Glasul Bucovinei, octombrie 1940 (Anul 23, nr. 5982-5985)
1940-10-14 / nr. 5983
Luni 14 Octombrie 1940 Numărul de 6 pagini 2 lei Ziarul: Telefon Nr. 2.10.43. ORGAN NATIONAL ROMANESC ÎNFIINTAT IN OCTOMBRIE 1918 Tipografia: Telefon Nr. 2.10.43 înscria In registrul publicațiilor periodice al Tribunalului Cernăuți, S. III, cub Nr. 15/38 din 26 mal 1938. — Proprietar: Institutul de Arte grafice şi Editură „Glasul Bucovinei“ S.A.R. Cernăuţi Director responsabil: Dr. AUREL MORARIU Anul XXII, Nr. 5983 REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA: Bucureşti III, Str. Argentina No. 39. Costul Abonamentului: 300 lei pe an; 200 lei pentru o jumătate de an; 100 lei pentru trei luni. Pitorescul Cernăuţilor Oraşul Cernăuţi, propriu zis, are formă ovală, două dealuri îngemănate, de peste 300 m. înălţime, care se ridică între pâraiele Clocucica şi Molniţa. Primul din aceste dealuri, poate ceva mai înalt decât celălalt, îl numeşte subsemnatul (necunoscând altă denumire) Dealul Penitenciarului, după partea cea mai ridicată, unde se găseşte această instituţie. Aici se află piaţa Ghica Vodă, fostul Austriaplatz, Palatul Administrativ, Catedrala ortodoxă. Terenul coboară apoi spre N—E, unde e acoperit de Palatul Primăriei, Piaţa Unirii, Piaţa Alecsandri, Teatrul Naţional, Universitate, apoi urcă iarăşi şi formează Dealul Dominicului, care poartă în spatele sale măreţul Palat al Reşedinţei Mitropolitului şi un parc. Din acest parc vezi valea largă a Prutului şi aşezările omeneşti de pe malul stâng, mai în sus la stânga Lujenii, apoi mai încoace Mamaieştii, în faţă Lenţeştii, Sadagura, Jucica, iar la dreapta frumosul sat românesc Mahala. Suburbiile sunt despărţite de centru prin pâraiele numite, cari amândouă se revarsă în Prut. In sus, la poalele Teţinului, se răsfiră casele albe moldoveneşti ale Românilor din Clocucica, Roşa şi Stânca, iar în jos cele ale Românilor din Horecea şi Caliceanca. Numai suburbia Mănăstireşti continuă oarecum oraşul spre SUV, dar şi ea este despărţită prin valea în care se găseşte Liceul Militar şi Grădina Publică. Vedem deci că atât miezul oraşului cât şi suburbiile sunt aşezate pe dealuri. Intre aceste sunt însă mari deosebiri de înălţime, căci lunca Prutului se întinde la un nivel de vreo 200 m peste cel al mării, pe când Teţinul ajunge până aproape de 550 m. Astfel ni se înfăţişează cele mai variate tablouri. Atât în centru, cât şi la periferie culmile sunt împodobite de vegetaţie, aici parcuri, dincolo păduri, Castani, mesteceni, brazi, stejari, tei, fagi, carpeni, plopi, salcâmi, aluni, etc., etc. Cu câtă duioşie ne aducem aminte de brazii de pe Teţin, de fagii din pădurea Horecii, de castanii de pe Dominic, de teii din Grădina Publică, de pinii de pe Dealul Viilor! Unde sunt? Când îi vom vedea iarăşi? Cine a văzut reflexele de lumină ce le aruncă către apus de soare, valurile Prutului, care coboară larg şi măreţ printre luncile de răchită, nu le va uita niciodată. Cine a privit de pe Teţin asupra oraşului depărtat care licăreşte într’un alt orbitor, a rămas ca o amintire luminoasă în suflet, iar cine-şi aduce aminte cât de frumoasă era Strada Transilvaniei, când te întorceai cu trăsura sau cu maşina, dela ţară, gândind la ai tăi cari te aşteptau şi-ţi apăreau de lângă barieră în faţă şirurile drepte de copaci şi lanţul nesfârşit de becuri electrice, va simţi că i se umezesc ochii. N. Tcaciuc-Albu Suceava culturală Suceava culturală nu se desminte nici în vitregia timpului de faţă. Fireşte, „reluarea“ trebuia s-o facă acelaş pururi-stăruitor Ştefan Pavelescu, animator unic al culturalităţii Sucevene. Luni 7 Oct. Societatea „Ciprian Porumbescu“ şi-a inaugurat deci activitatea de după vacanţă cu Comemorarea semicentenarului Alecsandri. Conferenţiar: Şt. Pavelescu despre Comedia lui Alecsandri. Temeinică şi chiar originală prezentare a acestui superb — militant teatru, — cu multă săgetare în actualitate, încât amplul auditoriu a fremătat cu frenetică adeziune şi pentru această lăture a distinsei conferinţe. O binemeritată recompensă In conformitate cu dispoziţiunile luate prin Comunicatul oficial din 25 Septembrie 1940 şi cu Ordinul de zi pe Armată nr. 13 din 27 Septembrie 1940, privitor la grănicerii morţi în timpul luptelor ce s’au dat cu ocazia incidentului de frontieră întâmplat în după amiaza zilei de 4 Septembrie 1940, s’a acordat văduvei Iuliana Tamaş, domiciliată în Bucureşti, str. Niculae Anghel nr. 5, soţia fară copii a decedatului sergent Gheorghe Tamaş, contingentul 1934, fost în grupul 7 Grăniceri de pază, o pensie de 1437 lei lunar, plătibilă din 1 Iulie 1940. Impresionatull a! Generalului I. Antonescu adresat preoţilor Conducătorul Statului, generalul I. Antonescu, a adresat zilele acestea un impresionant apel tuturor slujitorilor altarului creştin al Românilor. Pe plan social — spune vrednicul general — la temelia Statului, e familia. Pe plan spiritual, aşez credinţa... Insistând asupra costului şi covârşitoarei importanţe a Bisericii lui Hristos pentru neamul nostru, d-l general Antonescu precizează atât de sintetic şi lapidar, spunând: Biserica lui Christos nu înseamnă numai ziduri, icoane, coruri, lumânări, clopote, slujbe. Ea este dragoste, jertfă, milostenie, trudă, curăţenie sufletească. Oriunde trăeşte un suflet curat, acolo este un altar al dumnezeirii. Şi atât de frumos şi adânc răscolitor continuă ostaşul conducător al neamului nostru. Evanghelia Mântuitorului este faptă. Ea nu a fost scrisă ca să fie, ci pentru că a fost trăită. Viaţa lui Christos-Dumnezeu a fost supusă trudei legilor omeneşti, a acceptat pecetea pedepsei divine şi a luptat pentru răscumpărarea noastră. Aşa că din ea şi numai prin ea să tălmăciţi viaţa credincioşilor. Ascultaţi poverile lor şi arâtaţi-le că toate au fost trăite şi înfruntate de Dumnezeu pentru biruirea lor. Cel mai minuerum din faţa oricăruia face-l să intre, să se regăsească şi să se aline prin Evanghelie. Şi veţi vedea că rostul vieţii nu le va mai fi străin, că durerile le vor primi şi suferi cu credinţa că o fac întru biruinţa slavei cereşti. Tălmăciţi în fiecare zi de sărbătoare, pentru înţelesul tuturor, prin predici scurte şi înţelepte, Evanghelia. Invăţaţi-i să asculte, cu interes şi să folosească în faptele lor de fiecare clipă tot ce această carte a suferinţei a înscris numai din dragoste pentru oameni. Câtă frumuseţe şi câtă cinstită vroire de bine e în această chemare a Conducătorului Statului Român! WKBáa^K3!aa>aiiML.-jíaiMia..-.,Jai—a - .■-y-n ■ «maifttiiiiiiirţiwrii Iimeriâitarea enei eroi După cum am mai relatat în ziarul nostru, în ziua de 4 Septembrie a. c., s’a produs la frontiera românoungară la punctul Diosig din jud. Bihor o ciocnire între un pichet românesc compus din 12 oameni şi o companie inamică. In lupta aceasta inegală, ostaşii români sub comanda locotenentului Lazea Dumitru au avut o ţinută demnă de toată admiraţia, luptând până la ultimul cartuş şi jertfindu-şi viaţa pentru apărarea pământului românesc. Locotenentul erou Lazea Dumitru, fiind rănit, a fost ridicat de garda civilă ungară şi omorît în mod barbar. A fost îngropat apoi în oraşul Debreţin din Ungaria la numai 8 km. de fosta frontieră românească şi totuşi atât de departe de pământul pentru care şi-a vărsat sângele. La intervenţia Statului Român corpul locotenentului Lazea Dumitru a fost exhumat şi predat autorităţilor româneşti. La 4 octombrie corpul neînsufleţit al eroului învăţător locotenent Lazea Dumitru a fost reînhumat în pământul românesc în comuna Lereşti de lângă Câmpulung-Muscel. La această tristă şi totuşi înălţătoare solemnitate au luat parte toate autorităţile civile, militare şi legionare şi toţi cei ce l-au cunoscut, întovărăşindu-l la locul de veci. Toată suflarea românească a fost şi ea, cu gândul ei, prezentă spre a cinsti numele celui mort pentru patrie. Fapta şi eroismul locotenentului Lazea Dumitru trebuie să dea de gândit duşmanilor noştri, căci fiecare din noi va şti să-şi facă datoria aşa cum şi -a făcut-o acest brav locotenent. Asocialia MTransilvan» In ziua de Marţi 8 Oct. a. c. s’a constituit în Capitala Ţării asociaţiunea patriotică «Pro Transilvania». Actul constitutiv a fost semnat de peste 100 fruntaşi ai vieţii româneşti cari, prin votarea statutelor acestei asociaţii, s’au legat că vor lupta din toate puterile lor pentru promovarea intereselor româneşti şi pentru desrobirea fraţilor noştri din Ardealul robit. Preşedinte ad-hoc al celei dintâi şedinţe a fost proclamat prin vii aclamaţii d. Iuliu Maniu, iar secretar d. Ghiţă Pop. Cu prilejul acesta d-l Iuliu Maniu a pronunţat un înălţător discurs, spunând între altele: «In faţa dezastrului care s’a abătut peste ţara noastră şi din care sfintele noastre hotare au fost încălcate, toţi Românii conştienţi au datoria să dea Statului întregul lor concurs, pe cale de colaborare cu oficialitatea şi mai ales de iniţiativă particulară, pentru alinarea suferinţelor fără pereche care au fost hărăzite Românilor din Ardeal. „ Demnitatea românească, nu poate să îngădue atrocităţile Ungurilor cari, ajunşi stăpâni pe o parte din ţara noastră, au reeditat astăzi în mijlocul Europei vremea cumplită a năvălirilor barbare. Scopul asociaţiei noastre este înălţarea Naţiunii, binele Ţării şi dezrobirea fraţilor ajunşi sub stăpânire străină. S a procedat apoi la alegerea comitetului asociaţiei. D-1 I. Maniu a enunţat ca principiu că, în primul comitet pentru mai buna lui funcţionare, să fie aleşi membri din Bucureşti. Au fost aleşi prin aclamaţii unanime membri în comitet d-nii: Iuliu Maniu, C. I. Brătianu, Mihai Popovici, Gheorghe Brătianu, Ion Mihalache, A. C. Cuza, dr. C. Angelescu, dr. Nicolae Lupu, Virgil Madgearu, Alex. Lapedatu, Sever Bocu, V. P. Sasu, dr. Aurel Dobrescu, Oct. Tăslăuanu, Ghiţă Pop, dr. Augustin Popa, Mihail Răutu, Ionel Lugoşianu, Ion Cămărăşescu, C. Bucşan, Ilie Lazăr, C. Stoicescu, N. Bănescu, Vaier Roman, Sever Dan, I. Jumanca, I. Vescan, prof. Ştefan Pop, dr. D. Dănulescu, Gh. Fotino, prof. Em. Antonescu, prof. I. Simionescu, prof. Clinciu, Emil Ghilesan. Cei prezenţi au semnat pentru fondul iniţial al Asociaţiei contribuţii personale de 730.000 lei. 12 Octomvrie 1940 87 de ani de la naşterea lui Ciprian Poruimbescu Nu e întâmplare că Marţi în 8 Octomvrie, programul radiofonic românesc a avut şi «Reveria» lui Porumbescu pentru vioară şi pian, editată acum vreo 3 ani de d. Romulus Cionca, soţul nepoatei de soră a marelui compozitor. Faptul se datoreşte probabil recentei evocări din ziarul «Curentul», pe ziua de 2 octomvrie, considerată, în mod eronat, drept ziua naşterii lui C. Porumbescu. Rectificând eroarea, în numărul trecut al ziarului nostru, dădeam sugestia unei comemorări printr’o emisiune la Radio pe data de 12 i. c., drept omagiu pentru acela care, dacă a fost cel mai înzestrat deschizător de cale în muzica noastră naţională, a fost şi marele Român, lidentul intrasigent, până la mucenicie, care a cântat «Tricolorul» şi, în Viena, lui Franz Josef, a găsit vibranta expresie muzicală pentru imnul lui Andrei Bârseanu, cu finalul «Iar scumpa noastră Românie, — Etern, etern va înflori ! — cuvinte pe care realitatea de astăzi le desminte atât de crud, întrucât visuri grele vor fi turburînd somnul celui ce doarme la Stupea, atât de ameninţată de apropierea iasmei roşii. Citarea armn ariii de zi ne arista arenă resineite COMUNICAT Subsecretarul de stat pentru armată a inspectat inopinat, în dimineaţa de 8 octombrie a. c., Regimentul de Infanterie COLONEL ALEXANDRU POENARU şi Regimentul de Artilerie COLONEL ROSETTI BALANESCU, constatând: 1. Perfectă ordine şi disciplină în unităţi. 2. Deosebita grije a tuturor ofiţerilor pentru bunul trai al trupei; soldaţii bine echipaţi şi bine hrăniţi. 3. Aceiaşi grije pentru caii şi întreg materialul încredinţat acestor regimente. Faţă de constatările arătate, Domnul GENERAL ION ANTONESCU, Conducătorul Statului, aducând mulţumirile Domniei-Sale ofiţerilor, subofiţerilor şi trupei unităţilor inspectate, a ORDONAT: Citarea prin Ordin de zi pe Armată a celor două regimente.