Inainte, noiembrie 1951 (Anul 8, nr. 2102-2125)

1951-11-01 / nr. 2102

S'au pregătit în vederea deschiderii cursurilor de alfabetizare Pentru a duce la bun sfârșit sarcina măreață de lichidare a­­­ științei de carte și pentru contribui la ridicarea nivelului cul­­­tural al oamenilor muncii, zilele trecute secția de învățământ de pe lângă Sfatul Popular raional Craiova, a convocat într-o ședință de lucru p­e toți directorii școlilor din acest raion. La ședință au participat reprezentanți ai Comi­tetului raional de partid și nume­roși reprezentanți ai organizații­lor de masă. Problema centrală care a figurat pe ordinea de zi, a constituit-o problema alfabetizării. Prelucrân­­du-se instrucțiunile Ministerului în­vățământului Public s’a arătat im­portanța alfabetizării, ce duce la lichidarea meștiinței vi de carte. In urma ședinței, cadrele di­dactice luând contact cu terenul au trecut la muncă pentru a se achita de sarcinile ce le reveneau. Pentru achiziționarea materiale­lor didactice necesare în cursul acestui an de alfabetizare, cadre­le didactice au organizat festiva­luri și seri culturale, în cadrul că­rora s-au strâns numeroase su­me de bani. In vederea u­nei bu­ne asigurări a alfabetizării neștiu­torilor de carte, cadrele didactice din raionul Craiova au provocat la întrecere toate cadrele de învă­țământ din regiune, fixându-și prin­tre altele, următo­arele puncte: or­ganizarea centrelor de alfabetiza­re, procurarea manualelor și re­chizitelor necesare cursanților, frecvența și promovarea neștiuto­rilor de carte și pregătirea unei serbări în cinstea zilei de 30 De­cembrie cu cursanții dela ciclul ÎI. 1 D. TRAISTARU - coresp. ! A fost inaugurat un nou cinematograf la Caracal Un rol important în opera de educare a oamenilor muncii constitue și cinematografia. Inspi­­­l­rându-se din bogata experiență a gloriosului Partid Comunist Bolșe­vic, Partidul Muncitoresc Român, acordă o deosebită atenție tine­rei noastre cinemato­grafii. In a­­cest sens au fost alocate însem­nate sume de bani p­entru des­­voltarea cinematografiei în țara­­noastră. al Mergând pe linia trasată­­ de CC PMR, Comitetul raional de partid Caracal a sprijinit efectiv sindicatul de învățământ Caracal i îm vederea deschiderii unui nou c­inematograf. Astfel s’a trecut la o muncă intensă, al cărui rezultat a fost inaugurarea acestui cine­matograf ce funcționează în lo­calul liceului de băeți din Caracal. Cinematograful „Timpuri Noi” din Caracal s’a inaugurat într’un cadru festiv, cu care ocazie tov. Păuinescu Ion președintele sindi­catului învățământ a vorbit des­pre importanța cinematografiei în țara noastră și despre realizarea noului cinematograf în orașul Ca­racal. In cadrul festivității de inau­gurare a cinematografului „Tim­puri Noi” a rulat filmul „Jurămân­tul”, care a fost vizionat de o numeroasă asistență alcătuită din muncitori, elevi, funcționari, mili­tari, etc. S. ZAMBREA ’ coresp. încă din luna Februarie a.c. muncitorii de la întreprinderile e­­dilitare Craiova, dornici de a tre­ce normele la complexul sportiv­­ de Stat GMA, prin Iov. Oprescu, responsabil cu sportul, au hotă­rât să-și construiască o sursă cu obstacole.­­ Din materiale vechi, la atelierul de tâmplărie, datorită muncii de­puse în timpul liber de către tâm­plari, s’a reușit să se confecțio­neze această cursă cu obstacole. De atunci ea stă aruncată în curte și este mutată dintr’un loc în al­tul. Nimeni nu se interesează de instalarea ei. Muncitorii sunt dor­nici de a câștiga insigna GMA dar nu pot să-și satisfacă do­rința iar din cauză că nu au unde face antrenamentul. Nici terenul de volei nu este amenajat așa cum se cere. A­­ceasta, datorită colectivului spor­tiv care nu se interesează de buna desfășurare a sportului în această instituție. Pentru o continuă desvoltarie a culturii fizice și sportului în rân­dul muncitorilor, este necesar ca mai întâi, colectivul de conducere să-și trăiască viața și să ia grab­nice măsuri de a satisface dorin­țele muncitorilor de a câștiga in­signa GMA. DINULESCU­­­­oresp. S­PORT Colectivul sportiv de la întreprinderile edilitare,Craiova trebue să sprijine muncitorii în trecerea probelor G. M. A. Intensă activitate culturală în raionul Calafat Căminele culturale din raio­nul Calafat duc o intensă muncă de ridicare a nivelului cultural al țărănimii muncitoare. In cele 24 cămine și 3 colțuri roșii, în ultimii­ 3 luni de activitate, au fost ținute un număr de 1152 conferințe, la care au participat 23.250 de țărani muncitori. Le­ase mari au fost ținute un număr de 92 șezători duminicale și 125 seri culturale, la care au parti­cipat peste 22.000 țărani munci­tori. Audițiile radiofonice de astenie­­ni au fost ascultate cu mult in­teres de către țăranii muncitori, ei luând cunoștință de munca pe care muncitorii o depun pentru îndeplinirea planului nostru de Stat: , .. . 17 j VIȘAN , ” oorasp, Activitate sportivă Mișcarea sportivă la sate ca­pătă pe zi ce trece o tot mai mare amploare. Așa de exemplu în comuna Băilești clubul sportiv care cuprinde 145 de membri duce o intensă muncă pentru ca tot mai mulți tineri să devină purtători ai insignei GMA. în cursul ultimelor luni acest club a obținut succese însemnate. 48 de membri au tre­cut toate probele, devenind pur­tători ai insignei GMA. Datorită muncii c­olectivului spor­tiv, prin sălile bine amenajate, cu jocuri de șah și ping-pong, zilnic sunt atrași zeci de tineri. Dease­­meni munca de a s­e întări miș­carea sportivă este dusă în mod practic prin competițiile organi­zate. t ¥ ', N. BORCAN coresp. .L’ptomâna Muzicii Sovietice“ CONCERTUL II Vineri, 2 Noiembrie, la ora 18,45 pe postul București I, va avea loc al doilea Concert sim­fonic din cadrul „Săptămânii Mu­zicii Sovietice”. El cuprinde com­poziții de Lew Knipper și Nico­­lai Miascovski. Lucrările lui Lev Knipper, oglindesc, sub cele mai puter­nice și mai variate aspecte, dra­gostea de viață, energia și dina­mismul oamenilor sovietici. Ac­tivitatea sa creatoare este diver­să și excepțional de rodnică. Se­tea de a cunoaște cât mai adânc realitățile mărețe din patria sa, l-a determinat pe Knipper să întreprindă numeroase călătorii dealungul Uniunii Sovietice, până în republicile din Orientul înde­părtat. Impresiile culese s-au oglindit apoi în compoziții vigu­roase și pline de viață. Printre acestea se numără un mare nu­măr de lucrări din care distin­gem: cântecul „Câmpia” și „Suita de cântece ostășești”, am­bele bine cunoscute publicului nostru. Suita de cântece colhoznice, executată în prima audiție la 14 Decembrie 1950, face parte din cele mai recente lucrări ale com­pozitorului. Ea se remarcă prin caracterul său dinamic, care are la bază folosirea creatoare a in­tonațiilor cântecelor populare noui. In partea a doua programului concertului simfonic­i se va transmite Simfonia Nr. 21 de Nicolai Miascovski. Acest mare și regretat compozitor so­vietic, decedat în August anul trecut, e autorul unei opere mu­zicale considerabile, care cuprin­­de 27 de simfonii, 3 simfoniete, câteva poeme simfonice și uver­turi, Rapsodia Slavă și alte lu­crări pentru orchestră, Cantata „Krtav­e cu noi”, 13 quartete de coarde, sonate pentru vioară și violoncel, precum și un mare număr de miniaturi vocale și in­strumentale. 1 j Elev al lui Rimski-Kor=ako­­v și Leadov, Miascovski isbutește prin creația sa să îmbine în chip strălucit tradițiile clasicismului rus și noile trăsături ale școlii muzicale sovietice, călăuzită de metoda realismului socialist. In­tre anii 1941—1950, lui Mias­covski i s-a decernat de patru ori Premiul Stalin. In Martie 1951 el a fost distins post-mortem cu Premiul Stalin de gradul I pentru ultima sa lucrare Simfo­nia a 7-a, precum și pentru quar­tet­ul al 13-lea. Simfonia a 21-a (Opus 51 in­ fa diez minor) este inspirată de dragostea compozitorului pentru frumusețile mărețe ale patriei sale, ea e străbătută ide sentimen­tele de bucurie și optimism să­nătos, de vigoare și bărbăție ale oamenilor sovietici. Caracterizată prin desvoltări simfonice ample în spiritul clasicismului rus, sim­fonia are o melodică bogată, im­pregnată de intonațiile muzicii populare ruse. Ce să citim: A. Perventev I „ COCIUBEII" (Editura Cartea Rusă) Roman istoric în adevăratul înțeles al cuvântului, „Cociubei” este o epopee a Războiului Civil. Spre deosebire de romanele isto­rice burgheze, care au la bază concepția greșită că istoria e fă­urită de „supra-oameni” detașați de mase, romanul lui Pervențev — ca și celelalte romane istorice sovietice — are la bază concepția profund științifică, marxist-leni­­nistă, care afirmă rolul creator de istorie al mamelor, fără să nege prin aceasta rolul personalității în lupta popoarelor pentru liber­tate și progres. Cociubei este unul din nume­roșii comandanți de oști pe care Revoluția i-a scos la iveală din rândurile poporului și pe care Partidul lui Lenin și­ Stalin i-a educat cu grijă și dragoste. Prin dârzenia și neînduplecarea sa, Co­ciubei exprimă voința maselor populare deșteptate de Marea Re­voluție Socialistă din Octombrie. Scris cu o deosebită măestrie artistică, într-un stil viguros și colorat, romanul lui Pervențev­ reprezintă încă un prilej de a cu­noaște minunatele trăsături ale oamenilor sovietici și trecutul lor eroic. Totodată el constitue o pu­ternică armă în mâna oamenilor muncii în lupta pentru construi­rea unei societăți superioare, în lupta pentru apărarea păcii, îm­potriva imperialismului ootrapjlr­tor și a uneltelor lui. Realizările și oamenii unui colhoz milionar de A. Musatov raionul Chiiinu RSS Moldovenească — Iată și Cojușna noastră­ — sunt spuse tovarășul meu de drum. Automobilul intră într-o vale largă, mărginită de coline rotun­jite nu tocmai înalte, una din acele văi fertile și insolite care sunt atât de numeroase în partea centrală a R.S.S. Moldovenești. Până departe, de jur împre­jur, încotro îți arunci ochii, pe costișele colinelor se întind vii. Acestea nu sunt încă toate, — observă președintele colho­zului Piotr Miron­ovici Agdeev. Colhozul posedă 806 hectare de vii. In 1949 la Cojușna s’au or­ganizat două colhozuri, apoi ele s’au contopit. Colhozul mărit a luat numele moldovenesc „Biru­ința”. Noul colhoz avea nevoe de un nou conducător — cult, expe­rimentat, energic. Colhoznicii îl aleseră pe comunistul Agheev, Hidrometeorolog ca profesiune, Piotr Mironovici a fost pe vre­muri șeffj­l unei expediții arcti­ce și a consacrat multe eforturi pentru a pune stăpânire pe re­giunile nordice. In timpul Răz­boiului pentru Apărarea Patriei el a luptat pe teritoriul R.S.S. Moldovenești. — Am acceptat cu mult drag să muncesc ca președinte al col­hozului comasat, — spune tova­rășul Agheev. — „B­ruința” este o gospodărie cu mari perspecti­ve, posibilitățile sunt aici enor­me. Afară de aceasta eu lucrez in prezent la o disertație în spe­cialitatea mea... Iar munca în colhoz îmi oferă mult material prețios pentru aceasta. Alexandr Lazarevici Popov, agronomul șef al colhozului, ne povestește despre primele luni ale activității sale în colhoz. El a venit la Cojușna de pe băn­cile școlii. Institutul de Agri­cultură din Chișinău a pregătit destul de bine pe tânărul agro­nom pentru activitatea practică. Lucrarea lui de diplomă despre experiența înaintată a viticulto­rilor din raionul Slobozia a fost publicată într-o revistă științifi­că. Dar la Cojușna el a fost nevoit să-și reînceapă învățătu­ra de la capăt. Alexandr Laza­revici își aduce aminte de urmă­torul caz. Când în urma dispo­zițiilor sale au început să se aplice în vii îngrășăminte mi­nerale, un grup de colhoznici ceru agronomului să dea o ade­verință scrisă că strugurii nu vor fi sărați la gust. Dar de ce credeți că ar putea fi sărați? se miră Alexandr Laza­revici. — Apoi, că noi am gustat în­­grășămintele pe limbă... sunt sare curată, — îi explică unul dintre colhoznici — Ei, și dacă sarea aceasta ar pătrunde în stru­gurii noștri dulci ! ? Agronomul nu râse. Lucrul era mai mult trist decât vesel. Nici autoritățile țariste, nici capita­liștii și moșierii români nu fă­cuseră nimic, pentru progresul viticulturii. Și Alexandr Lazarevici îințele­­se: colhoznicii trebuesc învățați, învățați cu răbdare, cu perse­verență, trebue să li se desvolte conștiința, că li se împărtășeas­că cunoștințele științifice. Colhoznicii comuniști îl alese­seră pe agronom ca secretar al organizației de partid. Agronomia fu strâns împleti­tă cu munca de partid și cu cea de educație. De dimineață până seară Alexandr Lazarevici își pe­trece timpul în vii. Ară­­nd col­hoznicilor cum trebue să fie pre­­ lucrat pământul printre rânduri, cum să se aplice îngrășămintele în perioada de vegetație, cum să se facă ciupitul și copilitul, po­larizarea artificială, agronomul comunist vorbește în acelaș timp oamenilor despre forța și pute­rea orânduirii sovietice, despre posibilitățile nesfârșite ale gos­podăriei colective, despre succe­sele științei miciuriniste. Cu încetul, dar neîntrerupt, conștiința oamenilor se modi­fică. Primul an de viață colectivă răsplăti cu dărnicie munca mem­brilor artelului. Venitul colhozului a fost de 8 milioane ruble. Acum nu mai era nevoe să îndemni oamenii să vină să lucre­ze la vie. Veneau singuri și cu plăcere. Loturile de lângă casă trecură pe planul al doilea. Pe măsură ce se desvolta gos­podăria, se desvoltau și oa­menii. Andrei Tudose — este un sol­dat al Războiului pentru Apăra­rea Patriei și a participat la eli­­berarea Varșoviei și altor orașe. Pe front el deveni membru al comsomolului. După reîntoarce­rea în satul natal Andrei Tudose fu ales secretar al organizației comsomoliste a colhozului. In prezent organizația comisomolis­­tă numără 70 de membri. Com­­somoliștii, sunt, de regulă, frun­tașii întrecerii socialiste și spri­jinul de nădejde al conducerii colhozului. Din cele 15 brigăzi ale col­hozului, șase sunt conduse de comisom­oliști. Andrei Tudose conduce briga­da viticolă Nr. 6. In aceasta lu­crează mulți țigani. Acești oa­meni s’au așezat pentru prima oară temeinic pe pământ și au simțit bucuria muncii. In bri­gadă domnește un mare entu­­siasm în muncă, colhoznicii înde­plinesc câte una și jumătate până la două norme zilnic. Este caracteristică soarta vi­ticultorului de 60 ani Emanoil Vasilievici Grecu. Multe lucruri a mai văzut pe lume acest om! Pe sub ochii lui s’au perindat oarecum întreaga istorie a viti­culturii R.S.S. Moldovenești. — In colhoz am intrat prin­tre primii, — spune Emanoil Va­­silievici. Și trebue să vă spun că mi-am cam pierdut puțin cumpăna. Toată viața am lucrat la vie cu mâna. Singurele mele unelte au fost hârlețul, sapa și cosahul. Și acum văd. S.M.T. ul ne trimite un plug puternic de desfundat, și acesta ară pămân­tul până la o adâncime de 70 centimetri. Au apărut otrăvuri pentru stropitul tufelor de vită, aparate, îngrășăminte minerale. Sau­ să vorbim, de pildă, des­pre desfacerea vinurilor. In tre­cut aceasta era o muncă de mar­tir. Culegeai un soi timpuriu de poamă, făceai vinul cu mijloacele fie­care le aveai acasă și-l duceai­a Chișinău la piață. Stăteai cea­suri întregi în așteptare în arși­ța soarelui... Pe când acum toate se fac altminteri. In colhozul nostru sunt patru baze de colec­tare. Strugurii noștri se desfac numaidecât in comerțul de stat sau cooperatist, sau sunt luați de combinatul pentru fabricarea vinurilor de șampanie. Afară de acea­ta, colhozul po­sedă patru crame proprii. Acum vinul este făcut de meșteri pri­cepuți. Și nu degeaba vinul nos­tru este renumit. Președintele ne povesteșt­e cu câtă abnegație au apărat colhoz­nicii anul acesta recolta. — Am făcut patru stropiri împotriva manei. Boala aceasta este foarte primejdioasă și ar fi putut să ne prăpădească toată roada. Dar noi am stat de stra­jă, cu ochii deschiși. Nu-i vor­bă, că ne-au venit într’ajutor și învățații. Iată, faceți cunoș­­tință — și președintele ne con­duse către un om înalt, in vârstă, aplecat asupra unei tufe de viță. Colab­oratorul slațiunii pen­tu proiecția plan­elor din Chișinău, N. T. Nemirovski, de cu primă­vară, devreme, s’a strămutat din oraș în colhoz. Aici el studiază problema desvoltării mildevului (manei) și dă instrucțiuni col­hoznicilor cum trebuesc aplicate în mod rațional stropirile la vița de vie. Nemirovski este ajutat d­e că­tre tânărul colhoznic Ion Bivol, ca semnalizatori. De dimineață până ’n seară acesta umblă prin vis, măsoară temperatura aeru­lui și a solului, și caută cu ageri­me frunzele atinse de boală.­­ — Noi alcătuim aici un fel de centru de semnalizare — spune Nemirovski. — De cum desco­perim o pată de mână pe frunze, dăm numaidecât de veste între­gului raion: este timpul să în­cepeți stropirile. Anul acesta recolta va fi cu­ adevărat bună! ! Piotr Mironovițî se oprește în­ dreptul unei tufe viguroase și întinse și prinde să numere stru­gurii. — Cam 60, — spune el clăti­nând din cap. Dacă n’ar fi ba­răcii, s’ar frânge toată tufa. Și să găsești haraci pentru o vie de 800 hectare — înseamnă și aceasta o problemă... El rămase o clipă pe gânduri, apoi dadu din mână cu un aer hotărît. — Nu-i nimic! Am dovedit! Lumea dela noi acuma e lacomă de muncă ! V’am mai spus eu că gospodăria noastră din Cojușna are mari perspective. Anul aces­ta vom obține în mijlociu câte 6.000 kilograme struguri la hec­tar, iar de pe parcelele mai bune și 10.000—12.000 kilogra­me. După plan venitul to­t­al va fi de 10­ milioane de ruble.

Next