Inainte, septembrie 1956 (Anul 13, nr. 3593-3617)
1956-09-01 / nr. 3593
Pag. 2 Decada artei și literaturii ucrainene Un mare scriitor patriot ucrainean, Ivan Franko s-au împlinit la 27 august a.c., 100 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai reprezentativi scriitori ai Ucrainei, Ivan Iakovlevici Franko. Prozator și poet de talent, dramaturg și critic, traducător și istoric literar, Franko a continuat tradițiile literare ale scriitorilor revoluționari ucraineni, din rîndul cărora se desprinde mai ales figura luminoasă a lui Taras Șevcenko. . Născut în Galiția (satul Nagaevici, județul Dragobîci), drumul vieții și creației lui se desfășoară în condiții politico-sociale deosebit de grele. (In vremea aceea în Rusia țaristă domnea autocrația. Poporul ucrainean din Galiția, pe lîngă crunta asuprire socială, suferea jugul împilării naționale). Fiu de fierar, Franko cunoaște încă din cea mai fragedă vîrstă viața plină de umilinți și năpastă. De aceea nu-i de mirare că întreaga sa operă reflectă în cuvinte calde, dar pline de patos revoluționar, suferințele poporului ucrainean. Ivan Franko debutează în literatură la revista studențească „Drujba“, prietenia, în 1874, vreme cînd se afla în ultima clasă de liceu. Dar nu trec decit doi ani și apare primul său volum de poezii, care prin prospețimea lor, prin bogatul conținut de idei atrage atenția criticilor vremii asupra tînărului autor, cu atît mai mult cu cît în perioada apariției sale în literatură, lupta de eliberare națională devenea și mai puternică. Intelectualitatea gralițiană, după cum arată și V. Krestovski, unul din biografii lui Franko, se împărțise în două grupări : „filomoscoviții“ care-și uneau nădejdile în țarul Rusiei și naționaliștii burghezi, care militau pentru supunerea față de guvernul austriac. Franko însă, demască esența reacționară naționalistă cît și pe acea de înrobire străinilor și se avîntă cu hotărîre în focul luptei revoluționare. Apropiindu-se mișcării de eliberare intră în legătură cu centrele muncitorești. De acum toate scrierile lui Franko au un conținut militant revoluționar. Poziția fermă a scriitorului, lupta sa hotărîtă pentru cauza eliberării sociale, poeziile sale pline de patos revoluționar din „Drujba“ atrag asupra lui Franko prigoana polițienească. Este întemnițat împreună cu toți membrii redacției. Zadarnic însă, fiindcă după ieșirea din închisoare, năzuințele luptătorului patriot sînt mai înalte, mai avîntate. De acum el cunoaște lucrările democraților revoluționari ruși, Cernîșevski, Bielinski, Dobroliubov și mai mult a început să pătrundă teoria socialismului științific, citind lucrările lui Marx și Ertgels. După ieșirea din închisoare biciuește fără cruțare în paginile ziarului muncitoresc „Praha“ (Munca), care apărea în limba polonă, autocrația austro-ungară.In vremea aceea Galiția se afla sub ocupație străină). Pentru ca poporul ucrainean să cunoască mai bine socialismul științific și pe elaboratorii acestuia, Franko traduce în limba ucraineană capitolul 24 (volumul 1) din „Capitalul“ lui Karl Marx și cîteva părți din „Anti-Düring“ de F. Engels. De asemenea, el publică „Bazele economiei socialiste“ și „Catehismul socialismului economic". Franko însă nu înțelege marxismul ca teorie a mișcării muncitorești și a revoluției proletare, ci, concepția sa despre lume se apropie mai mult de socialismul utopic. Aceste greșeli se vor reflecta în unele lucrări literare ale sale, printre care „Cărări și drumuri“ și „Marea zarvă“. Cu toate acestea Franko rămîne un patriot înflăcărat care propagă cu fanatism ideea internaționalismului și a solidarității de clasă între toate popoarele. Opera lui se caracterizează printr-un înalt spirit revoluționar și dragoste față de poporul său. Fiecare scriere a lui Franko este un fragment din viața și aspirațiile poporului muncitor. El rămîne consecvent principiilor realismului critic, căutînd să zugrăvească în fiecare operă a sa aspecte realiste ale vieții contemporane. Ivan Franko a văzut posibilitatea victoriei poporului ucrainean, a eliberării sale de sub jugul asupritorilor, numai în solidaritatea de nezdruncinat cu lupta de eliberare a poporului rus. In numeroasele sale volume de schițe, nuvele, povestiri, poezii, articole, ideea aceasta apare necontenit. Fiecare bucată literară a lui Franko arată cititorului exploatarea nemiloasă la care erau supuși muncitorii și nașterea conștiinței revoluționare a acestora. El a muncit ca un titan toată viața sa și chiar atunci cînd spre sfîrșitul Vieții suferă de paralizie, el continuă să lucreze. Moare la 28 mai 1910, numai cu un an înainte de triumful Marei Revoluții Socialiste din Octombrie, dar opera lui a străbătut și va străbate prin veacuri deoarece își trage esența din avîntul revoluționar și realism. GH. ANGHELACHE Notă O masura care se impune De multă vreme, aparatul de raze Roentgen de la dispensarul din Calafat nu mai funcționează. Unii cetățeni din comunele și satele raionului care se prezintă la acest dispensar pentru a-și face examenul de radioscopie pulmonară, sunt primiți, de personalul respectiv cu cuvintele: „Aparatul n-a fost reparat. Puteți merge pentru examenul pulmonar la domiciliul medicului Crinteanu. El posedă aparat de raze Roentgen, care funcționează bine“. Față de această situație, organele competente au datoria să ia de urgență măsurile corespunzătoare pentru punerea în funcțiune a aparatului de raze Roentgen de la arșsl dispensar, iar personalul ce descrește acest dispensar în frunte cu medicul Iliescu, trebuie educat să dovedească mai mult interes față de îndeplinirea obligațiunilor ce îi revin, acordînd asistența medicală oamenilor muncii, ce vin să și sănătatea. De asemenea, îngrijească secția de Sănătate respectivă, trebuie să cerceteze cauzele pentru care se tărăgănează repararea aparatului de raze. E. COCORA și DOROȘ GHEORGHE coresp. Noi construcții prin autoimpunere intr-o adunare populară, țăranii muncitori din comuna Vulpeni, raionul Balș, au hotărît construirea unui cămin cultural i prin autoimpunere. In acest scop, cea mai mare parte din cetățeni s-au grăbit să-și achite sumele subscrise. Printre cei care și-au achitat în întregime angajamentul luat au fost: Călin N. Ion,Mirca Vasile, Cristea Petre și alții. In cea de-a V-a sesiune a sfatului popular, s-a scos în evidență faptul că s-a încasat prin autoimpunere suma de 41.900 lei, din care s-au procurat 90 mii bucăți cărămidă, tablă, lemnărie, precum și alte materiale necesare construcției. In cadrul aceleeași sesiuni s-a arătat și atitudinea unor cetățeni ca: Ilie Lucșoreanu, Călina S. Aurel, Chivu Dumitru, Radu Gheorghe și alții care n-au înțeles pe deplin rostul aut timp al nerii, neachiindu-și nici măcar primele rate, CIRSTEA IOAN % • coresp. * Și în satul Tîndălești din comuna Tg. Logrești raionul Gilort, țăranii muncitori au pus cu toții umărul pentru terminarea construcției căminului cultural, ridicată prin autoimpunere. In prezent, ei dau zor cu lucrările, pentru ca, pînă în ziua de 7 Noiembrie, noul local să fie dat în folosință. Pînă acum, acoperișul, tencuiala camerelor, și alte lucrări sînt aproape gata. In această acțiune s-a evidențiat întreg colectivul de construcție, în frunte cu Emil Lungu și Ioe Militarii. încasările pe anul in curs la autoimpunere, s-au făcut în procent de 95 la sută. GRIGORE CROITURI Coresp. íNAINTE In sprijinul agriculturii Consiliul raional ARLUS — Amaradia, primind conferința „Polenizarea suplimentară artificială în sporirea producției la porumb, floareasoarelui și lucerna“, a trimis-o cercurilor ARLUS din comunele raionului care a și prelucrat-o în cadrul căminelor culturale. Pentru traducerea în viață a metodelor arătate în această teză majoritatea cercurilor ARLUS din raion au întreprins acțiuni concrete. Astfel, în comuna Stoina, tovarășii Tănase Dumitru, Aurelia Nicolaescu și alții, sprijiniți de sfatul popular, au aplicat polenizarea artificială de două ori la un hectar de lucernă cultivată pe lotul zootehnic. C. LEPADATU coresp. La împărțirea avansurilor In ziua de 20 august a.c., în curtea gospodăriei agricole colective din comuna Bast, raionul Băilești, era mare sărbătoare. Se împărțea avansul de 40 la sută. In sala de ședințe, colectiviștii discutau cu însuflețire, plini de bucurie față de bogata recoltă obținută în acest an. — Nici cînd n-am crezut că pământul nostru poate ea rodească așa mult — spunea colectivistul Ion Nacu, pe fața căruia se citea satisfacția- Cînd munceam pământul de unul singur, abia obțineam cite 15—20 de banițe de grîu la pogon, iar produsele trebuia să le vînd spre a-mi achita datoriile la precepție și la chiaburi care, chipurile, mă „împrumutau”. Astăzi, prin munca noastră unită, am scăpat de exploatare. Pămîntul nostru, lucrat după metode agrotehnice ne-a dat 1770 kg. grîu la hectar — producție neîntilnită la țăranii muncitori care încă mai muncesc pămîntul individual. — Producția mare de grîu pe care am obținut-o, se datorește faptului că muncim pe tarlale mari, cu mijloace mecanizate și cu sprijinul agronomilor — interveni atunci colectivistul Petre Cioară. Apot, belșugul caselor noastre nu constă numai în producția de grîu. Barourile anexe de producție sunt importante surse pentru mărirea fondului de bază al gospodăriei noastre. Și odată cu aceasta avem Venituri bănești in fiecare lună Cele spuse de colectivistul Cioară sînt adevărate. Datorită faptului căi brigada piscicolă a depășit planul de producție cu peste 140 la sută, gospodăria a valorificat prin cooperativă peste in valoare de 151.736 lei. Au de ce să fie mândri colectiviștii din Rast. Numai ca avans de 40 la sută, colectivistul Ion Nacu, pentru cele 450 zile-muncă a primit 1125 kg- grîu, suma de 2700 lei și alte produse ca: varză, roșii, etc., iar colectivistul Petre Cioară, pentru 402 zile-muncă a primit 804 kg. grîu, 2472 lei, și însemnate cantități de alte produse. Asemenea însemnate cantități de produse și sume de bani au primit toți colectiviștii care au participat cu regularitate la muncile din gospodăria colectivă. P. H. Studiază Rezoluția plenarei CC al 11R, din 16-17 iulie Organizația de bază din comuna Pojaru, raionul Gilort, a inițiat zilele acestea studiul individual al Rezoluției plenarei CC al PMR, din 16—17 iulie, cu toți membrii și candidații de partid. Pe baza unui plan operativ, la rîndul lor aceștia au trecut la dezbaterea Rezoluției în organizațiile de masă și pe circumscripții electorale. Ințelegîndu-și sarcinile ce le revin, deputați ca Baban Constantin, Motorga Luca și alții, au desfășurat o intensă muncă de lămurire în rîndul țăranilor muncitori din circumscripțiile respective, pentru atragerea acestora pe făgașul transformării socialiste a agriculturii. Ca urmare a acestui fapt, în satul Murgoci a luat ființă o nouă întovărășire agricolă în care au intrat 20 de familii de țărani muncitori. Membrii noii întovărășiri și-au luat angajamentul că vor munci intens pentru întărirea întovărășirii și pentru a atrage alături de ei și pe ceilalți țărani muncitori din comună, hotărîri ei vor in sprijinul acestei urma sfaturile tehnicienilor agronomi în ce privește aplicarea celor mai înaintate reguli agrotehnice. VICTOR GHIMPE coresp. IN EDITURA DE STAT PENTRU LITERATURĂ POLITICA a apărut i August Bebel: DIN VIAȚA MEA (partea întîi) Viața lui August Bebel, strungarul devenit cel mai influent, cel mai iubit conducător al maselor muncitorești din Germania la sfîrșitul secolului trecut și începutul secolului nostru, prezintă un interes deosebit pentru toți cei care doresc să cunoască și să studieze istoria mișcării muncitorești internaționale. In cele trei volume el descrie viața lui, viață care se împletește cu însăși istoria mișcării muncitorești germane. Volumul I cuprinde perioada pînă la Congresul de la Eisenach, 1869, la care a fost creat Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Germania. Bebel s-a născut în 1840 la Colonia, în familia unui subofițer prusac sărac. Copilăria lui e tristă. Mor pe rînd de tuberculoză tatăl lui, tatăl vitreg, apoi mama. Rămas orfan, deși este elev foarte bun, trebuie să părăsească școala și să învețe o meserie. Învață meseria de strungar, devine calfă și străbate în lung și în lat țara, schimbîndu-și mereu locul de muncă. Perioada aceasta a vieții lui coincide cu anii grei ai reacțiunii după epoca revoluționară din 1848—1849. Ideile marxismului nu și-au putut face încă drum pînă la el. La începutul deceniului al 7-lea, tînăra calfă de șiruri,gar citește cu nesaț ziarele liberale, editate de vechii militanți ai mișcării de la 1848. El începe să frecventeze asociațiile muncitorești culturale, se debarasează treptat dar temeinic de prejudecățile prusace cazone și devine un înflăcărat membru al asociațiilor muncitorești culturale. Bebel cunoaște viața muncitorilor. Setea lui de a-și lărgi orizontul îl determină să studieze temeinic și conștiincios științele sociale. Citește pe Lassalle și, mai cu seamă datorită lui Wilhelm Liebknecht, face cunoștință cu operele lui Marx. Astfel ajunge la socialism. Caracteristice sunt cuvintele lui Lenin scrise cu ocazia morții lui August Bebel : „Perioada de pregătire și de strîngere a forțelor clasei muncitoare constituie în toate țările o etapă necesară în dezvoltarea luptei internaționale de eliberare a proletariatului. Nimeni n-a întruchipat atît de reliefat particularitățile și sarcinile acestei perioade ca August Bebel”. V însemnări despre o comună și despre o echipă de jocuri fruntașă pe țară Comuna Urzica, așezată în partea de sud-est a regiunii noastre, nu departe de orașul Corabia, are o vechime de aproape 100 de ani, înainte vreme pe locurile unde se află astăzi satele comunei, cronicele vremii spun că ar fi fost o pădure deasă în care creșteau puzderie de urzici, de unde se zice că și-ar trage numele comuna. Pădurea a fost tăiată, iar în locul ei au apărut primele ogoare și așezări omenești. De atunci, au trecut mulți ani. Pînă în 1944, țăranii muncitori din Urzica s-au luptat din greu cu nevoile, trudind amarnic pe cele 10.000 de hectare de moșie a fostei familii „regale”. Astăzi, țăranii care au suferit din greu în vremile acelea s-au încadrat în ritmul vieții noi, constituind gospodăria agricolă colectivă „8 Mai”, care numără 4 ani de la înființare. Gospodăria își are și ea istoricul ei. In 1952, 24 de familii erau cele care porneau pe drumul nou. Astăzi, numărul lor a crescut considerabil, la fel ca și suprafața arabilă. Adevărata mîndrie a colectiviștilor din Urzica o constituie și balta de pește din Coteni, a cărei suprafață trece de 50 de hectare. Dar nu numai atît, în Urzica, alte 250 familii și-au unit pămîntul în întovărășiri agricole muncind laolaltă o suprafață de hectare. Acești țărani hotărîți 400 și harnici smulg pămîntului munca lor, recolte din ce în prin ce mai bogate. In ceea ce privește gospodărirea satului și din acest punct de vedere s-au făcut multe. O școală cu 4 clase care se construiește prin muncă de folos obștesc, 5 poduri, două fîntîni centrale, un mic parc în mijlocul comunei, iată numai cîteva din aceste înfăptuiri. Sfatul popular acordă o atenție deosebită înfrumusețării comunei. In primăvara anului acesta, pionierii și școlarii au plantat pe marginea șoselei peste 450 puieți de tei și plopi. Este o adevărată plăcere să poposești în comuna Urzica, mai ales în zi de sărbătoare. In parcul străjuit de copaci tineri, flăcăi și vîrstnici îmbrăcați în ițari de dimie, cu găitane negre și diferite înflorituri din lină, se string la joc. Mijlocul și-l încing cu brîu de lină înflorat, iar peste cămașă poartă pieptănaș din piele de miel cu broderii din lîniță de diferite culori. Dar nu numai flăcăii și vîrstnicii se string la joc, ci și harnicele femei și fete, îmbrăcate în ii albe cusute cu borangic, iar peste ii cu boșcele din lîniță alese minunat în război și pe cap cu fișiuri de borangic, ele păstrează vechiul port de prin partea locului. E plăcut în parcul din mijlocul satului. Lăutarii cîntă cu foc cîntece haiducești, care răscolesc aducerile aminte ale bătrînilor. Mai apoi încep să zică hore și sîrbe, jocuri vechi cum ar fi „Ilenuța”, a cărei melodie cuprinde tot jocul și dragostea unei tinere fete, care se spune că ar fi murit mireasă. Este vechi acest joc. Tinerii l-au învățat de la bătrîni, iar bătrînii la rîndul lor de la străbuni. Dar nu numai acest joc s-a păstrat în comuna Urzica, ci și altele cum ar fi sarba, brîulețul, mereul, sarba de șase, mîndrele, joiana, cazacul, hora lui Florea al popii, etc., etc. Din acest minunat tezaur folcloristic, și-a format suita de dansuri echipa de jocuri populare căminului cultural din comuna Urabica. Și nu-i de mirare că astăzi, această echipă este fruntașă pe țară. Suita de dansuri populare pe care a prezentat-o în faza pe regiune, unde echipa s-a clasat pe locul I și mai ales în faza finală ocupînd de asemenea unul din primele locuri, cuprinde numai jocuri specifice comunei. „Ciorapul” de pildă, a cărui poveste foarte hazlie, spune că această horă a fost jucată cu atîta joc de un țăran încît n-a observat cînd și-a rupt opincile continuînd jocul în ciorapi, este plin de vioiciune. La fel de frumoase sînt și celelalte hore și sîrbe care au adus echipei artistice prețuirea spectatorilor. Tinerii care formează echipa de dansuri, printre care Dumitru Stoica, Nicolae Stoica, Mihai Florea, Jianu Paraschiv, Caplea Florea și alții, au îndrăgit jocul și sînt nelipsiți de la căminul cultural. Au muncit mult, e adevărat, pînă să ajungă a prezenta suita de dansuri într-o formă armonioasă și plină de prospețime, dar eforturile acestea le-au adus bucurie. Și cum să nu fie bucuroși, tinerii și tinerele din echipa de jocuri a căminului cultural din Urzica, cînd din miile de participanți la faza pe țară, ei s-au clasat pe primul loc, reprezentînd cu cinste regiunea și comuna lor. V. TOMULESCU coresp. Extras din buletinul nr. 9 al Ministerului Învățămîntului, privind organizarea și funcționarea învățământului general fără frecvență Potrivit directivelor Congresului al II-lea al P.M.R. și Hotărîrii C.C. al P.M.R. și a Consiliului de Miniștri, privind măsurile pentru continua dezvoltare a învățământului general fără frecvență, s-a îmbunătățit organizarea și funcționarea învățământului general fără frecvență, în scopul de a da posibilitate oamenilor muncii să-și completeze studiile, fără a ieși din producție. învățământul de cultură generală fără frecvență, funcționează cu clasele V-XI. Absolvenții școlilor de 7 ani și i ai școlilor medii, cu diplomă de maturitate, prin învățământul de cultură generală fără frecvență, au aceleași drepturi cu absolvenții de la învățământul de cultură generală, secția de zi, înscrierile pentru învățâmântul de cultură generală fără frecvență, pentru anul școlar 1956—1957 au început la 1 august și se încheie la 15 septembrie 1956 Cererile de înscriere vor fi însoțite de certificatul de naștere tip (original și copie) și actele de study, X^PPiS după foaia matricolă sau certificatul tip școlar). Cererile care n-au actele indicate mai sus, nu se iau în considerare. Intre 15—20 septembrie școala comunică în scris elevilor dacă au fost admiși la învățământul de cultură generală fără frecvență. Pentru a sprijini munca de pregătire a elevilor, școala pune la îndemîna lor programele școlare și organizează ore de consultații. Manualele școlare sunt aceleași ca la cursurile de zi, iar consultațiile se organizează lunar. Lucrările de control se dau la limba romînă, matematică, limba rusă, limba latină și limbi străine La obiectele menționate mai sus se vor efectua anual câte două lucrări de control pentru fiecare obiect în parte. Elevii care la promovarea ultimei clase au avut la majoritatea obiectelor de studii nota 5, iar la restul obiectelor nota 4, pe da examen pentru două clase în același an școlar, cu aprobarea Ministerului Invățămîntului: L Cerurile de înscrige la examenele pentru două clase, se înaintează școlilor medii cu secția fără frecvență, pînă la 15 septembrie 1956. Cei care obțin aprobarea, vor da o clasă în sesiunea ianuarie și a doua clasă in sesiunea mai, dacă promovează prima clasă. Pentru a se putea prezenta la examen, elevii trebuie să îndeplinească următoarele condiții: Să fi fost admiși la începutul anului școlar în învățământul de cultură generală fără frecvență- Să fi depus în termen toate lucrările de control și să fi obținut cel puțin nota 3 la fiecare lucrare. Să fi participat la cel puțin 50 la sută din orele de consultații fixate de școală, învățământul de cultură generală fără frecvență fiind mai bine și mai temeinic organizat, ia din acest an o extindere mai mare, iar oamenii muncii care se vor înscrie la aceste cursuri, vor avea toate condițiile create pentru însușirea temeinică a cunoștințelor și terminarea cu succes a acestor cursurii Verificări și „verificări“... In fiecare an anumite ciitare și unități de măsură de pe raza regiunii noastre trebuie verificate, pentru ca ele să arate exact greutatea sau volumul mărfurilor ce circulă dintr-o parte în alta. Un verificator metrolog este și tovarășul S. Cristea de la Serviciul regional verificări de măsuri Craiova. Dar, deși el are la dispoziție aparate de precizie, se pare că unele greutăți și aparate de măsură se verifică cu ajutorul unor procedee originale. Astfel, în loc să plece de la verificare în perfectă regulă, măsuriile și greutățile pleacă tot șchioape chillograme de 950 grame, balanțe cu litru de 200 grame, etc. Susnumiitul verificator, te pune să alegi: ori dai un litru de țuică (de 1.000 ml. bine înțeles!). Ori îți aplică pe cîntar o cruce care înseamnă respins. Ce fel de „verificare” o fi asta, numai tov. S. Cristea știe: Noi știm că verificare înseamnă tocmai înlăturarea a ceea ce este putred, necorespunzător, ca să rămână ceea ce este bun și merită să rămână» Ai M*J