Gazeta Transilvaniei, 1936 (Anul 99, nr. 1-101)

1936-11-08 / nr. 88

Anul aî XClX-lea Nr. 88 NUMĂRUL 2 Lei mvrie 1936 electoral al 18DACTIA sl ADMINISTRAȚIA j 9V&&9A LUNGA Nr. 5. ' T«'.flion 226 &fe®*3Ma®nt r&uai 200 iei, 'F«sins itreinState 500 lei. jPmtru autorități 500 lei. JtB8«taurî, reclame, după tarif. im FONDATA U 18B8 DS GflIORGHE BARIJ1D. Apare de trei ori pe săptămână „Frontului Românesc* v „Germania să se alăture, d­emulul securităţii catodive,­ pe care în mod sincer Anglia il oferă Germaniei, şi dacă So­­oietele comit o agresiune, întreaga Europă va da Germaniei sprijinul necesar“. Din declaraţia lordului Churchill în şedinţa de ori a Camerei Comunelor. Cele „patru milioane de maghiari" In discursul rostit la Milano. Ducele Mussolini a afirmat că 4 milioane de maghiari au scri­t criticaţi prin tratatul de la Tria­non, fiind lăsaţi sub dom­ineţia stei lor vee­na „profitoare". Da­ntida a scos dl Mussolini cifra de 4 milioane de maghieni — se întreabă „traiversul*. Cifra aceasta o găsim num­a îa publice ţiile maghiare disfi­­tlate propegandei în străb­ătete. Corespunde ea realităţii ? Dacă consultăm rezultatele re­­censănintelor făcute în Ce­ho­­dovada, în Românii?, în Iugo­slavia şi în Austria, iată care este repartiţia populaţiei după naţioi­­tităţile m­o­ntare şi ma­ghiare, în teritoriile ce au apar­ţinut Ungariei . In Slovacia: 2 315.909 Slo­vaci, contra 571 988 maghiari. In Rutenia (Rusia subcarpa­tică): 446.000 ruteni, contra 109.472 maghiari . In Transilvania : 3 211452 ro­mâni contra 801328 maghiari si 552 345 secui. in Croatia-Slovenia : 3 638 134 cro­ti sloveni, contra 483.866 maghiari.*: In Burgenland­­ 261609 ger­meni, contra 24 807 maghiari. In total num­ă­ul maghiarilor din aceste teritorii este de 1.991.461 , iar dacă adăogăm și pe Secuii din Transilvania, cari nu sunt maghiari, ci o populaţie de altă origină etnica maghiari­zati, numărul total al maghiari­lor şi al maghiarizaţilor este de 2543194 Până la cifra de 4 milioane — acceptată de şeful guvernu­lui italian — mai lipsesc 1,456 194 de unităţi ! Activitatea „Frontului Românesc" la Făgăraş Organizaţia de Făgăraş a „Frontului Române­sc“ este una din cele mai active şi solide organizaţii din ţaţă, graţie price­perii, energiei şi muncii neobo­site depusă de către tânărul ei conducător dr. Hariton Moldo­van şi a concursului dat de că­­tre harnicii săi colaboratori. În luna Martie din anul trecut organizaţia „Frontului Româ­nesc la Făgăraş număra un singur om, Hariton Moldovan, iar azi este singura realitate politică din jude­ţul Făgăraş. Toate celelalte organizaţii poli­tice din judeţul Făgăraş au a­­juns la faliment şi suit în curs de lichidare cu toată activitatea febrilă ce o desfăşoară în ulti­mul timp. Vechea Ţară a Oltului este azi, sub conducerea dlui dr. Ha­riton Moldovan, o cetate de ne­învins a românismului şi a na­ţionalismului Integral aşa cum era înainte de război, sub con­ducerea dlui Veida-Voevod. Con­ducătorul „Frontului Românesc*, d­l dr. Alix. Vaida-Voevod a a­vut o fericită inspiraţie când a desemnat ca urmaş al său la Făgăraş pe dr. Hariton Moldo­van, fecior de ţăran, fiu al co­ .»5S Gestul de la Milano Din prilejul împlinirii a patru­sprezece ani de dominaţiune fascistă, d-l Mussolini a ţinut să serbătorească momentul cu o surpriză neaşteptată. Declara­ţiile d-sele, făcute cu acest pri­lej în discursul rostit la Mileno, asupra situaţiei Italiei în raport cu celelalte state, au stârnit o vie enervare în toate cercurile politice europene. Felul însă, cum Ducele vede rezolvarea problemei bazinului dunărean, a căzut ca o bombă, a cărei detunătură s-a făcut mai simţită tocmai în ţara, care nu avea nici un motiv să creadă că poate să fie atât de mare dis­tanţa între „dreptatea" preconi­zată de d­l Mussolini şi între justa noţiune a dreptăţii. Vorbim în numele mâhnirii, pe care Ducele a aruncat-o, din leagănul latinităţii, în ţara clădită din vitejia şi sângeie legiunilor romane, aduse de îm­păratul Traian. Confundând motivele unei si­­tuaţiuni cu situaţia provocată de de, d-l Mussolini a declarat că e nevoe să se facă „dreptate Ungariei", pentru a întrona „pa­cea în bazinul dunărean". Din premise greşite nu pot rezulta decât concluziuni la fel. Pacea în bazinul dunărean a fost şi este şi astăzi tulburată tocmai de acele lucrături revi­zioniste, pe care d-l Mussolini la confundă cu „dreptatea Un­gariei". A ajuta, sau a încuraja numai, svârcolirile acestei ţări setoase de răzbunare, însem­nează a rămâne surd în faţa glasului de revoltă al milioane­lor de victime, cari cu sângele lor au scris istoria celui mai cumplit război al lumii şi con­tractul păcii şi dreptăţii neamu­rilor. Cu toată largheța sufletului, care caracterizează pe oamenii mari, putem fi crezut ca mintea limpede a Ducelui să cedeze linguşirilor şi să se facă inter­pret al „durerii" celor­ ce vor dărâmarea temeliei păcii de azi. Pace în bazinul Dunărei? Da î O vrem. Şi aplaudăm nobila in­tenţie a Ducelui. Pentru că ea cuprinde cea mai sinceră do­rinţă a ţarilor din acest bazin,­­cari au făcut dovada voinţei lor de a trăi în pace. Se înşală însă cei­ ce cred că spre asigu­rarea acestei păci se poate a­­junge pe calea marcată de lă­comia şi grandomania revizio­nismului unguresc. „Nu, nu, niciodată !" — vor striga, repezindu-se pentru apă­rarea hotarelor lor, cei­ ce au ştiut să verse atâta sânge vite­jesc pentru aşezarea acestora. îndărătnicia este o speciali­tate prea cunoscută a firei un­gureşti. Şi aveau strămoşii d-lui Mussolini o vorbă cuminte : „....doboară pe cei îndărătnic". Iată cheia de rezolvare a pro­blemei păcii în bazinul dunărean ! Este mai mult decât surprin­zătoare tăcerea de ghiară, cu care Ducele priveşte în numele Italiei spre sora-i latină de la gurile Dunării, în timp ce se arată atât de generos şi pătruns de durerile ungureşti. Nu putem şi nici nu vroim să fim stăpâni peste sentimentele cuiva. Avem însă dreptul să ne spunem durerea. Ne doare ges­tul din Milano. Pentru că facem parte integrantă din istoria Ro­mei. Şi n’a murit în noi sufletul cu care legiunile împăratului Traian au adus faima şi mândria Romei pe aceste meleaguri. Izolaţi şi aruncaţi aici, în poarta tuturor năvălirilor bar­bare, am răzbit greutăţile celui mai vitreg trecut. Credinţa şi vitejia strămoşească ne-au tăiat însă drum spre împlinirea ace­lui sfânt ideal, de fiorul căruia a fost cutremurată şi Italia la unirea şi întregirea ei. De ce acum şuierul rece de la Milano? Aşteptam, ca din­­tr-o cetate, al cărei nu prea în­depărtat trecut a cunoscut greul unei dominaţii streine, să auzim bucuria de frate, pe care şi noi am simţit-o atunci când coroana de rege al Italiei a fost aşezată pe capul decedatului Victor Emanuel. De­sigur, o pretenţie cu mult mai modestă şi mai îndreptăţită decât dorinţa Ungariei de a pă­trunde cu poftele ei în inima altor ţări. Nu ne tămâiem, ci recunoaş­tem un adevăr istoric când a­­firmăm că facem parte inte­grantă din istoria Romei. Săpă­turile cari se fac la Hunedoara aruncă şi împrăştie minciuna, în care istoria stăpânirei ungu­reşti a vrut să ne îngroape tre­cutul. Ulpia Traiană vorbeşte peste veacuri trecute şi viitoare. Suntem urmaşi ei Romei! Dacă Ungurii mai cred că a­­ceste sfinte relicvii ale unui trecut de glorie mai pot fi în­gropate sub ţărână ungurească, se înşală, întocmai aşa cum s’ar înşela şi d-l Mussolini dacă şi-ar răzima credinţa pe sinceritatea ungurească. „Ori­cum­ ar fi drumurile in­tereselor politicei noastre de azi, un lucru să nu se uite nici­odată, — a spus unul din fruntaşii de azi ai vieţii po­litice din Italia, adresânduse unor fraţi din Dacia lui Traien, — că s­tângele apă nu se face !* Cât de sincer şi de frăţeşte sună acest ecou al pământului italian în faţa declaraţiilor de la Milano ! Şi suntem siguri că el nu este izolat pe întinderea acelui pământ, numit Pojorta din acest judeţ. Graţie acestei alegeri şi a muncii sistematice depuse, azi ◦ricine înt­ă în judeţul Begă­­reşî este salutat cu „Ura Vaidi* şi „Ura Moldovan*. In vara acea­sta, ca şi în vara trecută, echipele de propagandă ele „Frontului Românesc* au cutreerat toate satele din judeţ explicând sătenilor programul „Frontului Românesc* şi lu­crând pentru perfectarea orga­nizaţilor comunale. Azi „Fron* tul Românesc* are în toa­te co­munele din judeţ organiza­ţii so­lide, conduse da către un pre­şedinte ejuter de un secretar şi un Com­itet Naţional de 20 mem­bri!. In aproape toate comunele tineretul a fost orgenizat în "Gărzi Naţionale ale Frontului Românesc", conduse de un co­mandant ajutat de un comitet de 10 membri. In cele câtava comune, în cehi încă nu sunt Gărzi Naţionale, organizarea ti­neretului este în curs. In ziua de Duminecă 1 Nov, o ech­pă a „Frontului Româ­nesc*, compusă din d­oii avo­caţi Mircea Derlosea şeful sec­torului Cincui, Iosif I. Barbu şeful sectorului Recea şi co­mandant al Gărzilor Naţionale , din judeţ şi Dumitru Răceanu , şeful sectorului Făgăraş, în trea­căt a vizitat comuna Şoarş, dând­­ instrucţiuni şefului de organiza­ţie despre felul cum trebue să activeze în comună şi comuna Bărcuţ, unde s’a ţinut o foarte reuşită întrunire pol­tică. In faţa intelectualilor şi a întregii co­mune au luat cuvântul d­nu­. Du­mitru Răceanu,care erală motivele cari l-au îndemnat pe d-l Alex Vaida* Voevod să părăseascâ par­tidul naţ-ţărănesc şi să interne­teze „Frontul Românesc". „Fron­tul Românesc" spune d-sa, nu este partid politic, este f­ont de lupta naţională şi creştină peste capul tuturor partidelor politice în care au foc toţi bunii ro­mâni, dar numai românii, ce nu doresc să lupte pentru a realiza un moment mai de­vreme Ro­mânia Românilor. D-l Iosif I. Barbu, după ce face un larg expozeu asupra politicei externe, arată primej­dia enormă ce ne ameninţă pe noi românii din partea comu­nismului condus şi pus la slujba intereselor internaţionale jido­veşti. Ostaşii „Frontului Româ­nesc" sunt ostaşii Regelui şi ai Ţârii, atât in opoziţie cât şi la putere. Monarhismul „Fror turul Românesc* nu este de circum­stanţă ci este pornit din de­plina convingere că numai sub conducerea înţeleaptă a M. S. Regelui Carol II se va face dreptate neamului românesc şi România va dobândi locul pe care îl merită între celelalte state. D . Mircea Derlosea, după ce face un aspru rechizitoriu tutu­ror partidelor politice din vina cărora ţara a ajuns la dezastrul în care se găseşte azi, explică în mod nnr.ânuat'.t puact —n­cipaie din programul „Frontului Românesc*. „Frontul Românesc* este neamul românesc; cine luptă contra „Frontului Româ­nesc" luptă contra neamului ro­mânesc. Face un călduros apel la toţi cei prezenţi să-şi pună puterile lor ca oşti şi discipli­naţi ai „Frontului Românesc" pentru izbânda cauzei naţionale. întrunirea se term­na intr’o at­mosferă sărbătorească şi ova­­ţiuni nesfârşite pentru M. 3. Re­gele, Vaida-Voevod și conducă­torii din județ ai „Frontului Ro­mânesc*. Cor. , lipim iMin­ k neul Reflexii asupra unei chestiuni generale preoţeşti. Sub titlul de mai sus s’au pu­blicat intr’un ziar propunerile unui preot în cauza actualului fond de pensii. Eu încă am fost obligat de conferinţa preoţească să studiez această cauză şi că fac propuneri concrete, deci că mi­ se admită să discut în con­tradictoriu, deoarece numai din­­tr-o discuţie pro şi contra, poate ieşi la iveală întregul adevăr. E un proverb mondial: „Audiatur et altera para", aşa ca azi, când se ia o decizie, care poate fi favorabilă, dar poate fi şi fatală clerului, trebuesc ascultate toate părerile — şi numai după o dis­cuţie amplă, să se ia o decizie definitivă. Subsemnatul încă am fost o­­bligat a studia circulara Nr. 588 din 2 Sept. a. c. a prof. Deva în cauza pensioner.), care azi e mai ardentă cauză pentru preo­ţime. Ştim cu toţii propunerile preoţilooi dela Deva, nici nu mai insist asupra lar. Prin schimbarea art. 19 şi 21 din Legea Cult,­­ preoţii au fost decretaţi funcţionari de Stat, iar prin ştergerea nedreptelor curbe, am şi primit salarul legal, nu întregirea facultativă dată nouă plocon de fostul ministru Lape­­detu, despre care s’a dovedit oficial că era o pacoste nu nu­mai pentru Min. Cultelor şi preo­ţime, ci chiar şi pentru guver­nul de azi, dovadă ca dupa cele stabilite în sarcina sa, a şi fost debarcat din guvern, rămânând simplu ministru fără rezort, fără nici o atm­buţiune oficială. Pe noi ne trăgăna cu promisiuni puerile de pe o zi pe alta. După ce cu mari jertfe şi prin stăruinţele preoţilor din Vechiul Regat am ajuns să fim consi­deraţi ca funcţionari de sili, au­tomat ar fi urmat ca şi cu pen­sia să trecem la Casa generală de pensiuni a funcţionarilor pu­blici. însuşi înalt P. S. Sa d­e dr. N. Bălan, corectul nostru Arhie­piscop şî Mitropolit — care s’a dovedit că în cauzele mari tot­deauna a luat apărarea clerului — şi-a dat cuvântul oficial in şedinţa dela 18 Oct. 1955 a Congresului Naţ. Bis. că a făcut demersuri pentru trecere­a noas­tră la fondul de pensii al func­­ţionarilor publici, recunoscând că starea de până acum a lori res, — şi după ce în şedinţa dia 8 Ma în a. c. a Asoc. Cierului.

Next