Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)
1920-09-05 / nr. 188
vini ii Mi mi 188 521 Dominee* S Septembre fill *S5t Concesiunea anunţurilor şi abonamemS§§^$ Română de publicitate GH. 1L1ESCU Buding^ întemeiată la 1838 de George ¥? 1 Braçov, Piaţa Libertăţii 28 Reaacpm Bucureşti, as. Voevozi 50 A i Bra$GVi Pi»l® Libertăţii 28 Administraţia Bucureşti, 8. Ionică 6 Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore nar fi 105t în etare să SU5jing singuri statul (Istoria Transilvaniei) G. BARIŢIu APARI SEARA IR FUCAW Zi Bl LUCRU j- - / J f / I 3eft Cl9p&t*i Sesistaf ds esiacție: Viator Btmteew. fWunCfOl I Tiv g istrîț I*# a? fhdmtor ntponmbih Ion JSvotm a Agenție Ionică 6. iTreul Vei 30 * '■ Pentm i 120 femătate aBfâSMTBt îndoit TELEFON, BRAȘOV 226 X MOMENTUL de G BOGDAN-DUICĂ Cetăţenii Ardealului simt neliniştiţi, uneori infestaţi în aceste zile, de o serie de comisiuni de recrutare politice, trimise din vechiul regat, să întemeieze pe teren virgin partide vechi. Agenţii liberalismului, mai ales, se laudă cu «Succese". Dacă tot ce spun, el, ar fi adevărat, am putea crede că Ardealul este plin deproşit care nu pot rezista „logicei" lor politice sau de venali, uşorvenali, care se prind repede cu fagădunii de deputăţie, simfonie, prefectură etc., etc. La câte s’au scris în presă despre această acţiune a bărbaţilor vechiului regat, adaog, din parte-mi, câteva reflecsumî. Este intristător să asculţi cum Ardealul — socotit încă acum şaseopt luni ca o scăpare — este, în realitate, tratat ca o marfă de cumpărat, azi pentru „generalul", raulie pentru băncile liberale, al căror rol, la noi, acum este pregătirea financiară a unei învingeri politice. Este întristător să constaţi că aspiraţiuni serioase se retrag la faţa practicităţii de moment a agentului bun a dresat în cluburi politice rutinate. Ei cred, totali, că Ardealul are o misiune mai frumoasă decât slugărnicia, decât intrarea la stâpin, pe ^care, la noi, au îaaugurat-o averescanii, călăuziţi de trădători.Despre această misiune a’» vorbit ranit, de mult. Dacă este vorba ca «a să fie părăsită, o vor părăsi proştii, şi minorii politici, dar — aşa cred — niciodată cetee au gândit-o serios. Misiunea Ardealului — şi a celor de acord cu el — este: democratizarea reală a ţării şi crearea unui curent de înălţare serioasă a claselor apăsate. Misiunea Ardealului este realizarea acelei lumi româneşti pe care au visat-o şi au zugrăvit-o literaţii români, sufletele cele mai curate ale naţiune!, D. Boliatineanu, M. Eminescu, N Bâlcescu. Lumea aceia va fi proectarea în forme de Stat a tot ce se găseşte bun în sufletul românesc, este realizarea Statului rassei noastre, care abia acum se desrobeşte de un trecut al turturei de origina streină. Abia acum învie Basarabia, Bucovina, Ardealul şi — vechea „Ţară", a cărei înălţare postul o prevedea „prin sacoli". Abia acum , aşa de — târziu ! — la jarul nostru, peste graniţe, ea ridică o lume care mişună de ideale democratice Afară de Ungaria — căzută, desigur, numai provizoriu pradă unei reacţiuni compromiţătoare — toţi vecinii noştri deslânţuesc toate forţele naţionale, dau drumul tuturor puterilor intelectuale şi morale, pentru ca din tot să reiasă cantitatea de energie necesară în concurenţa dintre ei şi noi, dintre ei cu noi împreună şi vastul cerc de popoare care se lăţeşte dincolo de prima noastră în*cercuire, în largul lumii. Reculegeţi-vă ua moment; ascuţiţi urechile şi ascultaţi, departe, acel imens ocean de voci care cer dreptul la muncă, care cer — urmare firească — prilej de distincţie şi fericire, care cer ca menirea naţiilor să fie dusă înainte de ele, cu conştienta lor învoire, în sensul în care clurul naţional şi situaţiile geografice şi economice re mână , ascultaţi şi întrebaţi-vă : Ca vă predică ace ocean enorm de energii trezite, de energii care, în curând, vor da lamei o formă superioară, politică, socială, economică ? Vă porunceşte să staţi de vorbă cu agenţi da târguiri politicastre ? Vâ adimanesc spre orizonturi Strimte de cluburi dârimate? Orele ţipă iar?, pentru ca şi surzi sâ audă. Este timpul celor mulţi, „sâ iasă la rând", să se pae la dispoziţia naţiei, nu numai cu braţele lor, nu numai ca vitele lor, — ca vitele — ci ca oameni deplini, ca individualităţi de ratale şi inimă, descoperita şi avântata da curentul general spre scopuri clarificate da cugetător politic» ! Mai încape îndoială?! Democrata este şi prin tonul luptelor viitoare şi forma de Stat pe care lumea nouă o cere. Democraţia este singurul drapel supt care ne putem strânge. Democraţia este singura nădejde a neamului nostru. Ardealul trebue să se rezerve democraţiei. Ardealul trebue să aibă răbdare, să aştepte, până ce — încurând — va lua forma care se impune şi pa care predilecţiile pentru formele trecutului nu o vor putea opri de a se precisa. Când partidul ţărănist a chemat poporul la luptă, l-a chemat simţind clar căeste supremul moment ca el să nu mai întârzie: el mergea adânc spre rezervele finale ale democraţiei naţionale. Când partidul naţional român a votat un program în care vorba „democratic- sană merea, el a simţit exact duhul vremii şi a plecat pe singurite drumuri care îl pot mântui ridicându -l totodată cu un grad mai sus, spre ideal. Când naţionaliştii democraţi duc lupta alături ca celelalte două partide, ei dau, prin şeful lor, luptei: strălucire şi direcţiei, conştiinţa că ea este bine găsită, ca o concluzie a întregi epoice istorice moderne. Din toate elementele acestea se va alcătui democraţia românească cea sinceră; se va alcătui — parcă-l văd, — acel mare partid democratic, pa care Ardealul trebue să susţie ca formă concretizată a visurilor sale, a aspirat urrilor saie, a garanţiei unice, că el va putea fi, în viitor, ceea ce marii lui dascăli de trecut i-au propoveduit să fie. A deşerta artării, când şi fiindcă democraţia în naştere are şi trecătoare defecte fireşti oricărei alcătuiri noi, pentru ca să îmbrăţişezi direcţiuni politice vechi şi deprinse cu autocraţia care exploatează lipsa de demnitate şi modestia aspiraţiei economice-patriarhale, ar însemna : a fi prost, a fi inutil pentru viitorul naţiei, a primi să nu colaborezi cu energia marelui corp ţărănesc ?Are a biruit acum ostăşeşte, dar care trebue să râvnească, de aci înainte, la o biruinţă mult mai grea , economică şi culturală, care nu se poate face cu eroi ostaşi, ci numai cu eroi al mlujei cult® şi al inimei deplin civilizate. Până la acest grad de forţe intelectuale şi sentimentala numai democraţia politică şi socială poate ridica poporul. Ardealui trebue, deci, să stea aici, aici sa stea, trebue să fie la pori; ori — altfel — el va fi o — desilusie completă. Acum vorbim practic : 1. Şefii partidelor democratice au datoria să grăbească procesul de contopire a democraţiei române într’un mare partid, care nu trebue să aibă un şef, ci democraticeşte un colegiu de şefi. 2. Intelectuali mulţi cari sunt democraţi aşteaptă acest eveniment, ca să vie să întărească rânduriie. A mai întârzia Însemnează a lăsa ca desgust sau dorul nesatisfăcut să slăbească sufletele şi să le producă — celor slabe — căderea în mreji de şireţi ciocoeşi . Aici, graba nu strică treaba! 3. Intelectualii Ardealului sunt bine inspiraţi, dacă, până la producerea contopirei democratice, stau locului şi aşteaptă — mult nu vor aştepta —, sau se alătură deocamdată, provizoriu, unuia din cele trei curente democratice pentru care au acum mai multe simpatii. Orice altă atitudine este — greşită şi păcat. Greşala de orientare asupra trebuinţelor epocei, păcat faţă de viitorul, căruia trebuie să-i rezervăm puterile cu care el să triumfe. Da la acest punct de vedere privind, fireşte ni s’il părut întristător să vezi cum agenţii politici cutreeră Ardealul şoptndu-i verzi şi uscate, cum se întorce îa raport şi scad, ori adaog lita celor fixaţi pe cleiu, etc. etc. etc. Scumpii mei Ardeleni! Cu Bonceţti şi Tâslăuani am ieşit cum aţi văzut. Aveţi ceva de salvat acum! Plecaţi după idei şi ideale, plecaţi după trebuinţele epocei, dacă nu voiţi să deveni suspecţi că — numai odată aţi fost ce aţi fost... Au făgăduit pământ din belşug. Dar nei candidatul, nici agenţii lui n'au spus că guvernul a refuzat să facă legea agrară, cerută de opoziţie. Au spus că legea islazurilor le dă ţăranilor păşune îndestuitoare, dar nu le-a spus, că această lege e reacţionară şi că atunci când oporiţia a vrut să-şi spună cuvântul şi să ceară ca în această lege să fie introduse îndreptările cerute de ţărani, discuţia a fost închisă la ordinul guvernului şi astfel s’au călcat în picioare drepturile şi dorinţele ţăranilor. Nici del Patralins nici statul său major n’au spus Gherlanilor că această lege a fost făcută numai pentru ca sâ arunce praf in ochii ţăranilor şi ca să-l facă să uite reforma agrară şi câ prin acea lege guvernul a vrut să înceapă zidirea casei dela coperiş în jos, adecă să zidească o clădire îa aer. Şi mai mult. A’tât candidatul cât şi agenţii sal le a spus ţăranilor gherleni câ . legea islazurilor priveşte şi Ardea- I Iul, ceesee nu e adevărat. Acea lege s’a făcut numai pentru vechiul regat. Candidata schimbă coroane. In preajma alegerilor d-1 Patratius şi »g soţii săi au făcut şi mai mult. Au schimbat pe alpaurea ţăranilor coroanele alpari dăndu-te un leu pentru coroană, iar celorlalţi le-au făgăduit că imediat ce vor veni bani de la Bucureşti le va schimba la toţi coroanele alpari. Lipsiţi fiind de tutun, oamenii guvernului le cărau ţăranilor gherleni cu camioane militare tutunul dorit de atâta timp. Simpli şi ignoranţi, aceşti ţărani nu se mai întrebau de rostul acestui tutun şi nu ţineau să înţeleagă că fumul lui simboliza de minune trăinicia promisiunilor ce li se făceau. Haiducii guvernului. Propaganda administraţiei. Administraţia trebuia să-şi dea şi ea concursul. Primpretorul Prodan a dispus ca să se facă alegerile de primar ca chiar această campanie electorală. Era un pretext pentru a face propagandă în favoarea candidatului guvernamental. Căci la fiecare alegere de primar el ţinea să atragă atenţia ţăranilor ca să voteze pe omul guvernului. Orgii. Iar unde conştiinţa alegătorilor ţinea să mai rămână trează in faţa acestor manopere, haiducii guvernului au recurs la ultimul argument, la alcool. Cu ajutorul rachiului au adormit această conştiinţă sau au căutat s’o îndrumeze aşa cum doreau ei. Ia comuna brod cârciumile au rămas deschise toată noaptea şi s’a dat ordin ca să se desfunde toate butoaiele şi rachiul să curgă gârlă pe gâturile electorilor. Şi ca chiul să fie la fel cu ceia ce sa aranjează la Bucureşti cu astfel de ocazii, alegătorilor li s’au adus şi dlame. In comuna Sucutard am văzut oameni bătrâni bâlbâind inconştienţi în dimineaţa alegerii. Erau beţi un. In îatriairea pe care Ie ţinea candidatul guvernatei şi mai ales agenţii săi, cuvintele meşteşugite şi viclene zăpăceau în aşa chip pe bieţii alegători, încât l-am văzut prinzându-şi capul în mâni şi alergând ca eşiţi din minţi la primul nădrăgar din cale, pe car® cu o adevărată desnădejde 11 întrebau: „Spune mi Domnule care e adevărul, unde e dreptatea, că eu sunt bălguit de cap şi nebun deabineleau. Bietul de vot al candidatului Partidului Naţional era cel roşu. Fusese pus la cale dinadins. Pilcurile erau transparente, aşa că biletul se vedea foarte bine prin ele. Era destul ca doi trei alegători să voteze biletul cel roşu, pentru ca cerberii guvernului dia urnă să observe şi să anunţe că cutare a votat cu biletul roşu. Oamenii speriaţi nu mai cutezau să meargă la voi, ci preferau să se abţină. Aşa se explică că doil mii de alegători, câţi erau intr’un secretariat, se prezentau la urnă abia 30 -40. Iată numai câteva din mijloacele cu care au lucrat oamenii guvernului în circumscripţia Gherlei. Era oare cu putinţă ca dl Ghiţă Pop, care şi-a început propaganda numai cu opt zile înainte de alegeri şi care în tot cursul acestei propagande n’a purtat de cât cuvântul aşezat al adevărului şi si dreptăţii, să răuresscâ? Este cava de mirat că a reuşit d-l R. Pul. Aos, om necunoscut, tmn om care n’a făcut nimic pentru Ardeal, redactor la „îndreptarea*, organul guvernului, care şi-a făcut o meserie din batjocorirea tuturor bărbaţilor da seamă al Ardealului? Puteau oare chiar deputaţii Niţescu, Man, S. Dan, V Muntean, însoţitorii d-lui G. Pop să paralizeze în cele două Zile dinainte de alegeri şi neavând mijosce de ia comoţiune, acţiunea destrăbălată a slugilor guvernului? Un lucru însă trebuie să-l spunem. Cu toată reuşita sa, noi nu putem considera pe d-l Pitulioi alesul circumscripţiei Ghieia. Din cele peste 10 000 da voturi care sunt îa această circumscripţie d-sa n’a obţinut nici zece la sută. Intr’un moment de luciditate chissif unul din agenţii săi spunea că ar respiege un astfel de mandat, căci i-ar fi ruşine să-i primească. Marea, imenza majoritate a acestor alegători, e cu cei cari poartă cuvântul în opoziţia din parlament. Dacă câţiva din aceşti alegători au cedat presiunilor morale şi ilegale, asta nu însemnează că alegătorii Gheriel au dat cu vot de încredere Guvernului. Şi asta se va vedea la viitoarele alegeri, când sperăm că le va conduce altcineva, decât guvernul ilegalităţii de azi. (Va urma). Alegerile parţiale sub regimul fărădelegilor Cum au reuşit cei trei candidaţi ai guvernului? Zăpăcirea alegătorilor. Iată cum : I. In circumscripţia Gherlei candidatul guvernaraer.taî, Radu Patrulius a descins de mai bios de o lună în circumscripţie şi odată cu el o droaie de agenţi electorali din cei mai vestealu pe care a putut să-i dea mahalalele Bucureştiului în lunga perioadă a alegerilor trecute. Din momentul descinderii, candidatul şi statul său major, al cărui şef era vestitul Popescu-Iulcea, având la îndemână trei automobile, din cari unul militar, au început acel soi de propagandă, pe care numai Bucureştiul l-a cunoscut şi au recurs la astfel de mijloace de conrupere, pe care Ardealul curat de altădată nu e în stare să le coriseacă, făgădueli mincinoasa. In urma scoaterii din circulaţie a coroanelor — Stabilirea noilor preţuri pe piaţă — Pentru cei mai mulţi importanţa scoaterii din circulaţie a coroane- i lor, nu zace în această operaţi® care decurge încă, ci în urmările pe cari acest fapt ie va avea asupra pieţii şi a traiului în genere. Deodată cu coroana vor dispare atâtea şi atâtea scuze şi raotv® de speculă, ca cari unii negustori puteau până acum să-şi acopere procentele prea mari de câştig, justificându-le prin cursul urcat al leului faţă de coroană. Natural, că pe cei cu avere îi interesează, poate în primul rând, numerarul leilor ce-i vor primi in schimbul coroanelor. Cel mai însemnat însă şi cel mai aşteptat efect al alăturării coroanelor din circulaţie, este stabilirea nouilor preţuri pe piaţă în urma acestei operaţiuni, ale cărei urmări au început să se simtă deja şi în oraşul nostru. Cafeaua, bună patră, a ajuns dela preţul de 144 cor. pentru chilogram la 40 lei, adecă după cursa da azi al coroanei la 80 cor., stofa da haine bărbăteşti dela 780 cor. la 266 lei (532 cor.), talpa dela 270 cor. la 110 lei (220 cor.) etc. E o scădere considerabilă a preţurilor, cauzată pe deoparte de uşurinţa p® care le-a creiat-o negistorilor schimbul coroanei, iar Pe de altă parte concurenţa liberă. Nu s’a ajuns insă prin atâta acolo unde trebue să ducă stabilirea cursului de schimb de 2 coroane la 1 leu. Marfa procurată pană acuta, de negustor cu lei cumpăraţi pentru câte 3 şi 4 cor. se procură azi cu lei primiţi în schimbul a 2 coroane. Reducerea preţurilor n’a «tins deci limita pa care r,u numai ciastia şî bunacuviinţâ, dar şi Consiliul de miniştrii a stabs* 'it’o — şi deci trebue să fie ţinută — la o treime in lei a preţului ds până acum în coroane. Orice reducere d® preţ care n’a adus această Urnită e încă tot speculă şi Infracţiune faţă de hotărârea" consiliului de miniştri, care natural, trebue sa şi aibă şi să-şi tragă consecinţele. Iar negustorii să nu uite că prin scoaterea din circulaţie a coroanelor n s’a dat consumatorilor posibilitatea ca din vechiul regat să-şi aducă singuri cele de lipsă pe preţurile netrecute prin botezul speculei lor, şi astfel să se pomenească deodată în faţa trista! »i tuaţii de a se plânge că sunt boicotaţi. Rezultatele alegerilor parţiale pentru Cameră în Ardeal este următorul: In trei cercuri (Gherla, Lăpuş şi Tulgheş) au reuşit după nemaipomenite presiuni şi fărădelegi candidaţii guvernului. In cercul Şomcuta a reuşit candidatul partidului naţional Dr. Asilvan. In cercul Aiud alegerea a fost zădărnicită. In cercurile Siget şi Jilău s-a declarat balotaj. Cu tot terorismul şi cu toate momelile scandaloase guvernul a reuşit abia în trei cercuri din şapte. Majoritatea alegătorilor, scârbiţi de uneltirile administraţiei, s-au abţinut de la noi. La câte-o secție de votare și-au dat votul din 400 —500 alegători de abea 20 30. Continuare pe pag. 4 0 pagină din trecutul şcoalei române Cuvânt rostit de înv.-dir. C. IVAN la inaugurarea şcoalei primare române de stat No. 2 din Satulung. Fine, — unii meseriaşi, unii negustori, etc ' Voi sunteţi nădejdea părinţilor şi a noastră şi cum veţi fi formaţi şi vă veţi forma şi voi, aşa ne va fi şi viitorul. Gândiţi-vă, câţi au murit ca să vă dea vouă România Mare. Aşa şi voi când veţi fi mari să fiţi gata a muri pentru patrie, tron şi lege. Azi, când şcoala e renovată, a crezut că urmăm o datină creştinească să ne adunăm aici s’o inaugurăm, şi înante de a începe munca creatoare să mulţumim bunului D-zeu, să se faci Srursa apei şi parastas ntru pomenir a primilor întemeieori şi a învăţătorilor, cari azi nu mai sunt, dar dela cari a rămas ce-a fost mai bun din fiinţa lor neperzându-se odată cu lutul. A rămas duhul iubirii de neam şi ţară, sufletul viu, exemplul faptelor bune şi al muncii fără preget, pe cari le-a continuat urmaşii, între cari veneratul preot Victor Popea, care veghea cu ochi de vultur sub stăpânirea streină, ca în această şcoală să uit între banul şi duhul lui Iuda. Despre felul cum şi-au îndeplinit învăţătorii acestei şcoale chemarea, ne-o poate spune mulţimea bărbaţilor de ştiinţă, între cari nemuritorul poet I. Soricu, a vrednicilor comersanţi şi economi, cari au dus numele bun numai în vechiul Regat, ci şi în ţări îndepărtate. Şi... ne-o mai poate spune eroii Sătulungeni căzuţi în lupta Sată pentru desrobirea şi întregirea neamului nostru cât şi eroii încă în viaţă şi decoraţi pentru bravura arătată în luptele de la Turtucaia, Marăşeşti şi Tisa... Nu se va putea deci tăgădui că în această şcoală au văzut cu toţii primele raze de lumină, ştiut fiind, „că nu poţi să clădeşti în sus, dacă mai intâi jos nu ţi-ai asigurat o bună şi trainică temelie“. Pildele frumoase ale înaintaşilor noştri au fost repetate în ceasuri de grea încercare pentru şcoala noastră în timpul războiului, când Sandu Bucurenci, Ioan Clinei şi Ion B. Munteanu rămaşi acasă, pe lângă toate ameninţările filiroului ungur n’au voit să predea şcoala Statului duşman, şi au jertfit din punga lor de s’a putut ţinea cu un învăţător instrucţia In o sală reparată provizor. Toate aceste fapte din trecut să deştepte’n D-Voastră spiritul de jertfă pentru şcoala, care are încă atâtea trebuinţe, pe cari nu-i frumos să le aşteptăm acoperite tot de Statul, care are azi atâtea greutăţi. Iar voi, iubită tinerime şcolară, cari aţi auzit şi vedeţi cu ochii ce bărbaţi vrednici au eşit din şcoala şi satul vostru, gândiţi-vă, că şi ei au fost odată copii ca voi şi numai prin silinţă şi muncă, numai prin cinste şi omenie au ajuns ce sunt. Şi dintre voi, azi mâne vor eşi unii preoţi, unii învăţători, unii ofiţeri. N’aşi putea încheia cuvântarea mea, fără ca şi salut cu toată dragostea în mijlocul nostru pe Dl revizor al judeţului P. Dan, pe care l-am rugat cu ceilalţi colegi când meritele îl ridicase la rangul de inspector, să nu plece dinte noi ci în interesul învăţământului din judeţ, chiar cu jertfa de sine să nu ne părăsească. Salut cu bucurie între noi pe unii dintre primii elevi meritoşi ai acestei şcoale, care sunt de faţă, pe D-nii Dr. G. Moroianu de la care şcoala a avut tot sprijinul, şi pe Dl profesor N. Colceag cât şi pe toţi cei prezenţi. Mulţumesc Onor. Epitropii în frunte cu valorosul ei preşedinte P. Onor. Domn Victor Popea pentru tot concursul. Mulţumesc On. Primării, în special d-lui primar Popa şi primsecretar Gheorghe Comşa cât şi casierului I. Aldea şi consilierilor I. Bucurenci, Ştefan Boroş, I. Ştirbu şi G. Moroianu pentru ajutorul material dat şi îi rog, ca şi ce mai e de făcut să facă la această şcoală. Din parte mi să spun, că pricepând rostul vremii îmi voi pune toată puterea, toată priceperea şi toată dragostea în serviciul creşterii şi-al luminării copiilor dela această şoală, de care mă mai leagă şi mormintele iubitului meu tată şi mame neuitate, cari au murit chinuiţi de unguri şi pe cari n’am mai avut parte să mai văd împreună cu soţia şi ficaţia la reîntoarcerea din pribegie. Iar, pentru ca să legăm trecutul cu prezentul şi să rămână urme de solemnitatea zilei de azi, vă propun, să întemeem un fond pentru trebuinţe!» intern® ale şcoalei (rechizite , material didactic, mobilier, etc . vă prezint spre subscriere următorul Act Comemorativ. Azi, anul Domnului 1920, ziua 22 August, înauguratu-s’a această şcoală românească renovată cu ajutorul Statului şi comunei politice pusă fiind din nou în serviciul creşterii şi luminării tinerimei, sub glorioasa domnie a Majestăţii Sale Regelui Ferdinand I al României întregite, fiind Ministru al instrucţiunii D-1