Iaşul Literar, 1961 (Anul 12, nr. 1-12)

1961-08-01 / nr. 8

MIHAI EMINESCU Dar omenia cea din vise n-o întîlnea în jur de fel. De ea îl despărţeau abise, luceafărul era chiar el. O, viaţă, mult ciudată rană,!. . . Şi totuşi fulgerul zbucni, cînd nou-născuta sa Comună privea cu zorile de zi. Orbeşte pipăi chibritul. Un muc de luminare stins. O flacără. Şi nesfîrşitul de mîna lui în fine-atins. Nainte, alte porţi închise. Cuvîntul magic le izbi. ,,Schimbaţi orînduirea, . scrise — şi proletaru­l auzi. In case mari şi depărtate, în veselii, petreceri, cor, boieri, bancheri, pe jumătate îşi împărţeau acest popor. Dar el rămase n reci de partea jertfiţilor, sărac norod. Şi-n ceasul murei scrise soartea şi-i dărui înaltul rod. . . în romîneşte de Veronica Poruoneacu 39

Next