Gazeta Transilvaniei, octombrie 1920 (Anul 83, nr. 207-227)

1920-10-01 / nr. 207

Administrate * 207 Ro­txi 1838 de George Barîţiu Cu tot dispreţul pentru popor aristocraţii şi oligarhii nici 24 de ore n’ar fi fost în stare să­ susţină singuri statul (Istoria Transilvaniei) G. BARIŢIU, Brarov, Piaţa Libertăţii 2* Bucureşti, Teatrul Regina Maria. Gr*şev, Piaţa Libertății 28 Bucureşti, ». Ionică G Beămtori-Șeft Ion €res­pe­­ț*i Firţieniw S& lost \Jf £­­h, U V- p Stareţa? de redacţiei YinMfr Stcmiuce Redactor respoc&ebii • Im. J&vMeG ir*$, »! Concesiunea anunțărilor abonamentelor Romană de publicitate GH^XIESCU Bucure^ ABONA­MEmUL Trei lumi Sai^e'fu^ Un an Lei 80 Lei 0gs Lei 120 Pentru streinătate abonament îndoit TELEFON: BRAŞOV 226 acnţi* unică 8, Redacţia Generalul bolşevic Cluj, 25 Sept. Generalul Averescu, fireşte. A ieşit grandios din Bucu­reşti, a descins în Gurbăneşti- Preasna , şi a început împro­prietărirea individuală. Aşa a făcut şi M. Cogălni­­ceanu. După împroprietărirea lui, a plecat în Oltenia. A fost un triumf! Vodă Cuza a simţit puţină gelosie şi în curând — şi-a demisionat pe cel mai în­văţat şi mai curaj­os ministru ce-l avusese.­­ Eu — sincer — îi doresc generalului, să păţească... ca Cogălniceanu. A ieşit deci generalul la Gurbăneşti. Cu el deodată o mulţime de adulatori, cari se ţin de fetişul lor ca mustee de Nas­­tratin Hogea (Vezi ilustra­ţiile ediţiei Pinathi). Adulatorii au fost banali. Generalul — care, personal, este simpatic — a fost inte­resant. Să-i vedem­­ să fixăm înţe­lesul de idei al momentului. I. Intâlu­ri : Dl D. R. Ioaniţescu — alt­fel băiat viu — crede că poate­­ palavragi şi despre „toată­­ duşmănia aşa zişilor ţărănişti". Dl Costache Oprea, un pri­mar de porunceală, trebuie să-i spună fetişului despre „ambiţia unora cari au împie­decat pe acela în care noi puneam toată nădejdea noa­stră, să iea în mână conduce­rea ţărei". Deci , „aşazişilor" — o insultă ! Deci: „ambiţia" celor ce îm­­piedecă — altă insultă ! Pentru ce oare? Pentru ca să prindă vorba ce urmează, a d-lui prefect, despre „apelurile călduroase îndreptate tuturor de a ajuta guvernul..." Dintr’o serbare ce trebuia ţinută în cadrul unei fapte ideale, muştele lui Nastratin- Hog­a au făcut o scenă de politicianism vulgar. Le dorim tot astfel de scene. II. Acum generalul. Generalul a afirmat că se bucură de ajutorul Atotpu­ternicului ! Adecă este alesul Lui ! Şi fiindcă dela creaţiu­­nea lumei s’a prevăzut în pla­nul ei că generalul va împărţi pămînt, fireşte : „nici nu sun­tem în stare a ne da seamă" de ce se petrece la Gurbăneşti... Este ceva neînţeles ! Filosofii şi economiştii vor face mult haz de aceste nai­vităţi ori — fakilisme con­ştiente. Dar misticul (?!?) general a rostit şi un principiu mare şi — periculos : „Pământul este averea ţărei întregi, deci o avere obştească*. De mult este obştească! II luaseră, însă, unii, prin cum­părături ori moşteniri. Dar aceia nu l-au lucrat; adecă nu au ţinut „obligaţiunile ce le impunea stăpânirea pământu­lui de muncă* Adecă obliga­ţia de a-l munci. Acum îl perd, fiindcă nu l-au muncit. Teoria muncii care, după general, dă drept la proprie­tatea pământului muncii este cam obscură, dar este aşa. Deci munca dă drept. Deci munca dă drept şi aiurea, nu numai la sat , şi la oraş , şi în fabrică etc. La Gurbăneşti simpaticul general a pierdut dreptul de-a mai certă pe Dl Lupu că a­­cesta ar fi bolşevic . Acesta este, pentru mine, unicul fapt remarcabil la Gurbăneşti : Ge­neralul s’a dovedit bolşevic ! In teorie, însă ! In practică, este — numai brătieni&­. Una zice, alta face ; una face, alta zice. La noi, merge şi aşa , mai ales dacă permite lumea ne­pricepută, care primeşte ca politica să i-o facă jandarmul, prefectul Meteş, ministrul Tăz­­lăoanu etc., etc., etc.,... G. Bogdan-Dalcă. Eroare — ori...? In chestia congrues preoţeşti încă o Imposibilitate — posibilă în România mare. întâmplător ml a căzut erl in mână chitanţa, trimisă spre sub­scriere de cătră Conzistorul arhi­­diecezan unui preot din judeţul Treiscaune, — chitanţa pe baza că­reia preotul avea să-şi r­a­ce congres. Era făcută această chitanţă pen­tru 884 coroane, sumă ştearsă iar deasupra ei corectat cu roşu : 221 lei. 884 coroane, adecă salarul preo­ţesc pe o jumătate de an, ajuns acum după schimbul coroanelor şi după chibzuiala celor de la Sibiiu la 221 lei!... Dacă ar fi o eroare la mijloc am trece-o cu vederea ; în caz con­trar îasă rugăm pe Prea Veneratul Conzistor sâ trimită preoţilor, pe lângă chitanţele din chestie, o re­­cetă in care să specifice şi să arate formula şi posibilitatea de traiu cu un astfel de salar. Ne gândim aici şi la preoţii cari n’au coagîna întreagă. Da sigur ne vom întâlni aici ca malarii de 50—100 Iei pe o jumătate de an. Ne întrebăm atunci : Vrem să avem în preoţi condu­cători şi luminători ai raţelor? Ori cre£ţiuni cultivate şi crescute de împrejurări şi mijloace la cari te silesc să ţi tai refug­ul — pentru ca vă poţi trăi — astfel de chib­­zueli conzistoriale ?... Credem că ipoteza ultimă nu co­respunde chemării unui preot. E deci istoria Conzistorului să nu împingă lucrurile până la ab­surd ?! ridicol. Procesul conspiratorilor din Cluj Prin telefon — Agenţia Damian. Cluj, 29­8 ,pt. 1 Şedinţa de Marţi după amiazi. Continuă ascultarea martorilor Tatăl acuratului Thurzó Béla de­clară că nu este adevărat, că ac­tele aflate în casa fiului său ar fi proprietatea acestuia. Fabricantul Schmidt din Braşov depune în favorul colonelului Kra­­tochwill. Apărătorii declară p­­a dl Dr. Roman, că renunţă la ascultarea celorlalţi martori. După o pauză de 10 minute co­misarul colonel Rădulescu începe rechizitorul său. Spune, că acest proces stă în legitora cu cel de la Oradia-mare şi Timişoara. Organi­zaţia conspiratorilor a avut in toate judeţele Ardealului oamenii săi de încredere, cari au strâns în jurul lor numeroase elemente pentru a pregăti revoluţia contra Românilor după un plan blue stabilit şi cu­noscut din procesele precedente. Din nefericire s’a pus prea de vre­me mâna pe Instigatori, astfel în­cât nu s’au putut strânge dovezi eficace. Moricul conspiraţiei e pe scurt următorul : Un aploi, care a trecut Tisa, fiind supărat pe cel ce l-au îndemnat la conspiraţie, a mărtu­risit totul, iar din documentele gă­site asupra sa rezultă clar intenţiile organizaţieî. Aceste documente co­respund în acelaşi timp cu dove­zile găsite la inculpaţi. Pe acuzatul Flohr îl consideră vinovat, căci la, sublocotenentul Szupka s’au găsit scrisori pentru cei d­ntâi. L­a acuz­atul Boxai Gyula (căpitan) s’a găsit tu decret de numire. Dacă acuz­ațil pretinde, că a primit acest decret dela un ne­cunoscut, cine poate crede acest lucru? Ia contra acuzatului Kă­szonyi — spune corn s­irul — nu sânt dovezi precise. Se știe numai că Tanoa­y a avut ordine pentru el. Pentru acesta nu cere o pe­deapsă prea mare. Ia privinţa locat.-colonelului A­nyos Aladăr comisarul spune: Nu este ridicol, dacă acuzatul din cauza morţ­i cumnatului său a fost ne­voit să plece în Ungaria şi ajun­gând la Budapesta, maiorul Simon- Ldvy află de acest lucru şi ca iaste că nu l-a cuco­cut mai înainte,săi dea instracţii ? Acuzatul, colonelul Kratochwiil, a fost însărcinat cu organizarea Ardealului de jos, incepându-şi activitatea prin a alege oameni de încredere din lagărul din Braşov Nu avem dovezi precise în contra­ lui. Este însă cert, că a dat cu o­­cazia predării diviziei că niteşti multă dovadă de loialitate. Cartea va lua des­­ar toate acestea în conside­raţie. In contra lui Thurzó Béla n-avem deasamenea destule dovezi. Ar­mne gât­te la el nu doved­ec în drajuns vinovăţia sa. Péchy Păi recunoaşte însuşi că a vorbit cu Horty şi cu Simonfdlvy. Aşadară a fost în legatură directă cu ina­micul. Comisarul regal în chestii juri­dice, maiorul Magda, apane că organizaţia conspiratorilor a avut de scop să atace armatele române pe la spate, întreţinând legături cu Inamicul. Această crimă se pe­depseşte cu moartea, căci pe tim­pul acestui complot România se găsea în stare de război cu Ua­gurii. Termină cerând curţii o pe­deapsă justă. Şedinţi de Miercuri dimi­neaţa. Urmează pledoariile apărării. Avocatul Stateica arată că Péthy Pal e om bolnav. M­uţi membrii din familia sa au murit nebuni iar actualmente se mai află unii în casa de alienaţi. Prin urmare acu­zatul nu poate fi făcut responza­­bil pentru faptele sale.­­ Avocatul dismay, la contra lui Ai­tyos Aladăr nu exstă dovezi. Dacă i s-a făcut oferta, nu s-a dovedit cu nimic, că acuzatul a primit oferta sau că ar fi facut in urma ei paşii necesari pentru a realiza propunerile ce­ i s-ai făcut. Dr. Oprea apără pe col. Kra­tochwiil. Il arată ca pe o persona­litate distinsă ci militar şi om. Cere Curţii, deoarece nu a a putut constata vinovăţia şi, ca acuzatul să fie eliberat şi lăsat să plece la Budapesta, ca acolo, în urma fap­tului că avutul lui a fost distrus de bolşevici, să-şi poată creit o existenţă în urma calităţilor sine distinse. Dr. Popescu apără pe Kâîzonyî, cerând achitare. Dr. Roman rosteşte un discurs mai lung întru apărarea generalu­lui Flohr şi complici. Arată rolul şi situaţia Maghiarilor în Ardeal pe acel­ timp. Situaţia n-a fost clară, deoarece forările compe­tente­­ au dat desluşirile de lipsă în ce priveşte tratativele. Astfel mulţi au putut crede, că unele părţi aia Ardealului vor trece la Ungari. Acuzaţii trebue judecaţi ca unguri, nu ca Români. Gândi­rea aceasta a lor nu poate fi con­siderată ca crimă. Arata rolul spi­onului Thomasy, căruia nu trebue să i­ se dea crezâmânt. Cere achi­tarea tuturor acuzaţilor. Şedinţa se termină la ora 11 a. m., Cluj, 30 Sept. 1920. După pledoariile apărării şi replicele comisarilor regali şi a apărătorilor, Curtea a pro­nunţat ori (Miercuri) la orele 5 sentinţa. Căpitanul din fostul reg. 32 de honvezi Boros Gyula este condamnat la 5 ani muncă silnică. Ceilalţi acu­zaţi: Flohr János, Anyos Ala­dár, col. Kratochwiil, Kăszo­­nyi Zoltân, Thurzo Béla şi Péchy Păi au fost achitaţi. Socialiştii ruşi contra ‘bolşevicilor — Un apel disperat — Toate partidele socialiste dar antibol­­şeviste din Rusia au adresat un apel foarte caracteristic proletariatului din Europa occidentalii, apel din care ex­tragem următoarele: „Nu vă lăsaţi traşi pe sfoară. Si­tuaţia lucrătorilor n’a fost nici odată mai proastă şi domnia speculanţilor nici odată mai strălucita. O bur­ghezie puternică e pe cale de a lua naştere la sate, închisorile gem de socialişti. Socialiştii revoluţionari de vază sunt intern­­iţaţi, alţii ucişi sau lăsaţi să moară de foame. Duşmănia penru bolşevişti nu a fost nici­odată mai mare printre intelectuali şi mun­citori. Situaţia lucrătorilor se agra­vează pe zi ce trece din cauza mili­tarizării şi a închiderii pieţelor. De la Iulie orele de muncă supli­mentare sunt obligatorii. Ziua de muncă este de 12 ore. De la 1 August porţiunea de pâine a muncitorilor a fost micşorată. Cumpărarea de pro­­viziuni suplimentare este oprită sub pedeapsă cu închisoarea. La 1 Septembrie lucrătorii din îm­prejurimile Retrogradului au votat următoarea moţiune : „Comisarii specialişti au tot ce le trebue chiar faină albă, zahăr. Si­­noviei va constrânge, pe noi şi pe copii noştri să murim de foame din cauza închiderei târgurilor." In moţiunea lor, muncitorii din Colpin îi blestemă pe bolşevişti cari re­duc pe mucitori la starea de robi, stabilind dictatura specialiştilor. Mun­citorii reclamă deschiderea pieţelor * în timpul domniei bolţ­­ti­­ste, aproape 350 savanţi şi intelectuali au murit de foame la retrograd; de curând au murit acaedmicianii Salimatof şi Turaief. Acum savanţii primesc un fel de pensiune. Munci­torul se recunoaşte prin starea lui mizerabilă. O mişcare religioasă neortodoxă se remarcă printre intelectuali şi lu­crători. Bisericele din centrele mun­citorești sunt pline. Societatea pe acţii „Ţara nouă“ La Bucureşti s’a luat iniţiativa să se fondeze o societate pe acţii Ţara nouă, care este titlul organului oficial al par­­tidului ţărănesc. Şeful partidului, d. I. Mih­alache, este primul dintre subscriitorii de acţii. Alături de d-sa vedem pe foştii miniştri ţărăneşti, pe deputaţii partidu­lui. Capitalul este de 2.000 000 lei îm­părţit în 10.000 acţii de câte 200 lei. Confratele nostru bucureştean Ţara nouă nu dispune de fonduri secrete, ci ca şi noi se întemeiază numai pe veni­tele foii. Ziar nou, n’are nici cel puţin norocul să aibă tipografie şi edificiu propriu, ca noi. Iar azi, când preţul hâr­tiei este aşa de ridicat, când bugetul ti­pografic şi al întregului personal de ziar este aşa de mare, apariţia normală a zi­arului Ţara nouă poate fi asigurată nu­mai prin colaborarea tuturor cetăţenilor conştienţi de idealurile profesate de par­tidele democratice, cu acţii la societatea „Ţara nouă", îndemnăm deci pe toţi câţi pot să subscrie acţii la societatea­ „Ţara nouă", a partidului ţărănesc de la Bu­cureşti. Cu neînsemnata sumă de câteva acţii ajutaţi acţiunea de întărire şi fericire a ţăranului român, care ne-a păstrat cură­ţenia conştiinţei de neam şi sânge a­­tâta vreme ! Apelăm la conştiinţa oamenilor de bine, să subscrie acţii cât de multe la societatea Ţara nouă din Bucureşti (Hotel Astoria), care va fi la rândul ei o for­tăreaţă a democraţiei ţărăneşti, Berlin. — Amiralul von Z­ir­pit­z se pronunţă în revista „Grenz­­bote” pentru o politică anti-engle­­ză şi deplânge dezarmarea flotei germane. .évre is 4 . ită mentafitai dacă de multă vreme reformatorii n­ştri oameni politici, filosofi sau rooratişti au reflamat, pentru în­dreptarea relelor de cari stierim, o transformare a societăţ­i noastre din punct de vedere moral ; astfel am auzit vorbindu-se adesea prin ziarele politice şi reviste speciale de o asanare a moravurilor, de o regenerare sau purificare morală de o reformă mintală. Sunt 40 de ani trecuţi de când am citit articole întregi în „Româ­nia liberă" a regretatuiU' Take Lau­­rian şi altor discipoli positivi di, întotul de cu ând din Franţii, unde se scăpaseră din isvoa­rele doctri­nei lui Augaste Carate şi cerând încă da­pa atunci o reformă min­tală, iar mai anul trecut savantul profesor d. M. Vlădaşcu rectorul Universităţi! din Bucureşti şi sena­tor, scria în revista „Arhiva" un foarte documentat studiu întitulat tot reforma mintală ca o condiţie sine qua non pentru lecuirea rele­lor de care bântue societat­e mo­dernă. In adevăr, dessvoltarea ştiinţelor pozitive mână în mână cu filosofia materialistă pe de-o parte, iar des­­voltarea şi lupta economică a po­poarelor pe de altă parte, au lăsat pe al 2 lea plan ştiinţele morale şi religia spiritualistă făcând din bu­nurile materiale şi mai ales d­e posesiunea bănuiai nu un rrijloc de îmbunătăţire a traiului, C­­u a cui scop al vieţii, singura condi­­ţiune spre a ajunge h fericirea pă­mântească. Această mentalitate ne-a adus unde suntem şi fiindcă nu suntem bine, ea trebue schimbată. Vino­vată la aceasta este şi şcoala care ne-a dat o asemenea mentalitate, la adevăr, şcoala noastră actuaă ca gruparea studiilor îa parte li­terară ştiinţifică şi dexterităţi, în care religia figurează în cedaş grup cu istoria şi ştiinţele naturale, iar studiul moralei există naraal embrionar sau de loc, o şcoală în care elevul şi părinţii nu au alt obiectiv decât posedarea auui cer­tificat de studii; o şcoală în care viaţa morală nu se vede decât in nota de la purtare fără nici un fel de directivă ori sancţiune morală, o asemenea şcoală nu ne putea da decât aceea ce avem : aiaim­beţi la baza piramidal sociale, proktîfl intelectuali la vl ful el. Pria unificarea ce recrimăm a sa face — şi drspre care am vor­bit în articolele trecute — şcoala privatia actuală prelungită cu cel 3 aci diila cursul secundar natfl­­eaţi, o al­ă mentalitate mai omo­genă, mai concicrentâ se­ va da genereţi­iar viitoare, iar când ab­solveaţi! acestor 7 ani de curs eoman se vor Itt â al­ţ­i cetăţeni ai votului obştesc, d­mocraţia va câştiga de asemeni prin formarea unei opinii publice ca o mentali­tate omogenă la baza diferitelor specialităţi. Dar un ad­vărat înce­put de reformă mintală se va forma în sfâritul generaţiei viitoare crescute in ş­oai,­ cu ho obiectiv educativ bine precizat, în frunte cu obiectivul educaţiei morale. Când în locul­­ruiiilor grupate ca astăzi, se va avea în vedere gru­pările studiilor după rolul lor edu­cativ, mentalitatea lor se va în­drepta spre una sau mai multe din aceste grupări după aptitudi­nale fie­căruia, iar prin preferinţa g­upului moral ne pute­a aştepta şi la o generaţia ne­mit morală de­cât cea de astăzi. Mai departe, prin felul de clasi­­fi­are şi promovare a elevilor cu dreptul pentru cei talentaţi să neu­tralizeze notele insuficiente de la stadiile unde vor fi mai slabi, fără pericolul de a fi descalificaţi prin repetenţă la toate obiectele, nici la eliminare din şcoală după 2 ani de repetenţă, ne putem aştepta la o mai spornică productions de tal­eie a şcoalei viitoare, în locul producţii mii de mediocrităţi ale şcoalei actuale; căci în adevăr iu şcoala actuală mai lesne se poate strecura un elev mediocru la toate obiectele, decât un elev talentat la unele şi mai slab la altele, din cauza sistemului de promoţiare. Ia fine prin modificarea certifi­catului în s­itul propus de noi, ca el să fie o simplă constatare a vieţii şcolare, nu numai în ce pri­veşte stadiile, dar şi celelalte cali­tăţi morale de sănătate etc. ale pose­­sorului, sa va schimba mentalitatea actuală, atât a deviior cât şi a pă­rinţilor, cari văd în obţinerea v­i scolul principal şi ultim şi şcoalei. Soluţianea această a unificări, şi a întocmirii studiilor pe grupe cu o uşoară modificare de regulament în privinţa promovării deviior, este nu numai practică şi folos doare, dar ea este şi ştiinţifică, pedago­gică şi mai presus de toate ipara­­l­zitoare, cân! dând elevilor o in­strucţie în adevăr educativă şi în­­dreptându i spre cariere în cari au mai multă aptitudine, specializarea îa curmi superior al şcoli«Ior spe­ciale ce va face ca şi promovarea lor din clasă a clasă numai dupâ merit şi fără intervenţii lăturalnice fără umilinţe din partea nimănui şi fără conflicte de munte ori foarte neplăcute. Profesorul de acemenea, scutit, de greutăţile ce i se pun azi In cale, mai ales la începutul şi la sfârşitul anului şcolar, îşi va vadea de apostolatul sau, feră a -i tur­bura soainătatea-i profesională. U­n început de v­aţă morală — despre care zicea ilustrul academician şi bărbat politic, d-l profesor N. lorga, în una din şedinţele Camerei, vor­bind de muncitorime, — sa va creia în atmosfera şcoalid, va a­­propia şcoala de familie, şi familia de şcoală, spre binele copiilor, al şcoalei, al a patra al tuturor, şi al ţării întregi. Profesor Crisiu S. Negoescu. Politice Comisianea parlamentară pentru ancheta abuzurilor din Basarabia a lansat un manifest câtrtt popu­laţia basarabeani, prin care cere câ-i se comunice toate abuzările săvârşite de diferitele orgine ad­ministrative. Coraisiunea s’a divizat în mai multe subcoraisiuni, cari au plecat în judeţele respective, ca să înceapă lucrările de anchetă. * „Viitorul1* crede c­ă între 15 — 30 octombrie se va face o remaniere largă a guvernului. Cu acest prilej vor fi decapitaţi miniştrii Vâlcanu, Tâslăuana, Ser,Gh­c­u­ţă, Mocsopyi, Stârcea şi prob­ba şi miniştrii Cu­dalba şî Trancu-Iaşi. Dupâ rema­niere, guvernul Averescu va publica un program de guvernament, îa care va aduce la cunoştinţă lamei, că guvernul na sa va lăsa de pu­tere „t­ână nu va împărţi tot pâ­­m­ântul supus exproprierii şi până nu va modifica legea electoreiâ". Cu alte cuvinte z'S, guverne! e pg — du­ă !* AUltaeri s’a ţinut o îatrunire so­cialistă la «Arenele romane» din Capitală. Muncitorii au protestat împotriva tratamentului acoracnos, la care sunt supuşi deţinuţii poli­tici din râadanie socialiste. S’a mai cerut sco­atere­a condamnaţilor dln închisoîile militari, şi trimiterea lor îa judecata îmibaaatstor civile. S’a strigat îa repetate rânduri: „Jis Tâslâoana !“ „La oca* TâzUbaau!" Şi la fiecare izbucnire de protes­tare, mulţimea coadumaa samavol­niciile governuluî, înfierând poli­tica de gheaeftâna. Au vorbit d-aii Al. Pâtruţescu, Barcă, etc. * Z­arele liberale încercând o in­trigă, au explicat faptei că„ partidul naţional nu pane contra-candidat în alegeri la parţiale d-lui Prvd Brâtssaua priatr’o înţelegere se­cretă care s’ar fi stabilit între d-ati Oct. Goga şi Iulia Mania. „Patria" desminte acaastă sfirmaţie în ur­mătorii termeni: „Cine cunoaşte starea de spirit în care se frământă ş­i fruntaşii partidului naţional, ştie prea bine că în actualele împrejurări şi mai ales în urma guvernării destrăbă­late a guvernului Averescu, nici la fel de învoială, m­ci secretă nici deschisă, între partidul naţio­nal şi guvern, între d-nii Mania şi Goga nu poate avea loc"... „Din faptul că faarenui patriot P. Brătăşanu partidul nostru nu-i pare contra-candidat, nu se poate conchide decât ca ajutor al relei voinţe la o învoială secretă".

Next