Inainte, martie 1951 (Anul 8, nr. 1896-1922)
1951-03-01 / nr. 1896
Un document excepțional în lupta pentru pace () Nota Guvernului Sovietic dată astăzi publicității este un document de excepțională importanță. Ea respinge cu ajutorul unor cifre și date concrete propaganda calomnioasă îndreptată de ațâțătorii la război împotriva Uniunii Sovietice și a țărilor de democrație populară și arată cu o mare limpezime și putere de convingere că în spatele acestor calomnii, imperialiștii își desfășoară cu înfrigurare criminalele lor pregătiri în vederea unui război de agresiune. Reafirmând cu putere voința de pace și înțelegere a Uniunii Sovietice și aducând o nouă dovadă în acest sens, nota pune o armă prețioasă în mâinile partizanilor păcii. La 15 Decembrie 1950 și la 20 ianuarie 1951 Guvernul Sovietic a adus în notele pe care le-a adresat Guvernului Englez dovezi de netăgăduit în ce privește răspunderea Guvernului Englez, ca organizator și coautor, alături de Statele Unite, al reînarmării Germaniei Occidentale, al transformării ei în bază americano-engleză, în vederea unei agresiuni antisovietice. Aceste note care stabileau că Guvernul Englez a încălcat în mod grosolan tratatul anglo-sovietic din 26 Mai 1942 și înțelegerile internaționale de la Yalta și Potsdam au avut un mare răsunet în opinia publică engleză. Și mai puternic a impresionat însă această opinie publică interviewul acordat corespondentului „Pravdei” de tovarășul Stalin. In acest interview, primul ministru Attlee este demascat fără putință de tăgadă ca un calomniator ordinar al Uniunii Sovietice, urmărind să inducă poporul britanic în eroare și să-l atragă prin înșelăciune într’un nou război mondial, organizat de cercurile guvernante ale Statelor Unite. In mare graba, Guvernul Englez a întocmit o notă de răspuns și a remis-o chiar a doua zi, la 17 Februarie, Guvernului Sovietic. Această notă engleză nu este, de la un capăt la altul, decât o nouă și odioasă țesătură de minciuni și calomnii împotriva Uniunii Sovietice. Nota sovietică de răspuns preface în țăndări întregul eșafodaj de calomnii antisovietice înălțat de profesioniștii minciunii de la Ministerul de Externe Britanic. In problema germană, nota arată cum Guvernul Englez a sprijinit pas cu pas, începând din 1946, politica imperialiștilor americani, potrivit căreia au fost reabilitați numeroși criminali de război hitleriști, au fost readuși la putere industriașii și financiarii germani în frunte cu criminalul de război Krupp, a fost transformat Ruhr-ul într’o bază a industriei de război, s’a început refacerea armatei regulate germane, având în frunte generali hitleriști, s’a trecut la reprimarea elementelor democratice și iubitoare de pace din Germania Occidentală. Odată cu acțiunea de remilitarizare a Germaniei Occidentale, Guvernu Englez împreună cu Guvernul American au fost principalii organizatori ai alianțelor și blocurilor agresive antisovietice de tipul Uniunii Occidentale și ai pactului Atlanticului. Nota sovietică destramă marea minciună a propagandei imperialiste propovăduite de Guvernul Britanic, după care toate aceste măsuri ar fi fost determinate de inzigile așa zis „defensive” ale Statelor Unite și • Vrti• or de fond apărut in , Scânteia" Nr 1 ,7 i din 28 Februarie ale Angliei, care s’ar apăra în fața unei inexistente primejdii de agresiune venind, din partea Uniunii Sovietice. Nota sovietică nimicește altă calomnie ridicolă a imperialiștilor englezi. Este vorba de încercarea guvernului laburist, pasă-mite „socialist”, de a relua una din gogorițele preferate ale propagandei hitleriste. Guvernul britanic încearcă să explice creșterea mișcării greviste din metropolă și a mișcării de eliberare din colonii, nu prin adâncirea exploatării capitalste și a asupririi colonialiste, ci prin acțiunea misterioasă... a Moscovei sau a Biroului Informativ, creat în 1947. „Aceste procedee neîndemânatice din nota britanică ar putea fi explicate mai curând prin graba în redactarea notei — declară răspunsul sovietic — întrucât se știe că în Marea Britanie „grevele și tulburările sociale” au existat nu numai mult înaintea zilelor noastre și înaintea creării Biroului Informativ al partidelor comuniste și muncitorești, ci și cu mult înainte de generația noastră”. Totodată, subliniind cu vigoare că atât timp cât va fi asuprire imperialistă, va fi și mișcare de eliberare a popoarelor de sub jugul acestei asupriri, nota spune: „A acuza Guvernul Sovietic pentru faptul că în diferite țări există mișcări de eliberare provocate de asuprirea imperialistă, este tot atât de absurd cum ar fi de exemplu a acuza Guvernul Sovietic pentru faptul că în lume se produc cutremure sau fluxul și refluxul mării”. De o deosebită importanța pentru spulberarea pălăvrăgelii guvernului laburist și a întregii propagande imperialiste cu privire la aspectul „defensiv” al pregătirilor de război ale Statelor Unite, Angliei și celorlalte țări capitaliste, este acel punct al notei sovietice care restabilește adevărul in chestiunea demobilizării Armatei Sovietice și a efectivelor militare ale Uniunii Sovietice, pe de o parte, și ale principalelor țări din lagărul imperialist, pe de altă parte. Nota sovietică arată limpede, cu cifre și date concrete, că în timp ce Uniunea Sovietică a demobilizat după război 33 de contingente, revenind la efectivele din anul 1939, lucru indispensabil dealtfel pentru trecerea la giganticul ei efort pașnic creator. Statele Unite, Anglia și Franța mențin sub arme nu mai puțin de cinci milioane de oameni, efectiv care întrece de câteva ori pe acela din 1939. Nu este oare limpede că întreaga pălăvrăgeală despre așa zisele intenții „defensive” ale Statelor Unite, Angliei și celorlalte țări capitaliste este menită să ascundă pregătirile înfrigurate pe care le fac aceste țări, la ordinul Washingtonului, în vederea unui nou război? Țării noastre și tuturor țărilor de democrație rară, Guvernul Sovietic se populă prin nota de față un nou imens ajutor. Apărând în mod și consecvent, dreptul țărilor de democrație populară la o existență liberă și independentă, Guvernul Sovietic respinge cu vigoare încercarea perfidă a imperialiștilor englezi de a calomnia aceste țări și de a se amesteca în treburile lor interne. Organizatorii americani și englezi ai comploturilor fasciste și reacționari decoperit ® In continuare în pag. 3-a) primm din toate ORGANDI COMunuLUI REGIONAL PUR 5/AL SFOSTULUI POPULAR REGIONAL DOLJ • Anul VIII. Nr. 1896 | 4 PAGINI 4 LEI | joi 1Martie 1951 Cilill In pag ll o Nota de răspuns a Guvernului Sovietic la nota Guvernului Marii Britanii in pag lV-a. Raportul prezentat de tovarășul Clement Gottwald la plenara C. C. al Partidului Comunist Cehoslovac Rezoluțiile Consiliului Mondial al Păcii BERLIN, 28 (Agerpres). — TASS transmite : In seara zilei de 26 Februarie a avut loc sub președinția secretarului general al Consiliului Mondial al Păcii, Jean Laffitte (Franța), ședința de închidere a primei sesiuni a Consiliului. Laffitte a dat cuvântul lui De Chambrun (Franța), raportorul Comisiei pentru chestiunile organizatorice, care a citit textul rezoluției asupra chestiunilor organizatorice. In această rezoluție se vorbește despre necesitatea de a populariza prin toate mijloacele, în întreaga lume „Apelul către ONU”, adoptat la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. Rezoluția propune de asemenea Comitetelor naționale ale partizanilor păcii să întreprindă acțiuni în vederea prezentării în parlamentele țărilor respective a unor proiecte de legi pentru apărarea păcii, aceste acțiuni urmând să fie sprijinite de masele largi populare. Rezoluția aprobă printre altele convocarea de către Uniunea franco-belgiană împotriva remilitarizării Germaniei, a unei conferințe a popoarelor țărilor europene, ale căror guverne au semnat pactul Atlanticului de Nord, cu participarea poporului german. Laffitte a pus la vot rezoluția Consiliului Mondial al Păcii. Rezoluția a fost adoptată în unanimitate de membrii Consiliului Mondial al Păcii. Toți cei prezenți au salutat cu aplauze furtunoase adoptarea acestei rezoluții atât de importante, a cărei înfăptuire trebue să contribue la extinderea mișcării pentru apărarea păcii în toate țările de pe glob. Raportorul Comisiei politice, Attal (India), a dat citire textului rezoluției asupra soluționării pașnice a chestiunii coreene. Participanții la sesiune au adoptat în unanimitate această rezoluție. A luat apoi cuvântul raportorul Comisiei politice, Emi Siao (China), care a dat citire textului rezoluției cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii japoneze. Membrii Consiliului Mondial al Păcii au adoptat în unanimitate această rezoluție. Carr (Statele Unite) a dat citire textului rezoluției cu privire la hotărîrea ONU care condamnă în mod nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare” în Coreea, rezoluție adoptată apoi în unanimitate de către membrii Consiliului Mondial al Păcii. D’Arboussier (Africa Neagră) citit apoi textul rezoluției cu privirea la lupta pentru pace în țările coloniale și dependente. In această rezoluție, Consiliul Mondial al Păcii subliniază că ONU a înșelat speranțele popoarelor coloniale și dependente și subliniază că lupta pentru pace în întreaga lume este un factor hotărîtor în lupta popoarelor coloniale și dependente pentru dreptul la autodeterminare. In rezoluție se spune deasemenea că rezistența crescândă a popoarelor coloniale și dependente față de agresiune, asuprire și înnăbușirea libertăților, reprezintă o contribuție substanțială la cauza menținerii păcii. Toți membrii Consiliului Mondial al Păcii au ridicat ca un singur om mâinile, votând pentru adoptarea acestei rezoluții. Abatele Boulier (Franța) a dat citire rezoluției cu privire la revista PACE, în care se vorbește despre necesitatea realizării unei difuzări mai largi a revistei și a extinderii cercului cititorilor ei. Consiliul îl roagă pe Pierre Cot (Franța) să-și asume conducerea revistei, ajutat fiind de un comitet alcătuit din personalități de frunte din viața internațională. Rezoluția subliniază necesitatea de a schimba caracterul revistei și de a o transforma într-un însemnat organ pentru răspândirea ideilor păcii. Această rezoluție a fost de asemenea adoptată în unanimitate. Borsari (Brazilia) a dat citire rezoluției cu privire la premiile internaționale ale păcii. Rezoluția stabilește procedura exactă pentru decernarea premiilor internaționale ale păcii și propune alegerea unui juriu pentru premiile internaționale ale păcii pe 1951, alcătuit din următorii: Președinte: Pietro Nemi (Italia), vicepreședinți: Mao Dun (China) și Pierre Cot (Franța), membrii : Wasiliewska (URSS), Makarovski (Cehoslovacia), Colambi (India), Hewlett Johnson (Marea Britanie), Uphaus (Statele Unite), Lundkvist (Suedia), Java (Mexic), Weigel Brecht (Germania), El Bendari-Pașa (Egipt), Putrament (Polonia), D’Arboussier (Africa Neagră) și Picasso (Spania). Această rezoluție a fost adoptată în unanimitate de Consiliul Mondial al Păcii. Apoi, Fernand Vigne (Franța) a dat citire textului rezoluției cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii germane. Rezoluția constată că în prezent se înfăptuiește remilitarizarea Germaniei, încălcându-se voința popoarelor. Consiliul Mondial al Păcii subliniază totodată că forțele iubitoare de pace ale Germaniei cresc și pregătesc un referendum care trebue să exprime voința poporului german în chestiunea remilitarizării Germaniei și a încheierii unui tratat de pace. Consiliul Mondial al Păcii face apel la popoarele lumii să impună guvernelor lor să încheie în acest an un tratat de pace cu o Germanie iubitoare de pace și unită. Consiliul a adoptat în unanimitate această rezoluție. De Chambrun (Franța) a amintit participanților la sesiune că Congresul de la Varșovia a dat indicații Consiliului Mondial al Păcii să-și extindă componența și, îin legătură cu aceasta, s-au făcut o serie de propuneri de a se coopta noi membri în Consiliul Mondial al Păcii. De Chambrun a dat citire următoarei liste de candidați la locul de membri ai Consiliului: Marea Britanie: Kernan, Crowford, Brown și Duncan Jones; Argentina: d-na Jerarda Scolamieri; Belgia: Isabelle Blume Cavenaire; Germania: Friedrich Bertold Brecht, Reiman, Willmann, Kruger; Danemarca: d-na Appel; Irlanda: Dr. Jeffers; Iran: Hormos, Borgal; Italia: Mario Valori, Berlimgmer; China: Mao Dun, Mei Ju Ao, Cen Han Gen; Luxemburg: Birmann; Siria: Diia Ez-Zaim; Statele Unite ale Americii: Kennard; Tailanda: Kularo Sai, Pradit, Fetai Chotinichi, Sama Buravas; Franța: Gerard de Bernis, Jacques Denis; Cehoslovacia: Hromadka; Japonia: Yoshitaro Hirano, Sumio Takakuwa, Suikeharu Yoshida, Keiau Kamakura, Tokusaburo Tan, Tetsuo Masudza, d-na Fuki Kushida. Participanții la sesiune au salutat cu aplauze furtunoase pe noii membri ai organului suprem al mișcării mondiale a partizanilor păcii. De Chambrun a dat citire următoarei liste de candidați pentru Biroul Consiliului Mondial al Păcii: Mao Dun (China), Friedrich (Germania), Isabelle Blume (Belgia), Stover (USA), Ikuo Oyama Hirane (Japonia), Tihonov (URSS), Hromadka (Cehoslovacia) și Tabet (Liban). Membrii Consiliului Mondial al Păcii au aprobat în unanimitate candidaturile propuse. Apoi, la propunerea lui De Chambrun, Consiliul Mondial al Păcii a adoptat următoarea hotărâre privitoare la candidaturile pentru secretariatul Consiliului Mondial al Păcii: Să se propună următoarelor țări să numească secretari ai Biroului Consiliului Mondial al Păcii: Marea Britanie, Belgia, Franța, Italia, Suedia, Argentina și țările Orientului Apropiat. In cuvântarea sa de închidere, Jean Laffitte, care prezida ședința, a subliniat însemnătatea documentelor istorice adoptate de Consiliul al Păcii, arătând că ele Mondial constitue actualmente baza activității partizanilor păcii în toate părțile globului. El a chemat pe luptătorii pentru pace să treacă Incălcându-se voința popoarelor în al căror nume au fost semnate tratatele care conțin hotărârea categorică privitoare la dezarmarea Germaniei, sunt reînviate forțele militariste și naziste. Această reconstituire a forțelor armate și a industriei de război a Germaniei reprezintă un foarte serios pericol al unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii subliniază cu satisfacție creșterea forțelor iubitoare de pace în Germania și succesul Congresului Păcii de la Essen. El salută pe toți prietenii păcii din Germania, care împreună cu toate curentele iubitoare de pace, pregătesc organizarea unui referenîn aplicarea hotărîrilor celui de al doilea Congres Mondial. Consiliul Mondial al Păcii condamnă cu hotărire remilitarizarea Japoniei înfăptuită de putere de ocupație în ciuda voinței poporului japonez. Consilul Mondial al Păcii consideră necesară organizarea în Japonia ,și în țările interesate din Asia, America și Oceania, a unei consultări populare asupra remilitarizării Japoniei și asupra încheierii unui tratat de pace cu o Japonie demilitarizată și iubitoare de pace. Consiliul Mondial al Păcii condamnă orice încercare de a se încheia un tratat de pace separat cu Japonia. El consideră că tratatul de pace trebue să fie obiectul unor negocieri între Republica Populară Chineză, Statele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică și Marea Britanie, trebuind să fie apoi adoptat de imediat la traducerea în viață a hotărîrilor adoptate cu privire la intensificarea luptei împotriva războiului, și le-a urat succes în îndeplinirea acestor mărețe sarcini. Apoi Laffitte a declarat închisă prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii. (Urmează rezoluțiile adoptate de prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii), dum, care va exprima voința poporului german în chestiunea remilitarizării țării sale și a încheierii unui tratat de pace, menit să pună capăt situației amenințătoare existente. Consiliul Mondial al Păcii cheamă toate țările, care sunt cel mai direct amenințate, să se unească într-un puternic protest, pentru ca milioane de bărbați și femei să impună guvernelor lor să încheie în acest an un tratat de pace cu o Germanie iubitoare de pace și unită, a cărei demilitarizare, asigurată d-un acord internațional, prinva constitui cea mai bună garanție a păcii in Europa, toate țările interesate. După încheierea tratatului de pace, trupele de ocupație trebuesc imediat retrase din Japonia. Poporului japonez trebue să î se dea garanția unei existențe pașnice și democratice. Toate organizațiile și instituțiile militare declarate și secrete trebue să fie interzise, iar întreaga industrie trebue trecută pe picior de pace. Consiliul Mondial al Păcii cheamă pe toți prietenii plăcii din Asia și din bazinul Pacificului inclusiv prietenii japonezi, să se întrunească pașnic în viitorul cel mai apropiat într-o conferință regională pentru apărarea păcii pentru a traduce realmente în viață soluționarea pașnică a chestiunii Japoniei în scopul de a înlătura astfel pericolul serios al războiului în Extremul Orient. Rezoluția cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii germane Rezoluția cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii japoneze Rezoluția cu privire la hotărîrea O. N. U. care condamnă pe nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare” în Coreea Consiliul Mondial al Păcii amintește definiția noțiunii de agresiune, adoptată de cel de al doilea Congres Mondial Partizanilor Păcii: „agresiunea nl este un act criminal săvârșit de acel stat care folosește primul forța armată împotriva altui stat, indiferent sub ce pretext” și califică drept nejustă și degajă hotărîrea adoptată de Adunarea Generală a ONU, care demară Republica Populară Chineză ca „agresoare” în Coreea. Această hotărire constitue un serios obstacol în calea soluționării pașnice a chestiunii coreene, crează pericolul extinderii războiului în Extremul Orient și prin aceasta pericolul izbucnirii unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii cere ONU anularea acestei hotărîri. Rezoluția cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii coreene In scopul soluționării pașnice a chestiunii coreene, Consiliul Mondial al Păcii cere convocarea imediată a unei conferințe a tuturor țărilor interesate. Ne adresăm oamenilor iubitori de pace din toate țările cu apelul de a cere guvernelor lor să sprijine convocarea imediată a conferinței mai sus menționate. Consiliul Mondial al Păcii se menține cu hotărire la părerea că trupele străine trebue retrase din Coreea, pentru a se da poporului coreean posibilitatea de a-și soluționa sigur afacerile interna.