Inainte, martie 1951 (Anul 8, nr. 1896-1922)

1951-03-01 / nr. 1896

Un document excepțional în lupta pentru pace () Nota Guvernului Sovietic da­tă astăzi publicității este un do­cument de excepțională impor­tanță. Ea respinge cu ajutorul unor cifre și date concrete pro­paganda calomnioasă îndreptată de ațâțătorii la război împotri­va Uniunii Sovietice și a țărilor de democrație populară și arată cu o mare limpezime și putere de convingere că în spatele aces­tor calomnii, imperialiștii își des­fășoară cu înfrigurare criminalele lor pregătiri în vederea unui război de agresiune. Reafirmând cu putere voința de pace și în­țelegere a Uniunii Sovietice și aducând o nouă dovadă în acest sens, nota pune o armă prețioasă în mâinile partizanilor păcii. La 15 Decembrie 1950 și la 20 ianuarie 1951 Guvernul So­vietic a adus în notele pe care le-a adresat Guvernului Englez dovezi de netăgăduit în ce pri­vește răspunderea Guvernului Englez, ca organizator și coautor, alături de Statele Unite, al re­­înarmării Germaniei Occidentale, al transformării ei în bază ame­­ricano-engleză, în vederea unei agresiuni antisovietice. Aceste note care stabileau că Guvernul Englez a încălcat în mod gro­solan tratatul anglo-sovietic din 26 Mai 1942 și înțelegerile inter­naționale de la Yalta și Potsdam au avut un mare răsunet în o­­pinia publică engleză. Și mai puternic a impresio­nat însă această opinie publică interviewul acordat coresponden­tului „Pravdei” de tovarășul Sta­lin. In acest interview, primul ministru Attlee este demascat fără putință de tăgadă ca un calomniator ordinar al Uniunii Sovietice, urmărind să inducă poporul britanic în eroare și să-l atragă prin înșelăciune într’un nou război mondial, organizat de cercurile guvernante ale Sta­telor Unite. In mare graba, Guvernul En­glez a întocmit o notă de răs­puns și a remis-o chiar a doua zi, la 17 Februarie, Guvernului Sovietic. Această notă engleză nu este, de la un capăt la altul, decât o nouă și odioasă țesă­tură de minciuni și calomnii îm­potriva Uniunii Sovietice. Nota sovietică de răspuns pre­face în țăndări întregul eșafodaj de calomnii antisovietice înălțat de profesioniștii minciunii de la Ministerul de Externe Britanic. In problema germană, nota arată cum Guvernul Englez a sprijinit pas cu pas, începând din 1946, politica imperialiștilor americani, potrivit că­reia au fost reabilitați numeroși criminali de război hitleriști, au fost readuși la putere industriașii și financiarii germani în frunte cu criminalul de război Krupp, a fost transformat Ruhr-ul într’o bază a industriei de război, s’a început refacerea armatei regu­late germane, având în frunte generali hitleriști, s’a trecut la reprimarea elementelor democra­tice și iubitoare de pace din Ger­mania Occidentală. Odată cu ac­țiunea de remilitarizare a Ger­maniei Occidentale, Guvernu En­glez împreună cu Guvernul A­­merican au fost principalii or­ganizatori ai alianțelor și blocu­rilor agresive antisovietice de ti­pul Uniunii Occidentale și ai pac­tului Atlanticului. Nota sovietică destramă marea minciună a propagandei impe­rialiste propovăduite de Guver­nul Britanic, după care toate a­­ceste măsuri ar fi fost determi­nate de inz­­igile așa zis „de­fensive” ale Statelor Unite și •­ Vrti• or de fond apărut in , Scân­teia" Nr 1 ,7­ i din 28 Februarie ale Angliei, care s’ar apăra în fața unei inexistente primejdii de agresiune venind, din partea Uniunii Sovietice. Nota sovietică nimicește altă calomnie ridicolă a imperia­­­liștilor englezi. Este vorba de încercarea guvernului laburist, pasă-mi­te „socialist”, de a re­lua una din gogorițele preferate ale propagandei hitleriste. Gu­vernul britanic încearcă să ex­plice creșterea mișcării greviste din metropolă și a mișcării de eliberare din colonii, nu prin a­­dâncirea exploatării capita­lste și a asupririi colonialiste, ci prin acțiunea misterioasă... a Mosco­vei sau a Biroului Informativ, creat în 1947. „Aceste proce­dee neîndemânatice din nota bri­tanică ar putea fi explicate mai curând prin graba în redactarea­­ notei — declară răspunsul so­­vietic — întrucât se știe că în Marea Britanie „grevele și tul­­burările sociale” au existat nu numai mult înaintea zilelor noa­stre și înaintea creării Birou­lui Informativ al partidelor co­muniste și muncitorești, ci și cu mult înainte de generația noas­tră”. Totodată, subliniind cu vi­goare­ că atât timp cât va fi asuprire imperialistă, va fi și mișcare de eliberare a popoare­lor de sub jugul acestei asupriri, nota spune: „A acuza Guvernul Sovietic pentru faptul că în di­ferite țări există mișcări de eliberare provocate de asuprirea imperialistă, este tot atât de ab­surd cum ar fi de exemplu a acuza Guvernul Sovietic pentru faptul că în lume se produc cu­tremure sau fluxul și refluxul mării”. De o deosebită importanța pentru spulberarea pălăvrăgelii guvernului laburist și a întregii propagande imperialiste cu pri­vire la aspectul „defensiv” al pregătirilor de război ale Sta­telor Unite, Angliei și celorlal­te țări capitaliste, este acel punct al notei sovietice care restabi­lește adevărul in chestiunea de­mobilizării Armatei Sovietice și a efectivelor militare ale Uniunii Sovietice, pe de o parte, și ale principalelor țări din lagărul im­perialist, pe de altă parte. Nota sovietică arată limpede, cu cifre și date concrete, că în timp ce Uniunea Sovietică a demobili­zat după război 33 de contin­gente, revenind la efectivele din anul 1939, lucru indispensabil dealtfel pentru trecerea la gigan­ticul ei efort pașnic creator. Sta­tele Unite, Anglia și Franța mențin sub arme nu mai puțin de cinci milioane de oameni, e­­fectiv care întrece de câteva ori pe acela din 1939. Nu este oare limpede că întreaga pălăvrăgeală despre așa zisele intenții „de­fensive” ale Statelor Unite, An­gliei și celorlalte țări capitaliste este menită să ascundă pregăti­rile înfrigurate pe care le fac aceste țări, la ordinul Washingto­nului, în vederea unui nou răz­boi? Țării noastre și tuturor ță­rilor de democrație rară, Guvernul Sovietic se popu­lă prin nota de față un nou imens ajutor. Apărând în mod și consecvent, dreptul țărilor de democrație populară la o e­­xistență liberă și indepen­dentă, Guvernul Sovietic res­pinge cu vigoare încercarea per­fidă a imperialiștilor englezi de a calomnia aceste țări și de a se amesteca în treburile lor interne. Organizatorii americani și engle­­­zi ai comploturilor fasciste și reacționari de­coperit ® In­­ continuare în pag. 3-a) primm din toate ORGANDI COM­­unu­LUI REGIONAL PUR 5/AL SFOSTULUI POPULAR REGIONAL DOLJ • Anul VIII. Nr. 1896 | 4 PAGINI 4 LEI | joi 1Martie 1951 Cilill In pag ll­ o Nota de răspuns a Guvernului Sovietic la nota Guvernului Marii Britanii in pag lV-a. Raportul prezentat de tovarășul Clement Gottwald la plenara C. C. al Partidului Comunist Cehoslovac Rezoluțiile Consiliului Mondial al Păcii BERLIN, 28 (Agerpres). — TASS transmite : In seara zilei de 26 Februarie a avut loc sub președinția secretarului general al Consiliului Mondial al Păcii, Jean Laffitte (Franța), șe­dința de închidere a primei sesiuni a Consiliului. Laffitte a dat cuvântul lui De Cham­­brun (Franța), raportorul Comisiei pentru chestiunile organizatorice, care a citit textul rezoluției asupra chestiu­nilor organizatorice. In această rezo­luție se vorbește despre necesitatea de a populariza prin toate mijloacele, în întreaga lume „Apelul către ONU”, adoptat la cel de al doilea Congres Mondial al Partizanilor Păcii. Rezo­luția propune de asemenea Comitete­lor naționale ale partizanilor păcii să întreprindă acțiuni în vederea prezen­tării în parlamentele țărilor respec­tive a unor proiecte de legi pentru apărarea păcii, aceste acțiuni urmând să fie sprijinite de masele largi popu­lare. Rezoluția aprobă printre altele con­vocarea de către Uniunea franco-bel­giană împotriva remi­litarizării Ger­maniei, a unei conferințe a popoarelor țărilor europene, ale căror guverne au semnat pactul Atlanticului de Nord, cu participarea poporului ger­man. Laffitte a pus la vot rezoluția Con­siliului Mondial al Păcii. Rezoluția a fost adoptată în unanimitate de membrii Consiliului Mondial al Păcii. Toți cei prezenți au salutat cu aplauze furtunoase adoptarea acestei rezoluții atât de importante, a cărei înfăptuire trebue să contribue la extinderea miș­cării pentru apărarea păcii în toate țările de pe glob. Raportorul Comisiei politice, Attal (India), a dat citire textului rezolu­ției asupra soluționării pașnice a ches­tiunii coreene. Participanții la sesiune au adoptat în unanimitate această rezoluție. A luat apoi cuvântul raportorul Co­misiei politice, Emi Siao (China), care a dat citire textului rezoluției cu privire la soluționarea pașnică a ches­tiunii japoneze. Membrii Consiliului Mondial al Păcii au adoptat în unanimitate a­­ceastă rezoluție. Carr (Statele Unite) a dat citire tex­tului rezoluției cu privire la hotărîrea ONU care condamnă în mod ne­drept Republica Populară Chineză ca „agresoare” în Coreea, rezoluție a­­doptată apoi în unanimitate de către membrii Consiliului Mondial al Păcii. D’Arboussier (Africa Neagră) citit apoi textul rezoluției cu privire­a la lupta pentru pace în țările colo­niale și dependente. In această rezo­luție, Consiliul Mondial al Păcii sub­liniază că ONU a înșelat speranțele popoarelor coloniale și dependente și subliniază că lupta pentru pace în întreaga lume este un factor hotărî­­tor în lupta popoarelor coloniale și dependente pentru dreptul la autode­terminare. In rezoluție se spune de­asemenea că rezistența crescândă a popoarelor coloniale și dependente față de agresiune, asuprire și înnăbușirea libertăților, reprezintă o contribuție substanțială la cauza menținerii păcii. Toți membrii Consiliului Mondial al Păcii au ridicat ca un singur om mâinile, votând pentru adoptarea a­­cestei rezoluții. Abatele Boulier (Franța) a dat ci­tire rezoluției cu privire la revista PACE, în care se vorbește despre ne­cesitatea realizării unei difuzări mai largi a revistei și a extinderii cercu­lui cititorilor ei. Consiliul îl roagă pe Pierre Cot (Franța) să-și asume con­ducerea revistei, ajutat fiind de un comitet alcătuit din personalități de frunte din viața internațională. Rezo­luția subliniază necesitatea de a schimba caracterul revistei și de a o transforma într-un însemnat organ pentru răspândirea ideilor păcii. Această rezoluție a fost de asemenea adoptată în unanimitate. Borsari (Bra­zilia) a dat citire rezoluției cu pri­vire la premiile internaționale ale păcii. Rezoluția stabilește pro­cedura exactă pentru decernarea pre­miilor internaționale ale păcii și pro­pune alegerea unui juriu pentru pre­miile internaționale ale păcii pe 1951, alcătuit din următorii: Președinte: Pietro Nemi (Italia), vicepreședinți: Mao Dun (China) și Pierre Cot (Franța), membrii : Wa­­siliewska (URSS), Makarovski (Ceho­slovacia), Colambi (India), Hewlett Johnson (Marea Britanie), Uphaus (Statele Unite), Lundkvist (Suedia), Java (Mexic), Weigel Brecht (Germa­nia), El Bendari-Pașa (Egipt), Putra­­ment (Polonia), D’Arboussier (Africa Neagră) și Picasso (Spania). Această rezoluție a fost adoptată în unanimitate de Consiliul Mondial al Păcii. Apoi, Fernand Vigne (Franța) a dat citire textului rezoluției cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii ger­mane. Rezoluția constată că în pre­zent se înfăptuiește remilitarizarea Germaniei, încălcându-se voința po­poarelor. Consiliul Mondial al Păcii subliniază totodată că forțele iubi­toare de pace ale Germaniei cresc și pregătesc un referendum care trebue să exprime voința poporului german în chestiunea remilitarizării Germaniei și a încheierii unui tratat de pace. Consiliul Mondial al Păcii face apel la popoarele lumii să impună guvernelor lor să încheie în acest an un tratat de pace cu o Germanie iubi­toare de pace și unită. Consiliul a adoptat în unani­mitate această rezoluție. De Chambrun (Franța) a a­­mintit participanților la sesiu­ne că Congresul de la Varșovia a dat indicații Consiliului Mon­dial al Păcii să-și extindă com­ponența și, îin legătură cu a­­ceasta, s-au făcut o serie de propuneri de a se coopta noi membri în Consiliul Mondial al Păcii. De Chambrun a dat citire următoarei liste de candidați la locul de membri ai Consiliului: Marea Britanie: Kernan, Crow­­ford, Brown și Duncan Jones; Argentina: d-na Jerarda Scola­­mieri; Belgia: Isabelle Blume Cavenaire; Germania: Friedrich Bertold Brecht, Reiman, Wil­­lmann, Kruger; Danemarca: d-na Appel; Irlanda: Dr. Jeffers; Iran: Hormos, Borgal; Italia: Mario Valori, Berlimgmer; China: Mao Dun, Mei Ju Ao, Cen Han Gen; Luxemburg: Birmann; Siria: Diia­ Ez-Zaim; Statele Unite ale A­­mericii: Kennard; Tailanda: Ku­­laro Sai, Pradit, Fetai Choti­­nichi, Sama Buravas; Franța: Gerard de Bernis, Jacques De­nis; Cehoslovacia: Hromadka; Ja­ponia: Yoshitaro Hirano, Sumio Takakuwa, Suikeharu Yoshida, Keiau Kamakura, Tokusaburo Tan, Tetsuo Masudza, d-na Fuki Kushida. Participanții la sesiune au sa­lutat cu aplauze furtunoase p­e noii membri ai organului su­prem al mișcării mondiale a par­tizanilor păcii. De Chambrun a dat citire ur­mătoarei liste de candidați pen­tru Biroul Consiliului Mondial al Păcii: Mao Dun (China), Frie­drich (Germania), Isabelle Blu­me (Belgia), Stover (USA), Ikuo Oyama Hirane (Japonia), Tiho­nov (URSS), Hromadka (Ceho­slovacia) și Tabet (Liban). Mem­brii Consiliului Mondial al Pă­cii au aprobat în unanimitate candidaturile propuse. Apoi, la propunerea lui De Chambrun, Consiliul Mondial al Păcii a adoptat următoarea hotărâre privitoare la candidatu­rile pentru secretariatul Consi­liului Mondial al Păcii: Să se propună următoarelor țări să nu­mească secretari ai Biroului Con­siliului Mondial al Păcii: Marea Britanie, Belgia, Franța, Italia, Suedia, Argentina și țările O­­rientului Apropiat. In cuvântarea sa de închi­dere, Jean Laffitte, care prezida ședința, a subliniat însemnă­tatea documentelor istorice a­­doptate de Consiliul al Păcii, arătând că ele Mondial con­­stitue actualmente baza activi­tății partizanilor păcii în toate părțile globului. El a chemat pe luptătorii pentru pace să treacă Incălcându-se voința popoare­lor în al căror nume au fost semnate tratatele care conțin ho­tărârea categorică privitoare la dezarmarea Germaniei, sunt re­înviate forțele militariste și na­ziste. Această reconstituire a for­țelor armate și a industriei de război a Germaniei reprezintă un foarte serios pericol al unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii sub­liniază cu satisfacție creșterea forțelor iubitoare de pace în Ger­mania și succesul Congresului Păcii de la Essen. El salută pe toți prietenii păcii din Germa­nia, care împreună cu toate cu­rentele iubitoare de pace, pre­gătesc organizarea unui referen­în aplicarea hotărîrilor celui de al doilea Congres Mondial. Consiliul Mondial al Păcii con­damnă cu hotărire remilitariza­rea Japoniei înfăptuită de putere de ocupație în ciuda v­­o­inței poporului japonez. Consi­lul Mondial al Păcii consideră ne­cesară organizarea în Japonia ,și în țările interesate din Asia, A­­merica și Oceania, a unei con­sultări populare asupra remilita­rizării Japoniei și asupra înche­ierii unui tratat de pace cu o Ja­ponie demilitarizată și iubitoare de pace. Consiliul Mondial al Păcii con­damnă orice încercare de a se încheia un tratat de pace se­parat cu Japonia. El consideră că tratatul de pace trebue să fie obiectul unor negocieri între Re­publica Populară Chineză, Sta­tele Unite ale Americii, Uniunea Sovietică și Marea Britanie, tre­buind să fie apoi adoptat de imediat la traducerea în viață a hotărîrilor adoptate cu pri­vire la intensificarea luptei îm­potriva războiului, și le-a urat succes în îndeplinirea acestor mă­rețe sarcini. Apoi Laffitte a declarat în­chisă prima sesiune a Consiliu­­­lui Mondial al Păcii. (Urmea­ză rezoluțiile adoptate de prima sesiune a Consiliului Mondial al Păcii), dum, care va exprima voința poporului german în chestiunea remilitarizării țării sale și a în­cheierii unui tratat­ de pace, me­nit să pună capăt situației ame­nințătoare existente. Consiliul Mondial al Păcii cheamă toate țările, care sunt cel mai direct amenințate, să se unească într-un puternic protest, pentru ca milioane de bărbați și femei să impună guvernelor lor să încheie în acest an un tratat de pace cu o Germanie iubi­toare de pace și unită, a cărei demilitarizare, asigurată d­-un acord internațional, prin­­va constitui cea mai bună garanție a păcii in Europa, toate țările interesate. După în­cheierea tratatului de pace, tru­pele de ocupație trebuesc imediat retrase din Japonia. Poporului ja­ponez trebue să î se dea ga­ranția unei existențe pașnice și democratice. Toate organizațiile și institu­țiile militare declarate și secrete trebue să fie interzise, iar în­treaga industrie trebue trecută pe picior de pace. Consiliul Mondial al Păcii cheamă pe toți prietenii plăcii din Asia și din bazinul Pacifi­cului inclusiv prietenii japonezi, să se întrunească pașnic în vii­torul cel mai apropiat într-o conferință regională pentru a­­părarea păcii pentru a traduce realmente în viață soluționarea pașnică a chestiunii Japoniei în scopul de a înlătura astfel pe­ricolul serios al războiului în Ex­tremul Orient. Rezoluția cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii germane Rezoluția cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii japoneze Rezoluția cu privire la hotărîrea O. N. U. care condamnă pe nedrept Republica Populară Chineză ca „agresoare” în Coreea Consiliul Mondial al Păcii a­­mintește definiția noțiunii de a­­gresiune, adoptată de cel de al doilea Congres Mondial Partizanilor Păcii: „agresiunea nl este un act criminal săvârșit de acel stat care folosește primul forța armată împotriva altui stat, indiferent sub ce pretext” și califică drept nejustă și degajă hotărîrea adoptată de Adunarea Generală a ONU­, care dem­ară Republica Populară Chineză ca „agresoare­” în Coreea. Această hotărire constitue un serios obstacol în calea soluționă­rii pașnice a chestiunii coreene, crează pericolul extinderii răz­boiului în Extremul Orient și prin aceasta pericolul izbucnirii unui nou război mondial. Consiliul Mondial al Păcii cere ONU­ anularea acestei ho­­tărîri. Rezoluția cu privire la soluționarea pașnică a chestiunii coreene In scopul­­ soluționării pașnice a chestiunii coreene, Consiliul Mondial al Păcii cere convocarea imediată a unei conferin­țe a tuturor țărilor intere­sate. Ne adresăm oa­menilor iubi­tori de pace din toate țările cu apelul de a cere guvernelor lor să sprijine convocarea im­e­diată a conferinței mai sus menționate. Consiliul Mondial al Păcii se menține cu hotărire la pă­rerea că trupele străine trebue retrase din Coreea, pentru a se da poporului coreean posibilita­tea de a-și soluționa s­igur afa­cerile interna.

Next