Glasul Bucovinei, iunie 1925 (Anul 8, nr. 1841-1861)

1925-06-10 / nr. 1846

Cernăuţi, Miercuri 10 Iunie 1925 Numărul 2 Anul VIII, Nr. 1846 Porto Liber c„„i. legea din 23 Martie 1904 TONAL ROMANESC APARE ZILNIC ” Tipografia: Telefon Nr.28, Redacţia şi Administraţia Cernăuţi, Strada lancu Flondor Nr. 33 Se primesc numai articole iscălite. Mantteriseie­a« se înapoiază. ■■ ■ I 1 ■■■■ —" 1 ANUNŢURI Şl RECLArtE se calculează după tari) și se primesc la admt»­alstrație. Strada lancu Flondor No. 33 Piatra late­ral« la interiorul fiarulni te nrei taxa ea N'f, Parul de Judec«** la Cernăuți. 1 Exemplar ABONAMENTUL: p« aa aa 3M 1*1, pc */, an 20« 1*1, p* trei luni 10« I«!, pe alta tirani zilnic, pe un an 200 Iei, pe V, aa 120 lei, pe trei luni SO IcL Numai numărul de Duminică: pe un an 80 iei, pe «/, an 90 Iei, pe trei luni 30 iei. Pentru străinătate pe un an spe iei, pe '/« «o *00 lei- Plitli* se fac la sediul ziarului. I j* Oheorghe Pima | A ajuns la capătul drumului!... Un drum însă pe care mulţi îl vor cerceta de-acum îna­inte ! Numele veteranului Gh. Dima rupsese to­tuşi de mult acu hotarele cari până mai ieri alaltăieri ciopârţiau pământul românesc. Ba nu­mele acesta a izbutit chiar să devină și popular. Programele audiţiilor noastre muzicale ni l-au afişat atât de adese, încât din fiecare grupă de compoziţiuni ale maistrului ardelean putem cita piese cari şi la noi au devenit de-a binelea cu­noscute, şi, poate chiar bun comun al tuturora. Amintim drept pildă: 1. Dintre Corurile mixte a capella cânte­cul Ce faci, Ioană, ce faci ta?, apoi piesele Eminescene Ce te legeni codrule? şi La mijloc de codru des. 2. Dintre Corurile bărbăteşti a capella — Vivandiera şi Sărmană frunză. 3. Dintre Piesele pentru canto şi pian suggestivul Se bate miezul nopţii in clopotul de aramă şi 4. Dintre Corurile mixte cu orchestră şi pian — hora Iată hora se porneşte, apoi operele de mare stil Muma lui Ştefan cel Mare şi Sal­vam fac regem. In aceste patru categorii se cu­prinde activitatea de compozitor a lui Dima,­­ apreciabilă activitate, căci numărul compoziţiilor sale trece peste 100. Dar mai presus de orce, activitatea lui Gh. Dima, ■ e apreciabilă în­­ calitate. Armonizând o întreagă serie de melodii populare şi cântece vechi (vezi colecţia Cântece populare şi me­lodii vechi româneşti), creând, cu mijloacele, statolite de maiştrii clasici şi probate de înalta teorie muzicală, un considerabil număr de piese interesante, brodând pe o anumită temă tehnica compoziţiei savante şi, uneori, bogata culoare a variaţiunilor în formă de canon (Salvum fac regem), orchestrând cu fină abilitate în exploa­tarea capacităţii instrumentelor, — Gh. Dima ne-a dat piese care­­pot servi ca „model de şcoală“ (vezi T. Brediceanu şi V. Şerban în Adaosul Muzical Nr. 1 la rev. „Luceafărul“). Ceea ce-i caracterizează întreaga operă e soliditatea ei, viguroasa respectare a formelor consacrate şi prelucrarea motivelor după nor­mele fixate de clasicism. Profesorul G. Dima e academic, e „profesor“ şi’n operele sale. De­­aceea, poate, e unul dintre puţinii noştri aleşi, al cărui nume cântă şi dincolo’ de cuprinsul Ţă­rii noastre şi de aceea severul pedagog muzical Hugo Riemann în al său Musik-Lexikon nu pre­getă să constate că Dima ne-a dat „o serie de solide (tüchtige) lucrări vocale şi instrumen­tale“. Povestea vieţii lui, e o chezăşie pentru izbânda cu care se încheie... S’a născut la Braşov în 10 Oct. 1847. Şcoala şi-o face la Braşov şi Viena, pentru a îmbrăţişa apoi cariera de inginer. Dar tânărul student de la politehnicul din Karlsruhe se po­meni că cercetează cu mult mai mare râvnă lec­ţiile profesorului de muzică H. Giehne, decât fastidioasele studii de inginerie. Şi atunci,—ca de atâtea alte ori în viaţa muzicanţilor — bietul Saul se pomeni dintr’odată Paul, — şi G. Dima se dedică cu totului tot muzicii, continuându-şi studiile la Viena cu Otto Uffmann, la Graz cu Ferd. Thieriot, pentru a deveni în urmă elev al conservatorului de la Lipsea, pe care, după o în­trerupere de câţiva ani, l-a terminat în 1880. Fui profesor de muzică la Sibiu şi Braşov. Şi când Ardealul României întregite şi-a inaugurat la Cluj Conservatorul de artă românească, atunci era lu­cru prea firesc ca îndrumarea acestei înalte in­stituţii să fie încredinţată celui ce venia cu nu­mele cel mai bun şi cu trecutul cel mai bogat în fapte. Veteranul maistru ardelean, care ne-a în­frăţit în cântec cu Ardealul suferinţelor demult, într’o vreme când înfrăţirea românească era, se pare, mai cu dor râvnită de cum este preţuită astăzi..., ne înfrăţeşte astăzi, la marginea umuia dintre mormintele cari nu se închid, — în evlavia ce­lor uniţi de atotstăpânirea acelui­aş suflet... Alex. Lupu publică bucovineană aprobă atitudinea mea politică şi onestitatea cu care am stăruit să-mi fac totdeauna da­toria. Acolo, în ţărişoara din care venim ca delegaţi ai norodului, acolo e razimul nostru şi măsluirile mes­chine de aci, oricât de duşmănoase ar fi, nu ne pot asasina. Oratorul inchee revenind asupra cererii sale de a se institui o anchetă parlamentară, alcătuită din deputaţi din majoritate şi din minoritate. (Camera a­­plaudă călduros şi îndelung). In răspunsul său d. Dr. N. Lupu se asociază la propunerea d-lui Dr. A. Morariu pentru instituirea unei anchete parlamentare, arătând că și d-sa înclină a crede că deputatul Dr. Morariu nu este vinovat în cauză. Raportor ------------------------■ ...................... Răspunsul d-lui Dr. A. Morariu dat d-lui Dr. N. Lupu­ ­ în şedinţa Camerei din 2 Iunie a. c.­­ In şedinţa Camerei din 2 Iunie a. c., d-l deputat Dr. Aurel Morariu a luat cuvântul în replică, pentru a da cuvenitul răspuns acuzaţiunilor ce din nou i le adusese deputatul ţărănist Dr. Nicolae Lupu In şedinţa din 30 Mai a. c. D-l deputat ţărănist Dr. N. Lupu afirma­se în şedinţa Camerei din 30 Mai că mai mulţi ţărani din comuna Şcheia lar fi fost arestaţi de câtre tribunalul Suceava, această arestare producându-se in urma pre­siunilor d-lui deputat Dr. A. Morariu. Motivul — zicea d-1 Dr. N. Lupu — care l-a determinat pe deputatul Dr. A. Morariu să stărue ca zişii ţărani să fie ares­taţi, ar fi fost răzbunarea acestuia, fiindcă ţăranii din Şcheia l-au denunţat că a luat bani de la ei pentru a interveni în procesul de expropriere a moşiei Şcheier­ilor. In cuvântarea sa hotărâtă şi demnă, d-l deputat Dr. A. Morariu, a arătat Camerei deputaţilor că d-sa a adus complecte lămuriri asupra celor denunţate de către d-l Dr. Lupu în două răstimpuri, şi anume a­­tunci când a răspuns la aceleaşi acuzaţii în şedinţele Camerei din 5 şi 17 Decemvrie 1924. D-l deputat Dr. Morariu a insistat mai ales asupra faptului că încă a­­tunci d-sa a produs o serie de acte autentice, din cari rezultă complecta d-sale nevinovăţie, şi a dat ex­presie mirării că d-l Dr. N. Lupu, în loc să cerceteze aceste acte cari i-au stat la dispoziţie timp de luni de zile, din nou se face ecoul unor insinuaţiuni tenden­ţioase. Oratorul respinge cu indignare acuzaţiunile ce i se fac şi cere Camerei ca, pentru lămurirea com­plectă şi definitivă a chestiunii, să se institue o an­chetă parlamentară, care să constate şi să stabilească în mod exact toate amănuntele în legătură cu aceste fapte. Trecând la faptul arestării ţăranilor, d. Dr. Mo­rariu declară pe cuvântul său de onoare că n’a ştiut absolut nimic despre aceste arestări până in momen­tul când a cetit în ziare recenta­­comunicare a d-lui Dr. Lupu. D-sa respinge odioasa insinuaţiune, promi­ţând că va reveni asupra chestiunii atunci când îi vor sta la dispoziţie informaţiuni autentice, din care ,se va vedea cu toată evidenţa că n’a avut nici un amestec in zisele arestări, încercările de a ne desfiinţa aci la Bucureşti prin campanii de calomnii, având la îndemână o presă imorală, gata să slujească fără ruşine orice ti­căloşie, sunt zădarnice — încheia d. deputat Dr. Mo­rariu. Veniţi, d-lor, la noi in Bucovina şi cercetaţi acolo, la faţa locului, şi vă veţi convinge că opinia mim l­u­i Miluit­rimel! In ziua de 5 Iunie a avut loc la Bucureşti într-o atmosferă de entusiasm impunător sărbătorirea d-lui Mihail Ferechide, preşedintele Senatului, care, împli­nind frumoasa vârstă de 80 ani şi o fecundă activitate de 50 ani, închinaţi binelui ţării, a avut bucuria de­ a­­-şi vedea rodul muncii sale. România Mare, aşa cum a visat-o. La grandiosul banchet dat în cinstea acestui mare bărbat de stat, au luat parte peste 500 persoane, membri ai guvernului, fruntaşii partidului, deputaţii şi senatorii şi numeroase delegaţiuni ale organizaţiilor din ţară, dintre carii d-nii: 1. I. C. Brătianu,* preşe­dintele consiliului, miniştrii: general Artur Văitoianu, Al. Constantinescu, Vintilă Brătianu, dr. C. Angelescu, I. G. Duca, G. G. Mârzescu, dr. Ion Nistor, I. Inculeţ, general Moşoiu, Al. Lapedatu,­ N. N. Săveanu, Tancred Constantinescu, G. Tâtărăscu şi G. Cipăianu; d-nii: Const. Dissescu, Const. Banu, I. Th. Florescu, dr. Aurel Cosma, foşti miniştri; d-nii: Tony Iliescu, G. D. Vasiliu, protopop G. Popovici, Gr. Procopiu, dr. Lascu, vicepreşedinţi ai Senatului; d-nii: P. Gârbovi­­ceanu, Ionescu-Quintus, Simionescu, Iorgu Tom­a, Piso şi Gherman Pântea, vicepreşedinţi ai Camerei. Cuvântarea d-lui I. I. C. Brătianu Cel dintâiu a luat cuvântul d-l Preşedinte al Consiliului, rostind următorul înălţător toastf: Cu o deosebită emoţiune salut omul de stat care, în curs de mai bine de o jumătate de veac, şi-a confundat acţiunea publică cu aceea a partidului naţional-liberal, în epoca cea mai fecundă şi mai strălucită a acestui ne­întrecut şi neobosit factor al întemeierii şi orga­nizării României. In fruntea lui, ai dat, neîn­cetat, pilda cea bună. Cu cald patriotism, cu înalt simţ politic, cu limpede discernământ, ai fost colaborator înţelept şi devotat prieten, ad­versar hotărât dar totdeauna real, arătând că convingerile neclintite şi simţimintele vii nu ex­clud curtenia în forme, distincţiunea în expre­­siuni şi buna credinţă în relaţii. In întreg trecutul D-tale, poate învăţa ori­cine, că nu prin incoherenţe, violenţe, necuviinţe şi duplicităţi se asigură roadele cele mari în luptele politice, ci prin statornicie în urmărirea scopurilor înalte şi în serviciul intereselor gene­rale. Ne este dată astăzi îndoita fericire să ne bucurăm de însuşirile D-tale pururea tinere şi totodată să ne mândrim de­­realizările lor, în cursul a mai bine de jumătate de veac. Tova­răş al acelora, în cari Istoria recunoaşte pe în­temeietorii României moderne, ne înconjurăm azi cu dragoste în lupta pentru consolidarea operei lor, urăndu-ţi din inimă încă mulţi ani de viguroasă şi rodnică activitate. Prezenţa D-tale evocă cele mai strălucite pagini ale istoriei noastre moderne, acele cari

Next