Gazeta Transilvaniei, 1923 (Anul 86, nr. 1-157)

1923-01-02 / nr. 1

Psarlî­s 2. G­A­ZETA^TRANSILVANIE. Comemorarea centenarului lui Pasteur la Academia Română împlinirea centenarului naşterei mare­lui savant al omenirei Louis Pasteur, a fost sărbătorită Vineri, în mod festiv de Academia Română, luând parte la şe­­dința M. Sa Regele, M. Sa Repina, Prin­cipele Carol, I. P. S. Sa Mitropolitul primar, membrii guvernului, precum şi un public numeros. D*­ prof. Onciut, preşedintele Acade­miei deschizând şedinţa festivă, a spus următoarele: Sire! Academia Română comemorează în şedinţa solemnă de azi, centenarul unuia din cei mai mari oameni ai tim­pului. Milioane de oameni datoresc acestui învăţat, care a fost Pasteur,­­ viaţa lor, şi­­ aduc azi tributul lor de­­ recunoştinţă adânca. La sărbătorirea marelui geniu francez, Academia Română se asociază din toată inima. v -•«HP*} Sire! Academia Română este fericită de a ţine această sărbătorire sub înalta preşedinţie a Majestăţei Voastre, a Ma­­jestăţei Sale Regina şi Principelui moş­tenitor. Majestatea Voastră, Sire, inaugurând glorioasa Voastră domnie, cu cele mai mari fapte de arme, adăugaţi la această glorie neperitoare şi faptele mari ale păcei. Prin solicitudinea Majestăţei Voastre, s’a înfiinţat la Cluj institutul de istorie naţionala, ale cărui lucrări au şi înce­put să apară. Majestatea Voastră a rezervat, ca premiu, o sumă pentru cea mai bună lucrare asupra lui Tudor Vladimirescu şi epocei sale. Mai departe, d-l prof. Onciul aduce mulţumiri M. S. Regina, marea protec­toare a literelor, cât şi A. S. R. Princi­pele Carol, care pune toată râvna în buna reuşită a instituţiilor culturale ce a creat. „Primiţi Sire, Merită Doamnă şi Al­teţă regală, asigurarea încredinţărei acr­imantelor de adâncă stim­ă, ce Aca­demia Română şi întreaga ţară vă păs­trează". M. S. Benele luând cuvântul, rosteşte următoarea cuvântare: „Scopul şedinţei solemne de astăzi, este de a cinsti pe un om mare de ştiinţă. Este vorba de a cinsti pe un fiu al unei mari naţiuni, prietenă intimă a României, fiu care străluceşte pe ce­rul ştiinţei franceze, străluceşte şi pe cerul ştiinţei comune, şi care, ca atare, nu mai aparţine numai patriei lui, ci lumei întregi. Am venit cu mare plăcere în mijlo­cul Domniilor-voastre, împreună cu co­legii Mei, să onorăm cum se cuvine memoria acestui mare om. Alţii i-au ridicat monumente de piatră sau de aramă, noi să-i ridicăm uncii de eternă recunoştinţa în inimile noastre, savantului, căruia milioane de oameni îi datoresc viaţa, fiind scăpaţi de el din ghiarele morţei sigure. Să-i aducem prinosul nostru de re­cunoştinţa din această instituţie, care este strâns legată de sufletul nostru. Dau cuvântul colegului nostru, d-lui prof. dr. Babeş, ca să ne preamărească pe ilustrul Pasteur". D-l prof. dr. Babeş aminteşte viaţa marelui savant Pasteur, care cu inven­­ţiunile sale a revoluţionat ştiinţa, şi a adus binele întregei omeniri. Pasteur se trăgea dintr'o familie să­racă, de ţărani cinstiţi, cu mulţi copii. S’a născut la 27 Decembre 1822, şi micul Pasteur era mic de talie, bolnă­vicios, purta urmele unui vărsat grav şi era ambiţios. In şcoală tot timpul a avut note mediocre, cu toate că avea o putere de muncă extraordinară. In şcoală a suferit tot ti­mpul de du­reri de cap, şi 'ntr’una din zile tatăl lui, îi scria lui Chappuis, filosof și prie­ten al fiului, ca­ să-l sfătuiască să nu mai citească atât de mult, că n’o să ajungă filosof; iar într’o scrisoare tri­misă lui, îi scria: „Am băut un vin din 1874 care cuprinde multă filosofie". După terminarea şcoalei, începe să se ocupe cu ştiinţa. Numit profesor la un liceu, el începe să se dea ştiinţei fermenţilor. In ce priveşte viaţa fermen­ţilor, a constatat că fiecare ferment este un individ aparte. Dasa vorbeşte apoi de culturile de microbi şi de combaterea maladiilor ca: turbarea, cărbunele, dalacul, prin me­toda Pasteur. Pasteur a lucrat ani de zile, până a găsit tratamentul turbărei. A lucrat fără preget şi fără linişte, căci avea o ini­mă bună. In ceea ce priveşte tratamentul turbă­­rei, azi, 1 la sută abia de mai sunt turbaţi ! Viaţa lui Pasteur ne arată eforturile,­­supraumane ale unui om pentru binele şi omenirei.­­ România păstrează tot ce i se cuvine­­ lui Pasteur, care a fost un suprem aju­tor al celor însărcinaţi cu controlul să­­nătăţei publice. Opera lui Pasteur ar trebui să devie nu numai o şcoală înaltă, ci religiunea viitorului. Cine posedă ştiinţa şi arte, are reli­gie, cine nu le posede să aibă numai reli­gie — încheie d-l prof. Babeş. La orele 5 d. a. şedinţa a luat sfârşit. Serbarea şcolară de la liceul „Andrei Şaguna” Eri după amisul la orele 3 juni. a avut loc în sala festivă a liceului „Andrei Şaguna* o frumoasă serbare şcolară de Crăciun, organizată de corpul învă­­ţătoresc al şcoalei primare centrale ortodoxe română de băeţi şi fete cu elevele şi elevii acestei şcoale. Un public românesc foarte numeros a luat parte la această serbare. Sala festivă a liceului „Andrei Şaguna" a fost arh plină. Serbarea s-a început cu „Moş Cră­ciun", o frumoasă compoziţie de maestrul D. G­hiriac, cântec executat de corul şcoalei primare sub condu­cerea d-lui profesor N. Oancea. Rând pe rând au urmat apoi punctele din program,creiând prin subiectele lor ne­vinovate o atmosferă plăcută şi uşoară, nesimţită poate de multă vreme de cei, ce zilnic cuprinşi in vâltoarea neca­zurilor vieţii rareori au clipe ele seni­­nătate ca cele de eri. Din punctele din program s’au reliefat „Bala­ Fiorilor" ,simboluaraj de elevele şcoalei primare, „Noaptea Sfântă* piesă teatrală în două acte, lo­calizată de d-l director Radu Prişcu şi „Jocul Pasărelelor" (o altă simbol­­zare) jucat de elevele cl. II-a şi lV-a primară. Reuşita acestei serbări se datoreşte atât micilor diletanţi cât şi membrilor corpului didactic, care au depus stă­­ruinţi încordate ca această serbare a copiilor să aibă un cât mai deplin succes. Corespondenţă. O donaţie pioasa Pentru credincioşii noştri români or­todocşi din Cristian, jud. Braşov, Dumi­neca din 11 Dec. 1922, a avut îndoită însemnătate: întâiu pentru însăşi însem­nătatea ei bisericească, a doua pentru faptul, că în această zi sfântă am avut mâgăierea sufletească să auzim pentru prima dată sunetul armonios al clopotu­lui celui nou, tras pentru înmormântarea anei copile. Ca peste tot locul, aşa şi la noi, duş­manul secular în anul 1916 ni-a luat din cele 3 clopote, ce aveam, pe ceie 2 mai mici. Timp de 6 ani b­serica noastră s’a servit numai de clopotul cel mare, la ori­ce serviciu d-zeesc. Pe lângă aceasta, de câte ori auziam trăgându-se singuml clopot rămas, de atâtea ori ne reamin­team ziua tristă, când ni s’au luat cele două clopote şi când întreg poporul, bătrâni, femei şi copii, priveau cu la­­crămi în ochi depărtarea lor din co­mună. Văzând starea de iude, în care ne găseam, preot şi credincioşi, iubitul şi vrednicul fiu al comunei noastre, negu­ţătorul Ioan Mihuţ şi soţia sa Ana N. Căproi, au avut creştineasca inspiraţie, ca şi pe spesele lor să comande încă d­e 13 Sept. a. c. la firma Spireanu din Bucureşti, un clopot în mărime de 228 kgr., în valoare de 15.000 Lei, în amin­tirea neuitaţilor lor părinţi loan şi Par­­tenie, trecuţi la cele vecinice. Clopotul a sosit în comună abia Sâm­băta, în 10 Dec. 1922. Duminecă, in 11 Dec. a.. c.­ după terminarea serviciului divin, în prezenţa a numeroşi credincioşi, s’a făcut sfinţirea apei şi s’a cetit rugă­ciunile pentru sfinţirea lui. A urmat apoi o instructivă predică, rostită de părintele Virgil Pop, care arată, între altele, însemnătatea clopotelor la bisericile noastre, aduce laudă şi mulţă­­mită mariimoşilor donatori, rugând pe bunul Dumnezeu sâ răsplătească cu bine prinosul adus bisericii noastre, prin dărui făcut. La sfârşitul predicii, poporul a răspuns cu aclamări de: „Să trăiască doatorii întru mulţi ani!“ Şi acum, cun­ dorinţa atât a mea cât şi a credincioşilor mei s’a împlinit, mă simt plăcut îndatorat, ca în numele pa­­rohienilor noştri din­­Cristian, să aduc şi pe calea aceasta profunda mulțumită marini­­moşilor dăruitori: loan Mihai şi soţia sa Ana N. Căproi, rugând pe cerescul Pă­rinte, să­­ ţină întru mulţi ani în deplină sănătate trupească şi sufletească, iar banii, ce i-a dat pentru cumpărarea clo­potului dăruit, sâ fie, ca o sâmâaţă, că­zută pe pământ bun, care sâ producă la timp rod înmiit. Cristian, în 12 Dec. 1922. Alegerea delà Alba-Iulia — O scrisoare a d-lui dr.­­­ Moldovan. — D-l dr. Halsr Moldovan, membru in comitetul executiv şi candidat al Par­tidului naţional la alegerea de senator dela Alba-Iulia, a adresat alegătorilor acestei circumscripţii următoarea scri­soare : Iubiţi alegători, Comedia numită „­alegere“ de sena­­tor în circumscripţia Alba-Iulia, s’a sfârşit. Cei dela putere au mai lovit odată în faţă dreptatea şi au călcat în picioare dreptul sfânt al poporului, de a-şi alege liber pe cel ce va avea să-l reprezinte în Senatul ţării. Să sperăm că e cea din urmă svâr­­colire­a lor. Ziua mare de răfuială, de piaţă şi răsplată, fiecăruia după vred­nicie se apropie. Şi va fi vai şi amar de cei fărăde­lege. Căldura şi dragostea cu care am fost primit în întreg cercul, însufleţirea d-voastră pentru Partidul naţional şi îndeosebi pentru vrednicul lui conducă­tor, d-l Iuliu Maniu, în numele căruia am venit la d-voastră o dovadă limpede, grăitoare ca poporul român din Ardeal ca şi fraţii din Regat aşteaptă mân­tuirea lor şi a ţării, singur de la băr­baţii inimoşi grupaţi în Partidul na­ţional. Şi dacă din alegerile aceste totuşi am ieşit înfrânţi­e, pentrucă doar nici­odată nu şi-a bătut joc o stăpânire ui­tată de sine, cu mai multă îndrăzneala, de voinţa poporului, ca de data asta. Întocmai ca la mănăstirea Argeşului, ceea ce d-voastră aţi zidit ziua prin vo­tul d-voastră, s’a surpat în noaptea de 47 Decemvrie prin duhurile necurate şi prin cavalerii armaţi şi nearmaşi ai nopţii, cari au falsificat voinţa alegă­torilor. Fie că scârba şi revolta sufletelor noastre să fie jertfă îndestulitoare, ca mănăstirea dreptăţii şi cinstei să se în­­nalţe cât mai curând, alungând pentru totdeauna bufniţele nopţii şi curăţind viaţa obştească a ţării de toate duhu­rile necurate, cari o pângăresc azi şi ne fac ţara de ruşine în faţa lumii. întors acasă la căminul meu m’am desbrăcat de toată mânia şi revolta, faţă de micii şi marii tirani, cari cu mâni criminale au sfărmat legătura su­fletească dintre noi şi nu mi-au îngă­duit ca să mă arăt vrednic de încrede­rea alegătorilor mei. Mi-a rămas numai amintirea zilelor frumoase şi înnălţătoare, petrecute în mijlocul d-voastră, în cursul campaniei electorale. Şi mi-a mai rămas credinţa că, nic jertfă adusă cu gând curat, nu râma fără răsplată. Nedreptatea ce li s’a făcut bravi alegători din circumscripţia Alba-Iu, persecuţiile şi arestările la cari au­­ expuşi o seamă de fruntaşi şi aderi ai Partidului naţional, va grăbi numi­­prăbuşirea stăpânirei de azi, întemeia­t pe ilegalitate, necinste şi furt de ui ! In semnul acesta îmi iau rămas­­ dela toţi bunii prietini, pe cari mi a­­câştigat în scurtul timp cât am fost mijlocul D Voastră, şi cari au făcut jertfit atât de mult pentru reuşita caii­­ noastre.­­ Cu dragoste frăţească mă despart I iubiţii mei alegători. De cei mulţi, c­e m’au votat şi de cei şi mai mulţi, căror voturi li s’au furat. Iertare creştinească şi celor pu//i cari din neştiinţă sau din interese mi­teriale s’au abătut de astădată di­n datorie şi au părăsit vremelnic steaj­­ de cinste şi dreptate al Partidului na­ţional român. Dr. Valeriu Moldovan, fost cond. la Senat în ci­ear­scripția Alba-Iulia. Virgil Pop, paroh rom. ort. Drum nou între Braşov şi Stupini. Mai mulţi proprietari din­­Stupini au a­­dresat primăr­ei Braşov o cerere în care arătând greutăţile de comunicaţie între Ghimbav şi Stupini pe actualul drum au rugat pe primarul oraşului Braşov sâ se admită tăerea unui nou drum peste moşia nr. 102, proprietatea d lui Peter Scheeser, care consimte la acest lucru. Deoarece proprietarii petiţionari n’au mijloace pentru construirea acestui nou drum, ei au rugat primăria, să le dea ajutorul necesar pentru realizarea proec­­tu­ri lor. Nr. 1—1923 Strai­n limit Validarea trădătorului de neamMihăi Péter, nu o putem socoti, de reabilitare mai ales că adunătura mamelucilor avea nici căderea de a reabilita,­­ nici putinţa morală. Este mai mult osândă, care nu se poate ameliora pre gângăveala stângace a trădătorului, faţa d lui N. Iorga, trădătorul a fost lit de mameluci să­ părăsească tribul pe care o compromites. Trădarea i­merii cuini este recunoscută prin mări­risirea gurei sale năcâjoasă şi este ere­nizată în analele Parlamentului pri­n­tul celui mai mare istoric. Va rămâ o vecinică ruşine şi un blamaj pen partidul care adică interesul său pe interesul patriei şi peste indignarea lu. a unei naţiuni scandalizate. Mihályi Péter, avea promisiunea d­­lonel C. Brătianu, că la tot cazul va validat. Validarea sa este­ prin b­ra? rezultatul compromisului legat în a trecut de Miha­yi Gapor şi V. Pella­d-­ Brătianu, pentru predarea Mara­răşului partidului liberal. Brătianu ţinut de cuvânt, sfidând astfel, o ţar un neam.­­ Lipsa de demnitate a trădătorul» face şi după validare incompatibil rostul unui deputat, căci a servit marii ţârii după 1 Decemvrie 1318, arată dosarele şi prin urmare, nu vrednic a ocupa un loc în Parlaral Faptul acesta se poate oricând p­ în discuţie şi sabia lui Damoele anun­ţă prin demisia incompatibilităţei cu zul trădâtor. Se ştie că prin frauda ordonată ş tronată de fratele trădătorului, Mi Gabor, s’au falsificat listele din S şi întregit cu 3500 vagabonzi, gau ori­ce, pentru a sugruma elementu­mânesc. Dar nici decorarea, nici darea nu pot face dintr un trădare trebnic, un om de omenie. * Trădătorii şi renegaţii îşi urmează mai lor neconturbaţi: maghiarizează tamarăşul ca în era lui Apponyi Camera Sighetului s’a suprimat pe de învăţător român şi 39 de elevi r mâni sunt expuşi maghiarizărei. In *i d-na Hâ­szegi, în Şalea d-i Ba­izs pun ungureşte românilor, iar în Rus­­ d-î Klemâk, iar in Repedea d-na propun ungureşte ruşilor, şi îi miji­­zează. Şcoala nâllamului,‘ ^Statului/1 vrea să moară şi spre ruşinea de ea e susţinută de turma trădătorilor Drepturile minorităţilor sunt asiga de renegaţi, ovreilor în Sighet sub sionismului maghiar inaugurat de Sisim Fişu, ajutat de Mihăileni, se propune uu­­gureşte în şcolile primare, iar la lceul „Dragoş.Vodă ş­ui-i să susţine celor 80° elevi ovrei o secţie maghiară. Astfel, ţeleg renegaţii sâ conserve caraci­ maghiar al oraşului Sighet. Cores S’a deschis FAid­vlflCIA 3428 I GHEOHGHE GUTEAI if 14. Brașov, Strada Lungă

Next