Glasul Bucovinei, ianuarie 1921 (Anul 4, nr. 602-621)

1921-01-16 / nr. 611

Telegramă de felicitare Ziarul nostru a trimis c-iar Sextil Pușcariu ur­mătoarea telegramă de felicitare de anul sau: D lui Sextil Pușcariu prof. univ. Cluj. In pragul noului an trimitem prietenului nostru scump care a fost un bun îndrumător al Operei continuate de noi cu devotament si totdea­una un desinteresat sfăturitor cele mai bune urări de fericire care cuprind întreaga familie lanca Nistor, Iorga Toma, Anca Procopovici, N. Cotlarciuc, D. Marmeliac, Dr. A. Morariu, Dr. V. Grecu, V. Șesan, G­ratică, Leca Moraru­, R. Gândea, Max Hacman, Niculae Proici,­ Dr. Gheorghian, Const. Morariu, Dominti, Cristeaixa, Dim. Dan, V. Ungurean, Vihovici, Țopa, Burac. ---------------------sg--------------1------­ GLASDL BDCGYINEl m eu Increstori. Un nou dirigent averescan. Averescanii odată și odată aducându-și aminte de cuvintele Ilustrului Clța­­vencn că Europa Își are faliții săi, inspirați ca prin­­t­r’o lovitură de tun de certurile tuturor culturilor, și-au spus: Corn, Armonia Își are pe dirigentul sân și noi să nu-i avem pa al nostru ! Și ca prin minune, mare­le compozitor, mai mult sau mai puțin muzical, dar foarte lniștit și senin, Costache Caruso-Minor, trecu cu tot talentul său in tăbara averescanismului. A stat și atrigat, compus, dirijat, s’a certat, a în­jurat și toată această activitate intensă numai in ser­viciul muzicei naționale, care ar rămânea orfani, dacă cumva ilustrul dirigent a’ar ocupa de alte lucruri de­cit cele Înșirate. Insă vorba poetului german : „Des Lebens ungemischte Freude ward keinem Ir dischen zu teil“. Și să vedeți ce s’a întâmplat, in adunarea de Duminică a S. P. A., adică a Societății pentru protec­­țiunea Averescanilor, i s’a ivit deodată ca vigoare în rival. Un rival in a conduce corurile vociferante. Am fost și eu prin societatea ceia, căci fal-sm zis, când am văzut doi țărani ruteni intrând ; nici ei nu vor fi membri, haide, intră și tu. Cum merg­ea cam nepăsător, m­ă opresc la etajul I și deodată aud din lăuntru o voce de stentor . Pagat ultimo I He, he, gândesc eu, aici face cardinalul Spotit cultură in limba italiană, nu s’o ținea chiar aici adu­narea și o iau pe trepte în sus. Și rău am nimerit. Ma strecor­ea modest in sală ca un oaspe nepoftit ce eram și mă țin de cei doi țărani. Deodată văd că vine un Averescan și-i poftește frumușel : „Sidaite, pane !“ Mi așez și eu lângă ei și le fac un compliment : „I­n dobre Pane ! Că de, mi gândeam eu, dacă ești intr’o admire sverescană, trebuie să respectezi minoritățile*. Ședem noi ce ședem, mă mai nu­ eu in dreapta și'n stânga, tot curgea la lume, ba câte o burtă în­­cinsă cu brâu iila, ba câte un barbișon de chelner au­striac, ba câte un oberbere suri, ba câte un deputat cu blană, de gândeai că i-si așezat-o cu furca. Și mă gândeam eu așa in sinea mea . Mă­, ce frumos il mai șede lui Nistor blana de castor, și ce pocitania mai este și sfrimată ista ca blana aia nepotrivită. 11 hi tu, măi ifrimuță măi, mă gândeam ea mai departe, de­putat dar ce folos, să tot porți bUne scumpe și căciulă în veci! vecilor, na-ți ce șede niciodată, că de, la bla­nă și că­istă trebuie și cap ! Dar să nu lungesc vorba. Se începe deodată ședința și un om groa și gras și lat ca un quadrat numai ce-l văd că tot vântură prin aier ca un clopoței mic, cu de care se joacă copiii. Și se începe, nene, o discuție, niște voroave arzătoare ale grasiștilor de numai așa se roșiau urechile Averescani­lor din jurul meu. Și din când în când ii auzeam pe câte-un averescan mai prostaț și sincer , bre, da bine vorbește, fire-ar al dracului, ce păcat că nu-i de ai noștri ! Averescanii pe semne nu prea sunt tari la duh, că nu ți-ai fi găsit pe lumea asta să cuvânteze unul singur! Tot doi­ trei vorbiu deodată, când vorbia cu tâie și cu rânduială câte un glasist, și atunci strigau numai două ,trei cuvinte. Numai o moară de vânt am văzut-o invârtindu-te mai multă vreme pe lângă pre­ședinte. Când se făcea câte o propunere, numai ve­deai cum îi apuca furnizarea pe averescuni, de se în­vârteau ca besmeticii și odată veni chiar gâfâind in mare grabă de jos din Ciub­an averescan ca părul vâlvoia și ca o carte de tarok la mână la vot. Dar eu cam nedumerit îi intreb pe vecinii mei in limba minorităților prezente, așa cum puteam. Și o votație, pane­i­ra ei dădea el din umere și renci. Pe semne, ei nu prea știau ce-i de capul lor minoritar. Dar dela o vreme tot mai mult și astra cuvântau glasiștii și tot mai mult strigau Averescanii. Se făcuse un cor adevărat. Și deodată aud o voce stridentă în imediata mea­­ prop­ere : După mine băieți ! Asta era porunca dată de dirigentul suprem al corului ca să vocifereze Împotriva glasiștilor!. Mă uit eu la dirigentul acestui cor improvizat : un vlăjg’aa de om ca burtă, cu niște șalvari și niște bocănci de gănd îa! că i-a pierdut un soldat de al Regele Vladislav si. in lupta dela Varna. Și un palton jerpelit, o față roșie de năcar, niște ochelari îmburați, și avea o barbă încâlcită și părul vâlvoiu, de găndtai câ-l alte aia, și iu jarul gătarui purta un coșcogea de șal ca măcelari!. Mă uit eu bine la ei, parcă-l cunoșteam, parcă l-aș fi văzut prin Uși pe la ambasada americană, dar nu-mi aduceam sigur aminte. întreb eu pe vecinul meu din dreapta, că’n stânga ședeau minoritățile. A, zice, ni-1 cunoști: Asta-i profesore! nostru averescan de la universitate, nul vezi ce frumos e, și a foat făcut profesor prin „Schnellpresse*. Hebe, be, râdea el, unu-i Domi in Bu­covina.® E adevărat că era gras profesorul ăsta și ave­rescan întru toate. Acum­ iui adusei aminte : îl văzu­sem eu de câteva ori pe stradă, tot la fel îmbrăcat și cu bocăncii plin de noroi, ca o coșcogea căciulă țuguiată în cap și cu o bâtă groasă, dar eu credeam că­ î un ciomăgar electoral, rămas de pe la alegeri. Și, nene, iți strig«**” profesorul ăsta de zece ave­­rescani n’ar fi putut striga cât el. Și amarnic con­ducea corul cultural. Caruso Minor vocifera u n tenor pe lângă inspec­torul cinematograf dlor care era cuprins de m­isrpebi­­litate, împerturbabilitate stoică (ori­cum dracu, o fi zis un găsist, că eu nu pot ținea minte cuvântul, și am auzit că și omul ca cinematografele o pățește tot ca mine), Caruso minor, când văzu, pe altul dirigând se aruncă asupra lui cu vigoare, strigând la vreo câțiva averescan! „veniți și mă ajutați, că vreau să-l sfărâm !“ Noroc­oi părintele Bej­an, care astăzi nu era ostenit de joc, sări ca o căprioară intre ei și cuvântă „Pe pământ pace și ’ntre să putem scăpa de glasiștii“ averescani bună ’avoire. Când auziră diri­genții beligeranți de glasiști, profesorul ăla cu bocănci­ din evul mediul, duse mâna dreaptă la ochelari și rămase cu gara căscată iar Caruso încremeni cu brațele prin aier, că el nu numai dirijează cu brațele ci și vorbeș­te cu ele. Dar când era deja în stradă se îndreptă fioros către rivalul său care rămăsese în sala „Ar­moniei“ și o amenință cumplit, strigând cu „ Averes­­eani putere: „Am să te bag în tribunal pentru con­­curența nepermisă !“. Pe­semne voia să zică „crem­enai“, nu tribunal, dar Avereseanii ăștia nu știu românește. Am auzit ci abia acum vor lua ore de dans și de gramatică la colegul lor cultural Drafts, INFORMATIUNI CULTURALE Teatru românesc, și au anunțat sosirea la Cernăuți distinșii artiști Alice și Petre Sturza împreună cu un select ansamblu. Se vor da nu­mai două reprezentări: »Falimentul« și »Noul Idol« în zilele de 22 și 23 ian. a. c. Publicul românesc, iubitor de adevărată și înaltă artă dramatică va da, nu ne îndoim, întreg concursul material și moral acestor eminenți ar­ti­­ști. Biletele se găsesc de pe acum de vânzare la librăria „Ostașul Român.11 STUDENȚEȘfI Dela 800. acad. rom „Dacia*. Societatea acad. rom. „Dacia* aduce și pe calea aceasta mulțumitele ei cele mai călduroase d-lui geometru Vasile Rem dis Câmpulung, care a donat societății suma de 200 lei pentru scopurile ei culturale, întrunirile academice „Bucovina* și „Moldova*, aranjează în zică de 12 Faur a. c. o mare serată ca dans în sala festivă a Casei Germane, strada Dr. Ianca Fior­dor Nr­. 47. invitările se vor expedia în curând. ARANJARI Invitare. Societatea meseriașilor și comercian­ților români din Cernăuți și suburbii aranjează Miercuri în iç l. c. de ziua Iordanului o petre­cere cu dans în sala internatului de băeți str. Veteranilor, toată suflarea românească este prin aceasta respectuos invitată a participa și a divi tot concursul benevol la petrecerea aceasta, înce­putul la oarele e seara. Intrarea după bunăvoință. Venitul curat este destinat pentru internatul me­seriașilor români din Cernăuți. C. F. R. Plângere. D. Tipa­lean, agent sanitar, a plecat in ziua de 6 Ianuarie ca trenul No. 102 spre casă. Uti­e vagoanelor de ci­­n­­ fiind Încuiate, s’a urcat in clasa a II­, anunțând din vreme conductorului. In compartimentele clasei a doua erau libere mai multe locuri, cu toate acestea d. Tipa a fost dat afară, fiind silit să stea pe trepte. La podul Sirețelul a fost lovit la cap încât și acuma e bolnav. Cerem anchetarea și pedepsirea celor vinovați. Parlamentarismul român și legislația Conferință ținută de d. A. Burac Duminică în 28 Noembrie a. c. în sala casei polone. (urmare și sfârșit) Locotenența domnească, care i-a urmat până la alegerea Prințului Carol de Hohenzollern la conducerea statului, a putut sa treacă la realizarea punctului al treilea din dorințele divanului adi­oc, adecă aegerea unui principe străin, și sâ pregătească pentru sfat o nouă constituție, mai largă, poate chiar prea largă fără ori­ce amestec din afară. Până la alegerea noului Domn, locotenența con­voacă o constituantă, așa numită nadunarea electivă“ care prepară proed­ur eonii constituții românești, așa că, după plebiscitul din April 1865, nou alesul Domn venind la 10 Mai al aceluiaș an la București, depune jurământul inaintea acestei adunări elective, iar în 30 Iunie sancționează noua const­tuție, care a doua zi e promulgată. Dacă și această constituție nu este o operă ori­ginală, croita după toate trebuințele poporului nostru, ci este în mare parte copiată după modele din apus, totuși ea are di­spoz­itani, cari desotă, că autorii ei de pe acele vremuri concepuse unirea tuturor românilor, și concretizase aceasta a lor concepție în dispozițiunile art. 9 din Const., care și azi este în vigoare. Ei sună: „Românul din orice stat, fără privire la locul nașterii sale, dovedind lepădarea sa de protecțiunea străină, poate dobândi de îndată exercitarea drepturilor po­litice prin un vot al corpurilor legiuitoare." Acest ar­ticol dă preferință Românilor din alte state. Cu promulgarea constituției din 1866 statul­­ ro­­mân a ieșit din perioda transformărilor constituționste și de alte sna­nte viața politică Interni avea deci dru­mul radical. In cadrul constituției era un câmp larg pentru parlamentarismul român. Dela această dată viața publică in stat începe a se îndruma către reforma interne, pronunțându-se tot mai puternic două cerente, care iau forma a două par­tide politice cu rol preponderent la viața publică : par­tidul liberal și cu­ conservator. Aceste partide si alternezi la conducerea sta­tului și întreaga viață publici și parlamentară se re­duce la acest dud neîncetat. Ce unu­ face, cel­ ialt des­face, când iî vine rândul. Astfel că nici in periodi aceasta lungă dela 1866 pânà'n zilele noastre activitatea, legi­a istorică cu carac­ter real și serios n'a fost pred gloasă, căci cu excep­ția legei comerciale, loată du­pă codul comercial italian apoi legea minelor și imobilitatea magistraților, parla­­mentarizmul român nu se poate mândri cu alte suc­cese mai remarcabile până la începutul secolului XX. Modificările unor depoziții și din Constituție fă­cute la 1879 și 1883 spun simpla acte formale cari privesc im­pundența României, câștigată pe câmpul de luptă ia 1878 și regalitatea recunoscută a statului la concertul celorl Ulte puteri, sau Încorporarea Do­­brogei la statul român, asupra căreia s’a extins cons­tituția română prin un articol adițional. Cu începutul secolului XX problemele politice se îndesesc. Astfel li 190!, ca să se facă față chelteelelor tot mai crescânde ale statului, mai ales după un an de criză financiară, încheiat cu un deficit bugetar re­m­arcab ), guvernul Carp vine cu un proect de lege, prin care voește să introducă birul progresiv , dar nu reușește în fața unei cartiere conservatoare și se re­trage, ca și primul guvern a lui Cu­za Vodă, când a cerut acel ajutor bănesc de 5 mii. pentru Moldova și de 8 mii. pentru Muntenia, de care v­ama vorbit mai adinioară. La 1902 și 1903 Vasile Lascar ministru de in­terne din guvernul lui D. Sturza reglementează situ­ația suncționarilor administrativi și de poliție prin o lege asig­irându-se substituted și introduce în materie electorală secretul votului, iar tot stanei și o p­arodă mai târziu de la 1907 — 1910 Spiru Haret pune temelie nouă școlii primare, kr Orleans­ reglementează indus­tria și meseriile. Pe toate acesta le întrece ca însemnătate și ca urmări pentru stat și popor problema agrară, pusă la ordinea zilei în mod violent de țărănimea română în primăvara anului 1907, dar încă nici până azi nerezol­­vată deplin și în măsură mai redusă reforma electo­rală, care implicit »’a impus deodată cu cea dintâi la ordinea zilei. Aceasta din urmă a fost până «cam, de fapt realizată, fără să a ajuns să-și indepi­sească nu­mai formele unei legi. In vremea aceasta însă s’a întâmplat ceva extra­ordinar. A isbucnit războiul mondial care nu a adus, după atâtea sforțări și jertfe, întregirea neamului. Prin acest fapt, problemele interne s’au înmulțit și pentru rezolvarea lor se cere o activitate legislativă uriașă. Ele sunt: 1. Reforma electorală. 2. Reforma agrară. 3. Reforma administrativă, prin unificarea le­­gilor administrative bazate pe principle descentrali­zării și a unei competențe mai pronunțate a comunei și județului. 4. O reformă economică. 5. reforma finan­ciară. 6 Organizarea muncii. 7. Sănătatea publică,, 8 invalizii văduvelor și orfanii de războia, 9 Școala, 10 B strica etc Deodată toate nu se pot rezolvi, și o artă este de a da întâi soluțiuni chestiunilor cu precădere, dar soluții clare, hotărite, cari să se simtă și să rămână.

Next