Gazeta Transilvaniei, 1928 (Anul 91, nr. 1-132)

1928-01-01 / nr. 1

Anul al XCI-lea. Nr. 1 ffttjMARUL BraŞOV Duminecă 1 Ianuarie 1928 la Sicila şi Administraţia HALA LEBERTATEI BRAŞOV. TELEFON 226. Ahoaament anual 860 lei. Pisfaru itrebălate 800 lei Aaanţuri, reclame, după tarif. Fondată la 1808 de George Bariţîu Apar® de trai ori pe săptămână *■ r . nt. Poh, najilor, colabolinilor noștri. Auror noo-X frf ■ p~-4ă.. ANUL LEGALITĂŢII Legea este temeiul ordinei în Stat. Acest adevăr îl probează cu prisosinţă istoria şi-i întăreşte aspectul de viaţă socială al fiecărui stat organizat. Ca să facă din lege,călăuză îndrumătoare a civilizaţiei umane, popoarele occidentale au avut de purtat lupte grele şi îndelungate. Legalitatea, care le garantează siguranţa de stat şi li este cel mai puternic reazim al vieţii superioare, morale şi sufleteşti,", în care trăesc astăzi aceste popoare, este rezultatul acestor lupte. In România veche şi mică legalitatea a fost o noţiune necunoscută. Câţiva idealişti au pledat timid şi fără succes pentru ea. In România Mare asemenea nu stăpâneşte legea. Puterea executivă este totul. Ea este alfa şi omega. Arbitrarul, bunul plac al câtorva descendenţi ai paşajelor de altădată, tinde să se perpetueze din ţara nouă. Dar în fiinţa României Mari au întrat şi elemente, cari au avut contact cu Apusul, cari au fost pătrunse de luminile acestuia. Populaţia Ardealului, Banatului şi Bucovinei se înfăţişează în zalele legalităţii şi au înţelege să recunoască arbitrarul nimănui. După câţiva ani de unire a început să se resimtă prezenţa acestei populaţii în cadrele ţării româneşti. Armata cruciaţilor, cari vor să smulgă mormântului sfânt, sanctuarului legii, lumina regeneratoare a vieţii noastre de stat s’a sporit simţitor, ea a devenit o forţă formidabilă. Şi din fericire îşi adânceşte fiinţa în însăşi massele populare ale acestei ţări. Cine spune astăzi că poporul român nu este pregătit pentru o viaţă superioară de Stat, cine afirmă că el nu înţelege rezorturile intime ale forţei, pe care o înfăţişează legalitatea, îi face o insultă. Poporul nostru este legalist şi mai mult , el este hotărât să substitue arbitrariului domnia nelimitată a legii. A simţit până ori, prin instinct, şi astăzi e convins, graţie unei întemeiate experienţe, că siguranţa Statului român, că ordinea înăuntrul acestui stat, că autoritatea acestuia, prestigiul şi gloria lui în afară nu pot fi garantate decât prin întronarea şi stăpânirea absolută a legii în toate manifestaţiunile de viaţă politică şi socială a acestei ţări. Lupta, o recunoaştem, nu a fost prea îndelungată şi nici prea grea. Jertfe a înregistrat puţine. De această ţară însă se pare că are grija şi D-zeu. Şi de aceea ne găsim deja în faţa unor rezultate, cari nu desemnează contururile biruinţei desăvârşite. Cărările sunt desfundate şi ţelul final se lămureşte în zare. Anul, care se anunţă, poartă pe frontispiciul lui săpată cu litere de foc sabia legalităţii. Cei ce s’au temut de ea, se vor da la o parte, cei cari n’o vor respecta, vor suporta tăişul ei. Căci ea înseamnă mântuirea Patriei, pentru care s’au jertfit şi au murit milioane de Români. Ea înseamnă ordinea desăvârşită în stat, după care însătoşem de atâta vreme, ea înseamnă reabilitarea autorităţii, consolidarea tăriei şi înălţarea prestigiului ţării româneşti, ea înseamnă libertatea şi fericirea poporului român. Vestigiile autocraţiei câtorva se îneacă în amărăciunea anului ce apune, pentru ca din oceanul energiilor populare şi din dreptul la viaţă al României noui să se înalţe triumfător anul 1928, anul legalităţii. Voicu Nițescu. m Un nou Nero. D-l Vintilă Brătianu strigă prin coloanele oficiosului liberal contra Partidului naţional-ţărănesc. Arată anume cu degetul spre acest partid şi-l declară incapabil de a lua conducerea. Vajnic om, domnul Vintilă ! De acolo, unde nui este locul şi n-ar avea drept să fie, dânsul condamnă pe alţii, înţepeninduse în călcâie şi strigând în gura mare : numai eu şi altul nime ! Pe ce-şi razimă domnul primministru acest drept de a califica şi a descalifica pe alţii ? ! Ori, prea bine se ştie că partidul d-sale, fugind de voinţa şi votul corpului electoral, s-a înstăpânit la putere numai mulţumită abuzurilor şi fărădelegilor cu cari au prefăcut din ultimele alegeri parlamentare una din cele mai ruşinoase pagini ale istoriei luptelor politice din ţară. Bilanţul guvernării acestui partid e de prisos să-l mai arătăm. Sărăcia şi mizeria împinsă până la disperare formează pedestalul putred, de pe care şeful guvernului şi al finanţelor îşi trâmbiţă meritele. Dacă Partidul naţional-ţărănesc s-a pronunţat contra unui împrumut extern făcut de un astfel de guvern, această atitudine este pe deplin justificată şi motivată. Partidul naţional-ţărănesc vede şi simte nevoia acestui împrumut, de care ţara are nevoe. Nu poate tolera insă ca el să ajungă în mâna acelora cari au dat nu numai odată dovadă, că nu ştiu face deosebire între avutul statului şi între casieriile băncilor liberale. Un împrumut esuperat pe răspunderea şi spatele ţării, trebue folosit pentru nevoile ei. Iară faţă de aceste nevoi partidul liberal s-a dovedit, prea de multe ori, strein. De altfel, scaunul de preşedinte al Consiliului este ocupat de către d-l Vintilă Brătianu numai în mod provizoriu. Ţara vrea plecarea acestui guvern şi împrăştierea mamelucilor actualului parlament, în locul cărora doreşte să-şi aibă adevăraţii reprezentanţi ai voinţei şi nevoilor poporului. Guvernul eşte din sânul acestui parlament, este apoi cel chemat să rezolve chestia împrumutului ţării şi nu guvernul liberal ajuns, contra voinţei ei, acolo unde este. Ţara e chemată să spună care e partidul vrednic să i se încredinţeze conducerea frânelor ei. Iar dacă d-l Vintilă Brătianu se simte prea mic în faţa acestei voinţe a ţării, vina nu e a partidului naţional-ţărănesc dorit de întreaga ţară, ci a păcatelor şi fărădelegilor cu care şi-a scris partidul liberal activitatea sa. Şeful actualului guvern se confundă în îngâmfarea sa de a distribui calificative altor partide cu un nou zero. Să nu uite însă sfârşitul trist al acestui erou căzut victimă orgoliului şi prea marilor sale ambiţii personale ! ! Doresc tuturor cetăţenilor oraşului - municipiu Braşov un an nou fericit, Dr. Moga, primar. fie întâlni răvaş cătră săteni Nici cum să îngădueşti ca cei răi pe cei buni să-î stăpânească, Şi cei proşti de minte celor cu minte bună să le poruncească ; Căci cu cât neştiinţa şi răutatea le vei necinsti, Cu atât ştiinţa şi bunătatea mai mult vor înflori. — Vornicul lordache Golescu. — Nu îmi învâlnesc scrisul şi gândurile în vorbe înflorite sau făţarnice. Vreau să fiu înţeles de toţi cei buni şi nezavistnici, de toţi cei harnici şi tăcuţi, de toţi acei cărora un gând înalt, o înfăptuire frumoasă, le prilejueşte mulţumirea unei zile bune şi hotărârea de a stărui pe calea faptelor folositoare obştei. Ţara noastră prin truda înaintaşilor şi destinul neamului nostru este o ţară mare, bogată şi puternică, mare prin întinsul teritoriului şi numărul celor ce îl locuesc, bogată prin ceea ce cuprinde adâncul pământului, prin ceea ce rodeşte la suprafaţă şi prin aşezarea ei privincioasă pe maluri de ape mari şi în răscrucea drumurilor de negoţ, puternică prin virtuţile tăinuite în sufletul poporului nostru, vilnav, inteligent, garnic, prtenos şi cumpătat.Pe aceşti stâlpi se pot clădi împărăţii cari să înfrunte veacurile, ducând faimă peste hotare de un popor tare şi fericit. Da, aşa este tare, aşa sunt oamenii ei cei mulţi de la sate şi de la oraşe. Vă daţi însă bine seama că chemareaviziunei viitorului acestei ţări are menirea de a întări credinţa noastră în izbânda binelui asupra răului, în biruinţa forţelor creatoare asupra celor cari distrug moralul şi poticnesc propăşirea. In zilele de azi mari metehne abat naţiunea din mersul ei spre mărire. Epocile mari în viaţa unui popor sunt sprijinite pe toate manifestările bune ale moralului, energiei lui creatoare în viaţa economică şi politică şi creaţiunile lui ştiinţifice şi artistice. Luaţi-le pe rând şi veţi vedea cu cât dorinţa noastră este depăşită de stările rele pe cari le vedem şi le simţim. Moralul, adecă cinstirea şi iubirea de oameni a pierit aproape cu totul din viaţa publică şi nu mai alcătueşte în măsura cuvenită temelia vieţii private, adecă a familiei şi a legăturilor dintre membrii obştei. In primăriile satelor, în gări, în chivernisirea aşezămintelor publice, în administraţia armatei şi a întregei averi a statului, în ministere, duhul necinstei, al lipsei de demnitate şi de autoritate este pătruns adânc. Mituirea este mijlocul de a întră în drepturile taie, protecţionism, dă brânci unora înscăunând pe alţii, anarhia administrativă te poartă vreme îndelungată pe drumuri ca să poţi scoate o hârtie, scumpetea şi birurile iau sufletul omului sărac. Să ’ntrebaţi, fără ’ndoială, ne ’ncetat, de ce toate acestea? Dumneavoastră nu primiţi mita, nu luaţi locul nimănui şi daţi biruri destule pentru ca slujbele statului să poată merge bine. Şi apoi totdeauna ţărănimea a muncit aproape la fel, a gândit asupra aceloraşi lucruri şi deopotrivă astăzi ca şi mai înainte îşi împlineşte menirea trudind zi de zi, dând ţării braţe vânjoase în războaie şi muncă tăcută în vreme de pace. De la ea nu poate porni răul, ea îl poate răbda timp îndelungat fără a-i fi dat naştere. Solidaritatea ţărănimii, muncitorimii, burgheziei şi cărturarilor muncitori şi oneşti din întreg cuprinsul ţării, garantează, pe deasupra tuturor svârcolirilor sterpe şi păgubitoare, vecinicia acestui neam şi a hotarelor lui. Răul care este, pentru că îl vedem, îl simţim şi ne doare, nu este adus de nici un vânt de peste hotare; sămânţa lui a încolţit la ’nceput în ogorul câtorva dintre noi, s-a întins pârdalnic şi şi-a scuturat în brazda celor de aproape rodul copt la lumina şi căldura soarelui nostru. In lupta ce trebue dusă pentru stârpirea ta,', această »m-mprejurare este prielnică. Spre a-i curma pe deplin viaţa, n’avem nevoe să trecem în moşia nimănui. Răul a pornit de sus, dela acei cari prin el trag felurile foloase, umplându-şi punga, mulţumindu-şi vanitatea, împlinindu-şi ambiţiunile. Şi s’a ’ntins, v’a ’ncercuit şi n asaltul dat satelor, unii dintre Dumneavoastră au căzut şi i s’au supus. Spre cinstea ţării mai sunt încă mari cărturari, oameni politici şi conducători de instituţii publice şi întreprinderi particulare, cari nu s’au încovoiat, cari stau drepţi, veghează şi luptă; fericirea acestora e fericirea ţării şi durerile ei au răsunet puternic în inimile lor. Nu sunteţi singuri. Pe aceştia căutaţi-i, destăinuiţi-vă lor, fiţi solidari cu ei, daţi-le ascultare şi iubiţi-i sincer. Da, ei au nevoe de iubirea Dumneavoastră, de credinţa şi sprijinul D-voastră. Singuri vor putea prea puţin căci duşmanul e prea mare, trebue să-i ajutaţi, să le mărturisiţi hotărârea de a nu-i părăsi niciodată şi de a duce lupa împreună până la izbândă. Credeţi în această izbândă, nu vă ndoiţi niciodată că luptând pentru dreptate, aţi putea fi vreodată răpuşi. Biruinţa poate întârzia, dar numai atât. Veacuri de viaţă omenească au dovedit că odată şi odată cauzele drepte totdeauna au fost câştigate. Dr. Victor Jingă.