Iaşul Literar, 1962 (Anul 13, nr. 1-12)
1962-03-01 / nr. 3
dirifti. dL seinii (dinny 3l)zaeînfij /au trecut peste patruzeci de ani de cînd, după un spectacol cu Othello jucat pe scena Teatrului Naţional din Iaşi, cronicarul dramatic al ziarului Lumea atrăgea atenţia publicului asupra unei tinere interprete, angajată abia de un an, elevă a Conservatorului la clasa de declamaţie, ca şi la Canto, Teorie şi Solfegiu : ,,Rolul Desdemonei a fost susţinut cu drăgălăşenie şi duioşie de d-na Braesky. Sincer vorbind, a fost o surpriză. O apariţie —cum nu se poate mai potrivită, un glas dulce, pornit dintr-un suflet care nu cunoaşte decit bunătatea. Un joc sincer“. Am reprodus aceste aprecieri pentru că ele ne pun in situaţia de a sesiza mai uşor specificul personalităţii artistice a uneia din cele mai proeminente figuri ale Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“. In adevăr, puţini sunt actorii care, jucînd de la început roluri atît de însemnate din repertoriul universal, reuşesc să atingă acel prag de sensibilitate şi de naturaleţe în stare să facă din jocul lor mai mult decît o încercare temerară, rod al ambiţiei unui şcolar silitor. Şi este de notat că Anny Braesky prelua acest rol, ca şi acela al Vioricăi din Baba—Hîrca, spectacol de tradiţie al teatrului moldovenesc, ca şi Amalia din Hoţii de Schiller, din mîinile marei, uriaşei artiste care a fost Aglae Pruteanu. Nu era vorba, desigur, de susţinerea unei comparaţii dar de afirmarea categorică a unui talent autentic se putea discuta cu certitudine. Tînăra Anny Apostu, înscrisă la Conservatorul din Iaşi în 1918, l-a avut ca profesor, la început, pe reputatul artist State Dragomir, apoi pe suplinitorul acestuia, Bruno Braesky, ulterior pe maeştrii Radu Demetrescu şi Mihai Codreanu. Pregătirea pe care a primit-o a fost multilaterală şi, asociată studiilor muzicale teoretice şi de canto, a contribuit la formarea unei interprete în stare să acopere o variată gamă de roluri. In 1920 se căsătorește cu Bruno Braesky, actor deosebit de apreciat, care juca cu strălucire roluri de june prim, îndrăgostiţi de artă, soţii Braesky depun o stăruitoare muncă, obişnuindu-se să respecte un riguros program de studiu. Tot în 1920, studenta Anny Braesky este solicitată de poetul Mihai Codreanu, pe atunci director al Teatrului, să devină probistă în cadrele actoriceşti tinere ale Naţionalului. Debutează cu Domniţa Florioara din feeria Rodia de aur de Adrian Maniu. In 1921—22 în afară de Desdemona, mai joacă pe Amalia din Hoţii de Schiller, pe Sonia din Crimă şi pedeapsă (după Dostoievski) apoi pe Nataşa în ,Azilul de noapte, Crina din Patima roșie de Mihai Sorbul, precum și alte roluri în învierea de Tolstoi, în Taifun, în Avarul.