Iaşul Literar, 1961 (Anul 12, nr. 1-12)
1961-08-01 / nr. 8
Mihai Eminescu la 3 dec. 1874] El trebuia să scrie-n viaţă şi aud era pe ger, flămînd. La geam, prin florile de gheaţă, privea amurgul presărind pe fruntea lui, ca şi pe lume, umbrite roze, chiar pe ger. Gîndea la cei fără de nume, la cîntul lor suind spre cer. Şi revedea pe opincarii ce-n tineri ani l-au omenit, cint vitejesc, neros de carii, se preschimba, din nou, în mit. Amurgul cobora-n cămară Şi noaptea sumbră, ochiul mut. . . însingurat — a cita oară? — nu singur omul s-ar fi vrut! Cine-ar fi spus, în adevăru-i, ce dor ardea făptura sa ? El, prinţul lacrimei, în păru-i de mult luceafărul purta. Data scrierii poemului „Împărat și proletar“.