Glasul Bucovinei, februarie 1920 (Anul 3, nr. 341-364)
1920-02-21 / nr. 357
_______________________________ Ny ris’pîțâ banii Pe urma războiului s’au schimbat aproape toate la lume, o samă înspre bine, dar și foane molte înspre râ . Ormean se înțelege că n’au voe să se lase târât orbiș înainte de vremuri, ci trebue să intere singuri să-și întocmească traiul in așa chip, ca să simțească plăcere și să aibă și un folos. Omul e drept, cu-i tot veșnic remoțimit cu ceia ce are și râvnește tot spre mai bine, care mulțmire deplină n’are să fie niciodată pe pământul acesta. Omul nostru cârteșe de multe ori cu nedrept împotriva sorții. Astăzi nu-i găsi pe cineva, ca e să nu se vaete, câ-i strașnică scumpere și că n’ai să te apropii de ceva, când vii la târg. Lucrul acesta i adevarat, căci îl vede fiecare. Nu trebue să se uite însă că omul și câștigă astăzi inzent, ba poate ,har și mai mult decât cum a câștigat înainte de războiu. Oamenii rari mai înainte aveau ln pungă doar vr’o câteva cooane, astăzi se joacă cu miile. Bine. Ne bucură treaba casa și am dori ca fiecare gospodar să scape cât mai repede de toate nevoile și să aibă din belșug de toate. Un lucru numa te pare pe gânduri, că mulți țărani nu știu chivrnlsi banii. Găsesc toți, cari cred, că banii se vor câștga tot așa de ușor și tot atât de mult cât or tât. Cum au venit vremurile acestea așa au să se treacă. Numai cine va strânge acum, va avea și pe mai târziu. E adevarat că mulți își fac bine socoteala și întrebuințează banii cu pricepre și cu folos, iși pățesc mai întâiu toate datoriile, apoi își cojură o bucățică de joc, își tocmesc gospodăria, să îi scriu părtaș la bancă și ia vr’o obștie, cumpără și câteva cărți, ține vr'o gazetă, ca să se lumineze și să știe cum merg treburile la lume și câte altele nu mai face omul priceput și cu tragere de inimă. Aceștia sânt țărani clasici, harnici și priceput. Ei știu, că da ă morpi a surâvi folosul manda joi nu te mai poți prude la nimic Unde nu e lucru bun și curat a omului, acoo nu e nici ajutorul Domnului. Sânt și mulți, cari nu s deprinși cu banii și cred, că nu-i pot mai bine întrebuința, decât cheltuindu-i pe nimiciri Pe aceștia ii întâlnești prin crâșme, pe drumuri, umblând după un fir și g *ăind prznice, botezuri, și câte și mai câte, cari numa de nici un fo os nu sânt. M.l umbă apoi după harțag și să da In judecată, perzând așa degeaba bani și vreme. Unul dintre aceștia nu d ar da, ferească Dumnezeu, bani pentru o gazetă sau care In gospoai a lui nu e nici rânduiala, nu-i găsi o vită în grijă cum se cade și nici gloata nu e crescut așa ca să aibă frica de Dumnezeu și să cinstiasca pe oameni. Acestea toate sânt păcate și cine are occhi deschiși le vede. Datoria rorstă e ca să povățuim pe cel ce nu le văd și sâ le stârpim. De aceia, ori de câte ori vom putea, vom îndemna pe toți la muncă neobosită și la cruțarea boemlilor. Cine va agonisi acuma mult și va divernisi cât ne poate de bine, va avea mare folos când se va refteni traiul. -------------------••------------------ Petre Carsteanul OATRA ABONAȚII NOȘTRI Abonații noșiH râm-șt in roetonța cu abonamentul sunt Pugați a*-lachit* ■Itf al nu li «a «a trimite ziarul. SSAS <1 BîICOVLNH Ce-i cu împroprietărirea? Toată lumea dela sate se întreabă, rând șl în ce fel ce va da pământ țăranilor. In tipografia gazetei noastre a apărut o carte numită «Regulamentul la legea pentru reforma agrară» In această crte, scrisă p înțelesul tuturor, se arată în de lei se va face Împărțirea pământului, cine are drept la pământ, cât se va plîti pentru pământul primit regularea imașilor și multe alte lucruri, pe cari trebue să le cunoască sătenii noștri. Tot în această carte se tălmăcesc și drepturile și datoriile comisuunilor agrare, îndemnam pe toți sătenii să-și cumpere cât mai degrbă această carte, in care sânt cuprinse multe lucruri de folos obștesc. Mai ales comisiunile agrare au nevoe de drusa. Cei ce doresc să aibă cartea «Regulamentul la legea pentru reforma agrară», o pot comanda pentru prețul de 4 iei sau 8 cor de la tipografia «Glasul Bucovinei» Cernăuți, strada Domnească 33. ■ n-i ii ——igMg» ■ — — - Stelele ne fac semne Că stelele citesc din ochi mai ales în nopțile geroase, asta o știm cu totai. Dar ca să te vie un semn dela stele, tare să aibă mortos pentru noi, nu s’a intâmplat până acum. In timpul din urnă gazetele au vestit un lucru mare care, dacă s’ar adeveri, ar fi cea mai nouă și mai mare minune a lumi. Se zice că învățatul italian Marconi, cel care a scodt telegrafia fărâ sârmă, a băgat de seamă de o bucată de vreme, că la stațiunile lui de telegrafie sosesc valui străine de electricitate, cari încrestează niște semne ciudate, cari par a fi cuvinte dintr'o limba necunoscută. Marconi văzând semnele acestea a chibzuit, că ele nu sânt trimise de pe pământ ci vin de undeva din vâzd h, poate chiar du stele. Acum, afară de Lună, cea mai apropiată stea de roi este planeta Mare, despre card spun astronomi (cei ce citesc in stele) să ar fi locuită de fiire înțelegătoare, poate ciar de outmnl asemenea toră pământenilor, învățatul inginer M scodie pe cale să creadă că semnele pe cari le prind mașinile lui, ar fi telegrame trimise de locuitorii de pe planeta Marte. Lurul aceea porne să fie adevărat, căci valurile de electricitate sânt foarte iuți de picior și pot străbate depărtări neânchipuite. Soarele le trimite razele sale din necuprinsul văzdutiarii și sosesc la noi destul de degrabă, de ce n’ar putea clar locuitori de pe Marte, să ne trimtă scânteile lor electrice de la o depărtare mai mică? Și apoi ei sânt și mai bătrâni, cu mai multă învățătura și cu mai multă știuță. Vii’orul va arăta dară seaua Mane voește să stele de vorbă cu noi, ori vrea numai cât să ne iese în batjocură. -——-------------------------------— Nr. 351 M.nemna §’ emani stimulul In luna Ianuarie din anul acesta, un Evreu care n’a îndrâzit să iscălească, a scris într’o foaie nemțească din Viena ca sa cetească toată lumea strainǎ, că în Brovina le merge foane rău Evreilor, ba că-ni bat, ba că i prigonesc Românii, ba câ i nu-i lasă sa mai facă comerț, ba cât sot din slujbele straiul, Când am cetit, m’am mirat și mă gândeam în mare minune și asta ! Sai te, Rămâne, de mai bine de un an sub cădure românească șî te bucuriști în bucuria ta, cum nu ești un om rău la suflet, li laști pe s râlni să se bucre. Și iim c'-ți fac străini? Te ponegresc! Apoi asta-i dreptate? Mă gândeam eu așa în mine, cum se face d: uneori vin harții de la administrare In nemț și , doar coi sântem Români in țara românească. Și mi-aduc aminte că un prieten mă mol a mia spunându-mi, de sânt și Evrei în slujbele mari și încă n’au învățat românește. Atunci cum vine cu plângerea dela Viena, că l-am scos din slujbe ? Ducându-mă acasă pe stradă am numărat Păvăliiie din Cernăuți și-mi ziceam: dacă ar fi să boteze un pnet de al nostru din casă în casă, n’ar avea ce boteza. In piața Unirii o hărmănie mare, erau trei, care vindeau legumi, pane, franzele, merg mai încolo și dau în strada poștei. Ce să vezi acolo? Evreii lângă Evreu și vindeau și cumpărau pe ascuns ruble, coroane și lei. Aici se scade prețul banului stil se crește scumpetea. Atunci cum rămâne cu vina ce se pune în cârca Românilor ca nu i-am lăsa pe Evrei să facă cumpărături și vânzări? Și m’am gândii, mare lucru și adevărul ăsta, trebuie căi greu de tot de rol pot purta Evrei cu sine, și ușoară cam frig c minciuna, de acela s’a aciuat așa pe la Evreii de o duc până la Paris, unde ne ponegresc cu toate că trâiesc din sudoarea țăranului nostru. Dar în cealaltă zi, ce să vezi: Iau și cetesc o gazetă românească de la București. Gazeta asta ne spune ca la Viena, la domnii cei mari cari stau acolo in munie Franței, a celei mai nobile țări din lume, au venit o samă de Evrei, din Budapesta și au a dus o rugare scrisă și ispiită de un milion de Evrei ca să o trimită domnii aceia la Paris, unde se face pacea, să ceară ca iaâși să vie armata românească în Bapesta, ca ei, Evreii din Ungaria, nu pot trăi sub Unguri decât dacă-i păzesc soldații români Aha, mă gândeam eu, va să zică, dacă îfî merge bine la Români1, îi batjocurești, când iți merge însă rău intre alte neamuri și încep a-țî tremura perciunii, i-ți aduci aminte de bietul Român care te-a pâzi. Din cele istorisite de mine ce putem învăța? Invițim că Românul e om bun, blând, cinstit și apără și pe Evreu la vreme de năcaz. Dar să mai păstrăm o invâțitură, strănul tot străin rămâne!: Ți I prieten pân» ilijiți, după ce a trecut năcazul te batjocura e. De aceea să luăm aminte ce prieteni ce alegem ! R. Dănile*. ---------------—••------------------Deia socetatea pentru a le numi Adunarea generală a asociației apicultorilor,pentru județul Cernauți și Împrejur me se va ținea Duminică 22 Paar 1920 orele 2 d. a. în sala primărie Cernăuți. Ospeți sunt bine veniți. FOITA Cât de mare e o milă este? Să ne închipuim un părete de scânduri de-o milă de lung și de-o mila de ’mat. Ar avea o lungime după măsura ce o conoștem noi, tocmai de 7 kilometri și jumătate și o innulțime tot așa de mare. Și dacă vreți sâ știi bine ca-n cât ar fi de mare, Inch puți-vi l așezat undeva prin locurile emosie de d-voastră, pe unde știți cât de mult fac 7 ehilometri și jumâtate. Cred că ne-am înțeles. Un părete de scânduri de 7 diclometii și jumătate de lung și tot așa de Înalt. Ar ajunge până la nourii cei mici și albi de vară, care abia se văd pe cer, nu-i așa? O față apare teiul să fie spre amiază, iar a ta spre miezul nopții. Acuma dacă ar fi o ușă jos cam pe la mjlocul lui și-ar putea s ăimbet printr- aasa, ai vedea lucruri, de cari te-ai îngrozi. In partea dinspre amază ai vedea o vară aproape fără sfârșit, pomi cu fructe de tot felul, al vedea pasări zburând și respunda- se prin aer, iarbă verde și flori drăgălașe, fluturi, zburând ușurel, mai pe scurt tot farmecul verii. Deschide ușa și treci de ce ia parte spre miezul nopții Al vedea o umbră care te -i grozește ,de-atâta pustiu Pomi fără frunze și fără mugur. Ia loc de verdeață an câmp latini de omăt rămas poate de câteva ierni Soarele nu mai duse pe acolo ca să-l topească decât doară câte-un ceas dimineța când e râroare și na’e patere Poate că ai vedea numai o ghiată ca ’n timpul iernii. Dar mă tem că n’ai putea deschide ușa de viscolitori ca să vezi iarna la un lat de mâna depărtare de vară, adecă dincolo de părere. Și dac’ ai deschide-o n’ar sta mai mult de câteva miute, căci n’ar fi glumă! Ți-ar trebui"rojoc și cușmă. Acolo nu străbate umina soarelui, omătul nu se topește, findă nici pământul n’a avut prilej să se incâlzrascâ. Dar să lăsâm acestea, pâretele cel ce trece poate de nouri ne trebue pentru alte celea. Avem un părete așa cum v’am spus, dar rouă ne trebue patu păreți la fel de lungi și la fel de înalți, ca sâ ferm dou’ânșii o ladă mare drept în patru cornuri, fără capac de-asupra. Dar, hai să ne gândim că avem și-un capac tot așa de mare și-l punem de-asupra, la locul lui Nu-i așa c’avem o ladă de-o milă de lungă, de-o mila de la'ă și de-o milă de ’mnaltă. Capacul e la fel cu păreți, ulii mai mare , ci mai’ mic, și-i drept în patu cornuri și ei. Lada aeea se numește miă cubică, iar un părete singur milă patrată (drept In patru cornur). Ne suim sus și dăm epaluri jos deocamdată să vedem ce se vede in ladă In partea dinspre miezul , copți din lăuntrul lor<i se vede hăt mult, dar fondul nu-1 mai pot zări. Un pop sau alt copac nu-1 vezi miei ca o masă măcar, du-1 vezi de foc. Eărți prea sus. Ești mai sus decât de patru ori ca’n vârful muntelui Giumalău. Ș de acolo pământul ți se pare albastru ca și ceriul D»r destui câ ’n fund nu se vede, că i întuneric. E umbră. Pâretele de la amiază ne’ncurca și nu lasă lumina soarelui lununtru. Dar de mare-i mare de te »pârii de ladă ceea, și cum ești sus te ’mbată de cap. Noi vrem să vedem cât încape In lada acria. Luăm orașul Viena ca pe-o jucărică și-i dăm drumul intr’ânsa. Când ajunge jos tot orașul cel mare și frumos e o grămăjioarâ de cărămidă și poate după jumătate de das abia atuage colbul de var până sus la noi- Dar mai ăa? crede că nici nu se urcă așa de sus. Un vitet Iaâdaști tot am auzit Nu-i așa ? Apoi alergăm repede la Bapesta și i dăm drumul și ei în suanța noastră. Tot nu te cunoaște almira Cât am dus pânâ acum d, s’a fi râdicat la vre-un metru doi de la pământ Dar nu stăm câ i mult de lucru până ce ne impPm iadă. Dei alergăm repede și luăm toate satee din țară, penând, și te aruncăm acolo... N’atrgim, școală.. . term, biserică... palat... punem tot acoo. Ne ducem repdd în Rusia, în Germania, în Franța? în Italia, indi ța, Ungaria și ’n toate țările, ana după asta și râdicăm tot și punem în ladă. Nu lăsase nimica. Toate satele și toate orașele trebue să încapă. După ce-am cutreerat "cât ai bate ’n palme Europa ’ntreagă, ne uităm inăutru Par’.ă s’ar vedea ceva pe fund, dar tot nu bine. Nu stăm! Aducem repede, toate satele și toate orașele din Asia, din Africa din Ameria, din Austala, de pe insule și le trântim acolo, ca să se impie otată lada. Ei ! Acuma ne aluraneutru... Par’c’ar fi pe jumătate lada. I Acuma o apucăm cu mânile de două cornar și-o hurducăm bine, ca să se așeze frumușel ce-am pus intr'âosa. Dar fiindcă ne-am pus la gând «’o împietri, vem să Încercăm să punem și oamenii cât sântre pământ. Ș ca sa fie mai moale, aducem lutr’o clipit tot fânul de pe pământ și răsfirăm frumușel deaspra. Fiindcă nu s’a implot aducem și toate frunzele și se așezem și pe dânsele. Bm, a ura să punem oamenii ! Să facem soreala ! Pentru ficare om ne trebue o lățime de 60 de centimetri. Îl așezăm tot câte