Gazeta Transilvaniei, 1924 (Anul 87, nr. 1-149)

1924-01-02 / nr. 1

OL ml OXXXYII-Îea n­l 1 . ■*» nasstssmur* tauctmg Admittstsrfttu MATA LIBERTATE! BRAȘOV Telefon 226 Abonament enual 360 Iei Urniră ?ireJn«fo4'­ S00 lei Ahtiaturi, reolom­p, după larii Fondată la 1888 de George Banțiu Apare de trei ori pe săptămână &SOYj Miercuri 2 Ianuarie 1924 Fără o pre^ * ațioimhi^cîn­stită și demo­cratică, un popor im va da niciodată măsura însuşirilor lui culturale şi apolitice. E ca şi cum ar grăi prin gura streinului. Modificarea Biserica ortodoxă, în faţa ne­voilor imperioase aie vieţii, e înţeles — şi spre lauda ei, nu prea târziu — că trebuie să-şi adapteze instituţiunile, fără să modifice bineînţeles doctrina, care este sufletul religiei. Acest sens îl­ere cel puţin modifica­rea calendarului, votată în­ zi­lele trecute de Senet. Unificarea celor două calen­dare ale lamei creştine căci as­ta e ţinta reformei aduse —­ a fost o dorință veche a tuturor oamenilor de bine din această ţară. Statul nostru, în urma si­tuaţiei sale geografice, este prins în angrenajul vieţii apusene. E o stare f­i­plică ce rai se maî poate desfiinţa, chiar de om vo­i-o; şi nu este nici un motiv ca s’o vrem. In fata realitătei, ne* v oi rămâne prin urmare un sin­gur lucru cuminte : să ne adap­­tâm. Se ştie ca perioada indus­trială, la care am intrat binişor şi noi, cere o mujica continuă şi ritmică , înmulţirea zilelor de luteru, dar în acelaş timp redu­cerea orelor de muncă. In a­­'!'««! fel se ţine în­ pace !«te sufleteşti ale muncitorului — care tinde să fie cât mai multă vreme liber, ca să scape de maşina care-1 robeşte — şi condiţiile tehnice ale producţiu­­nei. Poporul nostru o sufleteşte prea puţin pregătit pentru acest aştern de muncă. Ţăranul dela şea lucrează va­ra câte 14—16 ore pe zi, iar în timpul iernei abia 2—3 ore, de cele mai multe ori nimic. O muncă discontinuă şi inegală. Visătorul şi contemplativul cio­ban dela munte, evident e şi mei puţin pregătit pentru mun­ca ce ni se va cere tot m­ai im­perios de aci înainte. Pe de aită parte, ţăranul nos­tru, cu mijloacele lui primitive, n’a putut supune iacă nici o forţă a naturei. Nu ştie să lupte împotriva secetei, căci n’ere leac nici măcar pentru şoriceii de câmp, cari îi distrug semă­nătură. Neputincios în faţa na­turei, el îşi îndreaptă şi astăzi, ca şi strămoşul său roman de acum două mii de ani, privirile rugătoare spre cer, aşteptând ploaia binefăcătoare sau cerân­d ca grindina să se abată in alte pli­ţi. N'a învăţat încă să nu caute pe Dumnezeu dincolo de podişul cu stele, ci să-l caute un suflet. Ţăranul român este sclav al forţelor naturel, pentru ce, sub raportul intelectual, a rămas a­­celeş sclav al aparenţelor. Se mai cinstesc încă la ţară a­­tâtea zeităţi înfricoşate şi răz­bunătoare — nu în cadrul bi­­sericei, bineînţeles — a căror origina trebuie căutată la divi­nităţile campestre de pe malul Tibrnini. Această perioadă a descânte­celor cu formule magice, ar fi vremea să se isprăvească. Des­părţirea nu e uşoară, căci tre­buie să părăsim o lume plină de poezie, pentru a ne pierde in temul fabricilor... Ho­sfo*l£, tocmai bi­ calendarului­­ această muncă anevoioasa, re­formări du­se, în primul rând, pe sine, înţelegem o reformare a instituţiunilor — corpul biseri­­cei — doctrina lui Christos co­respunzând spiritului vreme! noastre, mai bine decât oricărei epoci. Soluţiile se vor găsi uşor, dacă vor fi căutate în mod sin­cer. Deocemdată ţinem să spunem că unificarea calendarului este numai un început modest şi că lumea aşteaptă să vină şi cele­lalte reforme, îndeosebi aceea a educaţiei clerului.­­. C. Pentru abonaţii „GAZETEI TRANSILVANIEI" Ca începutul noului an H­ 24 adresăm tuturor prie­tinilor şi binevoitorilor noş­­tru un călduros apel, ca să aflrmna ca noi mai or­gan de publicitate româ­nesc, ziarul „Gazeta Tran­silvaniei". Abonamentul pe un an este de 360 lei, pe V2 an 200 lei, pe V4 de an 100 lei, plătindu-se abonamen­tul anticipativ. Pe vechii abonaţi îi ru­găm cu insistenţă să-şi a­­chite restanţele şi să-şi re­­îooiască abonamentul necon­diţionat în cursul lunii ia­nuarie pentru a nu fi ne­voiţi a întrerupe trimiterea ziarului. Cheltuelile pentru edita­rea şi redactarea ziarului urcându-se pe zi ce merge, numai prin achitarea la timp a restanţelor şi a a­­bonamentului putem asi­gura apariţia regulată, deocamdată încă de 3 ori la săptămână, a ziarului. Apelăm cu deosebire la membrii Partidului naţional de pretutindeni să vină în ajutorul pres­ei naţionale prin câştigarea de abonaţi n­oi, ca să putem duce lupta la bun sfârşit Vacanţe parlamentare, in şe­dinţa de ori a camerei s’a pri­mit budgetul şi în­­discuţia spe­cială. După votarea budgetului camera a luat vacanţă până în 29 Ianuarie. Senatul şi-a ţinut ultima şedinţă Duminecă luând vacanţa până în 28 Ianuarie. Biblioteca Judeţeană ASTRA *P 1196* Partidul naţional român îşi spoiie ce­ntul privitor la ru­gu­el general "al ţârei — Un magistral discurs al­­Uni Mihai Popovici, fost ministru şi ad-interim la finanţe. — In dezbaterile bugetului gene­ral al ţârei, Partidul naţional român şi-a spus cuvântul său prin glasul autorizat al oratori­lor săi din Cameră. După m­ag­istrela analiză făcută de d-nul Lapadetu, după caustica şi volu­bila vorbire a d-lui prof. Ioan Lupaş, apoi după vigurosul atac al tânărului deputat dr. Victor Moldovan , a urmat la cuvânt d-­ Mihai Popovici, care într’un discurs memorabil de 3 ore, în atenţiunea generală a Camerei, subliniat de aplauze pentru obiec­tivitatea şi frumuseţea expunerei şi a documentărilor, a arătat cum înţelege partidul naţional rostul dezbaterilor problemei fi­­nanciare şi a precizat punctul de vedere al acestui partid. Dacă, prin exaspe- situa­ţiei în care se af ,l ă­ l Vintilâ Brătîanu, acesta nar fi «rut ma rorsujiîoT .»» î...p“­nea ia am fi­­vrut prilejul să auzim­­ pe pr­edintele Par­tidului naţional rom­ân. D­­ lallu Maniu a fost împie­dicat să vorbească la cererea expresă a d­­oi ministu de fi­nanţe — sub pretextul unei obiş­nuinţe din trecutul parlamentului din Bucureşti , dar din pricina realei temeri, că prestigiul său şi al guvernului ar est mai mic­şorat, după ce ţara ar fi cunos­cut şi cuvântul autorizat al pre­şedintelui Partidului naţional ro­mân. Magistralele discursuri ale d-lor Lapedatu şi Mihai Popovici vor rămâne, însă, ca o manifes­tare de înaltă preocupare, după cum criticele caustice ale cuvân­tărilor celorlalţi oratori ai Parti­dului naţional eu complectat şi restabilit adevărurile spuse des­pre poliţi­a îngustă a guvernului de azi. Este regretabil că, după ce s’a produs înaljâtoarea manifestaţie ce constitu­e dezbaterea făcută bugetului de către Partidul na­ţional şi de celelalte partide de opoziţie , ministrul de finanţe a venit cu un şir întreg de ca­lomnii, laăsând să sa producă dovada lor fiindcă nu o avea. Şi cu toate că d-l Maniu Jinau sâ spulbere acest afirmaț uni ca­lomnioase, d-l ministru de finanțe și majoritarii săi au împiedecat să se proclare lumina adevărului. Se "înșeală "să, daca cred că se poate perpetua această sim­tU­ind acestea, credem că nu ace nevoie să mai insistăm asupa atitudinei d-nului Vintilă BrătPu­, , ym da aci un rezumat suc­eai discursului rostit de d-l M.hî Popoviei, — după cum ni este t3nsiTÎ*s corespondentul nostn d^* București — găsind tate elementele de zdro- 5?re a'celomnî­lor ce s’au arun­cat pa ^u)ui naţional fi critica superior^ a PoliîiceL guvernului, r«ro rl­­^ cum a încheiat fi un* incurs, a trans­format formula „totul pentru po­por, nimic contra lui“ în „totul pentru partid, nimic contra par­tidului*. D-l Mihai Popovici face, în introducere, comparație î tre bu­get — cifre a căror valoare nu e numai abstractă fiindcă au şi un interes sufletesc — şi psiho­logia ţării. In cifre se oglindeşte şi starea sufletească a poporului nostru : energia, capacitatea la producţie, starea de încurajare sau una de deprimare. Arată că în afară de materia­ismul rgid ce preocupă pe specialişti, când examinează un buget, şi idealis­mul are o largă parte. Bugetul artificiel ce ni se prezintă pe 1924 corespunde unei întregi vieţi politice aşeza­te pe baze amilale. firile şi îi. sgaciaj ţara hoasnă e sunt^­nevrofe sa dea masselor dreptul de control şi de participare in­tensă la viaţa politică. In contra acestei mişcări a’a aşezat de a curmezişul partidul liberal care, falsificând rezultatele reprezen­­taţiunei naţionale, a surpat te­meliile democraţiei şi a com­promis progresul ţârii. Disar­­monia politica şi haosul în care trăim ne dovedesc nenorocitele roads ale acestei atitudini. Massele nu sunt lăsate să reacţioneze şi să se manifesteze şi, în halul la care ne-au adus guvernanţii noştri, e drept că reacţiunea lor ar putea să fie atinsă de acest sentiment gene­ral de exasperare. Menţinerea stârei de asediu 5 ani după unire, recunoaşte tocmai starea anormală. Azi gu­vernarea nu se sprijină de­cât pe concursul măsurilor ex­treme şi excepţionale. Sub Ro­mânia Mare exact ca şi înain­­te, naţionalitatea care de la soartă ar fi să fie independentă, îşi păstrează acelaş loc de naţie tolerată în nouile provincii. furile aduse In fără erau con­sumate cu uşurinţă şi vânduta cu preţuri necorespunzâtoire de favor şi fără control. Ore­­şala cea mare era că sumele încasate drept contra­valoare a mărfurilor nu serveau In chi­verniseala bonardor de tezaur. G­to­ssa de ravitailere şi de­pozitele de mărfuri create în ţară, prin bonurile de tezaur iscălite de liberali, a fost primiţi teren de afaceri pentru actualii guver­nanţi. . D-l Vintilă Brătianu: afirmă că sub acel guvern s’au depus 350 milioane din contra­valoarea acestor mărfuri. Dl Mihai Popovici: arată inadmisibilitatea compensărei celor câteva sute de ^milioane cu contra­valoarea de miliarde a bonurilor de tezaur. Acea gestiune scapă de controlul mî­. .1— / * r . . .1 v ' » - ’ - - , j tMMS, dusa independent de el. Artificialitatea politică ţi Insă aăto­«apa» economică Artificialitatea politică se res­trânge şi asupra vieţei econo­mice. Criza prin care trecem, datorită acestei artificialităţi, are 2 as­pecte: este criza de credit şi criza de numerar, ambele lu­crând pentru eternizarea haosu­lui economic. Vinovaţii sunt guvernanţi ac­tuali Bonurile de tezaur au fost risipite sub guvernul liberal din 1919. Prima speculaţiune prin împrumuturi pe bonuri de tezaur în aur a fost inaugurată de dl Ion Brătianu care, la Paris, pe vremea coreferenţei, împărţea ţară control serios asemenea bonuri de tezaur comisiunei de ravitailere. Toate calculele a­­cestui fel de împrumuturi se bazau pe urcarea leului. Măr­­ gine e vinovat de abuzul schim­bului coroanelor. Chestiunea schimbului coroa­nelor priveşte guvernul central Consiliul dirigent a cerut şi a a tras repetat atenţia asupra ur­genţei re­sol­vire­i acestei proble­me monetare, dezastruoase special pentru Ardeal. In Ia­nuarie 1919 nu erau mai mult de 2 jumi. miliarde coroane şi dacă nu ar fi fost reaua voinţă­­ a Băncei Naţionale, şi sar fi schimbat mai de mult, statul nu ar fi avut de preschimbat mai târziu 8 miliarde coroane,, şi Ardealul nu ar fi trecut prin­­ criza dezastruoasă a distrugerii capitalului său mobiliar. Chiar şi soluţia propusă de Consiliul dirigent a preschimbărei cu alte bilete era mai fericită în­­cât ar fi pus capăt con­tr­ooor. 0 calomnie. D-l Vintilă Brătian firmă că marea paguba ferită de stat a fost urma ştampilărei cor mai albe. D l Mihai Popovici plică cum aceste cor albe cât şi cele albe erau egal îndreptăţite de Banca austro-ungari ele circulau în popor nerecunoaşterea lor ai însemnat­­sărăcirea unii posesori cari primiseră ceste bilete în circulaţie bune. Desfide pe pr ministru de finanţe mân să fi îndrăznit a dlara cele 200 milioi coroane albe de nule. cc

Next