Gazeta Transilvaniei, septembrie 1920 (Anul 83, nr. 188-206)

1920-09-05 / nr. 188

v­ini ii Mi mi 188 521 Dominee* S Septembre fill *S5t Concesiunea anunţurilor şi abonam­emS§§^$ Română de publicitate GH. 1L1ESCU Bud­ing^ întemeiată la 1838 de George ¥? 1 Braçov, Piaţa Libertăţii 28 Reaacpm Bucureşti, as. Voevozi 50 A i Bra$GVi Pi»l® Libertăţii 28 Administraţia­­ Bucureşti, 8. Ionică 6 Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de­ ore nar fi 105t în etare să SU5jing singuri statul (Istoria Transilvaniei) G. BARIŢIu APARI SEARA IR FUCAW Zi Bl LUCRU j- - / J f / I 3eft Cl9p&t*i Sesistaf ds esiacție: Viator Btmteew. fWunCfOl I Tiv g istrîț I*# a? fhdmtor ntponmbih Ion JSvotm a Agenție Ionică 6. iTreul Vei 30 * '■ Pentm i 120 fem­ătate aBfâSMTBt îndoit TELEFON, BRAȘOV 226 X MOMENTUL de G­ BOGDAN-DUICĂ Cetăţenii Ardealului simt n­eli­­niştiţi, uneori infestaţi în aceste zile, de o serie de comisiuni de recrutare politice, trimise din ve­chiul regat, să întemeieze pe te­ren virgin partide vechi. Agenţii liberalismului, mai ales, se laudă cu «Succese". Dacă tot ce spun, el, ar­ fi adevărat, am pu­tea crede că Ardealul este plin de­­proşit­ care nu pot rezista „logicei" lor politice sau de venali, uşor­­venali, care se prind repede cu fa­­gădunii de deputăţie, simfonie, pre­fectură etc., etc. La câte s’au scris în presă de­­spre această acţiune a bărbaţilor vechiului regat, adaog, din parte-mi, câteva reflecsu­mî. Este intristător să asculţi cum Ardealul — socotit încă acum şase­­opt luni ca o scăpare — este, în realitate, tratat ca o marfă de cum­părat, azi pentru „generalul", raulie pentru băncile liberale, al căror rol, la noi, acum este pregătirea financiară a unei învingeri politice. Este întristător să constaţi că aspiraţiuni serioase se retrag la faţa practicităţii de moment a a­­gentului bun a dresat în cluburi pol­i­tice rutinate. Ei cred, totali, că Ardealul are o misiune mai frumoasă decât slu­gărnicia, decât intrarea la stâpin, pe ^care, la noi, au îaaugurat-o averescanii, călăuziţi de trădători.­­Despre această misiune a’» vorbit ranit, de mult. Dacă este vorba ca «a să fie părăsită, o vor părăsi proştii, şi minorii politici, dar — aşa cred — niciodată cetee au gândit-o serios. Misiunea Ardealului — şi a celor de acord cu el — este: democra­tizarea reală a ţării şi crearea unui curent de înălţare serioasă­ a cla­selor apăsate. Misiunea Ard­ealului este reali­zarea acelei lumi româneşti pe care au visat-o şi au zugrăvit-o literaţii români, sufletele cele mai curate ale naţiune!, D. Boliatineanu, M. Eminescu, N Bâlcescu. Lumea aceia va fi proectarea în forme de Stat a tot ce se găseşte bun în sufle­tul românesc, este realizarea Sta­tului rassei noastre, care abia acum se desrobeşte de un trecut al tur­turei de origina streină. A­bia acum învie Basarabia, Bu­­covina, Ardealul şi — vechea „Ţară", a cărei înălţare postul o prevedea „prin sacoli". Abia acum , aşa de — târziu ! — la jarul nostru, peste graniţe, ea ridică o lume care mişună de ideale democratice Afară de Ungaria — căzută, de­sigur, numai provizoriu pradă unei reacţiuni compromiţă­toare — toţi vecinii noştri deslân­­ţuesc toate forţele naţionale, dau drumul tuturor puterilor intelec­tuale şi morale, pentru ca din tot să reiasă cantitatea de energie ne­cesară în concurenţa dintre ei şi noi, dintre ei cu noi împreună şi vastul cerc de popoare care se lă­ţeşte dincolo de prima noastră în­*­cercuire, în largul lumii. Reculegeţi-vă ua moment; ascu­ţiţi urechile şi ascultaţi, departe, acel imens ocean de voci care cer dreptul la muncă, care cer — ur­mare firească — prilej de distinc­ţie şi fericire, care cer ca menirea naţiilor să fie dusă înainte de ele, cu conştienta lor învoire, în sensul în care clurul naţional şi situaţiile geografice şi economice re mână , ascultaţi şi întrebaţi-vă : Ca vă pre­dică ace ocean enorm de energii trezite, de energii care, în curând, vor da lamei o formă superioară, politică, socială, economică ? Vă porunceşte să staţi de vorbă cu agenţi da târguiri politicastre ? Vâ adimanesc spre orizonturi Strimte de cluburi dârimate? Or­­ele ţipă iar?, pentru ca şi surz­i sâ audă. Este timpul celor mulţi, „sâ iasă la rând", să se pae la dispo­ziţia naţiei, nu numai cu braţele lor, nu numai ca vitele lor, — ca vitele — ci ca oameni deplini, ca individualităţi de ratale şi inimă, descoperita şi avântata da curentul general spre scopuri clarificate da cugetător­ politic» ! Mai încape îndoială?! Democrata este şi prin tonul luptelor viitoare şi forma de Stat pe care lumea nouă o cere. Democraţia este singurul drapel supt care ne putem strânge. Democraţia este singura nădejde a neamului nostru. Ardealul trebue să se rezerve democraţiei. Ardealul trebue să aibă răbdare, să aştepte, până ce — în­­curând — va lua forma care se­ impune şi pa care predilecţiile pentru for­­mele trecutului nu o vor putea opri de a se precisa. Când partidul ţărănist a chemat poporul la luptă, l-a chemat sim­ţind clar că­­este supremul mo­ment ca el să nu mai întârzie: el mergea adânc spre rezervele finale ale democraţiei naţionale. Când partidul naţional român a votat un program în care vorba „democratic- sană merea, el a simţit exact duhul vremii şi a plecat pe singurite drumuri care îl pot mântui ridicându -l totodată cu un grad mai sus, spre ideal. Când naţionaliştii democraţi duc­ lupta alături ca celelalte două par­tide, ei dau, prin şeful lor, luptei: strălucire­ şi direcţiei, conştiinţa că ea este bine găsită, ca o con­cluzie a întregi epoice istorice mo­derne. Din toate eleme­ntele acestea se va alcătui democraţia românească cea sinceră; se va alcătui — par­­că-l văd, — acel mare partid de­mocratic, pa care Ardealul trebue să susţie ca formă concretizată a visurilor sale, a aspirat urrilor saie, a garanţiei unice, că el va putea fi, în viitor, ceea ce marii lui das­­căli d­e trecut i-au propoveduit să fie. A deşerta artării, când şi fiindcă democraţia în naştere are şi tre­cătoare defecte fireşti oricărei al­cătuiri noi, pentru ca să îmbrăţişezi direcţiuni politice vechi şi deprinse cu autocraţia care exploatează lipsa de demnitate şi modestia as­piraţiei economice-patriarhale, ar însemna : a fi prost, a fi inutil pentru viitorul naţiei, a primi să nu colaborezi cu energia marelui corp ţărănesc ?Are a biruit acum ostăşeşte, dar care trebue să râv­nească, de aci înainte, la o bi­ruinţă mult mai grea , economică şi culturală, care nu se poate face cu eroi ostaşi, ci numai cu eroi al mlujei cult® şi al inimei deplin civilizate. Până la acest grad de forţe intelectuale şi sentimentala numai democraţia politică şi so­cială poate ridica poporul. Ardea­lui trebue, deci, să stea aici, aici sa stea, trebue să fie la pori; ori — altfel — el va fi o —­ desilusie completă. Acum vorbim practic : 1. Şefii partidelor democratice au datoria să grăbească procesul de contopire a democraţiei române într’un mare partid, care nu tre­bue să aibă un şef, ci democra­­ticeşte un colegiu de şefi. 2. Intelectuali mulţi cari sunt democraţi aşteaptă acest eveni­ment, ca să vie să întărească rân­duriie. A mai întârzia Însemnează a lăsa ca desgust­ sau dorul ne­satisfăcut să slăbească sufletele şi să le producă —­ celor slabe — căderea în mreji de şireţi cio­­coeşi . Aici, graba nu strică treaba! 3. Intelectualii Ardealului sunt bine inspiraţi, dacă, până la pro­ducerea contopirei democratice, stau locului şi aşteaptă — mult nu­­ vor aştepta —, sau se alătură deo­­camdată, provizoriu, unuia din cele trei curente democratice pentru care au acum mai multe simpatii. Orice altă atitudine este — gre­şită şi păcat. Greşala de orientare asupra trebuinţelor epocei, păcat faţă de viitorul, căruia trebuie să-i rezervăm puterile cu care el să triumfe. Da la acest punct de vedere pri­vind, fireşte ni s’il părut întristător să vezi cum agenţii politici cu­­treeră Ardealul şopt­ndu-i verzi şi uscate, cum se întorc­e îa raport şi scad, ori adaog lita celor fixaţi pe cleiu, etc. etc. etc. Scumpii mei Ardeleni! Cu Bon­­ceţti şi Tâslăuani am ieşit cum aţi văzut. Aveţi ceva de salvat acum! Plecaţi după idei şi ideale, ple­caţi după trebuinţele epocei, dacă nu voiţi să deven­­i suspecţi că — numai odată aţi fost ce aţi fost... Au făgăduit pământ din belşug. Dar nei candidatul, nici agenţii lui n'au spus că guvernul a refu­zat să facă legea agrară, cerută de opoziţie. A­u spus că legea islazurilor le dă ţăranilor păşune îndestuitoare, dar nu le-a spus, că această lege e reacţionară şi că atunci când oporiţia a vrut să-şi spună cuvân­tul şi să ceară ca în această lege să fie introduse îndreptările cerute de ţărani, discuţia a fost închisă la ordinul guvernului şi astfel s’au călcat în picioare drepturile şi do­­rinţele ţăranilor. Nici del Patralins nici statul său major n’au spus Gherlanilor că a­­ceastă lege a fost făcută numai pentru ca sâ arunce praf in ochii ţăranilor şi ca să-l facă să uite re­forma agrară şi câ prin acea lege guvernul a vrut să înceapă zidirea casei dela coperiş în jos, adecă să zidească o clădire îa aer. Şi mai mult. A’tât candidatul cât şi agenţii sal le a spus ţăranilor gherleni câ . legea islazurilor priveşte şi Ardea- I Iul, ceesee nu e adevărat. Acea lege s’a făcut numai pentru vechiul regat. Candidata­ schimbă coroane. In preajma alegerilor d-1 Patra­­tius şi »g soţii săi au făcut şi mai mult. Au schimbat pe al­p­au­rea ţăra­nilor coroanele alpari dăndu-te un leu pentru coroană, iar celorlalţi le-au făgăduit că imediat ce vor veni bani de la Bucureşti le va schimba la toţi coroanele alpari. Lipsiţi fiind de tutun, oamenii guvernului le cărau ţăranilor gher­le­ni cu camioane militare tutunul dorit de atâta timp. Simpli şi igno­ranţi, aceşti ţărani nu se mai în­trebau de rostul acestui tutun şi nu ţineau să înţeleagă că fumul lui simboliza de minune trăinicia pro­misiunilor ce li se făceau. Haiducii guvernului. Propaganda administraţiei. Administraţia trebuia să-şi dea şi ea concursul. Primpretorul Prodan a dispus ca să se facă alegerile de primar ca chiar această campanie electorală. Era un pretext pentru a face pro­pagandă în favoarea candidatului guvernamental. Căci la fiecare ale­gere de primar el ţinea să atragă atenţia ţăranilor ca să voteze pe omul guvernului. Orgii. Iar unde conştiinţa alegătorilor ţinea să mai rămână trează in faţa acestor manopere, haiducii guver­nului au recurs la ultimul argument, la alcool. Cu ajutorul rachiului au adormit această conştiinţă sau au căutat s’o în­drumeze aşa cum doreau ei. Ia comuna b­rod cârciumile au rămas deschise toată noaptea şi s’a dat ordin ca să se desfunde toate butoaiele şi rachiul să curgă gârlă pe gâturile electorilor. Şi ca ch­iul să fie la fel cu ceia ce sa aranjează la Bucureşti cu astfel de ocazii, alegătorilor li­ s’au adus şi­­ dlame. In comuna Sucutard am văzut oameni bătrâni bâlbâind inconştienţi în dimineaţa alegerii. Erau beţi un. In îatr­iairea pe care Ie ţinea candidatul guvernatei şi mai ales agenţii săi, cuvintele meşteşugite şi viclene zăpăceau în aşa chip pe bieţii alegători, încât l-am văzut prinzându-şi capul în mâni şi aler­gând ca eşiţi din minţi la primul nădrăgar din cale, pe car® cu o adevărată desnădejde 11 întrebau: „Spune mi Domnule care e ade­vărul, unde e dreptatea, că eu sunt bălguit de cap şi nebun deabineleau. B­ietul de vot al candidatului Partidului Naţional era cel roşu. Fusese pus la cale dinadins. Pil­curile erau transparente, aşa că bi­letul se vedea foarte bine prin ele. Era destul ca doi trei alegători să voteze biletul cel roşu, pentru ca cerberii guvernului dia urnă să observe şi să anunţe că cutare a votat cu biletul roşu. Oamenii spe­riaţi nu mai cutezau să meargă la­ voi, ci preferau să se abţină. Aşa se explică că doil mii de alegători, câţi erau intr’un secretariat, se pre­zentau la urnă abia 30 -40. Iată numai câte­va din mijloa­cele cu care au lucrat oamenii guvernului în circumscripţia Gher­lei. Era oare cu putinţă ca d­l Ghiţă Pop, care şi-a început pro­paganda numai cu opt zile înainte de alegeri şi care în tot cursul acestei propagande n’a purtat de cât cuvântul aşezat al adevărului şi si dreptăţii, să răuresscâ? Este cava de mirat că a reuşit d-l R. Pul. A­os, om necunoscut, tmn om care n’a făcut nimic pentru Ar­deal, redactor la „îndreptarea*, or­ganul guvernului, care şi-a făcut o meserie din batjocorirea tuturor bărbaţilor da seamă al Ardealului? Puteau oare chiar deputaţii Ni­­ţescu, Man, S. Dan, V Muntean, însoţitorii d-lui G. Pop să parali­zeze în cele două Zile dinainte de alegeri şi neavân­d mij­osce de ia comoţiune, acţiunea destrăbălată a slugilor guvernului? Un lucru însă trebuie să-l spu­nem. Cu toată reuşita sa, noi nu putem considera pe d-l Pituli­oi alesul circumscripţiei Ghiei­a. Din cele peste 10 000 da voturi care sunt îa această circumscripţie d-sa n’a obţinut nici zece la sută. In­­tr’un moment de luciditate chissif unul din agenţii săi spunea că ar respiege un ast­fel de mandat, căci i-ar fi ruşine să-i primească. Marea, imenza majoritate a aces­tor alegători, e cu cei cari poartă cuvântul în opoziţia din parlament. Dacă câţi­va din aceşti alegători au cedat presiunilor morale şi ile­gale, asta nu însemnează că ale­gătorii Gheriel au dat cu vot de încredere Guvernului. Şi asta se va vedea la viitoarele alegeri, când sperăm că le va conduce altcineva, decât guvernul ilegalităţii de azi. (Va urma). Alegerile parţiale sub regimul fărădelegilor Cum au reuşit cei trei candidaţi ai guvernului? Zăpăcirea alegătorilor. Iată cum : I. In circumscripţia Gherlei can­didatul guvernaraer.taî, Radu Pa­­trulius a descins de mai bios de o lună în circumscripţie şi odată cu el o droaie de agenţi electorali din cei mai vestealu pe care a putut să-i dea mahalalele Bucureştiului în lunga perioadă a alegerilor tre­cute. Din momentul descinderii, candi­datul şi statul său major, al cărui şef era vestitul Popescu-Iulcea, a­­vând la îndemână trei automobile, din cari unul militar, au început acel soi de propagandă, pe care numai Bucureştiul l-a cunoscut şi­ au recurs la astfel de mijloace de conrupere, pe care Ardealul curat de altădată nu e în stare să le coriseacă, făgădueli mincinoasa. In urma scoaterii din circulaţie a coroanelor — Stabilirea no­ilor preţuri pe piaţă — Pentru cei mai mulţi importanţa­­ scoaterii din circulaţie a coroane- i lor, nu zace în această operaţi® care decurge încă, ci în urmările pe cari acest fapt ie va avea asu­pra pieţii şi a traiului în genere. Deodată cu coroana vor dispare atâtea şi atâtea scuze şi raotv® de speculă, ca cari unii negustori pu­teau până acum să-şi acopere pro­centele prea mari de câştig, justi­­ficându-le prin cursul urcat al leu­lui faţă de coroană. Natural, că pe cei cu avere îi interesează, poate în primul rând, numerarul leilor ce-i vor primi in schimbul coroanelor. Cel mai în­semnat însă şi cel mai aşteptat efect al­­ alăturării coroanelor din circulaţie, este stabilirea nouilor preţuri pe piaţă în urma acestei operaţiuni, ale cărei urmări au în­ceput să se simtă deja şi în ora­şul nostru. Cafeaua, bună patră, a ajuns dela preţul de 144 cor. pentru chilo­­gram la 40 lei, adecă după cursa­ da azi al coroanei la 80 cor., stofa da haine bărbăteşti dela 780 cor. la 266 lei (532 cor.), talpa dela 270 cor. la 110 lei (220 cor.) etc. E o scădere considerabilă a pre­ţurilor, cauzată pe deoparte de uşurinţa p® care le-a creiat-o ne­gi­storilor schimbul coroanei, iar Pe de altă parte concurenţa liberă. Nu s’a ajuns insă prin atâta acolo unde trebue să ducă stabilirea cursului de schimb de 2 coroane la 1 leu. Marfa procurată pană acuta, de negustor cu lei cumpă­raţi pentru câte 3 şi 4 cor. se pro­cură azi cu lei primiţi în schimbul a 2 coroane. Reducerea preţurilor n’a «tins deci limita pa care r,u numai ciastia şî bunacuviinţâ, dar şi Consiliul de­ miniştrii a stabs* 'it’o — şi deci trebue să fie ţi­nută — la o treime in lei a pre­ţului ds până acum în coroane. Orice reducere d® preţ care n’a adus această Urnită e încă tot spe­culă şi Infracţiune faţă de hotă­rârea" consiliului de miniştri, care natural, trebue sa şi aibă şi să-şi tragă consecinţele. Iar negustorii să nu uite că prin scoaterea din circulaţie a coroa­nelor n­ s’a dat consumatorilor po­sibilitatea ca din vechiul regat să-şi aducă singuri cele de lipsă pe preţurile netrecute prin botezul speculei lor, şi astfel să se pome­nească deodată în faţa trista! »i tuaţii de a se plânge că sunt boi­cotaţi. Rezultatele alegerilor par­ţiale pentru Cameră în Ardeal este următorul: In trei cercuri (Gherla, Lă­puş şi Tulgheş) au reuşit după nemaipomenite presiuni şi fărădelegi candidaţii gu­vernului. In cercul Şomcuta a reuşit candidatul partidului naţional Dr. A­silvan. In cercul Aiud alegerea a fost zădărnicită. In cercurile Siget şi Jilău s-a declarat balotaj. Cu tot terorismul şi cu toate momelile scandaloase guvernul a reuşit abia în trei cercuri din şapte. Majoritatea alegătorilor, scârbiţi de unel­tirile administraţiei, s-au ab­ţinut de la noi. La câte-o sec­ție de votare și-au dat votul din 400 —500 alegători de a­­bea 20 30. ­ Continuare pe pag. 4 0 pagină din trecutul şcoalei române Cuvânt rostit de înv.-dir. C. IVAN la inaugurarea şcoalei primare române de stat No. 2 din Satulung. Fine, — unii meseriaşi, unii negustori, etc ' Voi sunteţi nădejdea părinţilor şi a noastră şi cum veţi fi formaţi şi vă veţi forma şi voi, aşa ne va fi şi vii­torul. Gândiţi-vă, câţi au murit ca să vă dea vouă România Mare. Aşa şi voi când veţi fi mari să fiţi gata a muri pentru patrie, tron şi lege. Azi, când şcoala e renovată, a crezut că urmăm o datină creşti­nească să ne adunăm aici s’o inau­gurăm, şi îna­nte de a începe munca creatoare să mulţumim bunului D-zeu, să se faci Sru­rsa apei şi parastas ntru pomenir a primilor întemeie­­ori şi a învăţătorilor, cari azi nu mai sunt, dar dela cari a rămas ce-a fost mai bun din fiinţa lor neper­­zându-se odată cu lutul. A rămas duhul iubirii de neam şi ţară, su­fletul viu, exemplul faptelor bune şi al muncii fără preget, pe cari le-a continuat urmaşii, între cari veneratul preot Victor Popea, care veghea cu ochi de vultur sub stă­pânirea streină, ca în această şcoală să uit între banul şi duhul lui Iuda. Despre felul cum şi-au îndeplinit învăţătorii acestei şcoale chemarea, ne-o poate spune mulţimea bărba­­ţilor de ştiinţă, între cari nemuri­torul poet I. Soricu, a vrednicilor comersanţi şi economi, cari au dus numele bun numai în vechiul Re­gat, ci şi în ţări îndepărtate. Şi... ne-o mai poate spune eroii Sătulungeni căzuţi în lupta Sată pentru desrobi­­rea şi întregirea neamului nostru cât şi eroii încă în viaţă şi decoraţi pentru bravura arătată în luptele de la Turtucaia, Marăşeşti şi Tisa... Nu se va putea deci tăgădui că în­ această şcoală au văzut cu toţii primele raze de lumină, ştiut fiind, „că nu poţi să clădeşti în sus, dacă mai intâi jos nu ţi-ai asigurat o bună şi trainică temelie“. Pildele frumoase ale înaintaşilor noştri au fost repetate în ceasuri de grea în­cercare pentru şcoala noastră în timpul războiului, când Sandu Bu­­curenci, Ioan Clinei şi Ion B. Munteanu rămaşi acasă, pe lângă toate ameninţările filiroului ungur n’au voit să predea şcoala Statului duşman, şi au jertfit din punga lor de s’a putut ţinea cu un învăţă­­tor instrucţia In o sală reparată pro­­vizor. Toate aceste fapte din trecut să deştepte’n D-Voastră spiritul de jertfă pentru şcoala, care are încă atâtea trebuinţe, pe cari nu-i frumos să le aşteptăm acoperite tot de Sta­tul, care are azi atâtea greutăţi. Iar voi, iubită tinerime şcolară, cari aţi auzit şi vedeţi cu ochii ce bărbaţi vrednici au eşit din şcoala şi satul vostru, gândiţi-vă, că şi ei au fost odată copii ca voi şi numai prin silinţă şi muncă, numai prin cinste şi omenie au ajuns ce sunt. Şi dintre voi, azi mâne vor eşi unii preoţi, unii învăţători, unii ofiţeri. N’aşi putea încheia cuvântarea mea, fără ca şi salut cu toată dra­gostea în mijlocul nostru pe Dl re­vizor al judeţului­­ P. Dan, pe care l-am rugat cu ceilalţi colegi când meritele îl ridicase la rangul de in­spector, să nu plece dinte noi ci în interesul învăţământului din j­u­deţ, chiar cu jertf­a de sine să nu ne părăsească. Salut cu bucurie între noi pe unii dintre primii elevi meritoşi ai aces­tei şcoale, care sunt de faţă, pe D-nii Dr. G. Moroianu de la care şcoala a avut tot sprijinul, şi pe Dl profesor N. Colceag cât şi pe toţi cei prezenţi. Mulţumesc Onor. Epitropii în frunte cu valorosul ei preşedinte P. Onor. Domn Victor Popea pentru tot concursul. Mulţumesc On. Primării, în spe­cial d-lui primar Popa şi primse­­cretar Gheorghe Comşa cât şi ca­sierului I. Aldea şi consilierilor I. Bucurenci, Ştefan Boroş, I. Ştirbu şi G. Moroianu pentru ajutorul ma­terial dat şi îi rog, ca şi ce mai e de făcut să facă la această şcoală. Din parte mi să spun, că price­pând rostul vremii îmi voi pune toată puterea, toată priceperea şi toa­tă dragostea în serviciul creşterii şi-al luminării copiilor dela această ş­oală, de care mă mai leagă şi mormintele iubitului meu tată şi mame neuitate, cari au murit chinuiţi de unguri şi pe cari n’am mai avut parte să­­ mai văd împreună cu soţia şi fica­ţia la reîntoarcerea din pribegie. Iar, pentru ca să legăm trecutul cu prezentul şi să rămână urme de so­lemnitatea zilei de azi, vă propun, să întemeem un fond pentru trebu­inţe!» intern® ale şcoalei (rechizite , material didactic, mobilier, etc . vă prezint spre subscriere următorul Act Comemorativ. Azi, anul Domnului 1920, ziua 22 Au­gust, înauguratu-s’a această şcoală ro­mânească renovată cu ajutorul Statului şi comunei politice pusă fiind din nou în serviciul creşterii şi luminării tineri­­mei, sub glorioasa domnie a Majestăţii Sale Regelui Ferdinand I al României în­tregite, fiind Ministru al instrucţiunii D-1

Next