Gazeta Transilvaniei, 1936 (Anul 99, nr. 1-101)
1936-11-08 / nr. 88
Anul aî XClX-lea Nr. 88 NUMĂRUL 2 Lei mvrie 1936 electoral al 18DACTIA sl ADMINISTRAȚIA j 9V&&9A LUNGA Nr. 5. ' T«'.flion 226 &fe®*3Ma®nt r&uai 200 iei, 'F«sins itreinState 500 lei. jPmtru autorități 500 lei. JtB8«taurî, reclame, după tarif. im FONDATA U 18B8 DS GflIORGHE BARIJ1D. Apare de trei ori pe săptămână „Frontului Românesc* v „Germania să se alăture, demulul securităţii catodive, pe care în mod sincer Anglia il oferă Germaniei, şi dacă Sooietele comit o agresiune, întreaga Europă va da Germaniei sprijinul necesar“. Din declaraţia lordului Churchill în şedinţa de ori a Camerei Comunelor. Cele „patru milioane de maghiari" In discursul rostit la Milano. Ducele Mussolini a afirmat că 4 milioane de maghiari au scrit criticaţi prin tratatul de la Trianon, fiind lăsaţi sub domineţia stei lor veena „profitoare". Dantida a scos dl Mussolini cifra de 4 milioane de maghieni — se întreabă „traiversul*. Cifra aceasta o găsim numa îa publice ţiile maghiare disfitlate propegandei în străbătete. Corespunde ea realităţii ? Dacă consultăm rezultatele recensănintelor făcute în Cehodovada, în Românii?, în Iugoslavia şi în Austria, iată care este repartiţia populaţiei după naţioitităţile montare şi maghiare, în teritoriile ce au aparţinut Ungariei . In Slovacia: 2 315.909 Slovaci, contra 571 988 maghiari. In Rutenia (Rusia subcarpatică): 446.000 ruteni, contra 109.472 maghiari . In Transilvania : 3 211452 români contra 801328 maghiari si 552 345 secui. in Croatia-Slovenia : 3 638 134 croti sloveni, contra 483.866 maghiari.*: In Burgenland 261609 germeni, contra 24 807 maghiari. In total număul maghiarilor din aceste teritorii este de 1.991.461 , iar dacă adăogăm și pe Secuii din Transilvania, cari nu sunt maghiari, ci o populaţie de altă origină etnica maghiarizati, numărul total al maghiarilor şi al maghiarizaţilor este de 2543194 Până la cifra de 4 milioane — acceptată de şeful guvernului italian — mai lipsesc 1,456 194 de unităţi ! Activitatea „Frontului Românesc" la Făgăraş Organizaţia de Făgăraş a „Frontului Românesc“ este una din cele mai active şi solide organizaţii din ţaţă, graţie priceperii, energiei şi muncii neobosite depusă de către tânărul ei conducător dr. Hariton Moldovan şi a concursului dat de către harnicii săi colaboratori. În luna Martie din anul trecut organizaţia „Frontului Românesc la Făgăraş număra un singur om, Hariton Moldovan, iar azi este singura realitate politică din judeţul Făgăraş. Toate celelalte organizaţii politice din judeţul Făgăraş au ajuns la faliment şi suit în curs de lichidare cu toată activitatea febrilă ce o desfăşoară în ultimul timp. Vechea Ţară a Oltului este azi, sub conducerea dlui dr. Hariton Moldovan, o cetate de neînvins a românismului şi a naţionalismului Integral aşa cum era înainte de război, sub conducerea dlui Veida-Voevod. Conducătorul „Frontului Românesc*, dl dr. Alix. Vaida-Voevod a avut o fericită inspiraţie când a desemnat ca urmaş al său la Făgăraş pe dr. Hariton Moldovan, fecior de ţăran, fiu al co .»5S Gestul de la Milano Din prilejul împlinirii a patrusprezece ani de dominaţiune fascistă, d-l Mussolini a ţinut să serbătorească momentul cu o surpriză neaşteptată. Declaraţiile d-sele, făcute cu acest prilej în discursul rostit la Mileno, asupra situaţiei Italiei în raport cu celelalte state, au stârnit o vie enervare în toate cercurile politice europene. Felul însă, cum Ducele vede rezolvarea problemei bazinului dunărean, a căzut ca o bombă, a cărei detunătură s-a făcut mai simţită tocmai în ţara, care nu avea nici un motiv să creadă că poate să fie atât de mare distanţa între „dreptatea" preconizată de dl Mussolini şi între justa noţiune a dreptăţii. Vorbim în numele mâhnirii, pe care Ducele a aruncat-o, din leagănul latinităţii, în ţara clădită din vitejia şi sângeie legiunilor romane, aduse de împăratul Traian. Confundând motivele unei situaţiuni cu situaţia provocată de de, d-l Mussolini a declarat că e nevoe să se facă „dreptate Ungariei", pentru a întrona „pacea în bazinul dunărean". Din premise greşite nu pot rezulta decât concluziuni la fel. Pacea în bazinul dunărean a fost şi este şi astăzi tulburată tocmai de acele lucrături revizioniste, pe care d-l Mussolini la confundă cu „dreptatea Ungariei". A ajuta, sau a încuraja numai, svârcolirile acestei ţări setoase de răzbunare, însemnează a rămâne surd în faţa glasului de revoltă al milioanelor de victime, cari cu sângele lor au scris istoria celui mai cumplit război al lumii şi contractul păcii şi dreptăţii neamurilor. Cu toată largheța sufletului, care caracterizează pe oamenii mari, putem fi crezut ca mintea limpede a Ducelui să cedeze linguşirilor şi să se facă interpret al „durerii" celor ce vor dărâmarea temeliei păcii de azi. Pace în bazinul Dunărei? Da î O vrem. Şi aplaudăm nobila intenţie a Ducelui. Pentru că ea cuprinde cea mai sinceră dorinţă a ţarilor din acest bazin,cari au făcut dovada voinţei lor de a trăi în pace. Se înşală însă cei ce cred că spre asigurarea acestei păci se poate ajunge pe calea marcată de lăcomia şi grandomania revizionismului unguresc. „Nu, nu, niciodată !" — vor striga, repezindu-se pentru apărarea hotarelor lor, cei ce au ştiut să verse atâta sânge vitejesc pentru aşezarea acestora. îndărătnicia este o specialitate prea cunoscută a firei ungureşti. Şi aveau strămoşii d-lui Mussolini o vorbă cuminte : „....doboară pe cei îndărătnic". Iată cheia de rezolvare a problemei păcii în bazinul dunărean ! Este mai mult decât surprinzătoare tăcerea de ghiară, cu care Ducele priveşte în numele Italiei spre sora-i latină de la gurile Dunării, în timp ce se arată atât de generos şi pătruns de durerile ungureşti. Nu putem şi nici nu vroim să fim stăpâni peste sentimentele cuiva. Avem însă dreptul să ne spunem durerea. Ne doare gestul din Milano. Pentru că facem parte integrantă din istoria Romei. Şi n’a murit în noi sufletul cu care legiunile împăratului Traian au adus faima şi mândria Romei pe aceste meleaguri. Izolaţi şi aruncaţi aici, în poarta tuturor năvălirilor barbare, am răzbit greutăţile celui mai vitreg trecut. Credinţa şi vitejia strămoşească ne-au tăiat însă drum spre împlinirea acelui sfânt ideal, de fiorul căruia a fost cutremurată şi Italia la unirea şi întregirea ei. De ce acum şuierul rece de la Milano? Aşteptam, ca dintr-o cetate, al cărei nu prea îndepărtat trecut a cunoscut greul unei dominaţii streine, să auzim bucuria de frate, pe care şi noi am simţit-o atunci când coroana de rege al Italiei a fost aşezată pe capul decedatului Victor Emanuel. Desigur, o pretenţie cu mult mai modestă şi mai îndreptăţită decât dorinţa Ungariei de a pătrunde cu poftele ei în inima altor ţări. Nu ne tămâiem, ci recunoaştem un adevăr istoric când afirmăm că facem parte integrantă din istoria Romei. Săpăturile cari se fac la Hunedoara aruncă şi împrăştie minciuna, în care istoria stăpânirei ungureşti a vrut să ne îngroape trecutul. Ulpia Traiană vorbeşte peste veacuri trecute şi viitoare. Suntem urmaşi ei Romei! Dacă Ungurii mai cred că aceste sfinte relicvii ale unui trecut de glorie mai pot fi îngropate sub ţărână ungurească, se înşală, întocmai aşa cum s’ar înşela şi d-l Mussolini dacă şi-ar răzima credinţa pe sinceritatea ungurească. „Oricum ar fi drumurile intereselor politicei noastre de azi, un lucru să nu se uite niciodată, — a spus unul din fruntaşii de azi ai vieţii politice din Italia, adresânduse unor fraţi din Dacia lui Traien, — că stângele apă nu se face !* Cât de sincer şi de frăţeşte sună acest ecou al pământului italian în faţa declaraţiilor de la Milano ! Şi suntem siguri că el nu este izolat pe întinderea acelui pământ, numit Pojorta din acest judeţ. Graţie acestei alegeri şi a muncii sistematice depuse, azi ◦ricine întă în judeţul Begăreşî este salutat cu „Ura Vaidi* şi „Ura Moldovan*. In vara aceasta, ca şi în vara trecută, echipele de propagandă ele „Frontului Românesc* au cutreerat toate satele din judeţ explicând sătenilor programul „Frontului Românesc* şi lucrând pentru perfectarea organizaţilor comunale. Azi „Fron* tul Românesc* are în toate comunele din judeţ organizaţii solide, conduse da către un preşedinte ejuter de un secretar şi un Comitet Naţional de 20 membri!. In aproape toate comunele tineretul a fost orgenizat în "Gărzi Naţionale ale Frontului Românesc", conduse de un comandant ajutat de un comitet de 10 membri. In cele câtava comune, în cehi încă nu sunt Gărzi Naţionale, organizarea tineretului este în curs. In ziua de Duminecă 1 Nov, o echpă a „Frontului Românesc*, compusă din doii avocaţi Mircea Derlosea şeful sectorului Cincui, Iosif I. Barbu şeful sectorului Recea şi comandant al Gărzilor Naţionale , din judeţ şi Dumitru Răceanu , şeful sectorului Făgăraş, în treacăt a vizitat comuna Şoarş, dând instrucţiuni şefului de organizaţie despre felul cum trebue să activeze în comună şi comuna Bărcuţ, unde s’a ţinut o foarte reuşită întrunire poltică. In faţa intelectualilor şi a întregii comune au luat cuvântul dnu. Dumitru Răceanu,care erală motivele cari l-au îndemnat pe d-l Alex Vaida* Voevod să părăseascâ partidul naţ-ţărănesc şi să interneteze „Frontul Românesc". „Frontul Românesc" spune d-sa, nu este partid politic, este font de lupta naţională şi creştină peste capul tuturor partidelor politice în care au foc toţi bunii români, dar numai românii, ce nu doresc să lupte pentru a realiza un moment mai devreme România Românilor. D-l Iosif I. Barbu, după ce face un larg expozeu asupra politicei externe, arată primejdia enormă ce ne ameninţă pe noi românii din partea comunismului condus şi pus la slujba intereselor internaţionale jidoveşti. Ostaşii „Frontului Românesc" sunt ostaşii Regelui şi ai Ţârii, atât in opoziţie cât şi la putere. Monarhismul „Fror turul Românesc* nu este de circumstanţă ci este pornit din deplina convingere că numai sub conducerea înţeleaptă a M. S. Regelui Carol II se va face dreptate neamului românesc şi România va dobândi locul pe care îl merită între celelalte state. D . Mircea Derlosea, după ce face un aspru rechizitoriu tuturor partidelor politice din vina cărora ţara a ajuns la dezastrul în care se găseşte azi, explică în mod nnr.ânuat'.t puact —ncipaie din programul „Frontului Românesc*. „Frontul Românesc* este neamul românesc; cine luptă contra „Frontului Românesc" luptă contra neamului românesc. Face un călduros apel la toţi cei prezenţi să-şi pună puterile lor ca oşti şi disciplinaţi ai „Frontului Românesc" pentru izbânda cauzei naţionale. întrunirea se termna intr’o atmosferă sărbătorească şi ovaţiuni nesfârşite pentru M. 3. Regele, Vaida-Voevod și conducătorii din județ ai „Frontului Românesc*. Cor. , lipim iMin k neul Reflexii asupra unei chestiuni generale preoţeşti. Sub titlul de mai sus s’au publicat intr’un ziar propunerile unui preot în cauza actualului fond de pensii. Eu încă am fost obligat de conferinţa preoţească să studiez această cauză şi că fac propuneri concrete, deci că mi se admită să discut în contradictoriu, deoarece numai dintr-o discuţie pro şi contra, poate ieşi la iveală întregul adevăr. E un proverb mondial: „Audiatur et altera para", aşa ca azi, când se ia o decizie, care poate fi favorabilă, dar poate fi şi fatală clerului, trebuesc ascultate toate părerile — şi numai după o discuţie amplă, să se ia o decizie definitivă. Subsemnatul încă am fost obligat a studia circulara Nr. 588 din 2 Sept. a. c. a prof. Deva în cauza pensioner.), care azi e mai ardentă cauză pentru preoţime. Ştim cu toţii propunerile preoţilooi dela Deva, nici nu mai insist asupra lar. Prin schimbarea art. 19 şi 21 din Legea Cult, preoţii au fost decretaţi funcţionari de Stat, iar prin ştergerea nedreptelor curbe, am şi primit salarul legal, nu întregirea facultativă dată nouă plocon de fostul ministru Lapedetu, despre care s’a dovedit oficial că era o pacoste nu numai pentru Min. Cultelor şi preoţime, ci chiar şi pentru guvernul de azi, dovadă ca dupa cele stabilite în sarcina sa, a şi fost debarcat din guvern, rămânând simplu ministru fără rezort, fără nici o atmbuţiune oficială. Pe noi ne trăgăna cu promisiuni puerile de pe o zi pe alta. După ce cu mari jertfe şi prin stăruinţele preoţilor din Vechiul Regat am ajuns să fim consideraţi ca funcţionari de sili, automat ar fi urmat ca şi cu pensia să trecem la Casa generală de pensiuni a funcţionarilor publici. însuşi înalt P. S. Sa de dr. N. Bălan, corectul nostru Arhiepiscop şî Mitropolit — care s’a dovedit că în cauzele mari totdeauna a luat apărarea clerului — şi-a dat cuvântul oficial in şedinţa dela 18 Oct. 1955 a Congresului Naţ. Bis. că a făcut demersuri pentru trecerea noastră la fondul de pensii al funcţionarilor publici, recunoscând că starea de până acum a lori res, — şi după ce în şedinţa dia 8 Ma în a. c. a Asoc. Cierului.