Împreună, 1993 (Anul 3, nr. 14-25)
1993-01-01 / nr. 14
2 „OAMENIL LINGĂ OAMENI” în numărul trecut am consacrat două pagini Intitulate „împreună la sărbătorirea revistei ÎMPREUNĂ“ - relatări şi imagini foto de la sărbătorirea organizată la Casa Oamenilor de ŞtIInţă cu prilejul împlinirii unui an de la apariţia primului număr al revistei. Am constatat cu satisfacţie că aniversarea revistei noastre a fost consemnată fl de confraţii de la mai multe ziare fl reviste. Reluăm mesajele de preţuire adresate revistei „EGYÜTT“ la un an de apariţie , mesaje ce omagiază nobilele ţeluri îmbrăţişate de revista noastră, ca fl perseverenţa sa în realizarea scopului urmărit. ANIVERSARE „EGYÜTT ÎMPREUNĂ” . La Vineri a avut loc la Bucureşti o manifestare organizată de Asociaţia Culturală şi de Prietenie împreună cu redacţia revistei „EGYÜTTÎMPREUNĂ“, cu ocazia aniversării unui an de la apariţia primului număr al acestei publicaţii. Numeroase personalităţi culturale şi politice - români şi maghiari - au participat la această autentică sărbătoare a prieteniei şi a dorinţei de pace şi înţelegere ce-l anima deopotrivă pe majoritatea cetăţenilor români şi maghiari din ţara noastră, în alocuţiunea de deschidere a acestei manifestări, dl Hajdú Győző arăta că, după ce cu un an în urmă a apărut primul număr al revistei „EGYÜTT“, de şase luni de zile revista apare bilingvă în maghiară şi în română. „Emblema noastră este capodopera de renume mondial simbolizînd coeziunea şi solidaritatea umană - sculptura „Sărutul“, de Constantin Brâncuşi". Programul nostru rezultă exact din titlul revistei , sublinia dl Hajdú Győző, desemnînd ca ars poetica „fidelitatea noastră pînă la ultima bătaie a inimii faţă de acest program de slujire a frăţiei şi a unităţii poporului român cu minoritatea naţională maghiară“. (ROMPRES, 11 decembrie 1997) ÎMPREUNĂ Zilele trecute s-a împlinit un an de la apariţia primului număr al revistei „EGYÜTTÎMPREUNĂ“. Editată de Asociaţia Culturală şi de Prietenie ÎMPREUNĂ-EGYÜTT, publicaţia cu specific cultural s-a impus în scurtă vreme prin calitatea actului publicistic. Apărînd de fiecare dată bilingv - în română şi maghiară - redacţia a reuşit de fiecare dată să găsească, subiecte de larg interes şi de actualitate din diferite domenii ale culturii naţionale şi universale, intre care, fireşte personalităţi culturale române şi maghiare. În tot acest timp, revista a fost un spaţiu din care a pornit către public un mesaj al bunei înţelegeri, că prin cultură, oamenii pot să dea uitării răul şi să se adune şi să păstreze în suflet numai ceea ce este bun şi frumos. Aşadar, un sincer „La Mulţi Ani“ colegilor noştri, împreună cu urări de sănătate şi reuşită deplină în realizarea gîndurilor pe care şi le-au propus. (CURIERUL NAŢIONAL, 16 decembrie 1992) MULŢI ANI!” Revista „Együtt-împreună“, editată de Asociaţia Culturală şi de Prietenie cu acelaşi nume, din Bucureşti, împlineşte un an de apariţie. Le urăm confraţilor şi conaţionalilor’maghiari şi români’care scriu revista, „La mulţi ani!“, cum spune chiar titlul ei. (DIMINEAŢA, 1992, decembrie 11) Un literat maghiar, pentru toţi cetăţenii României. Hajdu Győző împotriva tuturor separatismelor şi provocărilor antiromâneşti, strălucitul nostru contemporan, scriitor şi gazetar maghiar din România, Hajdú Győző, construieşte punţi care sfidează neantul şi, prin revista pe care o conduce, „Együtt", care apare concomitent în maghiară şi română, cu titlul „împreună“, propune un remediu: fraternitatea. (VREMEA, 12-13 decembrie 1992) Exacerbată, pînă dincolo de limită, aşa-zisa problemă maghiară riscă să devină una dintre cele mai ruşinoase manifestări imorale al căror rost oricum este încercarea de destabilizare într-o ţară cum este România. Acum, cînd necazurile ne lovesc pe toţi deopotrivă - şi nu numai aici,la noi, ci în tot Estul Europei - a asista la un brigandaj continuu pe tema unei presupuse lipse (speciale!) de drepturi a concetăţenilor noştri maghiari, a merge chiar cu provocarea de zîzanie pînă la cererea, uluitoare, de solicitare - cum citeam mai ieri - a... protecţiei O.N.U. (?!) contra unui... primar care-şi apără şi el istoria neamului său, îmi aduce aminte de zgîndăreala tîmpă pe care nişte zăpăciţi o făceau pe vremuri într-un cartier, bătînd tobe şi tinichele, spre a-i scoate din minţi pe vecini, în ideea că lor nu le dădea nimeni atenţie. Cu acest sentiment de crispare faţă de o prostie perseverent alimentată pe diverse căi, am luat parte, ieri, la o manifestare simplă - cinstirea primului an de apariţie a gazetei „EGYÜTT - ÎMPREUNA“. O manifestare a unui colectiv de cunoscuţi ziarişti, scriitori, artişti de naţionalitate maghiară, care - la iniţiativa omului de suflet care este Hajdú Győző, ajutat de Antal András, Várdai Ferenc, Boross Melinda şi alţii scot o gazetă programat potrivnică ideii de ură, de vrajbă. O gazetă programat pledantă pentru apropiere, bună convieţuire şi colaborare sub egida „Asociaţiei culturale şi de prietenie împreună- Együtt“. O manifestare simplă, firească, omenească, sensul ei surpriză putînd fi sintetizat pentru cei mereu încrîncenaţi şi veşnic emanatori de toxine, intr-un singur fapt: promotorii numărul unu ai mult acuzatei „Partide Naţionale“ româneşti - senatorii Adrian Păunescu şi Corneliu Vadim Tudor - au fost oaspeţi de seamă ai maghiarilor de la „EGYÜTT“! Fără comentarii, s-ar putea spune, dacă n-ar fi, totuşi, un adevăr de subliniat: basmul cu românul mîncător de unguri se dovedea o absurdă şi penibilă snoavă! Adrian Păunescu a fost primit cu aplauze: el nu numai că n-a fost împotrivă ca ziariştii de naţionalitate maghiară să se manifeste public, dar i-a susţinut direct pe cei ce i-au solicitat sprijinul în crearea gazetei aniversare. Motivaţia acestui ajutor este simplă, fiind argumentată de poetul-senator , chiar în numărul special al publicaţiei „EGYÜTT“. Poetul condamnă ceea ce numeşte „criminala incomunicabilitate“ dintre români şi maghiari, res „ŞI TOTUŞI, EXISTĂ IUBIRE!” pingînd atît acţiunile acelei minorităţi politice militante care dă „minorităţii maghiare din România, pe toate căile, informaţii care să orienteze această minoritate naţională împotriva majorităţii româneşti“, cît şi faptul ca „majoritatea românească nu face eforturi suficiente pentru a se face înţeleasă pe căile pe care se poate face înţeleasă“. Căci - scrie Adrian Păunescu - „în zadar vom emite noi româneşte mesajele noastre de fraternitate şi solidaritate, dacă secuii din Harghita şi Covasna nu vor auzi mesajele noastre decît într-o limbă pe care liderii lor politici au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să n-o înţeleagă, iar prăpastia dintre noi să se lărgească zi de zi“. „EGYÜTT“ era o necesitate! Iată de ce, prin revers la această inacceptabilă incomunicabilitate, întîlnirea de la „Együtt“, găzduită de frumoasele saloane ale Casei Oamenilor de Ştiinţă şi bucurîndu-se de prezenţa unor nume bune ale culturii române de mai multe naţionalităţi a simbolizat un excelent pas spre bine. Scurt, programul cultural al acestei sărbători, a colorat, prin delicateţe şi valoare, momentul aniversar. A fost prezentă inegalabila Ádám Erzsébet cu emoţionante balade şi traduceri şi, alături de ea, artişti cu experienţă sau foarte tineri precum Cristina Constantinescu, Modest Iftinchi, Ovidiu Cucu, Csendes László, Dolores Chelariu. S-a cîntat şi recitat din Bartók Béla, George Enescu, Mihai Eminescu, Adrian Păunescu, Grigore Vieru. Un moment deosebit l-a constituit prezenţa la sărbătorire a unui grup al Cenaclului „Totuşi iubirea", format din Tatiana Stepa (Filipoiu), a cărei voce a impresionat profund, Andrei A. Păunescu, Raul Cîrstea, grup condus de Adrian Păunescu, al cărui microrecital s-a aflat sub semnul ideii fundamentale a poetului-senator, înscrisă chiar în articolul publicat de „Együtt“ - „Am avut şi eu o obsesie şi încă o mai am, totuşi, iubirea“. Momentul a fost, într-adevăr de mare vibraţie omenească, de fraternitate reală, simplă şi curată. Da, există, totuşi, iubire! Aici, între noi, cei ce ne-am născut şi trăim pe acest pămînt, numai sufletele cîineşti au îndemnat sau mai îndeamnă la potrivnicii şi ură. Altfel, am fost, de-a lungul veacurilor, oameni lîngă oameni, preţuindu-ne şi respectîndu-ne ca oamenii. Felicitări lui Hajdú Győző şi colaboratorilor lui, ale căror inimi nu dau greş în înţelegerea acestui mare şi etern adevăr! (Eugen Florescu, VREMEA, 12-13 decembrie 1992) IIMICP^C^SQJJIMA Anul III. 1993. Numărul 1(14) fi iam v[a[iMJ] Salutînd ziarul la numărul 100 lată în ce ritm accelerat trec zilele, săptămînile, lunile dar chiar fl anul: „ VREMEA“ a ajuns deja la numărul 100. Acest admirabil ziar, alături de „TOTUŞI IUBIREA“, care prinde viaţă în acelaşi atelier redacţional - căminul familiei Păunescu - în doar cinci luni de apariţie şi-a atras un foarte larg cerc de cititori, atît la Bucureşti cît şi în judeţele ţării. La apariţia numărului 100, „VREMEA“ se prezintă ca unul din ziarele cele mai prestigioase, de importanţă naţională, care Informează ,i formează opinia publică, modelează gîndirea publică, luptă în arena politică ce cuprinde ţara întreagă, întrun cuvînt, trăieşte, respiră împreună cu patria noastră România, cu fiecare cetăţean cinstit, democrat, fidel ţării noastre. Marele poet revoluţionăr al literaturii maghiare, Ady Endre, care a fost adeptul manifestul ferm, slujitor nemuritor al luptei pentru împăcarea istorică, pentru prietenia şi unirea popoarelor maghiarul român, are o poezie intitulată „în sita vremii“. Omaglind ziarul „VREMEA“, la numărul 100, reamintim această poezie, mai exact, ideea sa de bază, parafrazînd-o în proză, în mînă cu o sită uriaşă, stă VREMEA şi cerne continuu, cerne vesel prin sita vremii lumea întreagă. Şi cine a fost cernut de sită merită acest lucru. Trist e cel ce n-a trecut, pentru că vremii nu-i este milă de tărîţe. în acest fel funcţionează, în acest fel cerne fl ziarul „VREMEA“, care a fost visat fi atît de admirabil realizat de marea personalitate a literaturii fl publicisticii contemporane române - Adrian Păunescu, în uriaşa şi nemiloasa muncă de triere, „VREMEA“ îndeplineşte un rol excepţional, în funcţionarea acelei uriaşe site a vremii, care va elimina cu certitudine „Ideile putrede“ născătoare de ură între oameni şi naţiuni, şi la fel, „omuleţii de o clipă" înrolaţi în slujirea aroganţei şi a urii rasiale, a răzbunării oarbe, a acelor „idei veştejite" care, din păcate, mai dănţuie binişor în această Europă a sfîrşitului de secol, scăpat parcă de sub controlul raţiunii. Urăm „ VREMII" cu respect colegial şi dragoste frăţească, conducătorului ei nepereche, poetul Adrian Păunescu, ca şi Iui Andrei A. Păunescu, acel „factotum" al ziarului, ca „VREMEA“ în întrecerea cu vremea să-şi facă datoria şi pe mai departe în mod bărbătesc, ca nici un singur număr din „VREMEA" să nu fie eliminat de uriaşa sită a vremii, ca dintre cititorii săi să rostească cu mai mulţi, împreună cu redactorii ziarului şi împreună cu noi că „oamenii făuresc pacea, să fim deci oameni, ca astfel să putem rămîne români şi maghiari“! La Mulţi Ani! Bucureşti, 14 ianuarie 1993 Hajdú Győző Antal András preşedintele secretar general Asociaţiei Culturale al revistei şi de Prietenie EGYÜTT - ÎMPREUNĂ EGYÜTT-ÎMPREUNĂ