Gazeta Transilvaniei, decembrie 1920 (Anul 83, nr. 252-276)

1920-12-01 / nr. 252

ie4 Ceiazor: P. PetHc Piats LibertiîH M llGuaLjil» - Bucureşti, Teatrul Regina Maria. i. * Braşov, Plata Libertăţii % M. | Bucureşti, Teatrul Regina Mari». & Beefaefort-Şefi bani Merenrî 1 Decelam ii întemeiată & 1838 d« George nie??îiu Cit iot aispiejB! pentru­ popor aristocraţii şi oligarhii aid Si de fost te ilare s& suaț'aS singuri statal (Istoria Transilvaniei) G, n . .ECA^K 21 lato ©îs p'® t«9 Ssicfsîtxv­­/s ntâitefis: fistov Hvtmlând y.iVff Smak: St,­­& big Buhtrtov^ mtpmnebh. hm JBmrt&es Două comemorări De N. Iorga. La începutul lui Noem­vrie, in indiferenţa publică s’a împlinit un an dela moartea aceluia care n’a fost numai un mere poet, dar şi unul din conducătorii sufleteşti ai generaţiei sale, un îndemnător neobosit spre bine şi un provo­­cator de energii oneste şi patrio­tice, înţeleptul cu ochii adânci şi cu graiul inspirat care a fost Alexandru Vlahuţă. Toţi câţi l’am cunoscut avem în noi ceva dela dânsul : după ce a dispărut dintre noi, el e încă, nu armai una din amintirile cele mai iubite, ca un mângâietor nevăzut în ceasurile grele, dar şi un frâu în pornirile noastre mai violente, un censor bun şi aspru al cuvin­­telor nesocotite şi al faptelor e­­goiate spre care am putut aluneca. La anul după săvârşirea lui din viaţă, buna doamnă Vlahuţă che­ma pe prietenii şi cunoscuţii lur să asiste după vechea datină creştină la rugăciunile pe care şi el, res­pectuos faţă de obiceiurile înnain­­taşilor, le-a dorit pentru sufletul său. Şi în biserica Visarion, afară de familie şi de redacţia ziarului „Dacia“, erau poate două trei per­soane. Dacă se spune mai mult, e o pioasă minciună. Afară, e drept, viscolia grozav. Dar, să fi fost vorba de « se găsi nişte acţiuni dela „Reşi­»*, n*ar fi alergat cel cari merg pe jos? Căci cei cu ti­fisuri şi automobile ofi­­ciste, poeţi şi nepoţi, nici nu mai întră în socoteală ! Peste câteva zile hramul Sfin­ţilor Voevozi. E o datorie de re­­cunoştinţă, statornic observată, ca la această dată din an să se ridice,­ în bisericuţa Atihal Vodă din Bucureşti, rugăciuni pentru acela care, până ieri, ni­ se înfăţişa numai ca făcătorul unei minuni ce nu se va mai întoarce poate în vremile noastre, dar astăzi e însăşi Icoana­­răsfrântă dintr’un trecut de trei ori secular al celei­lalte minuni pe care mucenicii no­­ştri, luptătorii marelui război­, au înfăptuit-o. Se anunţase cuvenitul parastas. Şi în clădirea scundă, zguduită, crăpată, cu părerii acoperiţi de fumul unui vechia incendiu, cu perdele prăfuite şi flori decolorate de­asupr­a sfinţilor naivi, nu era nimeni decât lume de prin prejur, mai mult bătrini, femei, copii de şcoală, doi studenţi ardeleni şi o studentă, un grop de soldaţi ne­­că­nziţi cari eu aştept­at ceva — şi s’au dus. O colivă săracă, o co­livă străină, adusă ca din întâm­plare, a servit pentru slujbă- Aşa de triit sunau numele lui Mihai, al Stancăi, al Iul Nicolae-Vodă, al maicii Tudora, al Dojaniţii Florica ! Era acelaşi vifor afară, şi in ur­letele de vânt care zguduiau cu­pola afumată pare că era strigătul lui, dar nu grozavu! lui strigăt de luptă contra duşmanilor, ci strigat­ lul de mânie contra neamului său nerecunoscător. Şi, cum acea mică lume mo­destă aştepta îndărătnic un cuvânt, l-am luat de la porunca lui. Li­am spus de bana învăţătoare care e nenorocirea, de slujba cea fru­moasă de la Iaşi, acum doi ani, înnaintea „cinstitului cap* — Re­gele, Regina, Prinţul, miniştri, ge­nerali, mulţime —, şi de sfătuitoa­rea de rău care e prosperitatea. Li­ am spus de manile lungi care se intind azi la avutul săracilor, ca şi cum pentru aceasta morţii ar fi murit. Şi ara­t,fâtuit pe părinţi să­­şi crească astfel copiii încât din neamul de viteji sâ nu trangera un nesra de tâlhar?. Pe coliva săracă luminarea sup­­ţire se stingea. O femeie din pu­blic s'a apropiat ni «prindă o alta şi mi se părea că lumina venia din privirea ei, din privirea tutu­ror acelor (u cari adevărul spus pe faţă — aprindea focul mâuritor drepte. Preoţimea noastră în trecut şi prezent ii. Situaţia de azi a preoţime! este nu numai o nedreptăţire ce se face unui factor ce merită o altă recu­noştinţă în urma trecutului lui, ci evidenţiază totodată nepriceperea şi cointeresul ce se dă rolului pe care preoţimea îl are şi va trebui să-l ai­bă în viitor. Lăsat din par­tea statului cu totul la o parte din şirul funcţionarilor, ceri în schim­bul serviciului ce-l aduc acestuia, trebue să se învrednicească şi de o îmbunătăţire a sorţii sale, preo­tul de azi a ajuns în faţa zişilor săi „credincioşi* un simplu om fără de nici un rost, iar biserica proverbiala soartă a „morii stri­cate*. Anumite concepţii răsărite pe urma războiului şi cuiere mai «ies din prinsoarea rusească au otrăvit atât de adânc inimile maselor dela­sate, încât îazsdar am mai nădăjdui o asanare morală, dacă preoţimea ar fi lăsată şi pe mai departe, în condtmasblă discon­­siderare de care sa bucură azi din partea statului. Rolul preoţime! mai ales la sate trece limite din cultivator­ii mo­ralei, fără de care temelia unui stat se clatină. Credulitatea ţăra­nului român, ademenit şi sedus de anumite principii tendenţioase şi tendenţios infiltrate în sufletul lui va rămâne ce mai bun teren de exploatat pe seama duşman dor neamului nostru, cari la neorien­­tarea şi morala decăzută a satelor vor putea săvârşi, în bună linişte, opera de pescuitori în tulbure. Iczad şi vom armnca ţăranilor acuza de bolşevici, până când ii lipsim de povăţuitorii care să le arate calea cea dreaptă. Conducătorii satelor sunt preo­­tul şi învăţătorul. In situaţia de azi însă, când cea mai mare parte a dăscălime! se recrutează din sânul tinerilor cursişti şi cursiste cu pre­gătire la iuţeală, rolul preotului este cel mai de nădejde stâlp de razim al vieţii satelor, cami bine ştim că formează majoritatea ro­mânistaului în Ardeal. înţelegem aşadară interesele a­­cestei majorităţi etanci când­ vor­bim de îmbunătăţirea sorţii con­ducătorilor ei sufleteşti, a căror prestigiu şi autoritate au căzut azi atât de mult, din vina lor proprie în trade cazuri, dar în primul rând în urma situaţiei la care i-a im­pres­iat considerarea din partea celor de sus. De soarta preotului de azi, care e nevoit să-şi împace nevoile zilei din nenorocita congruă din care abia putea trăi înainte de război, nu numai că nu s-au îngrijit de loc cei da la conducere, ci această soartă a mai primit o lovitură şi prin dispreţul ne­meritat, ca ca­­rte-l gratifica credincioşii necredin­cioşi de azi. Ştim că soarta preo­­ţimii Ardealului era în primul rând asigurată de puterea şi voinţa de danie şi jertfă — a păstoriţilor ei. Astăzi îaaâ când aceasta voinţă nu mai există preotul e silit — dacă nu are o gospodărie pro­­prie — să trăiască din singura congras care nu ajunge îa aa nici măcar salarul lueur al unuii funcţionar mediocru. Intre astfel de împrejurări în za*­dist se va acuzai preoţimea că, nu-şi împlineşte datoria pe care o are un păstor auflîtss.. Mizeria în care e silită să se zbată, nu o­aasă să fie la culmea chemării, pe care numai atunci şi-o va putea împlini, când i se va asigura ros­tul de trai. Şi este o lipsă aceasta, pe care ce de la conducere au datoria să o împlinească, la însuşi Interesul ţarii. Din cauza serbării de mâine, Mercari,­­aniversarea Unirii,— care a fost decretată serbare oficială naţională — numărul viitor al ziarului nostru, va apare joi la ora obicinuită. Cu prilejul aniversări Unirei Doi­ ani dela Unirea Ardealtfim cu vechiul regat. Două ani de frământări zilnice, de speranţe într’una re­­înoite, de amărăciuni şi deziluzii, însă, ori­cât de greu ne au lovit unele tendinţe de­ a în­trebuinţa pentru meschine interese foloasele întregirei nea­mului şi ori­cât am suferi sub vinovata conducere a unor oameni ce-au uitat scopurile nobile ce şi-a propus neamul nostru — rămânem aceiaşi credincioşi soldaţi ai Statului mare românesc închegat din jertfele milioanelor de săteni — os­taşi şi din jertfele şi păstrarea credinţelor noastre româneşti. In ziua de 1 Decemvrie 1918 s’a împlinit ursita neamu­lui nostru şi generaţiunea, care a desăvârşit acest mare act înainte de ori­ce trebuie să considere, în aniversările acestei date, măreţia faptului împlinit şi gândul că urmaşii vor bine­cuvânta pe acei cari au desăvârşit sforţările milenare ale unui neam necăjit şi greu robit. In ziua celei de a doua aniversări a Marei Uniri avem însă de exprimat dorinţa şi speranţa că pe viitor, luând pu- I tere din izvorul faptelor mari ale neamului, ţara întregită va I scutura cel de-al doilea jug greu, al politicianismului corupt­­ şi dăunător liberei noastre desvoltări. Avem credinţa că, în­­ sfârşit, după ce a lăsat să se facă o nouă experienţă a mij­loacelor învechite de guvernare , ţara întreagă va înlătura elementele operei negative ce se face astăzi pentru ca for­ţele noui democratice naţionale, ridicate din massele popu­lare şi prin voinţa lor, să poată începe, netulburată — şi aceasta e condiţiunea imperativă — opera de refacere şi re­generare. Şi mărturisim această credinţă a noastră — că n’avem încredere de­cât în acele forţe naţionale cari luptă azi des­chis împotriva întronării regimurilor de guvernare autocra­tică — după cum în ziua de 1 Decemvrie 1918 partidul na­ţional şi poporul întreg şi-a arătat gândul hotărât că numai unirea necondiţionată a teritoriilor eliberate cu ţara mnumă poate duce la ajungerea idealurilor neamului nostru. Aşadar, o colaborare continuă şi asiduă între forţele naţional-democratice din Ardeal, Bucovia şi Basarabia cu forţele naţional-democratice din vechiul regat — va aduce, credem, într-un cadru nou de guvernare, putinţa de­ a se pune capăt tuturor uneltirilor politicianismului bizantin și tu­turor împotrivirilor interesate, ca să se poată începe solid opera mare de asanare politică și de îndrumare sănătoasă a energiilor îmbelșugate pe care poporul nostru le are. In hoc signo vinces. Arabescuri. Desenatorii: S. Pop- Gina-Carisms Când toţi neglijează desenul şi se simt atraşi mai mult de culoare, fie că ştiu, sau nu s’o comb ne şi armonizeze, este un mare mer­s să ai puterea de a te opri la o formă de artă pe care nici snobii nici îm­bogăţiţii de răsboiu n’o admiră, fiindcă n’o înţeleg. Câtă bucurie visă pe tine croni­car artistic, când colindând prin ex­poziţii întâlneşti câte-un co­ş ori câte un panou împodobit cu lucrări de aceste, în care simplitatea şi lipsa de pretenţ­e a mijloacelor artistice, vorbesc direct inimei, cucerind-o mai repede şi mai sigur prin pute­­rea lor de sugestie decât atâtea al­teia! Căci desenul dovedeşte în­tot­deauna un temperament concentrat şi studios, un spirit dispreţuitor de efecte uşoare şi de contrebande no­rocoase. Pe cât admir de mult şi de sincer pi­cura şi mizea făcute de dragul lor şi cu o isbucnire a sufletului, tot pe atât mă simt cu­cerit de linia simplă şi elocvenţii, care prin clădirea şi frânturile ei revelează ceva din tainele suflatului n­stru şi proiectează pe­ o întindere restrânsă o lume imensă de gânduri şi sentimente pe care ne­­­l ciumăm neîncetat să le surprindem, pentru a le face şi altora cunoscute. Lucrările tânărului Sabin Pop îţi revelează o parte din secretul artei de a desena. O siguranţă în trăsă­tură, o alegere fericită a liniei ca­racteristice, o sobrietate care se de­părtează conştiincios de efectele u­­şoare, sglabii şi copilăreşti ale în­cepătorilor. Astfel îţi stau dinainte îngustele stradele romane, ruinele capitoline, castelele medievale, te­rasele romantice, un cârd întreg de opere secundare, dacă nu milenare, cu tot parfumul şi vraja trecutulu lor. Alături de mareţia lor simplă şi insinuantă stau interioruri de o in­timitate îmbietoare şi plină de un farmec deosebit. D. Gruia e caricaturist, siluetist şi portretist cu un evident distin­guo pasnic. Linia rotundă a for­melor feminine, linia aspră ascuţită sau caracteristică a câturui perso­naj politic ori artist, sunt redate sub forma lor cea mai puţin rigidă, la care se adaugă şi căldura tonu­rilor de culoare pentru a învălui şi mai mult simţirea Desenul D. Gruia e acela al unui sensual, la îndemâna căruia stă un adânc spi­­r­t de observare şi o serie de mij­­loace tehnice precise. D. Canis­us e o fire mai poe­­că, care alunecă foarte uşor într’un misticism religios cu o notă foarte simp­lică. Desenurire şi mai ales aqua forţei , prind din natură as­pectele care se depărtează de s­­i­turi, pentru a se gasi mai strâns legate de imaginaţie şi sentimentale noastre reigioase. Peisagiile sale au aerul frecvent de idilă portretele visătoare, iar formele de cult sunt completate prin lăcaşurile sfinte în­văluite într’o atmosferă de vecernie pioasă. Cu aceşti trei artişti se accentuiază o frumoasă latură a artei noastre. G. V. lîăc. assx Universitatea populară Deschiderea prelegerilor regulate ale Universitâjiî popul­are se va face Duminecă, 5 Decemvrie, orele 5 p. m­. priotî'o conferinţă a Dom­nului profesor A. Banda, drspre „Rolul scriitorilor® căreia îl ‘va urma putea muzicală susţinută de d­­oara I’iliana Moldoveanu şi dl profesor George Constantziu. La această festivitate sunt rugate să asiste toate persoanele care de p­resc să se înscrie ca auditori la curăţirile anunţate. A doua serie de conferinţe des­­pre „Arta românească“ a domnu­lui profesor Ionel Ştefănescu va avea loc la zilele de 17, 18 şi 19 Decemvrie. Publicul e rugat să păstreze biletele cumpărate pentru această serie de conferinţe spre a le prezenta la control. Programul amănunţit al tuturor prelegerilor ce se vor fi du în Luna Decemvrie va fi publicat în nu­mărul ce va apare Vineri. Deschiderea Gorpurilor Legiuitoare — iM­esagâvil 3EB©g*al. — Prin tir telegrafic. — Bucureşti, 30 Nov. In prezenţa membrilor Curţii regale, a miniştrilor, diploma­ţilor, senatorilor şi deputaţilor, M. Sa Regele a dat cetire ori, Luni, la ora 12 din zi urmă­torului mesaj regal: Domnilor senatorii Domnilor deputaţi, Sunt întotdeauna fericit când mă găsesc în mijlocul reprezentanţilor naţiunei Cu legitimă satisfacţiune şi nemărginită bucurie consist că lugăturile dintre ţară şi dinastie se strâng din ce în ce. Cu o vie mulţumire vă pun în cunoştinţă de Îndoitul eveniment atât de scump Re­ginei şi mie ai logodire! fiului Nostru Principele Moştenitor ca Princi­pesa Elena a Greciei şi aceea a fiicei Noastre Principesa Eusabeta ca Principele George al Greciei. Dior senator II Dior deputafi ! Mă simt însă şi mai aproape de domniile voastre în vremurile grele ce trăim, vremuri, de cari după cum vă spuneam la deschiderea ultimei sesiuni extraordinare că che­marea domniilor voastre este din cele mai frumossft dar şi din cele mai pline de răspunderi. Situațiunea internaţională a României este definitiv aşe­zată prin tratatele cari au pus capăt războiului mondial. Convenţia, prin care marile Puteri au recunoscut unirea Basarabiei cu patria mamă, unirea care de aci înainte nu mai poate fi pusă la discu­­ţiune, a legalizat şi frontiera noastră dinspre Răsărit. Le­găturile României cu puterni­cii şi glorioşii noştri aliaţi s au strâns tot mai mult, des­pre aceasta am avut o nouă dovadă în modul cum a fost primit ministrul nostru al afa­cerilor streine în ţările vecine, alături de cari ne-am bătut şi se strâng pe zi ce trece mai mult. Foloasele unei trainice colaborări între noi şi ele se pun din ce în ce în evidenţă. Faţă de ceilalţi vreiai ai noştri, cu unii s-au restabilit deja rapor­turi normale şi avem speranţă că vom ajuuge la acelaş rezultat cu toţii. Chestiunea regimului legal al Dunării, căreia poporul român îl poartă un aşa viu ioteras, este pe un baa drum de rezolvare. Pealra prima oară în Istoria noas­tră am legat relaţiuni diplomatica cu S­t. I.aan. Acolo ne vor ejata la îi-’chsierea con­cordai a lui raîda­­mrt de nona alcătuire a României, în care libertatea fiecărui cult trftbuie să se armonieze cu urii» Intra statului. Ca prilej al călătoriei în extre­mul orient, a iubitului Meu Fiu Moştenitor al Ironului am putut să ne dăm seama de vaza Româ­niei pretutindeni, şi am fost cu Imperiul japonez un contact pre­mergător şi unor rolaţiuni mai strânse. Domnilor senatori, Domnilor deputaţi, Armata, care în războiul pentru unitatea naţională s’a încărcat de glorie şi a dovedit o admirabilă disciplină, rămâne chezăşia cea mai sigură a menţinerii rezultatelor do­bândit® cu atâtea jertfe, şi razb­ant cel mai puternic în consolidarea noastră internă. Dragostea naţiunii îi este câştigată pentru vecie. Gu­vernul meu va veni cu proiecte de legi pentru aşezarea organizaţiunii şi recrutant armatei, astfel încât să corespundă nouei alcătuiri a ţărei şi să slujească de şcoală pen­tru contopirea tuturor sufletelor ro­­mâneşti în serviciul patriei. Domnilor senatori, Domnilor deputați, Ca vie satisfactions am văzut că s'a tras în numeroase puncte ale ţării primele brazde pentru împăr­ţirea pământurilor, dite ţăranimel prin marea reformă agrară. Opera naţională începută la 1864, capătă astfal deplina ei desvoltare a doua zi după ce ţăranul român şî-a do­vedit din nou vitejia şi virtuţiie strămoşeşti. Guvernul meu va prt­­zenta în această cesiune I«gUe s­­gr&re, cerute de constitutions, pen­­tru desăvârşirea «perei început». Ea va constitui cea mai frumoasă podoabă a domniei mele, iar d-voastră vă veţi putea mândri de-a fi aşezat definitiv piatra fundamen­tală a ordinei sociale. Reforma a­­grară, îmbrăţişa pe lângă împro­prietărirea ţăranilor şi măsurile ne­cesare pentru a se asigura sporirea producţianei pământului. împreună cu exproprierea, constituţia a pus bazele reformei electorale, prin vo­tul obştesc. După două experienţe a voastră vă revine onoarea de a fixa definitiv legea noastră electo­rală unitară pe principiile consti­tuţionale. Situaţia financiară la urma războiului este grea pretutin­deni. Bogăţia României şi munca fiilor ei sunt chezăşii puternice că ea se va îndeplini în curând. După jertfele cerute ţării în timp de răs­­boi în vremea aceea să ne gândim la jertfele vieţii de pace. Nu poate în ordine temeinică în stat, fără or­­ganizare financiară, bazată pe în­frângerea cheltuielilor, sporirea ve­niturilor pe cale de impozite şi dreptate, In stabilirea lor pentru cei mai mulţi. Fiecare cetăţean e dator si ajute statul în măsura în care se poate ajuta pe sine însaşi. Călăuzit de aceste principii gu­vernul meu va prezenta D-lor voa­stre, pa lângă alte măsuri, nu nu­mai un buget cu cheltueili, cât mal redus, dar şi reforma inte­grală a finanţelor noastre publice, întocmind şi impozitul general pro­gresiv pe venit, fără de care nu poate fi în zilele noastre, dreptate socială. Nu tră­indoesc că veţi primi aceste reforme cu mulţumi­rea sufletească, pe care o aduce împlinirea datoriei chiar atunci când ea se face cu jertfa Intere­selor particulare. Măsurile financiare însă nu vor putea să atingă scopul urmărit dacă producţiunea nu va fi inten­­sificată. Ia acest scop guvernul meu va prezenta diferite proto­coale. Luând seamă in acelaşi timp să asigure buna stare a mun­­citoruiu­i prin reglementarea aso­­ciaţiunilor profesionale şi a con­tractului de muncă. Tot în scopul sporirei producţiunii suntem da­tori să atingem marea problemă a îmbunătăţirei mijloacelor noastre de comunicaţie. Şi în special a căilor noastre ferate, cari trebuiesc fundamental reorganizate. Regle­­mentarea regimului apelor răs­punde cu aceleaşi nevoi. D-lor senatori, d-lor deputaţi ! Realizarea unităţii naţionale aş­teptată de atâtea veacuri şi câşti­garea prin victoria comună aş im­pune opera atât de grea a anift­­oriei administrative şi legislative. Guvernul meu vă supune delibe­rărilor Domniilor Voastre legile pentru noua organizare adminis­trativă a ţărei, regulamentarea si­­tuaţiunii a funcţionarilor, îa toate administraţile, precum şi modifi­cările de Introdus în codurile noas­tre pentru a le adapta României întregite. Acelaşi tendinţă vor avea şi legile ce guvernul meu vă va aduce cu privire la biserică şi la şcoală şi prin ele la reîntărirea sentimen­tului datoriei la toţi locuitorii ţării făre deosebire. D-lor senatori, d-lor deputaţi ! Câmpul de activitate, care se deschide înnaintea d-vă cere­i munci uriaşe, şi o absolută abna­­gaţiune de elne. După cum toţi fii acestui neam au Încordat în­tr’un singur gând toate energiile lor în timpul răsboiului naţional, nu mă îndoiesc că azi vor şti să-şi unească rulaţile şi inimile în ser­viciul exclusiv al patriei. Ca această nădejde, care este nădejdea între­­gei naţiuni, invoc binecuvântarea cerească asupra lucrărilor d­v. Se­siunea ordinară a Corpurilor legiui­toare este deschisă. Ferdinand (Urmează semnăturile d-lor miniștri)

Next