Gazeta Transilvaniei, 1923 (Anul 86, nr. 1-157)

1923-01-31 / nr. 21

ANUL al LXXXXI-lea n­l 21­­4_sib. NUMĂRUL 1 Leu _____ ^^Bifc£. i­ • , —_________ ftutect* si ââaiinistrats& fiAŢA LISERTAŢEI BRAŞOV Telefon 226 Abonament anual 200 lei teatru streinătate 500 lei JAnimfuri, reclame» după tarif Fondată la 1838 de George Bariţiu Apare to fSe­cara zS de lucru Braşov, Miercuri 31 Ianuarie 1923 Partidul liberal, în opoziţie, asurzise lumea cu strigătul de primejdie al revoluţiei ! La guvern, el o provoacă. Oligarhii de pretu­tindeni nici­odată n’au putut vedea că opera lor este mai dezastruoasă decât însăşi revoluţia!... Trăim sub regimul locu­uitor de stat. Guvernul Brătianu vrea cu ori­ce preț să treacă, prin Parlamentul său, pactul fundamental al ţarei, aşa cum l-a al­cătuit clubul său politic. Constituţia liberală este o condiţiune de viaţa pentru partidul liberal, aşa că trebuie să ne aşteptăm la uzarea tutu­ror armelor din arsenalul acestui par­tid, pentru ca să-şi vadă Înfăptuită opera sa reacţionară, grade căreia crede că va putea păstră dominaţiunea organizaţiilor sale bancaro-politice peste intreega tară. Liberalii afirmă că au, in acest scop, sprijinul necondiţionat al Regelui — aşa că opera lor retrogradă va fi îm­plinită împotriva ori căror rezistente i s’ar opune Neîndoios apare­, atunci, în toată go­liciunea lui, regimul loviturilor â® stat de sus in jos.p * Sâ judecăm situaţia aşa cum se pre­zintă, până ani, după elementele pe cari al le dă faptele reale. După felul cum înfăţişează situaţia par­tidul liberal, avem de­oparte poporul re­prezentat de partidele din opoziţie şi de au­di guvernul, susţinut de Regele ţării. Conflictul este dureros pentru un stat ca al nostru, abia refăcut—dar el exis­tă cea­ până la momentul la care Regele ţării va retrage încrederea sa guvernului Brătanu Cam­ sunt posibilităţile de luptă ale opoziţiei In această situaţie extrem de dificilă şi primejdioasă ? partidele opoziţiei trebuie să dea lupta pentru împiedicarea operei nefaste a gu­vernului Brâtianu şi să caute a împie­dica aplicarea unei Constituţii, streine de aspiraţiile neamului românesc, care nu înţelege să şi târască viaţa între zi­durile strâmte ale unei Constituţii re­­tegrade, ci vrea o desvoltare liberă, egală cu a popoarelor occidentale înain­tate în civilizaţie. Opoziţia unită, fntr’un acord de luptă împotriva regimului actual, trebuie să găsească armele cad sâ pună In infe­­rioritate guvernul şi să­­ răstoarne cu un ceas mai de­vreme. Din lupta care se va da, trebuie să iasă învingător cu­rentul democratic sănătos, care să des­chidă larg porţile dreptăţei sociale şi armoniei politice, ca fiecare cetăţean să poată da maximum de muncă pentru înnălţarea ţarei. Regimel pe care-l ridică Constituţia liberală este dimpotrivă acela al orei po­litice şi al oprimărei anumitor clase so­ciale — regimul care nu poate trăi de­cât prin teroare şî forţă armată, regimul luptelor de partid, neţinând seama de cât de asigurarea intereselor speciale ale partidului la guvern­ Prin noua Constituţie liberală, se vor permanentiza regimurile personale, lăsând ţara la discrettarea celor mai îndrăsneţi dintre oligarhii cari, prin t­­alonul cama­rilelor palatiste, vor guverna. • • * Sâ nu ne facem iluzii că la noi nu s’ar putea repeta istoria regi­murilor oligarhice şi că, la noi, Coroana va fi ferită de vâl­toarea luptelor politice sau de coterii. Cu mentalitatea politicia­­nilor­­ noştri, mai degrabă vom a­­sista 1.4 cel mai degradator sistem de guvernare, decât la o recu­legere politică. Clasa suprapusă, înveninată de influenţa­ distrugătoare a îmbogă­­ţirilor proaspeţi, cari găsesc un adăpost sigur în partidele retro­grade­­-nu este de calitatea care ar presupune o rezistenţă dârză continuă împotriva conrup­­ţiunei şi nu­­se va putea opune desfrâului politic, care va decurge­­din omnipotenţa guvernelor, la adăpostul Constituţiei reacţionare pe cari liberalii vor vota-o.. .az.s­­mâine. Procesul este­­ firesc şi rezulta­tul funar va fi numai revoluţia mssselor dmpilate,­ dispreţuite, bat­jocorite!...* * & Aga ctt­ftj'i prezintă, Constituţia liberală constitue un real pen col na­ţional fiind­că ea îndrumă poporul pe căile­ revolut­oriare. Am zis e*­i că oper­a negrivă a acestei Cons­­tttugiuni este d.inainte de prevăzut, fiind-cd astăzi e prea tăîZÎB &ă vii , cu a­st­fel de pact, fundamentul | întro ţară cu regiuni distincte in |! cari populaţia a trăit^ după împi­larea streină, în farmecul leagă numi libertăţ lor, fie şi de scurtă durată. Zn Ii sur abia, Ardeal şi iBucăvino, ti berar­ea, s’a făcut pe urma revoluţ­eu în vechiul ngat, răzbelul a f­ost o adevărată revo­luţi­une pentru popor, care a învă­ţat să preţ­ească libertatea şi ştie a-şi cere drepturile ce decurg din opera săvărŞită cu jertfele sale de sânge. Orb s­ă fi şi vei eivisti suflul mut ce turbură adânc apele adânci ale masselor româneşti de la oraşe şi, site. Şi acum, în pragul unor speranţe de adecv­ară libertate cetăţenească, — aceste masse vor fi surprinse, încufju­şându-le prin noua Consti­­­­iuţie liberală. Fatal regimurile oli­garhica vor stărui în privilegiile ce şi - au acordat. — şi poporul va pretinde drepturie sale. Conflictul va izbucni sau ultima furie, în mo­­men­tul in care criza economică va împinge la disperare poporul. Şi atunci, unde va fi salvat er ? * * * Nu suntem pesimişti, ci convinşi de adevărul spuselor noastre. Dacă Consti­tuţia liberală se va înfăptui, va urma dm regim şi mai reacţionar. Din regim în regim reacţionar, cina ştie de vor trece abia câţi­va ani — în criza economică europeană care se în­răutăţeşte pe zi ce trece, —­ vom fi cu atât mai nepregătiţi de rezistenţă. Dacă sub teroare, vom avea, o vreme, linişte aparentă — de fapt sub acea tă­cere vor fermenta puternic germenii re­voluţiei celei mai necruţătoare, deoarece în afară de oprimarea politică va urma dezastrul economic, având de rândul a­­cesta împotrivă-ne democraţie apusului desgustate de noi şi finanţa streină, care va căuta să ne sărăcească, să acapareze pentru ea — nu pentru liberali sau alţi oligarhi — avuţiile naţionale româneşti. România nu va putea trece primejdia­­ reală ce ameninţă, de altfel, întreaga Eu­­­­ropa, de­cât prin consolidarea ei puter­nică in interior, ceea­ ce nu prin regim de forţă brutală şi de teroare se poate obţine. Partidul liberal, ale cărei interese eco­nomice sunt în contradicţie cu libera desvoltare economică a poporului nos­tru, nu poate exista de­cât prin impu­nerea restricţiunilor libertăţilor cetăţe­neşti, ca de la guvern să încătuşeze în­treaga viaţă economică a Statului — ceea­ ce fatal va duce la dezastrul de care vorbeam. Nu ne temem de trecătorul regim de astăzi ci de permanentizarea sistemului lui — ceea­ ce este o datorie pentru po­por şi Rege a o împiedica. Partidele opoziţiei au, ele cel dintâiu, această grea misiune de îndeplinit. URMĂRILE LOVITUREI DE STAT BRATIENISTE Permanentizarea regimurilor oligarhice Prin încătuşarea libertăţilor cetăţeneşti la regimuri personale atotputer­nice. — Dezastrul economic şi urmarea fatală a împilărilor : revonitm­. esoa politist — In Ardeal­ul la Bucureşti­ — Repezeala şi­­modul în care au fost făcute, precum şi sfârşitu­ la care au ajuns măsurile militare luate de guver­nul român împotriva Ungariei, ne pun în faţa unui neînţeles semn al între­bării. Nu ştim nici astăzi ce rost au avut aceste pregătiri, cari au adus pe spa­tele ţării povara unor noui cheltuieli uriaşe. Răspunsul la această întrebare, este cu atât m­i greu de găsit, cu cât însăşi acţiunea guvernului ne face să credem, că motivul alarmării din par­tea guvernului, cu evenimentele din Un­garia, nu trebuie căutat atât dincolo de frontieră, cât chiar la noi acasă. Starea de asediu proclamată în legă­tură cu măsurile militare împotriva Un­gariei, nu numai că se menţine şi as­tăzi, după ce conflictul cu Ungaria a fost aplanat, ci din contră, guvernul o estinde tot mai mult asupra a noui ţi­nuturi, cari nici chiar în momentele, când conflictul se ţinea că este mai acut, nu se aflau sub stare de asediu. Rezultatul anchetei comisiei inter­aliate a surprins pe d­l ministru Duca, când a aflat că această comisie a găsit neîntemeiate şi nemotivate măsurile mi­litare luate de guvernul român la fron­tiera de Vest. Cu toată această surprindere a d-lui ministru, guvernul din Bucureşti se face a nu se mai interesa de loc de cele ce se petrec în Ungaria. Să calificăm acest lucru ca o ne­­glijență a guvernului, sau ca guvernul consideră încă Ungaria nu s’a petre­cut și nu se petrece nimic, ce ar tre­bui să ne neliniştească?! E adevărat, măsurilor militare li s’a pus capăt, ceeace însemnează, ca la frontieră nu mai sunt motive de ne­linişte. In schimb starea de asediu se extinde asupra tot mai multor oraşe din interiorul ţării. Cum se explică lucrul? N-avem deci motive de-a bănui, că scopul acestei situaţii să fie altul decât alarma, prin care guvernul voieşte să mascheze adevăratele intenţii pentru ce nu cauta să ne pună sub dictatură militară?! In ţară se lărgeşte tot mai nnit zona militară, până când la Bucureşti, gu­vernul liberal aduce, fără nici o grijă, în Parlament, proiectul nouei Consti­tuţii, împotriva căruia se ştie că e re­voltată ţara întreagă. Legătura dintre aceste două chestii, este cu atât mai evidentă şi mai sur­prinzătoare, cu cât starea de asediu apasă mai ales asupra ţinuturilor, unde guvernul plănuise să facă nouă alegeri, după anularea mandatelor parlamenta­rilor Partidului naţional. Atitudinea de nepăsare a guvernului, faţă de cele ce se petrec la Budapesta şi liniştea cu care şi-a depus proiectul nouei Constituţii în Parlament, ne face vrând nevrând să bănuim că adevăratul motiv al stării de asediu, nu trebuie căutat peste frontieră ci înlăuntrul ţării noastre. Guvernul d-lui Brătianu oferă ţării noua Constituţie liberală pe ascuţişul baionetelor stării de asediu. Epidemia de tifos exantematic este în creştere. Până în prezent s’au constatat 22 de cazuri și 22 de focare. fRadar.) Inconştienţa la guvern Şi, după represiune, d-te Brâtianu?!... In şedinţa de ori a Camerei, răspun­zând declaraţiei Partidului ţărănesc, d-l Brătianu­­, preşedintele Consiliului de mi­niştri, a ameninţat cu măsuri de re­presiune. Ne aşteptam la acest gest al primului ministru, care este acelaş om nefast de la 1907, când 11.000 de ţărani au muşcat pământul sub gloanţele trimise din or­dinul său. Acei ţărani nu ceruseră decât dreptul de a trăi, pământ să muncească pentru ei şi familiile lor nenorocite — că des­tul munciseră pentru marii proprietari. Dar Brâtianu le-a dat pământ — atât cât să Ie acopere trupurile lovite de gloanţe. Şi, tot el, mai târziu se lăuda că a dat împroprietărirea ţăranilor!... Astăzi, omul nefast al anului 1907 ameninţă acelaş popor, fiind­că nu vrea să se lase prins de cătuşele Constituţiei I­berale. Mânat de nebunia unei îngâm­fări oarbe, îşi închipue că poate opri curentul covârşitor democratic cu lovi­turi de puşcă. Gând ameninşă ca represiune, la ce se poate gândi mai departe? După re­presiune, ce va urma? După 1907 a urmat o vreme de li­nişte aparentă — dar semne rele se arătau tot mai des şi, în cele din urmă, până şi oligarhii noştri au simţit reala­ primejdie. Au venit atunci cu programe politice înscriind împroprietărirea şi vo­tul universal. Dar astăzi, după ce represiunea de la

Next