Hidrotehnica, 1951 (Anul 1, nr. 1-12)
1951-12-01 / nr. 12
PRINCIPII DE PROIECTARE SI EXECUTARE LA BARAJELE DE ANROCAMENTE Ing. p. WISNER In proiectele mai multor centrale hidroelectrice ce se vor realiza în cursul Planului de Electrificare, au fost prevăzute baraje de anrocamente cu înălţimea variind de la 10 la 60 m„ Deoarece în construirea acestor baraje este antrenat un număr crescând de ingineri şi tehnicieni şi cum în literatura noastră tehnică nu am întâlnit până acum o expunere sistematică a problemelor ce trebue rezolvate în proiectarea şi realizarea acestui tip de baraje, ne propunem pe baza lucrărilor făcute până acum la „Institutul de Studii şi Proiectări Energetice” să atragem atenţiaasupra principalelor probleme din acest domeniu foarte important al construcţiilor hidrotehnice, precum şi asupra felului în care acestea au fost rezolvate în U.R.S.S. Urmează ca pe măsura avansării construcţiilor şi strângerii de date practice şi de material documentar să se lărgească, experienţa noastră prin comunicarea şi discutarea observaţiilor făcute. ★ Barajele de anrocamente răspund în foarte multe cazuri la 4 dintre cele mai importante obiective ce trebue avute în vedere la proiectarea amenajărilor noastre hidroelectrice: 1. Reducerea cheltuielilor de investiţii. 2. Evitarea întrebuinţării materialelor importanţei pentru economia naţională ce sunt de neînlocuit în alte tipuri de construcţii. 3. Folosirea la maximum a utilajului de construcţii existent. 4. Economia de manoperă calificată şi folosirea în cât mai bune condiţii a mânii de lucru necalificate. In afară de aceste avantaje, barajele de anrocamente prezintă ca inconvenient principal necesitatea unei perioade de construire mai îndelungată decât alte tipuri de baraje. Acest desavantaj se poate remedia după cum vom arăta mai jos, dacă se prevăd măsuri pentru a se pune centrala hidroelectrică în funcţiune, înainte de terminarea construirii corpului barajului. Tocmai datorită îndeplinirii obiectivelor de mai sus construirea acestui tip de baraje a cunoscut în U.R.S.S. un avânt foarte mare, astfel că inginerii sovietici au acumulat în această direcţie o experienţă bogată, de care va trebui neapărat să ţinem seama în lucrările noastre. Această experienţă este cristalizată în normele T. U. pentru „ridicarea barajelor de anrocamente şi a părţii de anrocamente a barajelor de tip mixt” şi printr-o serie de lucrări de proporţii mai mari, dintre care trebue să amintim studiul lui S. N. Moiseev, citat în toată literatura tehnică de specialitate, precum și o serie de articole apărute în revista „Ghidrotehniceseoe Stroitelstvo’*, dintre care cele mai recente sunt ale ing. N. V. Razin și V. S. Evistov. I. TIPURILE PRINCIPALE ALE BARAJELOR DE ANROCAMENTE După câte se știe un baraj de anrocamente este alcătuit dintr’un corp permeabil de secţiune triunghiulară, format din blocuri neregulate de piatră şi având un ecran sau o mască de etanşare care trebue să fie complet impermeabilă. Legătura dintre mască şi stânca sănătoasă sau terenul impermeabil se realizează printr’un corp de beton, care pătrunde în aceasta din urmă, şi care se numeşte vatra barajului. De cele mai multe ori este necesar să se facă o perdea de injecţii de ciment sub vatră, fie mai scurte pentru a asigura legătura cu stânca, fie şi mai adânci pentru a colmata roca de bază. Masca de etanşare poate fi aşezată: a) în amonta, sau (b) în centrul barajului (fig. 1). In urma accidentelor ce au survenit în barajele de tip (b), datorită lipsei de posibilităţi de supraveghere, modului neclar de lucru din punct de vedere static, al măştii, precum și faptului că nu este economic (prisma din amonte de mască nu contribue la stabilitatea barajului), acest tipp a fost abandonat de practicii modernă a construcţiilor, şi nu este prevăzut în prescripţiile sovietice. Pentru acest motiv, în cele de mai jos ne vom ocupa numai de Fig. 1. Cele două tipuri de baraje de anrocamente: a masca amonte; b masca centrală 12