Glasul Bucovinei, ianuarie 1921 (Anul 4, nr. 602-621)
1921-01-16 / nr. 611
Telegramă de felicitare Ziarul nostru a trimis c-iar Sextil Pușcariu următoarea telegramă de felicitare de anul sau: D lui Sextil Pușcariu prof. univ. Cluj. In pragul noului an trimitem prietenului nostru scump care a fost un bun îndrumător al Operei continuate de noi cu devotament si totdeauna un desinteresat sfăturitor cele mai bune urări de fericire care cuprind întreaga familie lanca Nistor, Iorga Toma, Anca Procopovici, N. Cotlarciuc, D. Marmeliac, Dr. A. Morariu, Dr. V. Grecu, V. Șesan, Gratică, Leca Moraru, R. Gândea, Max Hacman, Niculae Proici, Dr. Gheorghian, Const. Morariu, Dominti, Cristeaixa, Dim. Dan, V. Ungurean, Vihovici, Țopa, Burac. ---------------------sg--------------1------ GLASDL BDCGYINEl m eu Increstori. Un nou dirigent averescan. Averescanii odată și odată aducându-și aminte de cuvintele Ilustrului Clțavencn că Europa Își are faliții săi, inspirați ca printr’o lovitură de tun de certurile tuturor culturilor, și-au spus: Corn, Armonia Își are pe dirigentul sân și noi să nu-i avem pa al nostru ! Și ca prin minune, marele compozitor, mai mult sau mai puțin muzical, dar foarte lniștit și senin, Costache Caruso-Minor, trecu cu tot talentul său in tăbara averescanismului. A stat și atrigat, compus, dirijat, s’a certat, a înjurat și toată această activitate intensă numai in serviciul muzicei naționale, care ar rămânea orfani, dacă cumva ilustrul dirigent a’ar ocupa de alte lucruri decit cele Înșirate. Insă vorba poetului german : „Des Lebens ungemischte Freude ward keinem Ir dischen zu teil“. Și să vedeți ce s’a întâmplat, in adunarea de Duminică a S. P. A., adică a Societății pentru protecțiunea Averescanilor, i s’a ivit deodată ca vigoare în rival. Un rival in a conduce corurile vociferante. Am fost și eu prin societatea ceia, căci fal-sm zis, când am văzut doi țărani ruteni intrând ; nici ei nu vor fi membri, haide, intră și tu. Cum mergea cam nepăsător, mă opresc la etajul I și deodată aud din lăuntru o voce de stentor . Pagat ultimo I He, he, gândesc eu, aici face cardinalul Spotit cultură in limba italiană, nu s’o ținea chiar aici adunarea și o iau pe trepte în sus. Și rău am nimerit. Ma strecorea modest in sală ca un oaspe nepoftit ce eram și mă țin de cei doi țărani. Deodată văd că vine un Averescan și-i poftește frumușel : „Sidaite, pane !“ Mi așez și eu lângă ei și le fac un compliment : „In dobre Pane ! Că de, mi gândeam eu, dacă ești intr’o admire sverescană, trebuie să respectezi minoritățile*. Ședem noi ce ședem, mă mai nu eu in dreapta și'n stânga, tot curgea la lume, ba câte o burtă încinsă cu brâu iila, ba câte un barbișon de chelner austriac, ba câte un oberbere suri, ba câte un deputat cu blană, de gândeai că i-si așezat-o cu furca. Și mă gândeam eu așa in sinea mea . Mă, ce frumos il mai șede lui Nistor blana de castor, și ce pocitania mai este și sfrimată ista ca blana aia nepotrivită. 11 hi tu, măi ifrimuță măi, mă gândeam ea mai departe, deputat dar ce folos, să tot porți bUne scumpe și căciulă în veci! vecilor, na-ți ce șede niciodată, că de, la blană și căistă trebuie și cap ! Dar să nu lungesc vorba. Se începe deodată ședința și un om groa și gras și lat ca un quadrat numai ce-l văd că tot vântură prin aier ca un clopoței mic, cu de care se joacă copiii. Și se începe, nene, o discuție, niște voroave arzătoare ale grasiștilor de numai așa se roșiau urechile Averescanilor din jurul meu. Și din când în când ii auzeam pe câte-un averescan mai prostaț și sincer , bre, da bine vorbește, fire-ar al dracului, ce păcat că nu-i de ai noștri ! Averescanii pe semne nu prea sunt tari la duh, că nu ți-ai fi găsit pe lumea asta să cuvânteze unul singur! Tot doi trei vorbiu deodată, când vorbia cu tâie și cu rânduială câte un glasist, și atunci strigau numai două ,trei cuvinte. Numai o moară de vânt am văzut-o invârtindu-te mai multă vreme pe lângă președinte. Când se făcea câte o propunere, numai vedeai cum îi apuca furnizarea pe averescuni, de se învârteau ca besmeticii și odată veni chiar gâfâind in mare grabă de jos din Ciuban averescan ca părul vâlvoia și ca o carte de tarok la mână la vot. Dar eu cam nedumerit îi intreb pe vecinii mei in limba minorităților prezente, așa cum puteam. Și o votație, paneira ei dădea el din umere și renci. Pe semne, ei nu prea știau ce-i de capul lor minoritar. Dar dela o vreme tot mai mult și astra cuvântau glasiștii și tot mai mult strigau Averescanii. Se făcuse un cor adevărat. Și deodată aud o voce stridentă în imediata mea propere : După mine băieți ! Asta era porunca dată de dirigentul suprem al corului ca să vocifereze Împotriva glasiștilor!. Mă uit eu la dirigentul acestui cor improvizat : un vlăjg’aa de om ca burtă, cu niște șalvari și niște bocănci de gănd îa! că i-a pierdut un soldat de al Regele Vladislav si. in lupta dela Varna. Și un palton jerpelit, o față roșie de năcar, niște ochelari îmburați, și avea o barbă încâlcită și părul vâlvoiu, de găndtai câ-l alte aia, și iu jarul gătarui purta un coșcogea de șal ca măcelari!. Mă uit eu bine la ei, parcă-l cunoșteam, parcă l-aș fi văzut prin Uși pe la ambasada americană, dar nu-mi aduceam sigur aminte. întreb eu pe vecinul meu din dreapta, că’n stânga ședeau minoritățile. A, zice, ni-1 cunoști: Asta-i profesore! nostru averescan de la universitate, nul vezi ce frumos e, și a foat făcut profesor prin „Schnellpresse*. Hebe, be, râdea el, unu-i Domi in Bucovina.® E adevărat că era gras profesorul ăsta și averescan întru toate. Acum iui adusei aminte : îl văzusem eu de câteva ori pe stradă, tot la fel îmbrăcat și cu bocăncii plin de noroi, ca o coșcogea căciulă țuguiată în cap și cu o bâtă groasă, dar eu credeam că î un ciomăgar electoral, rămas de pe la alegeri. Și, nene, iți strig«**” profesorul ăsta de zece averescani n’ar fi putut striga cât el. Și amarnic conducea corul cultural. Caruso Minor vocifera u n tenor pe lângă inspectorul cinematograf dlor care era cuprins de misrpebilitate, împerturbabilitate stoică (oricum dracu, o fi zis un găsist, că eu nu pot ținea minte cuvântul, și am auzit că și omul ca cinematografele o pățește tot ca mine), Caruso minor, când văzu, pe altul dirigând se aruncă asupra lui cu vigoare, strigând la vreo câțiva averescan! „veniți și mă ajutați, că vreau să-l sfărâm !“ Norocoi părintele Bejan, care astăzi nu era ostenit de joc, sări ca o căprioară intre ei și cuvântă „Pe pământ pace și ’ntre să putem scăpa de glasiștii“ averescani bună ’avoire. Când auziră dirigenții beligeranți de glasiști, profesorul ăla cu bocănci din evul mediul, duse mâna dreaptă la ochelari și rămase cu gara căscată iar Caruso încremeni cu brațele prin aier, că el nu numai dirijează cu brațele ci și vorbește cu ele. Dar când era deja în stradă se îndreptă fioros către rivalul său care rămăsese în sala „Armoniei“ și o amenință cumplit, strigând cu „ Avereseani putere: „Am să te bag în tribunal pentru concurența nepermisă !“. Pesemne voia să zică „cremenai“, nu tribunal, dar Avereseanii ăștia nu știu românește. Am auzit ci abia acum vor lua ore de dans și de gramatică la colegul lor cultural Drafts, INFORMATIUNI CULTURALE Teatru românesc, și au anunțat sosirea la Cernăuți distinșii artiști Alice și Petre Sturza împreună cu un select ansamblu. Se vor da numai două reprezentări: »Falimentul« și »Noul Idol« în zilele de 22 și 23 ian. a. c. Publicul românesc, iubitor de adevărată și înaltă artă dramatică va da, nu ne îndoim, întreg concursul material și moral acestor eminenți artiști. Biletele se găsesc de pe acum de vânzare la librăria „Ostașul Român.11 STUDENȚEȘfI Dela 800. acad. rom „Dacia*. Societatea acad. rom. „Dacia* aduce și pe calea aceasta mulțumitele ei cele mai călduroase d-lui geometru Vasile Rem dis Câmpulung, care a donat societății suma de 200 lei pentru scopurile ei culturale, întrunirile academice „Bucovina* și „Moldova*, aranjează în zică de 12 Faur a. c. o mare serată ca dans în sala festivă a Casei Germane, strada Dr. Ianca Fiordor Nr. 47. invitările se vor expedia în curând. ARANJARI Invitare. Societatea meseriașilor și comercianților români din Cernăuți și suburbii aranjează Miercuri în iç l. c. de ziua Iordanului o petrecere cu dans în sala internatului de băeți str. Veteranilor, toată suflarea românească este prin aceasta respectuos invitată a participa și a divi tot concursul benevol la petrecerea aceasta, începutul la oarele e seara. Intrarea după bunăvoință. Venitul curat este destinat pentru internatul meseriașilor români din Cernăuți. C. F. R. Plângere. D. Tipalean, agent sanitar, a plecat in ziua de 6 Ianuarie ca trenul No. 102 spre casă. Utie vagoanelor de cin fiind Încuiate, s’a urcat in clasa a II, anunțând din vreme conductorului. In compartimentele clasei a doua erau libere mai multe locuri, cu toate acestea d. Tipa a fost dat afară, fiind silit să stea pe trepte. La podul Sirețelul a fost lovit la cap încât și acuma e bolnav. Cerem anchetarea și pedepsirea celor vinovați. Parlamentarismul român și legislația Conferință ținută de d. A. Burac Duminică în 28 Noembrie a. c. în sala casei polone. (urmare și sfârșit) Locotenența domnească, care i-a urmat până la alegerea Prințului Carol de Hohenzollern la conducerea statului, a putut sa treacă la realizarea punctului al treilea din dorințele divanului adioc, adecă aegerea unui principe străin, și sâ pregătească pentru sfat o nouă constituție, mai largă, poate chiar prea largă fără orice amestec din afară. Până la alegerea noului Domn, locotenența convoacă o constituantă, așa numită nadunarea electivă“ care prepară proedur eonii constituții românești, așa că, după plebiscitul din April 1865, nou alesul Domn venind la 10 Mai al aceluiaș an la București, depune jurământul inaintea acestei adunări elective, iar în 30 Iunie sancționează noua consttuție, care a doua zi e promulgată. Dacă și această constituție nu este o operă originală, croita după toate trebuințele poporului nostru, ci este în mare parte copiată după modele din apus, totuși ea are dispozitani, cari desotă, că autorii ei de pe acele vremuri concepuse unirea tuturor românilor, și concretizase aceasta a lor concepție în dispozițiunile art. 9 din Const., care și azi este în vigoare. Ei sună: „Românul din orice stat, fără privire la locul nașterii sale, dovedind lepădarea sa de protecțiunea străină, poate dobândi de îndată exercitarea drepturilor politice prin un vot al corpurilor legiuitoare." Acest articol dă preferință Românilor din alte state. Cu promulgarea constituției din 1866 statul român a ieșit din perioda transformărilor constituționste și de alte snante viața politică Interni avea deci drumul radical. In cadrul constituției era un câmp larg pentru parlamentarismul român. Dela această dată viața publică in stat începe a se îndruma către reforma interne, pronunțându-se tot mai puternic două cerente, care iau forma a două partide politice cu rol preponderent la viața publică : partidul liberal și cu conservator. Aceste partide si alternezi la conducerea statului și întreaga viață publici și parlamentară se reduce la acest dud neîncetat. Ce unu face, cel ialt desface, când iî vine rândul. Astfel că nici in periodi aceasta lungă dela 1866 pânà'n zilele noastre activitatea, legia istorică cu caracter real și serios n'a fost pred gloasă, căci cu excepția legei comerciale, loată după codul comercial italian apoi legea minelor și imobilitatea magistraților, parlamentarizmul român nu se poate mândri cu alte succese mai remarcabile până la începutul secolului XX. Modificările unor depoziții și din Constituție făcute la 1879 și 1883 spun simpla acte formale cari privesc impundența României, câștigată pe câmpul de luptă ia 1878 și regalitatea recunoscută a statului la concertul celorl Ulte puteri, sau Încorporarea Dobrogei la statul român, asupra căreia s’a extins constituția română prin un articol adițional. Cu începutul secolului XX problemele politice se îndesesc. Astfel li 190!, ca să se facă față chelteelelor tot mai crescânde ale statului, mai ales după un an de criză financiară, încheiat cu un deficit bugetar remarcab ), guvernul Carp vine cu un proect de lege, prin care voește să introducă birul progresiv , dar nu reușește în fața unei cartiere conservatoare și se retrage, ca și primul guvern a lui Cuza Vodă, când a cerut acel ajutor bănesc de 5 mii. pentru Moldova și de 8 mii. pentru Muntenia, de care vama vorbit mai adinioară. La 1902 și 1903 Vasile Lascar ministru de interne din guvernul lui D. Sturza reglementează situația suncționarilor administrativi și de poliție prin o lege asigirându-se substituted și introduce în materie electorală secretul votului, iar tot stanei și o parodă mai târziu de la 1907 — 1910 Spiru Haret pune temelie nouă școlii primare, kr Orleans reglementează industria și meseriile. Pe toate acesta le întrece ca însemnătate și ca urmări pentru stat și popor problema agrară, pusă la ordinea zilei în mod violent de țărănimea română în primăvara anului 1907, dar încă nici până azi nerezolvată deplin și în măsură mai redusă reforma electorală, care implicit »’a impus deodată cu cea dintâi la ordinea zilei. Aceasta din urmă a fost până «cam, de fapt realizată, fără să a ajuns să-și indepisească numai formele unei legi. In vremea aceasta însă s’a întâmplat ceva extraordinar. A isbucnit războiul mondial care nu a adus, după atâtea sforțări și jertfe, întregirea neamului. Prin acest fapt, problemele interne s’au înmulțit și pentru rezolvarea lor se cere o activitate legislativă uriașă. Ele sunt: 1. Reforma electorală. 2. Reforma agrară. 3. Reforma administrativă, prin unificarea legilor administrative bazate pe principle descentralizării și a unei competențe mai pronunțate a comunei și județului. 4. O reformă economică. 5. reforma financiară. 6 Organizarea muncii. 7. Sănătatea publică,, 8 invalizii văduvelor și orfanii de războia, 9 Școala, 10 B strica etc Deodată toate nu se pot rezolvi, și o artă este de a da întâi soluțiuni chestiunilor cu precădere, dar soluții clare, hotărite, cari să se simtă și să rămână.