Gazeta Transilvaniei, 1923 (Anul 86, nr. 1-157)
1923-01-31 / nr. 21
ANUL al LXXXXI-lea nl 214_sib. NUMĂRUL 1 Leu _____ ^^Bifc£. i • , —_________ ftutect* si ââaiinistrats& fiAŢA LISERTAŢEI BRAŞOV Telefon 226 Abonament anual 200 lei teatru streinătate 500 lei JAnimfuri, reclame» după tarif Fondată la 1838 de George Bariţiu Apare to fSecara zS de lucru Braşov, Miercuri 31 Ianuarie 1923 Partidul liberal, în opoziţie, asurzise lumea cu strigătul de primejdie al revoluţiei ! La guvern, el o provoacă. Oligarhii de pretutindeni niciodată n’au putut vedea că opera lor este mai dezastruoasă decât însăşi revoluţia!... Trăim sub regimul locuuitor de stat. Guvernul Brătianu vrea cu orice preț să treacă, prin Parlamentul său, pactul fundamental al ţarei, aşa cum l-a alcătuit clubul său politic. Constituţia liberală este o condiţiune de viaţa pentru partidul liberal, aşa că trebuie să ne aşteptăm la uzarea tuturor armelor din arsenalul acestui partid, pentru ca să-şi vadă Înfăptuită opera sa reacţionară, grade căreia crede că va putea păstră dominaţiunea organizaţiilor sale bancaro-politice peste intreega tară. Liberalii afirmă că au, in acest scop, sprijinul necondiţionat al Regelui — aşa că opera lor retrogradă va fi împlinită împotriva ori căror rezistente i s’ar opune Neîndoios apare, atunci, în toată goliciunea lui, regimul loviturilor â® stat de sus in jos.p * Sâ judecăm situaţia aşa cum se prezintă, până ani, după elementele pe cari al le dă faptele reale. După felul cum înfăţişează situaţia partidul liberal, avem deoparte poporul reprezentat de partidele din opoziţie şi de audi guvernul, susţinut de Regele ţării. Conflictul este dureros pentru un stat ca al nostru, abia refăcut—dar el există cea până la momentul la care Regele ţării va retrage încrederea sa guvernului Brătanu Cam sunt posibilităţile de luptă ale opoziţiei In această situaţie extrem de dificilă şi primejdioasă ? partidele opoziţiei trebuie să dea lupta pentru împiedicarea operei nefaste a guvernului Brâtianu şi să caute a împiedica aplicarea unei Constituţii, streine de aspiraţiile neamului românesc, care nu înţelege să şi târască viaţa între zidurile strâmte ale unei Constituţii retegrade, ci vrea o desvoltare liberă, egală cu a popoarelor occidentale înaintate în civilizaţie. Opoziţia unită, fntr’un acord de luptă împotriva regimului actual, trebuie să găsească armele cad sâ pună In inferioritate guvernul şi să răstoarne cu un ceas mai devreme. Din lupta care se va da, trebuie să iasă învingător curentul democratic sănătos, care să deschidă larg porţile dreptăţei sociale şi armoniei politice, ca fiecare cetăţean să poată da maximum de muncă pentru înnălţarea ţarei. Regimel pe care-l ridică Constituţia liberală este dimpotrivă acela al orei politice şi al oprimărei anumitor clase sociale — regimul care nu poate trăi decât prin teroare şî forţă armată, regimul luptelor de partid, neţinând seama de cât de asigurarea intereselor speciale ale partidului la guvern Prin noua Constituţie liberală, se vor permanentiza regimurile personale, lăsând ţara la discrettarea celor mai îndrăsneţi dintre oligarhii cari, prin talonul camarilelor palatiste, vor guverna. • • * Sâ nu ne facem iluzii că la noi nu s’ar putea repeta istoria regimurilor oligarhice şi că, la noi, Coroana va fi ferită de vâltoarea luptelor politice sau de coterii. Cu mentalitatea politicianilor noştri, mai degrabă vom asista 1.4 cel mai degradator sistem de guvernare, decât la o reculegere politică. Clasa suprapusă, înveninată de influenţa distrugătoare a îmbogăţirilor proaspeţi, cari găsesc un adăpost sigur în partidele retrograde-nu este de calitatea care ar presupune o rezistenţă dârză continuă împotriva conrupţiunei şi nuse va putea opune desfrâului politic, care va decurgedin omnipotenţa guvernelor, la adăpostul Constituţiei reacţionare pe cari liberalii vor vota-o.. .az.smâine. Procesul este firesc şi rezultatul funar va fi numai revoluţia mssselor dmpilate, dispreţuite, batjocorite!...* * & Aga cttftj'i prezintă, Constituţia liberală constitue un real pen col naţional fiindcă ea îndrumă poporul pe căile revolutoriare. Am zis e*i că opera negrivă a acestei Constttugiuni este d.inainte de prevăzut, fiind-cd astăzi e prea tăîZÎB &ă vii , cu astfel de pact, fundamentul | întro ţară cu regiuni distincte in |! cari populaţia a trăit^ după împilarea streină, în farmecul leagă numi libertăţ lor, fie şi de scurtă durată. Zn Ii sur abia, Ardeal şi iBucăvino, ti berarea, s’a făcut pe urma revoluţeu în vechiul ngat, răzbelul a fost o adevărată revoluţiune pentru popor, care a învăţat să preţească libertatea şi ştie a-şi cere drepturile ce decurg din opera săvărŞită cu jertfele sale de sânge. Orb să fi şi vei eivisti suflul mut ce turbură adânc apele adânci ale masselor româneşti de la oraşe şi, site. Şi acum, în pragul unor speranţe de adecvară libertate cetăţenească, — aceste masse vor fi surprinse, încufjuşându-le prin noua Constiiuţie liberală. Fatal regimurile oligarhica vor stărui în privilegiile ce şi - au acordat. — şi poporul va pretinde drepturie sale. Conflictul va izbucni sau ultima furie, în momentul in care criza economică va împinge la disperare poporul. Şi atunci, unde va fi salvat er ? * * * Nu suntem pesimişti, ci convinşi de adevărul spuselor noastre. Dacă Constituţia liberală se va înfăptui, va urma dm regim şi mai reacţionar. Din regim în regim reacţionar, cina ştie de vor trece abia câţiva ani — în criza economică europeană care se înrăutăţeşte pe zi ce trece, — vom fi cu atât mai nepregătiţi de rezistenţă. Dacă sub teroare, vom avea, o vreme, linişte aparentă — de fapt sub acea tăcere vor fermenta puternic germenii revoluţiei celei mai necruţătoare, deoarece în afară de oprimarea politică va urma dezastrul economic, având de rândul acesta împotrivă-ne democraţie apusului desgustate de noi şi finanţa streină, care va căuta să ne sărăcească, să acapareze pentru ea — nu pentru liberali sau alţi oligarhi — avuţiile naţionale româneşti. România nu va putea trece primejdia reală ce ameninţă, de altfel, întreaga Europa, decât prin consolidarea ei puternică in interior, ceea ce nu prin regim de forţă brutală şi de teroare se poate obţine. Partidul liberal, ale cărei interese economice sunt în contradicţie cu libera desvoltare economică a poporului nostru, nu poate exista decât prin impunerea restricţiunilor libertăţilor cetăţeneşti, ca de la guvern să încătuşeze întreaga viaţă economică a Statului — ceea ce fatal va duce la dezastrul de care vorbeam. Nu ne temem de trecătorul regim de astăzi ci de permanentizarea sistemului lui — ceea ce este o datorie pentru popor şi Rege a o împiedica. Partidele opoziţiei au, ele cel dintâiu, această grea misiune de îndeplinit. URMĂRILE LOVITUREI DE STAT BRATIENISTE Permanentizarea regimurilor oligarhice Prin încătuşarea libertăţilor cetăţeneşti la regimuri personale atotputernice. — Dezastrul economic şi urmarea fatală a împilărilor : revonitm. esoa politist — In Ardealul la Bucureşti — Repezeala şimodul în care au fost făcute, precum şi sfârşitu la care au ajuns măsurile militare luate de guvernul român împotriva Ungariei, ne pun în faţa unui neînţeles semn al întrebării. Nu ştim nici astăzi ce rost au avut aceste pregătiri, cari au adus pe spatele ţării povara unor noui cheltuieli uriaşe. Răspunsul la această întrebare, este cu atât mi greu de găsit, cu cât însăşi acţiunea guvernului ne face să credem, că motivul alarmării din partea guvernului, cu evenimentele din Ungaria, nu trebuie căutat atât dincolo de frontieră, cât chiar la noi acasă. Starea de asediu proclamată în legătură cu măsurile militare împotriva Ungariei, nu numai că se menţine şi astăzi, după ce conflictul cu Ungaria a fost aplanat, ci din contră, guvernul o estinde tot mai mult asupra a noui ţinuturi, cari nici chiar în momentele, când conflictul se ţinea că este mai acut, nu se aflau sub stare de asediu. Rezultatul anchetei comisiei interaliate a surprins pe dl ministru Duca, când a aflat că această comisie a găsit neîntemeiate şi nemotivate măsurile militare luate de guvernul român la frontiera de Vest. Cu toată această surprindere a d-lui ministru, guvernul din Bucureşti se face a nu se mai interesa de loc de cele ce se petrec în Ungaria. Să calificăm acest lucru ca o neglijență a guvernului, sau ca guvernul consideră încă Ungaria nu s’a petrecut și nu se petrece nimic, ce ar trebui să ne neliniştească?! E adevărat, măsurilor militare li s’a pus capăt, ceeace însemnează, ca la frontieră nu mai sunt motive de nelinişte. In schimb starea de asediu se extinde asupra tot mai multor oraşe din interiorul ţării. Cum se explică lucrul? N-avem deci motive de-a bănui, că scopul acestei situaţii să fie altul decât alarma, prin care guvernul voieşte să mascheze adevăratele intenţii pentru ce nu cauta să ne pună sub dictatură militară?! In ţară se lărgeşte tot mai nnit zona militară, până când la Bucureşti, guvernul liberal aduce, fără nici o grijă, în Parlament, proiectul nouei Constituţii, împotriva căruia se ştie că e revoltată ţara întreagă. Legătura dintre aceste două chestii, este cu atât mai evidentă şi mai surprinzătoare, cu cât starea de asediu apasă mai ales asupra ţinuturilor, unde guvernul plănuise să facă nouă alegeri, după anularea mandatelor parlamentarilor Partidului naţional. Atitudinea de nepăsare a guvernului, faţă de cele ce se petrec la Budapesta şi liniştea cu care şi-a depus proiectul nouei Constituţii în Parlament, ne face vrând nevrând să bănuim că adevăratul motiv al stării de asediu, nu trebuie căutat peste frontieră ci înlăuntrul ţării noastre. Guvernul d-lui Brătianu oferă ţării noua Constituţie liberală pe ascuţişul baionetelor stării de asediu. Epidemia de tifos exantematic este în creştere. Până în prezent s’au constatat 22 de cazuri și 22 de focare. fRadar.) Inconştienţa la guvern Şi, după represiune, d-te Brâtianu?!... In şedinţa de ori a Camerei, răspunzând declaraţiei Partidului ţărănesc, d-l Brătianu, preşedintele Consiliului de miniştri, a ameninţat cu măsuri de represiune. Ne aşteptam la acest gest al primului ministru, care este acelaş om nefast de la 1907, când 11.000 de ţărani au muşcat pământul sub gloanţele trimise din ordinul său. Acei ţărani nu ceruseră decât dreptul de a trăi, pământ să muncească pentru ei şi familiile lor nenorocite — că destul munciseră pentru marii proprietari. Dar Brâtianu le-a dat pământ — atât cât să Ie acopere trupurile lovite de gloanţe. Şi, tot el, mai târziu se lăuda că a dat împroprietărirea ţăranilor!... Astăzi, omul nefast al anului 1907 ameninţă acelaş popor, fiindcă nu vrea să se lase prins de cătuşele Constituţiei Iberale. Mânat de nebunia unei îngâmfări oarbe, îşi închipue că poate opri curentul covârşitor democratic cu lovituri de puşcă. Gând ameninşă ca represiune, la ce se poate gândi mai departe? După represiune, ce va urma? După 1907 a urmat o vreme de linişte aparentă — dar semne rele se arătau tot mai des şi, în cele din urmă, până şi oligarhii noştri au simţit reala primejdie. Au venit atunci cu programe politice înscriind împroprietărirea şi votul universal. Dar astăzi, după ce represiunea de la