Gazeta Transilvaniei, 1927 (Anul 90, nr. 1-133)

1927-01-01 / nr. 1

/ 1927 Anul nou — 1927 — şi-a deschis porţile, punându-ne Înaintea unei răscruci de drumuri, urmând ca ţara să-şi aleagă calea sigură a salvarei şi consolidării ei. Anul ce s’a sfârşit ni-a lăsat grele, foarte grele îngrijorări — situaţia în care se află ţara noastră fiind nu odată arătată chiar de conducătorii ei în culorile sumbre ale temerii de viitor. Nu ne vom ascunde greutăţile mari pe cari ţara le va avea de trecut — dar nu ne vom alarma într’atât ca să uităm speranţele îndreptăţite pe cari ni le dă forţele vii ale neamului nostru. Trebuieşte, însă, chiar la începutul noului an să pregătim opinia publică pentru eventualităţile ce se pot ivi în problemele de viaţă ale statului român mărit — şi să orientăm, ca şi pâînă astăzi, toate energiile naţionale către singura cale pe care putem duce ţara la consolidare şi progres. ales că experienţele de glgnfernare de până acum nu fost recunoscut greşite, fiindcă au înlăturat sistematic gruparea trainică a acestor energii naţio-, nale în afară de spiritul strîmpt de partid, ceea ce a dus la rezultatele dominaţiunei silite a unei grupe restrânse de beneficiari, exploatatori ai jertfelor unui întreg neam. « Fără ură şi patimă — ci cu obiectivitatea judecătorului imparţial, cetitorul nostru poate prinde sub lumina adevărului isvorât dintr’o convingere, făcută prin experienţele suferite de ţară dela 1919 până astăzi, întreagă activitatea partidelor politice , pentru a-şi da seama că trebuie să reuşim cu toţii a impune o viaţă de stat bazată pe aderarea păturei largi şi în cadrele unei stricte legalităţi eşită dintr-o Constituţie care să fie expresiunea voinţii întregului popor român. Ceea ce am cerutcontinuu în această gazetă veche şi îmbătrânită în lupte pentru drepturile poporului, pentru libertate, egalitate şi fraternitate ! Fără îndrumarea ţării pe calea largă şi solidă a democraţiei naţionale — după exemplul acelor popoare cari se ridică la un nivel mult mai înalt ca al nostru sub raportul progreselor realizate chiar şi numai după războiul nu vom putea pune în serviciul statului român acele energii creiatoare ale păturilor largi, menite să regenereze viaţa noastră publică şi să consolideze economia naţională adusă până în pragul prăpastiei. Orice s’ar mai încerca de aci înainte, în afară de orientarea aceasta sănătoasă, va duce la un rău şi mai mare — ceea ce se pare că s’a priceput bine chiar şi de către adversarii cei mai ireductibili ai democraţiei. • Suntem înaintea unei răscruci de drumuri, la începutul anului care poate aduce evenimente mai tari decât rezistenţa şi priceperea conducătorilor de până astăzi ai ţării. De aceea, înaintea anului nou, ne îndreptăm speranţele către toate forţele vii ale naţiunei, cari, într’o comună şi rodnică sforţare, să aşeze viaţa statului nostru pe bazele puternice ale colaborării tuturorenergiilor naţionale — partidele politice trebuind să fie organisme de emulaţiune în opera constructivă, de guvernare, în spiritul unei reale politici de stat. Cine va întârzia să aleagă această cale, va pieri în rătăcitoarele drumuri ale meschinelor interese de clică sau de grupe de exploatare a avuţiilor naţionale în folosul lor — ceea ce s’a putut tolera până astăzi, ceea ce va fi imposibil mâine, în acest spirit înălţat de ţelurile superioare ale neamului nostru, menit să joace rolul său important între popoarele civilizate, urăm cetitorilor noştri, ca anul ce ne stă înainte să fie însemnat în istoria ţării ca începutul unei vieţi noui, de salvare naţională şi de regenerare a tuturor factorilor productivi,— după o perioadă de crize grele, — spre fericirea şi binăstarea tuturor cetățenilor României Mari. - HATA LIBERTĂŢI?! ‘BRAŞOV. - TELEFON 2.«. ASxoaament aaaal 160 lei. Pentni strei&âtete 800 lei. AmwEțivri, redkae, după tarît Fondată la 'W » ■*' ÿ • » i • ' t » A.&uiul XC-iea. Nr. I iIUMARUl a tei , y * Braşov Sâmbătă 1 Ianuarie 1927 GEEIfl TRflliSILVffllEI de George* Bariiul ~ Redacţia i Administrația Ftln tate însuţi, cetățene, și* pentru a j , . • ^ : '"%€* la libertate, leaalitate? $.! cinste. Apare de trei on pe sâptâmânâ Cadoul de anul nou al presei. Mai rar am pomenit perspectire mai des-classte pentru presă ca în ajunul noului an. După confişările repente fie ziarelor opoziţiei, cel mai trist cadou leM pregăteşte guvernul prin „legea presei*, mai bine zis printr’o lege contra presei, care, dacă va fi votată conform anteproiectului alcătuit de ministrul justiţiei, înseamnă nu numai o monstruozitate anti constitutora’ă, nu numai gâtuireabertăţii gâac’irii şi a scrisului ci şi grstîr —■" «^zetarilor pa ? io bani V ie pre *in rer perde te* rate, probabil cu scepul ca permsele menite să uşureze serviciul informativ al ziarelor să fie acordate privilegiaţilor şi fripturiştilor guvernului. Un alt „favor“ acordat presei, care întră în vigoare tot cu Anul nou, este urcarea limbrul la poştal pentru expedierea ziarelor de la 10 bani la 25 bani de exemplar. In plunul acestei scumpiri ne-am mai trezit cu o nouă urcare a fiărttei de ziar dela 21 la 24 lei, de *kilogram. Perspectivele de Anul nou sunt prin urmare din cele mai îtrâaiătoare: gâtuirea presei, amende io bani, io hisoare îa Văăreşti. Iar prin urcarea taxeior poştale şi a hârtiei de ziar , scumpirea abonamentului sau refuzul publicului de a mai abona ziare, ceea ce înseamnă distrugerea existenţei ziarelor. „Politică de duşmănie” Oficiosul partidului liberal publică, sub acest titlu, un articol în care condamnă politica de duşmănie între partide — aruncând, bineînţeles, vina asupra „oamenilor politici noui", înţelegând să arate sub această denumire pe conducătorii democraţiei naţionale. Trebuie să punem la punct chestiunea aceasta, fiindcă nu se poate tolera ca tocmai din partea autorilor p .... de ură să se ridice acuzaţii împotriva acelora cam de ani în şir suferă atacuri de o neîngrădită violenţă şi ură, publicate în presa liberală. Nu vom vorbi de foile liberalo-averescane proviciale, cari au mers până la insulte personale împotriva oamenilor politici din opoziţie şi de multe ori împotriva ziariştilor cari apără ideia democratică. Viitorul, la guvern fiind partidul liberal, deci cu răspunderea unui oficios ce reprezintă conducerea statului nu s’a oprit dela aruncarea celor mai destrăbălate atacuri împotriva acelor bărbaţi de stat cari au drept publicata recunoştinţa întregului popor. Cine a venit cu politica de duşmănie atunci când se striga în Parlamentul liberali-lor Maniu şi Vaida, să meargă la Budapesta , pentru ca „Viitorul" să continue cu acuzaţii nedemne, cum că aceşti luptători naţionali străluciţi, întruchipând realizarea aspiraţiilor neamului, să fie acuzaţi că sânt vânduţi lui Horthy şi că vreau Ungaria mare împotriva României Mari?!... Ce sentimente au putut naşte în populaţia românească din Ardeal şi Banat aceste triste atitudini, când prin elese insulta, odată cu conducătorii noştri, însăşi naţia românească — deoarece aceştia se confundă cu ea. Şi să nu se uite că ardelenii au venit la Bucureşti cu modestie şi cu încredere deplină, gata la o colaborare frăţească în opera de conducere a ţării, pentru a fi respinşi, prin, apoi, şmecherii de culise, pe cari le-au demascat — este drept — cu toată indignarea. Autorii acestei politici de ură şi vrajbă au fost liberalii cari au lovit continuu în tot ceea ce a fost ramura Ardealului, pentru a favoriza slugile lor, mergând a onora chiar pe trădătorii neamului nostru aducându-i în Camera României Mari, după ce aceştia făcuseră umila cerere de înscriere în partidul liberal. înţelegem să accentuăm că n’am urmărit niciodată politica de ură, ci de înfrăţire, cu recunoaşterea deplină a drepturilor ardelenilor la un loc, cu ceilalţi fraţi, sub soarele României Mari. Ni s’au dat de politiciani liberali în special răspunsul crude, isgonind funcţionarii români ardeleni din serviciile publice, până a fi înlocuiţi cu minoritari, iarăşi numai fiindcă aceştia din urmă se înscriu în partidul liberal sau în cel averescan. Politica aceasta este cu adevărat criminală şi ne-am bucura dacă va înceta cu totul pe viitor. In faţa probelor cinstite ce ni se vor da, vom judeca situaţia fără nici o patimă; — însă, până atunci ni se impune cea mai strictă rezervă faţă de toate declaraţiile platonice ce se fac. Sfârşit de an şi an nou. Ne aflăm la sfârşitul unui an. lanul lung dar greu al frecuşului primeşte o nouă verigă, în clipa în care se rupe şi ultima foaie a calendarului. Se îngroapă în veşnicie încă un răstimp al vieţii omeneşti, pentru a-i lua locul un alt an, numit îndeobşte „An nou“. Un sfârşit şi un început! Iată două cuvinte cu tainice înţelesuri. Sfârşitul de an ne face involuntar să răscolim cutele sufletului nostru, să privim asupra trecutului apropiat, recapitulând faptele şi acţiunile noastre... şi începutul de an pare că ne înviorează, ne renaşte într’un „ho-'mo novus", ne umple de speranţe şi de încredere într’un viitor mai bun. Cam de aceste sentimente e copleşit omul în firea lui lăuntrică, în preajma unui „an nou". Adânc pătruns de înţelesul acestor cuvinte, îmi pare că sufletul nu se înalţă in sfere necunoscute, de unde se întoarce cu ştiinţa care află secretul viitorului,cu presimţiri despre starea mea în viitor. Acelaş fenomen se întâmplă cu fiecare din noi. Toţi, fără deosebire, fericiţi şi nefericiţi, aşteptăm de la noul an mai multă fericire şi fiecare trăeşte cu ideea că binele va ieşi biruitor. Acest simţământ m născut ne duce la constatarea că sufletul omenesc, o parte a fiinţei noastre, din fire, tinde spre o nemurire şi fericire. Negustorul „mutatis mutandis" săvârşeşte aceiaşi operaţie. El îşi are o tradiţie. La fiecare sfârşit de an îşi face socoteala spre a vedea capitalul de care dispune, ca să ştie cum să conceapă afacerea pe viitor. E un lucru cuminte. Dar mai înţelepteşte lucrează omul când se grăbeşte să-şi facă socoteala faptelor săvârşite, asemenea unui credincios în taina mărturisirii, cu conştiința că orice faptă, orice muncă este un act al închinării lui Dumnezeu. In privința aceasta marele cugetător. FOILETONUL „GAZETEI TRANSILVANIEI*. Albumul Ţarului Se ştie că Ţarii Ruşilor erau mari protectori ai artiştilor, îndeosebi ai pictorilor. Pe pictorul Z., întotdeauna Ţarul îl lua cu sine în călătoriile lui, sau când mergea la vreo vânătoare, cu ocazia îngrozitoarei catastrofe de tren artistul acesta a scăpat împreună cu Ţarul din canalul morţii. Desenele lui fixează scene din viaţa Ţarului, iar pe unele tablouri Ţarul a scris „ayez esprit!" (ai minte, fi cu minte!). Albumuri întregi conţin desenurile acestui artist şi toate acestea formează proprietatea Ţarului. Sunt între ele şi de acelea a căror table se încuie cu zaruri artistic lucrate şi cari poartă pe copertă cuvântul „erotica“.Sunt desenuri de o valoare mare artistică, în forma clasică veche, după cum sunt în muzeul din Neapole picturile eşite la lumina zilei dintre ruinele oraşului Pompei. Are apoi Ţarul un album mare, care în acuarele splendide, lucrate de cei mai desăvârşiţi artişti, prezintă tipurile, îmbrăcămintea şi locuinţele popoarelor aziatice. Cu proprietatea unor astfel de rarităţi numai capetele încoronate se pot lăuda şi ele stau sub îngrijirea unui paznic special.