Gazeta Transilvaniei, decembrie 1920 (Anul 83, nr. 252-276)
1920-12-01 / nr. 252
ie4 Ceiazor: P. PetHc Piats LibertiîH M llGuaLjil» - Bucureşti, Teatrul Regina Maria. i. * Braşov, Plata Libertăţii % M. | Bucureşti, Teatrul Regina Mari». & Beefaefort-Şefi bani Merenrî 1 Decelam ii întemeiată & 1838 d« George nie??îiu Cit iot aispiejB! pentru popor aristocraţii şi oligarhii aid Si de fost te ilare s& suaț'aS singuri statal (Istoria Transilvaniei) G, n . .ECA^K 21 lato ©îs p'® t«9 Ssicfsîtxv/s ntâitefis: fistov Hvtmlând y.iVff Smak: St,& big Buhtrtov^ mtpmnebh. hm JBmrt&es Două comemorări De N. Iorga. La începutul lui Noemvrie, in indiferenţa publică s’a împlinit un an dela moartea aceluia care n’a fost numai un mere poet, dar şi unul din conducătorii sufleteşti ai generaţiei sale, un îndemnător neobosit spre bine şi un provocator de energii oneste şi patriotice, înţeleptul cu ochii adânci şi cu graiul inspirat care a fost Alexandru Vlahuţă. Toţi câţi l’am cunoscut avem în noi ceva dela dânsul : după ce a dispărut dintre noi, el e încă, nu armai una din amintirile cele mai iubite, ca un mângâietor nevăzut în ceasurile grele, dar şi un frâu în pornirile noastre mai violente, un censor bun şi aspru al cuvintelor nesocotite şi al faptelor egoiate spre care am putut aluneca. La anul după săvârşirea lui din viaţă, buna doamnă Vlahuţă chema pe prietenii şi cunoscuţii lur să asiste după vechea datină creştină la rugăciunile pe care şi el, respectuos faţă de obiceiurile înnaintaşilor, le-a dorit pentru sufletul său. Şi în biserica Visarion, afară de familie şi de redacţia ziarului „Dacia“, erau poate două trei persoane. Dacă se spune mai mult, e o pioasă minciună. Afară, e drept, viscolia grozav. Dar, să fi fost vorba de « se găsi nişte acţiuni dela „Reşi»*, n*ar fi alergat cel cari merg pe jos? Căci cei cu tifisuri şi automobile oficiste, poeţi şi nepoţi, nici nu mai întră în socoteală ! Peste câteva zile hramul Sfinţilor Voevozi. E o datorie de recunoştinţă, statornic observată, ca la această dată din an să se ridice, în bisericuţa Atihal Vodă din Bucureşti, rugăciuni pentru acela care, până ieri, ni se înfăţişa numai ca făcătorul unei minuni ce nu se va mai întoarce poate în vremile noastre, dar astăzi e însăşi Icoanarăsfrântă dintr’un trecut de trei ori secular al celeilalte minuni pe care mucenicii noştri, luptătorii marelui război, au înfăptuit-o. Se anunţase cuvenitul parastas. Şi în clădirea scundă, zguduită, crăpată, cu părerii acoperiţi de fumul unui vechia incendiu, cu perdele prăfuite şi flori decolorate deasupra sfinţilor naivi, nu era nimeni decât lume de prin prejur, mai mult bătrini, femei, copii de şcoală, doi studenţi ardeleni şi o studentă, un grop de soldaţi necănziţi cari eu aşteptat ceva — şi s’au dus. O colivă săracă, o colivă străină, adusă ca din întâmplare, a servit pentru slujbă- Aşa de triit sunau numele lui Mihai, al Stancăi, al Iul Nicolae-Vodă, al maicii Tudora, al Dojaniţii Florica ! Era acelaşi vifor afară, şi in urletele de vânt care zguduiau cupola afumată pare că era strigătul lui, dar nu grozavu! lui strigăt de luptă contra duşmanilor, ci strigat lul de mânie contra neamului său nerecunoscător. Şi, cum acea mică lume modestă aştepta îndărătnic un cuvânt, l-am luat de la porunca lui. Liam spus de bana învăţătoare care e nenorocirea, de slujba cea frumoasă de la Iaşi, acum doi ani, înnaintea „cinstitului cap* — Regele, Regina, Prinţul, miniştri, generali, mulţime —, şi de sfătuitoarea de rău care e prosperitatea. Li am spus de manile lungi care se intind azi la avutul săracilor, ca şi cum pentru aceasta morţii ar fi murit. Şi arat,fâtuit pe părinţi săşi crească astfel copiii încât din neamul de viteji sâ nu trangera un nesra de tâlhar?. Pe coliva săracă luminarea supţire se stingea. O femeie din public s'a apropiat ni «prindă o alta şi mi se părea că lumina venia din privirea ei, din privirea tuturor acelor (u cari adevărul spus pe faţă — aprindea focul mâuritor drepte. Preoţimea noastră în trecut şi prezent ii. Situaţia de azi a preoţime! este nu numai o nedreptăţire ce se face unui factor ce merită o altă recunoştinţă în urma trecutului lui, ci evidenţiază totodată nepriceperea şi cointeresul ce se dă rolului pe care preoţimea îl are şi va trebui să-l aibă în viitor. Lăsat din partea statului cu totul la o parte din şirul funcţionarilor, ceri în schimbul serviciului ce-l aduc acestuia, trebue să se învrednicească şi de o îmbunătăţire a sorţii sale, preotul de azi a ajuns în faţa zişilor săi „credincioşi* un simplu om fără de nici un rost, iar biserica proverbiala soartă a „morii stricate*. Anumite concepţii răsărite pe urma războiului şi cuiere mai «ies din prinsoarea rusească au otrăvit atât de adânc inimile maselor delasate, încât îazsdar am mai nădăjdui o asanare morală, dacă preoţimea ar fi lăsată şi pe mai departe, în condtmasblă disconsiderare de care sa bucură azi din partea statului. Rolul preoţime! mai ales la sate trece limite din cultivatorii moralei, fără de care temelia unui stat se clatină. Credulitatea ţăranului român, ademenit şi sedus de anumite principii tendenţioase şi tendenţios infiltrate în sufletul lui va rămâne ce mai bun teren de exploatat pe seama duşman dor neamului nostru, cari la neorientarea şi morala decăzută a satelor vor putea săvârşi, în bună linişte, opera de pescuitori în tulbure. Iczad şi vom armnca ţăranilor acuza de bolşevici, până când ii lipsim de povăţuitorii care să le arate calea cea dreaptă. Conducătorii satelor sunt preotul şi învăţătorul. In situaţia de azi însă, când cea mai mare parte a dăscălime! se recrutează din sânul tinerilor cursişti şi cursiste cu pregătire la iuţeală, rolul preotului este cel mai de nădejde stâlp de razim al vieţii satelor, cami bine ştim că formează majoritatea românistaului în Ardeal. înţelegem aşadară interesele acestei majorităţi etanci când vorbim de îmbunătăţirea sorţii conducătorilor ei sufleteşti, a căror prestigiu şi autoritate au căzut azi atât de mult, din vina lor proprie în trade cazuri, dar în primul rând în urma situaţiei la care i-a impresiat considerarea din partea celor de sus. De soarta preotului de azi, care e nevoit să-şi împace nevoile zilei din nenorocita congruă din care abia putea trăi înainte de război, nu numai că nu s-au îngrijit de loc cei da la conducere, ci această soartă a mai primit o lovitură şi prin dispreţul nemeritat, ca carte-l gratifica credincioşii necredincioşi de azi. Ştim că soarta preoţimii Ardealului era în primul rând asigurată de puterea şi voinţa de danie şi jertfă — a păstoriţilor ei. Astăzi îaaâ când aceasta voinţă nu mai există preotul e silit — dacă nu are o gospodărie proprie — să trăiască din singura congras care nu ajunge îa aa nici măcar salarul lueur al unuii funcţionar mediocru. Intre astfel de împrejurări în za*dist se va acuzai preoţimea că, nu-şi împlineşte datoria pe care o are un păstor auflîtss.. Mizeria în care e silită să se zbată, nu oaasă să fie la culmea chemării, pe care numai atunci şi-o va putea împlini, când i se va asigura rostul de trai. Şi este o lipsă aceasta, pe care ce de la conducere au datoria să o împlinească, la însuşi Interesul ţarii. Din cauza serbării de mâine, Mercari,aniversarea Unirii,— care a fost decretată serbare oficială naţională — numărul viitor al ziarului nostru, va apare joi la ora obicinuită. Cu prilejul aniversări Unirei Doi ani dela Unirea Ardealtfim cu vechiul regat. Două ani de frământări zilnice, de speranţe într’una reînoite, de amărăciuni şi deziluzii, însă, oricât de greu ne au lovit unele tendinţe de a întrebuinţa pentru meschine interese foloasele întregirei neamului şi oricât am suferi sub vinovata conducere a unor oameni ce-au uitat scopurile nobile ce şi-a propus neamul nostru — rămânem aceiaşi credincioşi soldaţi ai Statului mare românesc închegat din jertfele milioanelor de săteni — ostaşi şi din jertfele şi păstrarea credinţelor noastre româneşti. In ziua de 1 Decemvrie 1918 s’a împlinit ursita neamului nostru şi generaţiunea, care a desăvârşit acest mare act înainte de orice trebuie să considere, în aniversările acestei date, măreţia faptului împlinit şi gândul că urmaşii vor binecuvânta pe acei cari au desăvârşit sforţările milenare ale unui neam necăjit şi greu robit. In ziua celei de a doua aniversări a Marei Uniri avem însă de exprimat dorinţa şi speranţa că pe viitor, luând pu- I tere din izvorul faptelor mari ale neamului, ţara întregită va I scutura cel de-al doilea jug greu, al politicianismului corupt şi dăunător liberei noastre desvoltări. Avem credinţa că, în sfârşit, după ce a lăsat să se facă o nouă experienţă a mijloacelor învechite de guvernare , ţara întreagă va înlătura elementele operei negative ce se face astăzi pentru ca forţele noui democratice naţionale, ridicate din massele populare şi prin voinţa lor, să poată începe, netulburată — şi aceasta e condiţiunea imperativă — opera de refacere şi regenerare. Şi mărturisim această credinţă a noastră — că n’avem încredere decât în acele forţe naţionale cari luptă azi deschis împotriva întronării regimurilor de guvernare autocratică — după cum în ziua de 1 Decemvrie 1918 partidul naţional şi poporul întreg şi-a arătat gândul hotărât că numai unirea necondiţionată a teritoriilor eliberate cu ţara mnumă poate duce la ajungerea idealurilor neamului nostru. Aşadar, o colaborare continuă şi asiduă între forţele naţional-democratice din Ardeal, Bucovia şi Basarabia cu forţele naţional-democratice din vechiul regat — va aduce, credem, într-un cadru nou de guvernare, putinţa de a se pune capăt tuturor uneltirilor politicianismului bizantin și tuturor împotrivirilor interesate, ca să se poată începe solid opera mare de asanare politică și de îndrumare sănătoasă a energiilor îmbelșugate pe care poporul nostru le are. In hoc signo vinces. Arabescuri. Desenatorii: S. Pop- Gina-Carisms Când toţi neglijează desenul şi se simt atraşi mai mult de culoare, fie că ştiu, sau nu s’o comb ne şi armonizeze, este un mare mers să ai puterea de a te opri la o formă de artă pe care nici snobii nici îmbogăţiţii de răsboiu n’o admiră, fiindcă n’o înţeleg. Câtă bucurie visă pe tine cronicar artistic, când colindând prin expoziţii întâlneşti câte-un coş ori câte un panou împodobit cu lucrări de aceste, în care simplitatea şi lipsa de pretenţe a mijloacelor artistice, vorbesc direct inimei, cucerind-o mai repede şi mai sigur prin puterea lor de sugestie decât atâtea alteia! Căci desenul dovedeşte întotdeauna un temperament concentrat şi studios, un spirit dispreţuitor de efecte uşoare şi de contrebande norocoase. Pe cât admir de mult şi de sincer picura şi mizea făcute de dragul lor şi cu o isbucnire a sufletului, tot pe atât mă simt cucerit de linia simplă şi elocvenţii, care prin clădirea şi frânturile ei revelează ceva din tainele suflatului nstru şi proiectează pe o întindere restrânsă o lume imensă de gânduri şi sentimente pe care nel ciumăm neîncetat să le surprindem, pentru a le face şi altora cunoscute. Lucrările tânărului Sabin Pop îţi revelează o parte din secretul artei de a desena. O siguranţă în trăsătură, o alegere fericită a liniei caracteristice, o sobrietate care se depărtează conştiincios de efectele uşoare, sglabii şi copilăreşti ale începătorilor. Astfel îţi stau dinainte îngustele stradele romane, ruinele capitoline, castelele medievale, terasele romantice, un cârd întreg de opere secundare, dacă nu milenare, cu tot parfumul şi vraja trecutulu lor. Alături de mareţia lor simplă şi insinuantă stau interioruri de o intimitate îmbietoare şi plină de un farmec deosebit. D. Gruia e caricaturist, siluetist şi portretist cu un evident distinguo pasnic. Linia rotundă a formelor feminine, linia aspră ascuţită sau caracteristică a câturui personaj politic ori artist, sunt redate sub forma lor cea mai puţin rigidă, la care se adaugă şi căldura tonurilor de culoare pentru a învălui şi mai mult simţirea Desenul D. Gruia e acela al unui sensual, la îndemâna căruia stă un adânc spirt de observare şi o serie de mijloace tehnice precise. D. Canisus e o fire mai poecă, care alunecă foarte uşor într’un misticism religios cu o notă foarte simplică. Desenurire şi mai ales aqua forţei , prind din natură aspectele care se depărtează de situri, pentru a se gasi mai strâns legate de imaginaţie şi sentimentale noastre reigioase. Peisagiile sale au aerul frecvent de idilă portretele visătoare, iar formele de cult sunt completate prin lăcaşurile sfinte învăluite într’o atmosferă de vecernie pioasă. Cu aceşti trei artişti se accentuiază o frumoasă latură a artei noastre. G. V. lîăc. assx Universitatea populară Deschiderea prelegerilor regulate ale Universitâjiî populare se va face Duminecă, 5 Decemvrie, orele 5 p. m. priotî'o conferinţă a Domnului profesor A. Banda, drspre „Rolul scriitorilor® căreia îl ‘va urma putea muzicală susţinută de doara I’iliana Moldoveanu şi dl profesor George Constantziu. La această festivitate sunt rugate să asiste toate persoanele care de presc să se înscrie ca auditori la curăţirile anunţate. A doua serie de conferinţe despre „Arta românească“ a domnului profesor Ionel Ştefănescu va avea loc la zilele de 17, 18 şi 19 Decemvrie. Publicul e rugat să păstreze biletele cumpărate pentru această serie de conferinţe spre a le prezenta la control. Programul amănunţit al tuturor prelegerilor ce se vor fi du în Luna Decemvrie va fi publicat în numărul ce va apare Vineri. Deschiderea Gorpurilor Legiuitoare — iMesagâvil 3EB©g*al. — Prin tir telegrafic. — Bucureşti, 30 Nov. In prezenţa membrilor Curţii regale, a miniştrilor, diplomaţilor, senatorilor şi deputaţilor, M. Sa Regele a dat cetire ori, Luni, la ora 12 din zi următorului mesaj regal: Domnilor senatorii Domnilor deputaţi, Sunt întotdeauna fericit când mă găsesc în mijlocul reprezentanţilor naţiunei Cu legitimă satisfacţiune şi nemărginită bucurie consist că lugăturile dintre ţară şi dinastie se strâng din ce în ce. Cu o vie mulţumire vă pun în cunoştinţă de Îndoitul eveniment atât de scump Reginei şi mie ai logodire! fiului Nostru Principele Moştenitor ca Principesa Elena a Greciei şi aceea a fiicei Noastre Principesa Eusabeta ca Principele George al Greciei. Dior senator II Dior deputafi ! Mă simt însă şi mai aproape de domniile voastre în vremurile grele ce trăim, vremuri, de cari după cum vă spuneam la deschiderea ultimei sesiuni extraordinare că chemarea domniilor voastre este din cele mai frumossft dar şi din cele mai pline de răspunderi. Situațiunea internaţională a României este definitiv aşezată prin tratatele cari au pus capăt războiului mondial. Convenţia, prin care marile Puteri au recunoscut unirea Basarabiei cu patria mamă, unirea care de aci înainte nu mai poate fi pusă la discuţiune, a legalizat şi frontiera noastră dinspre Răsărit. Legăturile României cu puternicii şi glorioşii noştri aliaţi s au strâns tot mai mult, despre aceasta am avut o nouă dovadă în modul cum a fost primit ministrul nostru al afacerilor streine în ţările vecine, alături de cari ne-am bătut şi se strâng pe zi ce trece mai mult. Foloasele unei trainice colaborări între noi şi ele se pun din ce în ce în evidenţă. Faţă de ceilalţi vreiai ai noştri, cu unii s-au restabilit deja raporturi normale şi avem speranţă că vom ajuuge la acelaş rezultat cu toţii. Chestiunea regimului legal al Dunării, căreia poporul român îl poartă un aşa viu ioteras, este pe un baa drum de rezolvare. Pealra prima oară în Istoria noastră am legat relaţiuni diplomatica cu St. I.aan. Acolo ne vor ejata la îi-’chsierea concordai a lui raîdamrt de nona alcătuire a României, în care libertatea fiecărui cult trftbuie să se armonieze cu urii» Intra statului. Ca prilej al călătoriei în extremul orient, a iubitului Meu Fiu Moştenitor al Ironului am putut să ne dăm seama de vaza României pretutindeni, şi am fost cu Imperiul japonez un contact premergător şi unor rolaţiuni mai strânse. Domnilor senatori, Domnilor deputaţi, Armata, care în războiul pentru unitatea naţională s’a încărcat de glorie şi a dovedit o admirabilă disciplină, rămâne chezăşia cea mai sigură a menţinerii rezultatelor dobândit® cu atâtea jertfe, şi razbant cel mai puternic în consolidarea noastră internă. Dragostea naţiunii îi este câştigată pentru vecie. Guvernul meu va veni cu proiecte de legi pentru aşezarea organizaţiunii şi recrutant armatei, astfel încât să corespundă nouei alcătuiri a ţărei şi să slujească de şcoală pentru contopirea tuturor sufletelor româneşti în serviciul patriei. Domnilor senatori, Domnilor deputați, Ca vie satisfactions am văzut că s'a tras în numeroase puncte ale ţării primele brazde pentru împărţirea pământurilor, dite ţăranimel prin marea reformă agrară. Opera naţională începută la 1864, capătă astfal deplina ei desvoltare a doua zi după ce ţăranul român şî-a dovedit din nou vitejia şi virtuţiie strămoşeşti. Guvernul meu va prtzenta în această cesiune I«gUe sgr&re, cerute de constitutions, pentru desăvârşirea «perei început». Ea va constitui cea mai frumoasă podoabă a domniei mele, iar d-voastră vă veţi putea mândri de-a fi aşezat definitiv piatra fundamentală a ordinei sociale. Reforma agrară, îmbrăţişa pe lângă împroprietărirea ţăranilor şi măsurile necesare pentru a se asigura sporirea producţianei pământului. împreună cu exproprierea, constituţia a pus bazele reformei electorale, prin votul obştesc. După două experienţe a voastră vă revine onoarea de a fixa definitiv legea noastră electorală unitară pe principiile constituţionale. Situaţia financiară la urma războiului este grea pretutindeni. Bogăţia României şi munca fiilor ei sunt chezăşii puternice că ea se va îndeplini în curând. După jertfele cerute ţării în timp de răsboi în vremea aceea să ne gândim la jertfele vieţii de pace. Nu poate în ordine temeinică în stat, fără organizare financiară, bazată pe înfrângerea cheltuielilor, sporirea veniturilor pe cale de impozite şi dreptate, In stabilirea lor pentru cei mai mulţi. Fiecare cetăţean e dator si ajute statul în măsura în care se poate ajuta pe sine însaşi. Călăuzit de aceste principii guvernul meu va prezenta D-lor voastre, pa lângă alte măsuri, nu numai un buget cu cheltueili, cât mal redus, dar şi reforma integrală a finanţelor noastre publice, întocmind şi impozitul general progresiv pe venit, fără de care nu poate fi în zilele noastre, dreptate socială. Nu trăindoesc că veţi primi aceste reforme cu mulţumirea sufletească, pe care o aduce împlinirea datoriei chiar atunci când ea se face cu jertfa Intereselor particulare. Măsurile financiare însă nu vor putea să atingă scopul urmărit dacă producţiunea nu va fi intensificată. Ia acest scop guvernul meu va prezenta diferite protocoale. Luând seamă in acelaşi timp să asigure buna stare a muncitoruiui prin reglementarea asociaţiunilor profesionale şi a contractului de muncă. Tot în scopul sporirei producţiunii suntem datori să atingem marea problemă a îmbunătăţirei mijloacelor noastre de comunicaţie. Şi în special a căilor noastre ferate, cari trebuiesc fundamental reorganizate. Reglementarea regimului apelor răspunde cu aceleaşi nevoi. D-lor senatori, d-lor deputaţi ! Realizarea unităţii naţionale aşteptată de atâtea veacuri şi câştigarea prin victoria comună aş impune opera atât de grea a aniftoriei administrative şi legislative. Guvernul meu vă supune deliberărilor Domniilor Voastre legile pentru noua organizare administrativă a ţărei, regulamentarea situaţiunii a funcţionarilor, îa toate administraţile, precum şi modificările de Introdus în codurile noastre pentru a le adapta României întregite. Acelaşi tendinţă vor avea şi legile ce guvernul meu vă va aduce cu privire la biserică şi la şcoală şi prin ele la reîntărirea sentimentului datoriei la toţi locuitorii ţării făre deosebire. D-lor senatori, d-lor deputaţi ! Câmpul de activitate, care se deschide înnaintea d-vă cerei munci uriaşe, şi o absolută abnagaţiune de elne. După cum toţi fii acestui neam au Încordat într’un singur gând toate energiile lor în timpul răsboiului naţional, nu mă îndoiesc că azi vor şti să-şi unească rulaţile şi inimile în serviciul exclusiv al patriei. Ca această nădejde, care este nădejdea întregei naţiuni, invoc binecuvântarea cerească asupra lucrărilor dv. Sesiunea ordinară a Corpurilor legiuitoare este deschisă. Ferdinand (Urmează semnăturile d-lor miniștri)