Inainte, august 1957 (Anul 14, nr. 3878-3902)

1957-08-01 / nr. 3878

VȘSN NlMNm Angajamente îndeplinite Colectivul de muncă al secției a II-a biscuiți de la fabricile unite „Partizanul“ Craiova, s-a întrecut cu mult elan pentru îndeplinirea îna­inte de termen a angajamentelor luate în cinstea zilei de 23 August și a celei de a 40-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octom­brie. Datorită bunei organizări a mun­cii, a folosirii la maximum a capa­cității utilajelor și a timpului­­ de lu­cru, precum și printr-o mai bună aprovizionare cu materie primă și materiale, acest harnic colectiv a reușit să se achite cu cinste de an­gajamentele luate. Astfel, la produc­ția globală angajamentul prevedea o depășire de 5 procente. Pînă la 27 iulie a. c., acest colectiv a realizat o depășire de 14 procente. In ace­lași timp calitatea biscuiților s-a îmbunătățit simțitor, iar procentul de rebuturi a fost redus la zero. Merită toată lauda muncitoare ca : Petria Rădulescu, Teodora Balabău, Cipriana Barbărașă și altele, în frunte cu maiștrii de schimb Ilie Bălașa, Tudor Mac și Ioana Ver­­venci, care n-au precupețit nici un efort pentru a pune la dispoziția populației biscuiți de calitate și în sortimente variate. D. BURLACU coresp. Constructorii în întrecere Nu de mult, a început în cadrul întreprinderii de foraj nr. 1 și al sche­lei de extracție nr. 2, con­strucția unui staționar mo­dern pe care-1 execută co­lectivul I. C. M. Bîlteni. Organizîndu-și munca pe baza celor mai avansate metode de zidărie, echi­pele formate din Nino Molinaro, Victor Debona, Gheorghe Curelaru, etc., sub îndrumarea comunis­tului Augustino Molinaro, — maistru constructor, au reușit să scurteze cu mult timpul efectiv de zidire a staționarului, care în ac­tuala perioadă se finisează. O contribuție de seama au adus-o constructorii din cadrul I. C. M. Bîlteni și la rezolvarea probleme­lor ce privesc alimentarea orașului Tg. Jiu cu ener­gie electrică. Astfel, în a­­fara programului de lucru, ei au efectuat lucrări de betoane simple și armate într-un volum de aproape 30 m. c. în cadrul stației de transformare. Ceea ce în mod deosebit poate fi evidențiat în cadrul sta­ției de transformare, este faptul că au fost adoptate proiecte cu privire la rea­lizarea împrejmuirii sta­ției, care se va face din prefabricate de beton în cofraje metalice, pe baza unei metode raționale. A­­cestea se decofrează ime­diat după turnare, răsturnare, prin Pentru a putea aplica metoda aceasta, colectivul de specialiști de la I.C.M. a studiat în mod temeinic factorul apă-ciment ast­fel ca în timpul răsturnării piesele turnate să rămînă nedeformate, iar rezistența betonului să fie cea prevă­zută în proiect. Intrecîndu-se în muncă în cinstea zilei de 23 Au­gust și a zilei de 7 No­iembrie, colectivul de cons­tructori de la I.C.M. a reușit să obțină succese care depășesc cu mult pe cele anterioare. Ei au zi­dit în fiecare zi cu 50 la sută mai mult, față de sar­cinile de plan. Toată atenția recrutării și pregătirii propagandiștilor în cadrul pregătirilor pentru des­chiderea noului an școlar în învăță­­mântul de partid, secția de Propa­gandă și Agitație a Comitetului re­gional de partid, a ținut zilele a­­cestea o ședință de analiză a muncii desfășurată de seminariile permanen­te și cabinetele de partid din regiu­nea Craiova. Din cele 4 referate prezentate de tov.­ Constanța Suciu directoarea cabinetu­lui de partid din Tr. Severin, Cons­tantin Coadă, directorul cabinetulu­i de partid Tg. Jiu, Ilie Caciu directorul seminarului permanent de pe lângă comitetul raional de partid Băilești și Gheorghe Mihuț directorul semi­narului permanent de pe lângă comi­tetul raional Corabia, precum și din discuțiile purtate de ceilalți tovarăși a reieșit că organizațiile de partid din regiunea Craiova fac intense pre­gătiri pentru deschiderea noului an școlar in invățămintul de partid. Majoritatea organelor și organizații­lor de partid și mai ales comitetele raionale de partid Baia de Aramă, Cujmir, Filiași și altele au dat o a­­tenție deosebită compoziției sociale și recrutarea propagandiștilor. In această ședință a fost aspru cri­ticat directorul de seminar perma­nent al comitetului de partid raional Gilort, care neținînd cont de indica­țiile Comitetului regional de partid a l­ăsat organizațiile de bază să re­cruteze un număr destul de mare de propagandiști din rindul țăra­nilor muncitori cu gospodării indi­viduale. De asemenea, a fost criticat tov. Gheorghe Mihuț directorul se­minarului permanent al comitetului raional de partid Corabia care a prezentat un referat superficial, a­ cărui conținut nu corespundea cu tema indicată. A fost apreciată in mod deosebit activitatea comitetului raional de par­tid Cujmir care a dat o atenție deo­sebită recrutării propagandiștilor. In Încheierea ședinței tov. Sma­­randa ehe Mihai șeful secției Propa­gandă și Agitație a Comitetului regio­nal de partid, după ce a tras con­cluziile asupra activității desfășurată pînă în prezent, a arătat măsurile ce trebuie luate pe viitor la recrutarea propagandiștilor, a dat indicații cu privire la pregătirea lor, la recruta­rea cursanților și deschiderea învăță­­mîntului de partid. I ANUL XIII Nr. 3878 J­O­I 1 AUGUST 1957 4 pagini, 20 bani ori/#­! urii I f­tr­ii/lt/l­o| Socialiste ^Octombrie Femei fruntașe în producție IOANA OPREA muncitoare la fabrica de con­serve „Fructul Românesc’’­­Craiova. MARIA IOANA muncitoare în brigada IlI-a mașini a fabricii de confecții „Porțile de Fier” Tg. Severin. Sa intensificam ritmul treierișului . In ciuda timpului nefavo­rabil din ultimele zile, treie­­rișul s-a intensificat în unele părți ale regiunii noastre. Ast­fel, în raioanele Calafat, Co­rabia, Cujmir, Gura Jiului, Se­­garcea, unde organele de par­tid și de stat consideră strin­­gerea recoltei la timp și fără pierderi drept o sarcină cen­trală de mare însemnătate e­­conomică și politică, treierișul s-a efectuat în procent mediu de 19,2—32,8 la sută. Ținînd însă seama că timpul este destul de înaintat, iar în regiunea noastră există un mare număr de batoze de tre­ier și combine, trebuie spus că ritmul treierișului este încă nesatisfăcător. In raioanele Novaci, Tg. Jiu, Tr. Severin, Strehaia, Vînju Mare și altele, datorită faptului că organele de partid, de stat și agricole nu se preocupă cu spirit de răspundere de organizarea muncii la aici și Îndeosebi de îndrumarea țăranilor munci­tori pentru a transporta grab­nic snopii de pe cimp la arii, batozele de treier funcționează doar cu 40—50 la sută din ca­pacitatea lor de producție. In raionul Strehaia de pildă, nu s-a terminat nici amenajarea ariilor de treier. Astfel, din ce­le 214 arii planificate pentru a fi amenajate, nu s-au ame­najat decit 187. In ciuda fap­tului că în acest raion există un mare număr de atelaje, snopii n-au fost transportați de pe cimp la arie decit in­tr-un procent foarte redus. Comitetul regional de partid și Sfatul popular regional o­­bligă comitetele raionale de partid și sfaturile populare ra­ionale, comunale și organele agricole și în același timp cheamă toți oamenii muncii de pe ogoarele regiunii noastre să-și intensifice eforturile, să folosească la maximum fiecare clipă bună de lucru, precum și întreaga capacitate de lucru a batozelor de treier, astfel ca pînă la data de 23 August a.c. treierișul să ia sfirșit. Livrează statului griul contractat La baza de recepție din Poiana Mare raionul Calafat, sosesc zilnic zeci de care Încărcate cu griu. Este griul adus de țăranii muncitori din comunele Poiana Mare, piscu Vechi, Tunarii Vechi, Desa, pentru a-l livra statului, în baza contractelor pe care le-au încheiat. E­­pîngeac Iiie din Tunarii Vechi, Buzau­r C. Nicolae din Piscu Vechi, Mitricoiu Ștefan și Dinu I. Florea din Poiana Mare, sînt doar cîțiva dintre țăranii muncitori, care, treierîndu-și griul au venit zilele trecute la baza de recepție să-și îndeplinească și obligațiile con­tractuale. E. COCORA coresp. U ÎN ÎNTÎMPIN­ARE­A ZILEI MINERULUI Sunt mai puțin de două decenii de cînd s-a deschis exploatarea de mi­nereu de grafit de pe Cătălinii. A­­nual, atunci se extrăgeau între 120-150 tone de minereu. „Prepararea” mine­reului de grafit pentru întrebuințări de grafit pur se făcea cu ajutorul șteampului, care și astăzi mai e pomenit în vorba oamenilor aidoma unei piese de muzeu: șteampul lui Damaschin. ...Anii de obidă au trecut. Cei de pe Cătălina au devenit în anii de viață nouă, ortaci harni­i, adevărați mineri, care alături de toți ceilalți se bucură de prețuirea lumii noastre noi, de pre­țuirea întregii patrii. Cuvin­tul de mi­ner, sună azi minunat, minunat de frumos și prețuindu-l, minerii de pe Cătălina i-au dăruit în numele țării întregi, în fiecare zi, cîte o victorie. Răspunzînd grijii pe care le-o poartă partidul și guvernul, ei au dezvoltat o zi de zi izbînzile. Producția de minereu crescut. Șteampul a fost înlo­cuit cu o stație de preparație și flo­­tație modernă, cu ajutorul căreia se poate îmbunătăți conținutul în carbon al grafitului. Calitatea obținută în ul­tima vreme, care este sporită cu 11,7 la sută față de indicele stabilit, întă­rește și mai mult hotărîrea minerilor, de a da cît mai mult grafit de cali­tate. Intr-o convorbire cu inginerul Io­­nescu Emil, șeful sectorului de exploa­tare, acesta a relevat unele succese în cinstea Zilei minerului care se a­­propie, precum și in cinstea zilei de 23 August și a Marelui Octombrie. „In primul rînd, lucrăm în contul ultimului trimestru al anului 1957, — a spus acesta — după ce în primul semestru planul a fost realizat, la ex­tracție cu 134,84 la sută, la selecțio­nare cu 130 la sută, la flotație cu 131 la sută, iar productivitatea muncii a crescut cu 69,40 procente. Brigăzile conduse de minerii Ion Zguroiu și Ion Dungă, echipele de la flotație conduse de Ioana Udrea și Paula Bolovan s-au situat in primele rînduri ale întrecerii”. F­­LOREA coresp. E IUREȘ SUS. PE CĂTĂLINU încă o gospodărie colectivă a terminat treierișul Dornici de a întîmpina cu noi realizări în muncă ziua de 23 August, mem­brii gospodăriei colec­tive ț,„ Mai” din satul Plăviceni raionul Caracal, muncind cu multă rîvnă, au reușit ca în seara zilei de 26 iulie a.o. să termine treierișul păioaselor. A­­ceastă gospodărie colectivă este prima pe raion care a terminat treierișul. Producția obținută de gospodăria colectivă în­trece cu peste 500 kg. pro­ducția obținută la hectar de țăranii cu gospodării individuale. De pe o suprafață de 5 ha. însămînțată cu mazăre, colectiviștii au obținut o producție de 1900 kg. la hectar. In munca de recoltat și treieriș s-au evidențiat în mod deosebit colecti­viștii: Tanță galerie Plopeanu, Plopeanu, Elena Cojocaru, Marin Velicu, Paulina Ștefan Delicu și alții. Acum după ce au recol­tat și treierat cele 50 hec­tare cu grîu, harnicii co­lectiviști din Plăviceni se ocupă intens de îngrijirea celorlalte culturi, fiind ho­­tărîți ca gospodăria lor să devină fruntașă pe raion. BORDEI ȘTEFANIA și SIRBU VASILE corespondenți LA ARIA FARA NUMĂR... Da, aria aceasta, despre care scriu, n-are, pur și simplu, număr. N-are, pentru că, așa cum spune, rîzind, res­ponsabila de arie — „n-a trecut încă președintele pe aici, s-o boteze". Dar nu faptul că aria n-are număr este lu­crul cel mai important, cu toate că și aceasta nu dovedește altceva decît dezinteres și nepăsare față de buna des­fășurare a treierișului. Ceea ce m-a făcut să scriu despre aria amenajată sau, mai bine zis, neamenajată, de la „Șoseaua Rastului" este tocmai nepă­sarea cu care comitetul executiv al sfa­tului popular orășenesc Băilești a pri­vit buna organizare și desfășurare a treierișului. Și acum să vedem cum se­­ prezintă situația. Batoza de care e vorba a funcționat timp de mai bine de o săp­­tămînă de zile pe aria amenajată la punctul numit „Drumul Negoiului“. Aci n-a treierat decît cantitatea de 100.000 kg. grîu pentru că, la insistențele cetă­țenilor, a fost mutată la „Șoseaua Rastului“. De fapt cetățenii aveau drep­tate, susținînd ca batoza să fie mutată în apropierea orașului Băilești, pentru că, de la locul unde se afla la început și pînă în oraș era o distanță mai mare de 5 km. Și comitetul executiv cuno­ștea destul de bine acest lucru. Il cu­noștea și din această cauză a declarat ca arie de treier punctul acesta, de la marginea orașului, unde zeci și zeci de cetățeni și-au aranjat frumos griul în stoguri, așteptînd doar să sosească batoza. In afară de clădirea stogurilor, nici Cetățenii, dar nici sfatul popular n-au mai făcut altceva, în plus. Pe terenul acoperit de bălării nu găseai. In ziua de 27 iulie a. c. nimic altceva decît zeci și zeci de stoguri cu grîu și, în mijlocul acestora, batoza­ de treier. Nu erau aci nici groapă cu nisip, așa cum se cere să fie la o arie de treier, nici pichet de incendiu și nici multe altele. Nu se gîndise nimeni pînă a­­tunci să tragă în jurul ariei cîteva brazde cu plugul, pentru a se împie­dica vreun eventual incendiu, iar oa­menii se pregăteau totuși să înceapă, în aceeași zi, treierișul. Noi nu spu­nem că tov. Badea Constantin, preșe­dintele comitetului executiv al sfatu­lui popular al orașului Băilești nu a­­leargă, zi de zi, pe la ariile de treier. Pe aci, pe la aria aceasta, pe care o declarase „arie“ peste noapte, nu tre­cuse însă niciodată. Pentru că, dacă ar fi trecut s-ar fi oprit puțin și, ca orice cetățean interesat în ast­fel de treburi, și-ar fi pus, desigur întrebarea: „Oare, cum putem să în­cepem noi treierișul aici, în plin cîmp fără să respectăm cît de cît instrucțiu­nile cu privire la amenajarea ariilor de treier ? Și cum putem preîntîmpina noi vreun eventual incendiu într-o ast­­­fel de situație ?“ După cum vedeți însă, președintele comitetului orășenesc Băilești s-a de­clarat mulțumit aprobînd doar începe­rea treierișului și aici, la „Șoseaua Rastului“. El nu și-a exprimat de loc nemulțumirea așa cum făceau nume­roși cetățeni, pentru faptul că nu există la arie un chioșc de la care să-și poată cumpăra cele necesare [ că n-au acolo o bibliotecă volantă, de la care să îm­prumute o carte sau o revistă, că n-au punct sanitar, etc. Și pentru că treierișul, la „aria fără număr“ este abia la început, ar trebui ca cel puțin acum organele competente să ia măsuri în consecință. P. M. REPORTAJUL NOSTRU Nicolae Olaru se fai puțin prin curte. Strînse cîteva gîteje de lemne și le aruncă sub șopron la scuteală, dădu un braț de iarbă cosită la vițel, apoi intră în casă și scormoni cu un băț în spată, pînă ce găsi un cărbune să-și aprindă țigara și ieși din nou în curte. Privi un timp cerul, vrind parcă să citească pe sem­nul lui dez­legarea la gîndurile ce-l frămîntau. Terminînd de cercetat cerul, Nicolae Olaru se așeză pe o buturugă la um­bra unor duzi, gîndindu-se mai de­­parte și fumînd. Așa l-a găsit Grigore Cotov, vecinul său. — Ai o țigară Nicolae? Celălalt ii dădu o țigară și tăcu.1 Tăcu puțin și celălalt, descumpănit parcă de lipsa de ospitalitate a veci­nului. Dar numai puțin a durat tăce­rea celor doi. Cotoc își cunoștea bine vecinul și-l lăsă să tacă. Apoi, vorba s-a înfiripat, despre muncă, despre treierat. — Știi că azi treieră întovărășiții? — Ei și? Dacă treieră ce? — Nu-i nimic, dar iți spusei așa și eu. Auzii că au grîu bun și vreau să merg și eu pe la arie. Tu nu mergi? — Nu. Nu merg, am de lungit carul ăsta, că la noapte merg la snopi. — Bine, atunci îți ajut și eu. Și cei doi vecini s-au apucat de lucru împreună. Nu era pentru prima oară cînd se ajutau. Dar acum amîndoi ar fi vrut să-și spună ceva. Și fiecare aștepta să înceapă celălalt vorba. Cotoc spusese că a auzit de griul întovărăși­­ților. Despre griul scos la întovărășire aflase și Olaru. Doar tot satul știa cum fuseseră lanurile de grîu ale în­­tovărășiților. Acum, la întovărășirea agricolă din satul Teiu, raionul Ple­­nița, se treiera. Și mulți din sat erau curioși să vadă cu ochii lor cît grîu vor scoate întovărășiții. De dimineață, de cînd batoza începuse să treiere, mulți din sat fuseseră pe la arie. Alții mai „bățoși” cum erau Nicolae Olaru și Grigore Cotoc, se făceau că sunt indiferenți. Dar, realitatea era că... — Și zici că fac grîu mult intovărăt știți mă, Grigore? — Fac Nicolae, zău că fac..î Am vorbit și cu Badea. El a fost la arie și a văzut. Nicolae Olaru tăcu și apoi, împreună, ridicară loitrele la car. Cînd carul era aproape lungit, pe poartă intră Ena­che, președintele comitetului executiv al sfatului popular comunal. — Bun lucru. — Mulțumim, tocmai aveam nevoie de ajutor — răspunse vesel Olaru. Președintele luă gluma de bună și puse mîna să le ajute celor doi ve­cini la lungitul carului. Apoi, cînd isprăviră treaba, se așezară la umbra duzilor. Vorba despre întovărășire a a­­dus-o întîi președintele Enache. Și pen­tru că Olaru devenise curios, i-a pro­mis președintelui că are să treacă și el mai spre seară să vadă „ce mare is­pravă au făcut întovărășiții”. Și intr-adevăr, mai spre seară, Ni­colae Olaru a plecat la arie. A trecut îngîndurat pe ulițele pustii ale satului, a ieșit în cîmp și cînd a auzit zgomotul batozei a stat în loc și a privit la arie. De aci, de pe desulețul unde era, se ve­dea bine aria. Și privindu-i pe întovă­rășiți cum aruncă snopii pe batoză, cum cară sacii la cîntar și de la cîntar la care, se simți singur. Nu singur aci, pe dealul unde stătea el acum și fuma, ci singur așa, în sat. O viață întreagă muncise din greu împreună cu nevastă-sa, întotdeauna se avusese bine cu vecinii, dar nici prea mult nu-i plăcea să se amestece cu ei. Nu-i plăcea să împrumute de la altul nici o mătură de curte. Acum, pri­vindu-i pe întovărășiți cum muncesc Împreună pe arie, se ginji cum s-or înțelege ei. Pînă la el se auzeau gla­surile vesele ale celor de pe arie. „Dacă sunt veseli, înseamnă că se înțeleg bine” — gîndi Nicolae Olaru. Apoi aftă și-și aprinse o altă țigară. Fu­mul tare de „Națională” îi făcea bine. El trăgea adinc în piept și apoi îl slo­bozea ușor, parcă părîndu-i rău. Cînd a plecat din deal, în iarbă au rămas șase resturi de țigări „Națio­nale” dintre care două încă mai fume­gau. Pe arie, Olaru a dat binețe la cîțiva și a mers la cîntar. L-a între­­­bat pe Gheorghe Enache cît a făcut. — 3.000 de kg. — îi răspunse omul, vesel. — Și cît ai avut tu cu grîu la înto­vărășire mă? — Trei pogoane — zise simplu E­­nache. A tăcut Olaru și a mers la gura batozei. A întins mina și boabele grele ca arama i-au trecut printre degete. A tras mîna Olaru. Parcă boabele de grîu l-ar fi ars. Apoi, s-a uitat urît la un băiat care l-a dat la o parte să schimbe sacul. — Ce-ți făcui, mă?! — Nu-mi făcuși nimic, nene Ni­colae. Ajută-mi și mie să ridic sacul ăsta. I-a ajutat Nicolae nu numai la un sac ci la mai mulți. Apoi, cuprins de freamătul muncii celorlalți a cărat și cerere ei cîțiva saci la cîntar. Văzîndu-l, pre­­­ședintele Enache care venise la arie, l-a întrebat dacă-i place munca la întovărășire. Nicolae Olaru a zîmbit încurcat și l-a luat pe președinte de o parte. — Știi că m-am gîndit să vin și eu în întovărășire cu cele trei pogoane din „lacul Fulgăr”. — Bine nene Nicolae,­ cînd faci ce­rerea? — Păi și acum! Ceilalți întovărășiți priveau pe ascuns spre Olaru și președinte. Toți erau curioși să vadă ce face Olaru. Și cu­rioșii l-au văzut cînd a luat foc și hîrtie de la delegatul de batoză și a­­colo la arie, a început să scrie cererea. Cîteva femei care cărau la paie au și răspîndit vestea: Nicolae Olaru a făcut cerere de înscriere în întovărășire. TEOFIL SILVE Nicolae Olaru a A! ^ O batoză care funcționează cu întreaga ei capacitate în comuna Gîngiova, ca de alt­fel și în celelalte comune din ra­ionul Gura Jiului, se treieră din plin. La aria nr. 1 de pildă, func­ționează o batoză a S.M.T. Be­chet, condusă de mecanizatorul Voicu Ion. Această batoză func­ționează zilnic cu întreaga ei ca­pacitate de producție, datorită constituirii în cete bine organi­zate a țăranilor muncitori din comună, care dau bătălia pentru terminarea treierișului înainte de vreme. Deși are ca normă să treiere zilnic cite 19.200 kg. griu, ba­­­toza condusă de mecanizatorul Voicu Ion ajutat de tinărul prac­ticant Oane Ion, treieră cel pu­­­țin cite 25.000 kg. grîu pe zi. Au fost cazuri, ca de pildă, în ziua de 24 iulie, cînd batoza a treierat cantitatea de 31.369 kg. grîu. Prin folosirea la maximum a capacității de lucru a batozei și a tractorului,­ tractoristul Voicu Ion realizează zilnic și însemnate economii de carburanți și iubind frânții.

Next