Graiul Sălajului, iulie-septembrie 1990 (Anul 1, nr. 103-167)
1990-09-15 / nr. 157
- COTIDIAN AL PREFECTURII JUDEȚULUI SALAJ -ANUL II, NR. 157 SIMBRIA, 15 SEPTEMBRIE 1990 4 pagini — 1 leu BRUM BUR, IN NOUL NN SCOUR! — Domnule inspector general, am înțeles de la consfătuirile cadrelor didactice că luni, 17 septembrie a.c. este nu numai prima zi a noului an școlar, ci și startul într-o etapă de regîndire a învăț umilitului. Cum vedeți noua școală ? — Dorim ca școala să devină un model de armonie, de împăcare și intrare constructivă în istoria acestor vremi. Vrem să se realizeze, cu adevărat, o autonomie a școlilor, pentru ca fiecare școală să dobîndească personalitate. Școala trebuie să ofere fiecărui copil posibilitatea să se dezvolte pe măsura capacității sale, să promoveze confruntarea civilizată de opinii, să asigure dreptul — și posibilitatea — la informare, două libertăți esențiale de care au fost, prea multă vreme, lipsiți. — Cu ce trebuie început ? — Cu descătușarea de norme birocratice, cu lupta împotriva formalismului și inerției, cărora să le ia locul rațiunea, inițiativa, creativitatea. Și aceasta este posibil numai dacă școala devine un spațiu al dialogului, al terapiei intelectuale și morale, numai dacă ne întoarcem de la „cazarma ideologică“ la acest templu al intelectului, al spiritului, care este școala. — Ce noutăți aduce noul an școlar ? — Cea mai mare noutate este, aș zice, chiar gîndurile oamenilor, așa cum a reieșit și din dialogul netrucat de la consfătuirile cadrelor didactice. Gîndurile sînt noi ! Și-apoi, tot de la gînduri bune și noi, ne-au venit și alte cîștiguri: înființarea, în județul nostru, a primelor școli post-liceale (pedagogică și sanitară); reînființarea școlilor de maiștri și a școlilor complementare sau de ucenici; aducerea claselor de liceu sanitar de la Satu Mare, la Zalău și, o altă noutate, vor fi : Interviu cu domnul Octavian GUȚU, inspector general al Inspectoratului Școlar Județean Sălaj — și școlarizați în liceele sălăjene — în clasa a IX-a — un număr de 26 elevi din R.S.S. Moldova. — Este rezolvată problema încadrărilor în învățămînt ? — In luna iunie am soluționat peste 600 de cereri — pretransferări, încadrări ale cadrelor didactice cu reducere de activitate, numiri de suplinitori — cărora, în august-septembrie, li s-au mai adăugat 200. Cu toate acestea mai avem probleme de cadre, în anul acesta fiind nevoiți să lucrăm cu mulți suplinitori, în special în școlile de la sate. Cum se explică ? Multe cadre didactice s-au pensionat, altele s-au transferat în județele de domiciliu, norma didactică a fost micșorată 16 ore, iar absolvenți de universalitate ne-au venit doar 24, ceea ce înseamnă foarte puțin. In ce privește suplinitorii, vom iniția mai multe acțiuni de perfecționare metodică a acestora, la toate specialitățile. Prima, va fi în 24 septembrie. Vreau să menționez că în acest an Prefectura județului și primăriile au sprijinit ca niciodată școlile. La nivelul Prefecturii am găsit multă înțelegere pentru școli. — Domnule inspector general, ce mesaj doriți să adresați cadrelor didactice la început de an școlar ? .— Le-aș spune un mare adevăr pe care l-am citit in cărți dar l-am întîlnit și în viață : „Singurul rege care nu a fost și sperăm că nu va fi abolit niciodată este profesorul în clasa lui, cu condiția ca el să-și asigure respectul prin calitatea procesului instructiv-educativ al cărui dirijor este. Să nu se uite că cea mai bună oglindă a noastră este clasa, că uitîndu-ne în ochii copiilor ne vedem pe noi înșine". — Și noi le dorim la fel I Interviu realizat de Ileana PETREAN \ / V PATR Patria este sufletul și împlinirea noastră, a tuturora la un loc. Destinul ei se împletește armonios și pe vecie cu istoria multimilenară dar zbuciumată a poporului român. Un popor mîndru și demn, cu un suflet bun și generos, înzestrat cu multe haruri, cu o mereu trează, puternică și statornică conștiință de sine. De aceea, toți suntem datori să ne zidim ființa în coloanele infinite ale nemuririi neamului românesc. Prin muncă, luptă cinstită pentru mai binele nostru și a patriei întregi, pentru viitorul ei de mine. Ce vorbe fierbinți ale Ionilor și Tudorilor, ale Mihailor cu numele de Creangă, de Vladimirescu, de Viteazul ori Eminescu I. III.IP A DiABETULUI DIABETICII — Convorbire realizată cu domnul Marius Andrei CALINICI, medic coordonator al Centrului Antidiabetic județean — • In România există peste 400.000 de bolnavi de diabet. • In județul nostru numărul acestora se ridică la 1.500. • Diabetul nu este un stigmat și nu implică nimic rușinos, de aceea bolnavii nu trebuie să se simtă handicapați, să ascundă ori să neglijeze această stare, ei, cu ajutorul medicului specialist, al familiei și cu sprijinul societății să dobîndească statutul de om sănătos, agreabil, folositor semenilor. • Pentru aceasta sînt necesare o cultură și un comportament adecvat, un stil de viață care, prin permanenta colaborare cu medicul specialist, o dată dobîndit îl duce pe diabetic, cu bine, pînă la adinci bătrîneți. • La Zalău este în curs de constituire Filiala Sălaj a Asociației bolnavilor de diabet din România. Informații și înscrieri — la Cabinetul Policlinic pentru Diabetici, camera 64, zilnic între orele 8,30—10,30. — Domnule doctor CALINICI, ați făcut a doua specializare, in nutriție. Vă ocupați de bolnavii de diabet V-am rupă să descrieți puțin această stare de boală.Diabetul este o stare anormală a organismului, generată de lipsa sau insuficiența unui hormon denumit „insulină“. Din păcate, această stare este incurabilă, nedepistată la timp și netratată corespunzător duce la complicații numeroase și grave ce transformă diabeticul intr-un handicapat social, chiar la o vîrstă foarte tînără. Problema care decurge de aici este următoarea: diabeticul este o problemă pentru societate și societatea creează probleme. Atîta vremime ci un diabetic se consideră „sănătos“, încearcă să-și ascundă handicapul, punînd în primejdie viața semenilor și propria-i viață. Un diabetic, corect tratat — sănătos — este uneori marginalizat din cauza neglijenței ori a unor interese ale celor ce-i înconjoară. Ambele fenomene sunt generate de faptul că la noi în țară nu există încă o legislație cu privire la statutul diabeticului, lipsa ei resimținduse mai ales la tineri. — Cum și cind știe un om că e bolnav de diabet ? — Din păcate, semnele bolii apar numai cind lipsa de insulina este foarte mare. Spun „din păcate“, pentru că aceste semne lipsesc multă vreme sau sunt estompate. Simptomele cardinale sunt polidipsia, poliuria și polifagia. Deși mănîncă mult, diabeticul înregistrează de multe ori scăderi în greutate. Boala poate fi pusă în evidență mai de o infecție cutanată rebelă la Convorbire realizată de Ileana PETRVAN Continuare în pag all-a In pagina a III-a — MAGAZIA Numărîndu-se între cele opt județe cedate integral Ungariei, Sălajul avea o întindere de 5191 km² (cel mai mare dintre județele cedate) și o populație de 381.977 locuitori, din care (potrivit datelor statistice existente la 31 iulie 1940) 216.490 erau români, 116.535 — maghiari, 17.923 — germani 14.464 — evrei și 16.565 — alții. Rezulta, așadar , că populația românească era în majoritate absolută (57,6%) față de toate celelalte minorități naționale din județ (maghiari — 30,5%« germani — 4,4% evrei — 3,5% alții — 4,0%). Județul fiind situat pe axa principală de apărare a țării în vest, se pierdeau, implicit, și o mare parte din fortificațiile militare (linia „Carol“) , pentru a căror construcție, modernizare și întreținere populația Sălajului a contribuit cu uriașe sume de bani (8.300.000 lei numai în cursul semestrului ( 1940), plus însemnate prestații în muncă în perioada anilor 1936-1940. La 31 august 1940, orele 24, la Prefectura județului Sălaj se primea telegrama nr. 1704, semnată de ministrul de interne, general David Popescu, în care se spunea: „Față de situația creată prin hotărirea de la Viena, hotărîre dureroasă pentru neamul românesc, se impune din partea tuturor cumințenie desăvîrșită, pentru ca nu cumva, prin dezordine, să ajungeți la situații și mai grave, care ar putea pune în pericol existența noastră de stat independent. De aceea, ca păstrător al ordinii publice, vă îndemn a lua imediat contact cu toți reprezentanții vieții noastre publice și de a începe de îndată o propagandă intensă în scopul ca populația românească din teritoriile pierdute să fie liniștită, să rămînă pe loc în mod ostentativ, chiar în mod dîrz, și strîns uniți, poporul cu pătura intelectuală, îndemnați pătura intelectuală de toate gradele să nu părăsească poporul, să rămtnă în mijlocul său, servindu-i de cauză ca și în trecut, îndemnîndu-i la unire și la muncă dîrză. Ardelenii cunosc pe noii stăpînitori și n-au motiv a se teme de ei, fiindcă i-au înfruntat în timpuri mult mai critice ca cele de azi. Autoritățile vor rămîne și ele pe ioc, pentru a veghea la ordine și liniște, pînă în momentul predării. Luați contact și cu reprezentanții minoritari, rugîndu-i să impună conaționalilor abținerea de la orice provocare, pentru a se evita generalizarea dezordinii, care ne-ar putea duce pe toți la situații dureroase, și pentru ca predarea teritoriului să se facă în liniște și cit mai civilizat“. Două ore mai tîrziu, Bucureștiul expedia un nou ordin telegrafic, „extraurgent cu precădere“ (nr.37, constînd din 621 cuvinte), prefectului județului Sălaj, care la rîndul său, avea să-l trimită, în copie, tuturor pretorilor și primarilor: „În vederea hotărîrii de la Viena se ordonă : Evacuarea va fi călăuzită de ideea ca unitățile administrative și întreprinderile comunale rămase în teritoriile cedate trebuie să poată funcționa și pe mai departe, ca și în prezent. Să nu lăsăm fraților noștri părăsiți impresia că-i despuiem de bunuri ce aparțin comunelor lor, iar noilor stăpînitori să nu le oferim prilejul de a ne acuza de vandalism și de a ne critica din nou. Principal se vor evacua numai bunuri ce ar constitui în adevăr o valoare de netăgăduit și care ne aparține nouă ca stat, ținut sau județ, precum și valorile artistice culturale și de documentare istorică, care intră în averea noastră națională“. In continuarea telegramei se dau instrucțiuni precise privind modul de evauuare a organelor administrative și a inventarului mobil (valori bănești, arhiva secretă „îndeosebi de la jandarmerie și poliție“). Trebuiau să se evacueze „studiile de monografie statistică, cărțile geografice, graficele și orice studii care ne interesează pe noi românii ca element etnic in Ținuturile cedate“. De asemenea, „se vor evacua și bibliotecile, muzeele ce aparțin comunelor, județelor, ținutului sau statului și numai pe cele rare care ne privesc direct pe noi ca popor dominant în Ardeal“. Se cerea să nu se degradeze sub nici o formă clădirile, mobilierul și inventarul rămas, iar întreprinderile comunale trebuiau lăsate în cea mai bună stare de funcționare. „Funcționarii de origine etnică română puteau să-și evacueze familia și avutul, luînd strictul necesar și lucrurile de valoare. Dintre ceilalți funcționari se vor evacua numai acei a căror viață ar fi periclitată din cauza atitudinii din trecut“. în ceea ce privește evacuarea populației, se cerea respectarea ordinului telegrafic nr. 1704 și a se îndemna „poporul să rămînă la locul lui, pentru a se afirma mai departe etnitatea românească“. Administrația, instituțiile și întreprinderile din Sălaj urmau să fie evacuate, pînă în 4 septembrie 1940, la Deva, sub supravegherea nemijlocită a prefectului județului. Cornel GRAD, muzeograf principal Doru E. GORON, arhivist SEMICENTENAR ÎNDOLIAT — Starea de spirit a populației și a autorităților In timpul evacuării teritoriului vremelnic cedat prin Diktatul de la Viena (VI)