sunt fericiţi numai în sensul că, sacrificându-se se pot asi­gura prosperitatea ţării, însă omul cu care am stat de vorbm este un om pe deplin fericit._________ Am mai spus că ma e nici mă­car vre-o celebritate artistică. Nici artiştii nu pot fi cu desăvârşire mulţumiţi, asprimea criticei făcân­­du-i să trăiască într’o veşnică tea­mă. Dar cine poate fi omul fericit care mi-a acordat câteva momente şi mi-a comunicat impresii ce vo­ie­sc să transmit la rândul meu, editorilor „Gazetei Transilvaniei*? Cum, nu v-aţi ghicit încă? Se poate? Este ertat unor oameni cari sunt în curent cu tot ce se petrece în Franţa şi se simt mân­dri, când viaţa franceză nu are nici o taină pentru ei, să nu gh­­cească la cine fac aluzia ? Ei bine, omul cel mai fericit din Franţa este astăzi „Père La Ceriseu. L-am intâlnit la masa la Auteuil, ori când se alerga Steepîe­­cleaatii anului acesta Costumul lui „Père Le Cerise* a rămasi aeeksi dela ultima lui transformare. Un co­n­ let bleu ma­rine şi o caschetă pe cap. Corect îmbră’csst, modest şi cu ou surâs de om mulţumit, care părea spume: Pi iviţi-mi, eu .vânt fericitul _ care, de p3nte o­­ nă de zice, cu frig zis* nic la curse. Căci „Père La Crise“ eat^ un vânzător de ziare, cart paeere da­ o parte patru mii de franci, când scum­­perea crescândă a viaţii Ha hotărât să-şi încerca norocul Deşi am­ con­vins că nu are noroc, fiindcă ai un­­gest la 52 d .p .tv. şăf C. prăv­ă­lit, totuşi, Imoia îi da un îad mn lăun­tric, a pornit-o spre cane. A JTtmtat a câştigat şi o sSptăm^nă întreagă a jucat zilnic strângând 113.000 da franci. Zăpăcit de no - situaţie, s’a pomenit — arn cu ch f nuîtîă­­rându-şi averea, ini^o noapte, pe o bancă de de r e d ia Convention. Cartierul acela e nerig ir, *pas \ îl cutreieră și oamer,:i undiţi îi v . .'. Dar să nu sa­­­re»da La Cerise* nu e om cinstit; este cinstit, însă cam nora .-ut L» luat tun aripa lui ocrotitoare, nu se patea să ca­di pradă apaşilor. Găsit da sergenţi, ti a fost dus la Comisariat, nade s’a lămurit origina lesnilor. Lăsat liber, s’a întors la curse; dar zia­rele deduse sfoara î țară despre întâmplarea iul ciudată șl „Pero La ! Cerise* a sjuua celbru. „Slut convină am ?ml rcea eri acest nou îmbogăţit, insâ nu d­e aceia cari su făcut »v­­e pe spi­narea celor raiaa) ie răzbUu „sânt convins că orice om soroc. No­rocul Insă trece pe dinaintea noastră o sngură dată în viaţă. At anei tre­­bue să-i prinzi, căci de ndi, trece la vecin şi te lasă b zic. E i am ştiut să pun m'rna p­e,­­- - mai bine zis, am av t . f1 noroc?! de-a nu lăsa e i-mi s . .a norocul. De aceea, Domnul, cj.ms sâ cred în fatalitate, ceea ce mă face sâ continua cu jo.ul, până când aceiași voce hiterioi­ă este în om împins spre curse, mă va opri dala joc.* Viața în Franița. De vorbă cu un om fericit — Dela Corespondentul nostru special. -

Next