Glasul Bucovinei, ianuarie 1931 (Anul 14, nr. 3406-3427)

1931-01-01 / nr. 3406

Pag. 2 înaintea marelui său patriotism. El a fost un model de om muncitor şi de seriozitate, ceea ce lipseşte atât de mult politicianilor. Deşi în partidul liberal se ridicau şi ele­mente naţionaliste împotriva minorităţilor, aceasta nu s’a putut spune despre şeful partidului. Chiar la ultima adunare politică, la care a luat parte Vintila Brâtianu, a vorbit şi fostul prefect din Dobrogea, care a declarat, că cu privire la po­litica minoritara­­ a spus Vintila Brâtianu. Mi­norităţilor trebue să li se dea toate drepturile pe terenul cultural şi înainte de toate şcoală. In perspicacitatea sa politică, Vintila Bră­­tianu a fost şi un aderent al unei Ucraine in­dependente, văzând în ea garanţia unei desvol­­tări pacinice a României Mari. Şi azi, când poporul român plânge pe m­a­rele său bărbat de Stat, şi poporul ucrainean aruncă un bulgăr de pământ pe proaspătul lui mormânt. (Din „Cias* — Cernăuți). GLASUL BUCOVINEI Din jud. Câmpulung Comemorarea lui Vintilă I. C. Brâtianu Dureroasa veste despre moartea năprasnică a celui ce a fost Vintilă I. C. Brâtianu pentru noi răspândindu-se cu iuţeala fulgerului nu nu­mai în oraşele şi satele, ci şi prin cele mai în­depărtate cătune ale judeţului nostru, Biroul or­ganizaţiei noastre judeţene, în frunte cu dl Iorgu G. Toma, vicepreşedintele Comitetului judeţean, care venise de sărbători la munte, a luat numaidecât toate masurile impuse de îm­prejurări, trimiţând în numele organizaţiei jude­ţene telegrame de condoleanţa îndureratei fami­lii şi organizaţiei centrale, şi tipărind anunţuri de moarte, cari au fost afişate nu numai în o­­raşele Câmpulungul-Moldovenesc, Gura-Humo­­rului, Vama şi Vatra-Dornei, ci şi în comunele rurale fruntaşe Dorna-Can­drenilor, Fundul-Mol­dovei, Moldoviţa, Vatra-Moldoviţa ş. a. In toate aceste localităţi s’a oficiat în ziua înmormântării câte o pinahidă pentru proslăvi­rea sufletului marelui dispărut. In comuna urbană Vama, unde acest ser­viciu divin a fost săvârşit cu o deosebita so­lemnitate în biserica parohiala cu hramul Sf. Nicolae de către parohii locali Ar­sen­ie Văcă­­reanu şi Constantin Cârleanu în prezenţa în­tregii organizaţiuni locale a partidului naţional­­liberal, dl Iorgu G. Toma, preşedintele acestei organizaţiuni, a ţinut după panahidă, în localul clubului liberal, un frumos şi adânc simţit dis­curs comemorativ asupra personalităţii lui Vin­tilă I. C. Brâtianu şi a prodigioasei­ lui activi­tăţi politice. Cu un fast deosebit de impunător s’a des­făşurat însă aceasta serbare comemorativă Du­minică, în 28 Decembrie crt., în Câmpulungul­ Moldovenesc, capitala judeţului. După panahida săvârşită la ora 11 în mo­numentala biserică a Adormirei Maicei Domnului de culă P. C. L. părinţii Dr. Gheorghe Luţa, protopresviter judeţean, Dr. Iiie Păsdilu, exarh şi paroh, şi Gheorghe Rotariu, preot de ajutor, răspunsurile fiind date alternativ de excelentul cor al societăţii de cântare „Răsunetul Carpa­­ţilor* şi de corul de plugari de la biserica Sf. Nicolae de sub dibacea conducere a lectorului Nicolae Bataru, cu care prilej părintele paroh Dr. Iiie Păsăilă a rostit o înălţătoare cuvântare despre Vintilă­­. C. Brâtianu, numeroasa asis­tenţă, compusa din floarea intelectualităţii locale şi dintr’o mare mulţime de gospodari fruntaşi, s’a adunat în spaţioasa sală din localul comer­ciantului român Gh. Doroftei, unde d-l Iorgu G. Toma, vice preşedintele organizaţiei jude­ţene, a rostit discursul festiv de comemorare a celui ce a fost preşedintele nostru central, Vin­tilă­­. C. Brâtianu. Arătând mai întâi pregătirea excepţional de temeinică a ilustrului defunct, apoi cariera lui funcţionărească şi politică, oratorul a insistat în special asupra operei lui constructive, săvârşită în linişte sub ploaia invectivelor adversarilor săi politici, relevând la sfârşit marile virtuţi ale o­­mului şi cetăţeanului, în care generaţiile viitoare vor admira cu evlavie formidabila lui putere de muncă, spiritul molodic şi ordonat, stăruinţa neînfrântă în urmărirea scopului bine definit, perseverarea cea mai hotărîtă în faţa dificul­tăţilor, fanatismul lui în apărarea convingerilor bazate totdeauna pe o necontestată bunăcre­­dinţă, recunoscută şi de adversari, cinstea-i exemplară, caracterul lui ferm şi neclintit şi mai ales marele lui suflet de Român. Ilustrând aceste virtuţi clasice ale marelui dispărut cu pilde practice din viaţa lui, oratorul a reuşit să ţină prin timp de mai bine de o oră numeroasa asistenţă adânc emoţionată sub farmecul margi, puţin cunoscutei şi adesea ne­­înţelesei personalităţi a celui ce a fost Vintilă I. C. Brâtianu. Cronicarul Cursul de bancă­­ la şcoala comer­cială »Progresul*, stra­da Popo­viei Lo­­gothetti No. 12. La 12 Ianuarie 1931 începe un nou curs bancar de 4 luni cu timpul de predare de la ora 6—8 seara. Scopul cursului este de a acorda participanţilor în scurt timp o cu­noştinţa temeinică în toate obiectele comerciale inclusiv cu stenografia şi dactilografia, învăţă­mântul se predă numai de profesori specialişti, înscrierile se fac zilnic în direcţiune. 10.129 No. 3406 .........................­......................... Felicitări cordiale de Anul Nou transmite tuturor onor. clienți şi prieteni Boiangeria A. Beider Cernăuți 10152 —— ———I———aI——I Moartea unui veteran al învăţătorimii bucovinene A doua zi de Crăciun a răpăusat în su­burbia Horecea institutorul pensionar Gheorghe Forgaci, un vrednic sprijinitor al învăţământului primar românesc din Cernăuţi prin timp de 30 de ani. Născut la anul 1844 în comuna Iaşeşti din­­tr'o familie fruntaşă de ţărani a fost unul dintre primii elevi ai şcoalei normale din Cernăuţi. In 1866, când, după detronarea lui Cuza, se cre­dea că Austria va încerca să ocupe România tânărul Forgaci împreună cu alţi entuziaşti, a trecut frontiera încercând să se înroleze în ar­mata română, întors îndărăt a funcţionat câtva timp ca învăţător în comuna Drăgoeşti, iar apoi a trecut ca institutor la Cernăuţi. Aici a fost membru activ în toate societăţile de propagandă cultu­rala şi economica, dar mai ales în Societatea pentru cultură şi Armonia. A avut durerea să piardă 3 copii în floa­rea vârstei, între car­­e şi cunoscutul poet şi compozitor Adrian Forgaci. Faptul acesta a făcut să-şi caute mângâie­rea în gospodărioara sa din Horecea, unde avea o gradină de pomi fructiferi şi de fiori, pe care o cultiva ca cel mai perfect specialist. Cu Gh. Forgaci se stinge un vrednic stâlp al românismului din Cernăuţii de altădată, înmormântarea a fost săvârşită Duminica, în 28 crt., de S. L. preoţii parohi Popescu, Băiţan şi cop. Berariu. ’ Par. Băiţan a arătat în faţa mormântului în cuvinte mişcătoare meritele râpău satului, ca ro­mân, educator a zeci de generaţii şi ca tată. Fie-i ţărâna uşoară. Dr. med. A. Sabath în urma îndelungatei praxe la spitalul din Viena s-a stabilit în Rădăuţi, Piaţa Unirii 11. Consultaţii gratuite pentru sărmani Mier- 10153 cum­ orele 3—4. FOIŢĂ O jalbă a sătenilor din Boian din anul 1797 împotriva boierului satului Până în anul 1848 sătenii bucovineni n’au fost liberi, ei erau supuşi boierilor, ei trebuiau să facă boieresc, adecă să lucreze boierului un număr anumit de zile, să-i dea anumite dăjdii şi să-i mai dea şi dijma din cereale, pă­­puşoiu, fân, din pomăt şi din unele legume. Sarcinile sătenilor erau orânduite prin anumite legiuiri. Totuşi sătenii erau foarte adeseori bântuiţi şi asupriţi de către boieri. împotriva acestor asupriri sătenii aveau dreptul să înain­teze jălbi Kreisamt-ului, adecă oficiului admi­nistrativ al Bucovinei înainte de anul 1848. Uneori li se făcea dreptate, de multe ori însă nu. Iată o astfel de jalbă făcută de sătenii din Boian în anul 1797 : Pre cinstit Kraisamt, Mai gios iscăliţii, tot satul Boian, cătră precinstit Kraisamt cu lacrămi să jăluesc asu­pra Domnilor sale Armenii, anume Axentie Si­­monovici şi Iacob Simonovici, stăpânitori sa­tului Boian, că, dacă au vândut dumialui loan Kalmuţchi satul Boian la Dumnialor numiţii Armeni, au chiemat pe toţi iscăliţii de faţă, şi întru acest chip ne-au vândut, ca, precum la domnialui Kalmuţchi am lucrat zilele de lucru, şi alte adeaturi am dat ce să cuvin stăpâneşti, aşa şi dumnialor Armeni să lucrăm, iar la mai mult niminea să nu ne sălească, care şi între contract cel de vânzare arată ce au dumnialor, iar dumnealor Armenii n’au urmat aşa, ci au urmat şi ne-au sărit peste putere la toate, precum arată ponturile mai gros acum. Adecă: 1. Noi iscăliţii au avut cu domnialui Kal­muţchi învoială întru acest chip: doao zile am arat, doao zile am prăşit păpuşoiu, o ză am cules, la făn trii zile am lucrat şi doi lei pe an de casă am dat. La aceste dumialui Kal­muţchi au fost cu noi mulţemit, şi noi cu dum­nialui. Dar la dumnialor Armeni peste aceste zile de lucru au mai lucrat mai tot satul mai mult căte 30 şi 40 de zile şi la alţii întunecă şi cuiturile *), care aceste toate şi după izvod pot să să arete. 2-b­) Din dijmă n’au luat după obicei. *) Chitanţe sau ţidule de lucru. Pentru fiecare zi lucrată boierul dădea săteanului o ţidulă de lucru. Când, la sfârşitul anului, se făcea socoteala zilelor de lucru făcute de săteni, aceştia înfăţişau boierului aceste ţidule de lucru, pentru a arăta că au făcut zilele de lucru cuvenite, precum au luat domnialui Kalmuţchi, ci dom­nialor au luat după voe sa, de unde­­ au fost voe şi unde era mai bună pâine, şi la săraci n’au căutat, nici săcerătorilor nici a tătarului n’au deosăbit. 3- b­) Din păpuşoiu n’au luat după cum au măsurat orânduiţii giuraţi a zece parte, ci, dacă au văzut unde era păpuşoiu bun, au luat căte 3 şi 4 coreţe mai mult. 4- b­) Cănd ne-au scos ca să arăm de boeresc, numai odată ne-au lăsat pe zi să poposim boi în zi de vară, care aceasta noi nici odată n’am apucat, din care pricină multe vite s’au primejduit. ■5-b­) Noi n’am avut voe ca să vindem ceva în sat din făn sau din orăş, ca să prin­dem nevoe noastră, ca să putem­ plăti boeresc şi contrebuţia, care acest obicei la noi n’au mai fost. Dijmă ce i s'au cuvenit din făn au luat, şi peste dijmă, oblicind că au văndut careva din făn, au luat a zece banii*) cu pu­tere şi ne au ocărăt, pe unii au şi închis. 6-b­) Pământurile care am avut făcute cu topor şi cu hărleţ am scos rădăcini, la aceste pămănturi nici odată nu s’au amestecat stăpă­­nări ca să ne fie, dar amu domnialor Armeni şi aceste ne-au luat. A zecea parte din banii primiţi din vânzarea fânulu

Next