Gazeta Transilvaniei, ianuarie-iunie 1921 (Anul 84, nr. 1-138)

1921-04-20 / nr. 86

Mitul ii IMI-lea * Ml MuutăiNâi m ■iWMi»*sttw, Miercuri 80 Mprille IMN Ifitemsut­­h 1838 d« Swrge Bariţiu Redacţia Admirfetrafh Os tot dî»prej«l pecfcra popor aiţt&soraţii şl «ligarhii aloi 24 de or# a’ar fi «4 #B#tmă «legări rtttftL (Isteria Transilvani*!), ft. BARIŢIU Aauaturl şl Bruşev, ifiata Lîbartftţii S3 Bucuresti Teatrul Bagisa Mask . a .«.«.LtauumsBu AP­ARE 8EABA IN FIECARE ZI DE I.XJCRU Bucuresti, Teatrul Begins Maria %So. 'o '• egenţilla de publicitate din ţară «u '%a % aesftru special \ '%­­S­­â\s* Trei !sel Lei 10 Pentru »tr*Inătate ( TELEFON, b. TDL »1 B» »m* Lei m tal îndoit Evaporarea marei proprietăţiCriza industrială franceză întârzierea legiuirii eonilor nivol agrare ale Rottâniil a pricinuit pagube inarme ale ţărănimii. Timp de doi ani marii proprietari al ve­chilui regat ca şi nemeşii latifun­diari al Ardrald­al au avut destulă vreme, ca să încerce cele mai fe­lurite apceitori pentru silvarea proprietăfii lor sau cel puţin exploa­tarea, specularea moşiilor. Mai întâi de toate imile moşieri au neglijat terenurile, nu le-au mai îmbunătăţi. Ştiau prea bine, că puţină vreme vor mai beneficia de roadele agrului, pădurilor, prin ur­mare şi-au dat toată silinţa să Ig- Doreze cultivarea intensivă, iar pă­durile să Ie speculeze, aă Ie taie şl «* Ie negustorească. Ţăranii Intră astfel un poses!* unui pământ sterp, unor păduri devastate — când vor Intra. In sen­sul proiectuM de lege agrari al domnului M hateche proprietatea are trei ele robote : agru, păşune, pădure. Deci exproprierea trebuie aă da­a ţăranului proprietatea în­­treagă, cu toate trei elementele. Aşa cere dreptatea cauzei. Ţăranul nu poate face nimic numai cu pâinea sau numai cu cotitul, ci are nevoie şi de pâine şi cotit, şl de «g'-u ş| de pădure şi pSsn­nt. Proprietarul mare însă a avut grija să sterilizeze cât poate mai mult moştenirea ce-o va Ina (âranul. Este Insă o împrejurare şl mnl gravă, asupra căreia trebuie să ne oprim. Atât *n vechiul regat, cât şl In Ardeal s’mi vândut terene msrl, a'au creat atări noul de drept. Multe proprietăţi s’au distribuit între ma! mult! moştenitori, mal alea între rudenii. Astfel a’a evaporat o parte considerabilă din proprietatea ce ar fi căzut sub legea exproprierii. Avem Informaţii, că latifundiarii unguri din Ardeal, cari ae înco­voiau sub greutatea datoriilor şi erau ameninţaţi de faliment, astăzi răsuflă uşuraţi. S’au salvat. Auto­ritatea românească, gentilă şi plină de curfoszie excesivă faţă de na­ţionalităţi, a consimţit la vânzări. Astfel nemeşii ameninţaţi cu pră­buşirea, cu scoaterea la mezat, au făcut averi, s’au îmbogăţit şi vor rămânea şi eu o parte de avere, care le va lăsa legea. O parte de pământ, care trebuia să revină ţă­ranului l’a evaporat. Aceste sunt cele două consecinţe dureroase ale întârz’erii aşa de în­delungate de a se da o soluţie in­tegrală reformei agrare. Se pane acum întrebarea : se mal poate schimba situat’* de drept a vânzări’or ? Cealaltă întreb»**, ce s'sr impune în mod logic des­pre o îmbunătățire a agriilei sără­­cit este de prteos, pentrucă *«­* nu se mal poate face din partea nimănui ; un ajutor efectiv **r­untea da Statul aprovizionând ţărănimea cu unelte agricole. Consiliul dirigent dase o ordo­nanţă, în sensul căreia contractele de vânzare de proprietăţi pot fi anulate de Stat, deci ie poate re­veni ulterior asupra lr. Rămâne să se vadă dacă această ordonanţă s’a respectat sau nu ? Prin ca se intenţiona oprirea desfacerii mo­şiilor nuri din partea proprietarilor După informaţiile ce le avem or­donanţa n’a fost respectată, decât in c­zort­al, acolo unde autorita­tea d­e Stat şi-a dat seama de în­semnătatea ei, şi românismul re­prezentanţilor puterii publice n’a fost atins de valurile murdare ele politicisnlemului şi apirîtolui de îmbogăţire pe socotetla Interesului obştesc. Dlpolva ea clandestină a msreî proprietăţi continuă încă Roadele funeste ale politicisnismului, care s futârz’at legiuirea urgentâ şi ra­dicală a reformei rg rare, cam votee d-1 M hîlachii, se văd pre­tutindeni ca o pată de ruşine pen­tru Statul nostru. N’şi rămânea altceva de făcut decât o Intervenţie energică a Statului. S5 Se conîfOieza toate vânzările, să se rezilieze contrac­tele. Acţiunea aceasta să aibă pu­tere retroctivă până la 1 Decem­vrie 1918. Cias poate face această mare faptă, decât un guvern incitan, de­mocrat, sincer, convins de drepta­tea țăranilor? Cine nu-i poate da acest guvern de autoritate şi cu putere executorică, în stare să re­vină asupra fărădelegilor clandes­tine pricinuite în faza cea mai tulbure a politicei româneşti ? Fe­deraţia şi partidul naţional nu mai pot aduce salvarea... Prin Cehoslovacia IV. Karlsbad (Karlovy-Vary.) ^Nici nu se luminase de ziuă, când, cu genele încă obosite, pe site că văci, cu priveliști noi, prin desișuri întinse de brazi, urcam castele măreţe ale drumului spre Karlovy-Vary cum, cu drept cu­vânt îi zic în limba lor, Cuhlî, Karlsbadnîsi, Karlovy-Vary, pe lângă frumuseţi naturale, apa mira­­coloase şi creaţiuni omeneşti măe­­stre, e un bogat centru industrial. Sete de fabrici de ad­elărie şi de porţelanuri, tupilate prin împre­jurimi, pe o coastă de deal, sau întî’aa vad de părăiaş cristalin, Işl Inviţă semeţe bornuri uriaşe către văzduhul clar. Sărmani Austrie ! Toată gloria ei de em­, toată avuţia ei în cris­taluri şi porcelanuri Boemii o fă­ceau. Azi, văduvită de furnicile ei cele mai harnice se mulţumeşte doar cu cele câteva olănii ce i-sa mai rămas. Le-o fi plângând, poate şi are de ce se amorî. Cristalurile de Boemia, porcelanurile, sunt de­­săvârşite obiecte de artă, cu cari s’au mândrit curţile regale şi im­periale şi au încă mulţi adoratori printre colecţionarii de lucruri de preţ. — Ksrîovy-Vary e relativ apatic. Locultorii lui obişnuiţi — neîn­­curcaţi de sezonişti şi amestecaţi numai ca câţiva streini curioşi . Îşi fec tsbietul lor zilnic citind ga­zetele prin cafenele sau cutrerrând perechi-parechi, aleele suprapuse din jurul nucereului oraşului. E o linişte afântă prete­ndent şi acest ritm dă armonia dintre loc şi om, dintre creaţie şi crea­tor, armonie atât de comună în Cehoslovacia. --In amurg. Cu ochii iacă plini de mirajul frumsstelor cu cari cerurile au fost atât de darnice cu Cehul şi pe cari acesta a ştiut să le d­â­­dsă»că, ac laăiâdfaisgl apre Praga.­­ Castele înalte, medievale, îşi pro­filează turlele întunecsta spre gea­na orizontului . Fata mândre scli­pesc o clipă sub lumina roşiatică a înserării şi se şterg în fuga ne­măsurată a automobilelor. Lucea­fărul apare blond îtsgâsându-se cu o luminiţă aprinsă într’aa sat, un­­deva, departe. Cârduri-cârduri, se întorc lucrătorii cu braţe vânjoare către casă. In noaptea care se co­boară tot mai mult, ochiul îşi face tot mai greu loc, mai i­ndipartate apar teste, mai Întunecate, mai tăcute. Pe drumuri lungi şi drepte lu­necăm acum orientaţi numai de luminiie farurilor dela automobile, cari se întrec in străbaterea spa­ţiului. Numai vâjâitul motorului şi al aersului isba de maşina îa sbor mai tulbură liniştea. — O adiere răcoroasă ne limpe­­zegti feţele şi cu ochii întredes­­chişi ne reconstituim impresiile, ne rânduim gândurile. Locuri mândre... Osmani muncitori... Şi o umbră de regret, o ceaţă groasă ne aşterne peste cuget: am trecut atât de re­pede, aproape numai cu privirea, prin locuri de unde ar fi trebuit să ne adăpăm prelung ca să ne cuprindem de toată măreţia lor. Dar în depărtare na halos uriaş da lumină încunună cerni. O creastă zimţată se profilează mai accen­tuată pe orizont şi Praga ne rea­pare majestuossă. Tot mai clare se descriu turnurile trufaşe, par mai înalte înnă acum, în luminile nopţii, adevăraţi gigsoţi din poveş­tile de odinioară ale Bohemiei... Şi iar întrăm în haosul oraşului, încrucişând cu acela? lang şir de automob la grăbite sau cu tramvaie Încărcate, privind aceiaşi trecători cu paji măcuraţi şi cu grave jo­­biene în cap. Frământată ziua, agi­tată noaptea, Praga abia târziu se linişteşte, dar şi la muncă şi la pe­trecere cehul e acelaş hulit evla­vios: ceva mistic învâlue geiturile lui Ibor în ritmul unui vals, Ion Jrotug. Paris, Aprilie 1921. închiderea unui msre număr de mine, lucrătorii rămași pe dra­muri și mentin«rin srnmpetri tra­inicii annt ch*stinni c­r! dna de gândit econom’sHtor. Dar tost* trn­­dinie lor ph rengesc să sd.i ă îo loţiunea n­aet|,­g a nori probleme «o­-tale Isvorîte din rSzt­oru d a!» cărei consecinţe nu coretourd în totul acelora pe care ştiinţa econo­mică ne permitea le prevedem. De unde şi diversitatea de păreri tinzând să rezolve o chestiune care se va rezolva fatalmente sin­gură, dela arie, pe n aşteptate şi fără concurări factorilor pe care economiştii, de profeate sau im­provizaţi, îl dau ca necesari v­i­toarei directive economice. Cu toate acestea nu trebuie să credam că răzbelul a dat de o parte legile imuabile economice; el le-a deviat întru câtva aplicarea şi de aceea consecinţele se găsesc inflnerţate de răsturnările sociale pe căre iaa provoca".Legle economice şi-au păs­trat frsă fixitatea lor evolutivă, aşa cum cadrează cu caracterul lor de ştiinţe deosebite de ştiinţele rigo- 108 exacte. Astăzi chiar şi găsesc economişti de seamă cari susțin, cu d­ept cu­vânt, că refacerea eco­nomică a Statelor secătuite de răz­boiţi se va face fără nici o Inter­venţie şi numai pr-in jocul neforţat al legilor economice Ele se gă- si­sc acuma scoase din drumul lor ob­şnuit pentrucă unii factori so­ciali se află încă sub iafl­ecţa consecințelor războiului. De îndată ce se va rest,.b II echilibrul rupt de evenimente, totul va reîntra în linia de mai nainte. Tot ce se poate face este sâ se înlesnesscă într’o oare-cara măsură restab'li­­rea echilibrului economic. Şi ale’, revin la discuţiune toate proble­mele pe car» le auzim de doi ani încoace enunţate de toată lumea, de chemați ca şi de nechemaţi. Printre economiftii cari preco­nizează o politîcâ dé caisser f-dre* absolut, se găseşte şi d-l Raphael- G­orges Lévy, ale cărei păreri au fost în­totdeauna apreciate de lumea economică. D-na spune cam următoarele cu privire la re­mediile crizei industriale care bân­­tuie Fran­ţa : «Pentru deslegnea situaţiei ac­tuale trebuie ai­ce raportam ex­clusiv legilor economice. Ele vor începe să funcţioneze în mod re­gulat atunci când toate supravie­ţuirile intervenţionste ale Statuia­ vor dispărea. Atunci influenţa le­gilor economice se va sfama din nou ca înainte de râzboiu". La şcoala aceasta se raliază eco­nomiştii liberali optimişti. Nu toţi economiştii sunt însă de părerea că natura trebuie lăsată să reac­ţioneze singură. Astfel d­ l R­ynaud susţine câ acvaţia politică poate da ele mai rele rezultate. Şi spre a-şi docum­entii teza d asie, com­pară neintervenţia «ceasta cu ce«a ce a’ar fi întâuipUt dacă ia vre­mea rizooiului, Auraata ar fi lăsat totul în voia Întâmplării. Precau­­ţiual anat necesaru, ada gâ d sa. Ori nici şco«îa ob.rd­â nu e con­tra preotulJuan­or; ea spune să fi tu vesaii in garda, dar nu poate crede că primr’o intervenţie a au­torităţilor n’ar putea aduce vre-o schimbare leg’lor economice, sau că s’ar putea ajunge la o aplicare mai repede a lor, fără a ne preo­cupa de echilibrul stricat şi care nu se poate restabili atâta vreme cât forţele istovite nu se vor re­face,­­latre aceste două şcoala, aceea a optimismului şi neintervenţiei, precum şi cel care voieşte să se facă sforţări pentru a se reconsti­tui rezervele a căror lipsă ne îm­piedică să ne repunem în starea dinainte, se plasează o a treia care, influenţată de obiceiurile con­tractate în cursul războiului, vede scăparea numai îa sprijinul Statu­lui. După «depţii acestei ş­oa e, Statul trebuie sâ Iscă total. El este Indirect vinovat da toate ratele; de acesa trebuie sâ le şi ludrapteze. Paţiu Ea pasă acestor economişti dacă Statul ara sau nu mijloa ele de « remedia au râu social de o așa imens tite. D«câ lucrătorii n’aci de lucra, Statal o da vioi; el și remediile ei tre­buie, prin urm»r«, sâ dea de lorvu „șorc­urilor*. Pmitrci aceasta ter bele sâ iscă lucrări de c?r* n’*re nevoie, numai să astupe gu­­r le celor fteâ lutiru. Grecele tot S­atul îe provoacă și el trebuie s? intervină sp’e a le potoli. Astfel dacă sunt provocate de vre-o acu? cerere ds sporirea salariilor, Sta­tul trrbuie să Intervină și să si­lească ne patroni să plătească sa­­terii mal mari, ori ch ar să le plă­­tiască dela sine. Cititorii vor vedra fără nisre greutate că o sar menea teorie pă­­pâtedeşte prin chiar principiile dda este porneşte. Dacă sub impulsul războiului, Statul era nevoit aă ri­­s'piască banul pe care şi-1 procura msl cu uşurinţă pdin împrumuturi, aităzî condiţiile nu mai sunt ace­leaşi şi Statul este silit «S se gân­­diască mai bine la întrebuinţarea veniturilor. Se ştie câ acuma sa trâeşte p« bazele­­unui budget şi că budgetul se acopere prin veni­­teri ; s’a dus epoca imprumuturi-I ior, fi'ndcă s’ac dus şi necesităţile din corpul luptelor. Atenei nu se mai putea nimeai gândi i« eco­nomii de real znt ; pericolul înva­­ziel era mai aproapa, mai mare şi mai dureros decât perspectiva plăţii­­ datoriilor ce sa contractau. Apoi­­ astâz! ne gâsim iar epoca scaden­­ţiior, şi chiar de n’ar fi nici această cons­aerare, tot ar trebui să ne dăm seama că nu e politică mai periculoasă în vremuri normale , cât politica de recurs la Sfat, de câta ori eşti cunesinţat de o neplăcere. Propăşirea economică nu poate rezulta de­ât din libera desvoltare a aptitudinilor şi direc­­tivelor negustoreşti. Comerţul nu trebuie îngrădit decât atâta numai cât are absolută nevoie pentru a I se permite dezvoltarea paşnică. Cu alte cuvinte intervenţia Statu­­lui, în materie de negoţ, trebuie ga­fe asemănătoare aceleia a le­giuitorului penal pentru asigurarea libertăţii individuale şi a garan­tării avocarilor. Persoana comer­cială are drept la aceiaşi spârare ca și persoana fizică, dar la atâta trebuie să se mârginiască rolul Statului. Este deci lăvasniî ca ș­oala liberală a d-lui R-G. Lévy, indreptatâ prin m­ăsurile de preve­­dere aie d-lui Raynscd, e cea care se află pe Călea adevărată. 21. A. 1. Miceri­is C. F. 1, putu­t poalelor lu baza ordinului ministerial se­cret. general din Cluj No. 6339/921 Secţia VI, aducem la cunoştinţa direcţiunilor şcolare, că Decretul regal No. ,?S84/1920 prevede, că elevi! şcoa­­la drept a călători cu reducere pe 5070 pe calea fe­rit?, ramai când fice, ursind sau merg în vacanţe acasă. Pentru aceste călătorii Ministerial Instruc­ţiunea eliberează foi de drum, cirl cuprind: Nrui, seria, timbrul soc. C. F. R. cu semnătura proprie sau cu grila d lul Ministru­al Instruc­tional. Pe baza prezentării la casaele de bilete a folior de drum, se acordă o reducere de 507% din taxele ta­rifare. Când foaia de drum e eli­berată pentru excursiuni, să fie indicat la ea numârul elevilor,­­ numele profesorilor conducători. Când foaia de drum se emite pro­pru călătoria individuală a elevilor, trebue să fie indicate în ea numele elevilor şi şcoala. Pentru călătoria Individuală a el­eelor în vacanţe, foile de drum sunt valabile : a) în vacanţa Crăciunului dela 1 Ianua­rie până le 23 Ianuarie, b) In va­canţa Paştilor dela Ajunul Dumi­necii Floriilor" pinâ a doua zi de Dapaineca Tomil, c) la vacanţa mare dela 1 iunie până la 14 0c­­tomvrie. Directorii şcoalelor nu au drept să elibereze legitimaţiuni, iar elevii, cari ar călători cu astfel de legiti­maţii fără rude de drum amintite, vor fi siliţi a plăti la tren diferinţa de taxa de călătorie plus armnds, sau în lipsă de bani vor fi desp­­oi din tron la stația era mai de aproape, Jimsoratul școlar* Desaprobarea acţiunii politice a d-lui V. Goldiş — Comunicat. — Bucureşti, 19 Aprilie 1921. .Parlamentarii partidului na­ţional au cerut comitetului executiv al partidului au ia măsuri energice împotriva ac­­ţiunei d lui Goldiş, care, obţi-­­ nând calitatea de vice preşe­­dinte, desfăşoară o activitate în contradicţie cu programul partidului şi cu hotăririle d­u­butul parlamentar. Rămâne ca d-l Goldiş să şi tragă, consecinţele, înainte ca comitetul executiv să aducă ho­­tărîrea care se impune. re stătut. „Zidsa ţăranului" Fraza aceasta esta a mitropolit­ului pri­mat Cristea, rostită intr’un discurs la Senat. A fost utilizată cu multă abilitate tot într’un discurs la Senat de senatorul socialist Grigorovici. Este o frază feri­cită, pentru că a sosit vremea ca ţăra­nului român, după vrednicia şi eroismul său, să i­ se facă dreptate în ţara noastră. Ţăranul român din toate părţile Ro­mâniei este astăzi în centrul preocupării tuturor cărturarilor cari îşi dau seama de valoarea socială pe care o prezintă în economia naţională. Din noro­ul în care se găsia ţăranul român trebuie ridicat la rangul de om, bine situat materialiceşte, independent, cult Trebuiesc făcute toate străduinţele în folosul ţăranului român, supt da­ro­bia milenară. Curentul este pornit. Cre­dem că zodia îi va da tot ceea ce i-a lipsit până aci. Fondat Ghieorgh­e Lazăr — Comunicat oficial — Se aduce re­cunoştinţă tuturor învăţătorilor de Stat, comunali şi confesionali români, mai departe tuturor profesorilor de şcoli medii (civile), normale de Stat şi confe­­sionala române, cateheţîlor in pos­­turi sistemizate, revizorilor, subre­­vizorilor şi funcţionarilor dala re­­vizoratele şcolare de Stat, conducă­­toarelor grădinilor de copii de Stat, comunale şi confesionale române, precum şi profesorilor de şcoli medico-pedagogice, că Ministerul Instrucţiunii, Secretariatul general Cluj, prin ordinul No. 8176—1821, dela 21 Martie 1921, a aprobat­­atât statatele fondului Gheorgha Lizlo cât şi ale Casei învăţătorilor din Cluj, restituind aceasta institu­­ţiune corpului didactic din învăţă­­turatul popular. Prin acetes ordin, Secretariatul de Instrucţie a apro­bat şi alegerea d-lui A. Pora, ca direc­tor-adminidrstiv al „Căsei în­văţătorilor* dia Gini, detaşându-l ca 1 Februarie 1921 la acest post şi dându-i-se autorizaţia de a să­­vârşi lucrările da luare în primire a instituţiei cu ziua de ,1 Aprilie 1921. Ca esmis guvernlal, care să su­pravegheze activitatea fondata! Gheorghe Lazăr şi a Casei învăţă­torilor, prin aceteş ordin a! Secre­tariatului general da Instrucţie, a foat numit d­e Dr. Vaier Seni, di­rector reg­onal al Învăţământului secundar, cu sediul in Cluj-Poetra ca statutele fondatul „Gh. Lazăr* şi ale „C««ei învăţătorilor* sa fie cunoscute de toţi cei pe cari ii privesc, comitetul va lua măsuri ca ele să fie publicate ca posibilă grabă In revista „învăţă­torul®, eventual şi îa broşură. Pentru orientare comanicăm că în baza statutelor, membrii de drept al fondului „Gheorghe Lazăr*, sunt toţi învăţătorii titulari, de Stat, co­mpuşii şi coatesionali români, având a apivi cotizaţia obligătorie de l°/o al lefii de bază anuală. Asupra mo­dalităţii incassarii acestui p/o, se vor lua dispoziţiile necesare in cel mai scurt timp. Trecând in administraţ­a şi folo­sinţa acestui fond, „Casa învăţăto­rilor“ din Cluj, de beneficiile ce le ofere această Instituions, vor putea fi Împărtăşiţi toţi fii învăţă­torilor, de Stat, comunali şi con­te­sonali români, studenţi ai uni­versităţii din Cluj, fireşte intra cât vor satisface şi altor condiţiuni prevăzătoare. Tot membrii de drept ai fonda­tei „Gheo­rha Lazar“, mai pot fi, la baza statutelor şi profesorii de şcoli medii (civile), normale de Stat şi coardle sale romlae, cud­­heţii în postări sistemizite, revi­­zorî, subrevizorii şi funcţionarii revizoratelor şcolare de Stat, pro­fesorii de la şcolile madico pedago­­gice, da Stat, conducătoarele gră­dinilor de copii de Stat, comunale şi confesionale române. Dar fiindcă aceşti din urmă, a­­plicaţi în învăţământul popular, nu işi au organizaţiunea proprie, care ar putea, sau ar fi putut primi mandatar ca si declare. In adu­narea de fondare a societăţii „Fon­da! Gheorghe Lazăr“, că în fă cu toţii în mas­ă, ca membrii de drept, cum a facut-o congresul învăţăto­rilor, care a decla ca vot unanim, că toţi învăţătorii se consideră şi şi întră ca membrii de drept, ca toate îndatoririle şi drepturile ce le prevăd statutele acestui fond, drafii vor fi trecuţi ci membrii de drept, numai în baaza unei do­cte­raţiuni speciale particulare. Şi numai după înaintarea acestor de­­cteraţiuni, către comitetul fondului, vor putea fi împărtăşiţi de bene­ficiile „Casai învăţătorilor“ din Cluj. Dispoziţiile cu privire la a­­cest demers au să urmeze in cel mai scurt timp şi ele se vor face cunoscute prin toate ziarele, co­­municându-se deodată şi textul oficial al declaraţianli. Comunicăm mai departe, tot pen­tru orientarea generală a corpului didactic din învăţământul popular, că instituţia Casa învăţătorilor din Cluj, işi va începe activitatea în conformitate cu aratatele ei apro­bate, cu începerea anului şcolar 1921/22. Până atunci se fac lu­­crările de pregătire şi preluare, care au şi început la 1 Aprilie 1921. Concursele pentru primirea şi complinirea locurilor de bursier­, semibart­eri şi solvenţi, a fiilor de Învăţători, studenţi ai universităţii din Clej, in Casa Invăţătorilor se vor publica la cursul verii analîti curent, cel mai târziu însă la luna Iul­ualie. Ia această instituţiune se pot primi circa 135 studenţi. Tot ca punct de orientare co­municăm tuturor celor in drept, că fondul noatra, a ajuns la deplin înţeles ca Universitatea in ceea ce priveşte trustimnea educaţiei tine­rilor ce vor fi primiţi la institut, încheind un acord care va fi su­pus aprobării comitetul­ui fondutai, după care va fi publicat. _ Gluj, Aprilie 1921. /. Angheliu, Dr. Gheorghe ViU, secretar I, președ. Fondului „Gheorge Lazăr.” Politica Numirea d-lor Groza şi Dori Popovici ca miniştri arată încă odată că generalul Averescu se în­­conjoară de nulităţi ca să poată domina guvernul. Destul bucluc l­­ac miniştrii tahişti, cel puţin să aibă o majoritate docilă. toată lumea însă este stupefiaţi de alegerea pe care acum o fă­cut­­ în persoana d lor Groza şi Dori Popovici (cari nu reprezin­tă rel puţin o valoare cât de mică în Acdeal şi Bucovina) — ori cât de redus personagiu este generalul şi ori căt ar avea grija să se încon­­joace de oameni păpuşi. * D-l Take Ionescu iar ameninţă cu demisia din guvern. Numai nu-şi îm­­plineşte, niciodată, ameninţării! * In biografia pe care „Indrep­­tarea" o face noului ministru Dr. Groza, 83 înşiră neperitoarele me­rite­ pe care marele bărbat de Stat le a adus ţării sale. Jatd-le: 1) A făcut o spărtură în Par­tidul Naţional. 2) A intrat îa Partidul Popo­rului. Atât. Nădăjduim că noul căpătuit nve­­rescan va spori bilanţul activităţii sale cu un nou punct, cu o nouă spărtură: O gaură ’n ceriu. Şi atunci, de­sigur, na ajunge drept în rai Viviani luându-și rămas ban de la Harding și-a ex­primat satisfacția Franței pen­tru primire.

Next