Inainte, decembrie 1983 (Anul 40, nr. 12031-12057)
1983-12-01 / nr. 12031
Românii toți ca unul! „La Turda unue Voievodul“... Eram copil cînd îl cîntam. Decenii-n urmă, cu norodul — Și — în mîndria-mi — nu plîngeam... Soarele a fost Mihai Viteazul. Ce, apunînd, a răsărit. Ca să-l urmeze neamul — treazul — Sfințindu-i „pohta ce-a pohtit“. Că nici n-a bănuit cusapul, Cu ochiul cel de ură-nchis, Cum nici chiar odată cu țapul, Un vis nu poate fi ucis... Și cînd e visul cel mai mare Al neamului nostru întreg, In care inimi și hotare, Se contopesc cînd se-nțeleg... Că este visul ce-i visase Horea și Craiul Munților , Mihai Viteazu 1 declarase: Pentru un timp împlinitor... In Apulum intrînd, în fine, A trîmbițat triumfător. Acum trei secole mai bine, Unirea noastră a tuturor. Și-n nouă sute optsprezece, In prima zi decembrielă, Am dovedit că „nu se trece" Peste UNIREA TRIUMFALA ! IOAN I. CRISTESCU, cenaclul „Tudor Arghezi“ „OMA Pecete de durată îngenunchind în fața istoriei străbune, Copiilor de astăzi le caut printre pagini Cununile de semne din clipa fără margini Ce-n sufletele noastre hotare sfinte pune. Sunt pietre de hotare, albite în furtună. Mutate-n trupul țării din poarta de la noi Păzite-n ceasuri grele de legendari eroi Ce vin din nemurire, copiilor să spună Că dacă astăzi țara e-ntreagă, nefurata, Și soarele îi scaldă pe-ai noștri laolaltă pace printre umbre, iar fruntea lor înaltă Se lasă peste veacuri — pecete de durată. Dar dacă tihna țării, cuminte și curată. Ar fi amenințată de neguri blestemate. Ei, bravi bărbați ai țării, vor reveni-n cetate Unirii vamă-naltă să-i dea încă o dată. EUGEN IORDACHE, cenaclul „Tudor Arghezi“ i- Douăzeci de secole Douăzeci de secole ne povestesc Despre trecutul nostru românesc, Despre străbunii noștri ce luptară Să apere această dulce țară. Douăzeci de secole vorbesc acum Despre furtunile care ne-au stat în drum De zilele amare-ntunecate In lupta dusă pentru libertate. Douăzeci de secole stau mărturie Că am fost prezenți la datorie Luptînd mereu cu arcul și cu spada Să ne păstrăm pămîntul și ograda. E fără număr șirul de eroi Care au pierit în lupte pentru noi Ca țara noastră să se întregească Și fiii ei puterea să-și unească. Șaizeci și cinci de ani de la Unire și sărbătorim cu multă-nsuflețire Urîndu-i României să trăiască Și peste ani mereu să înflorească. BARBU STANCIU-DOLJ, cenaclul „Condeie muncitorești"* Un harnic și neînfricat popor Istoria, de două mii de ani, cu sînge ne-a fost scrisă-n suferință și-n luptă cu cei ce-au venit — dușmani — să ne rănească a patriei ființă. Noi n-am rivnit pămîntul nimănuia — ne-am apărat cu vitejie vatra și Libertății i-am zidit statuia din suflete mai tari decît e piatra. Cînd rupt din trupul patriei a fost Ardealul nostru cel cu fruntea sus, libertatea noastră n-avea rost fără a Ardealului supus. Și ne-am luptat, și ne-am cerut dreptate ; — nu ne-am lăsat, o clipă, singuri, frații și idealurile noastre, toate se cununau, în slavă, cu Carpații. Lupta noastră ce-și cunoscuse rostul și-a împlinit destinul, triumfal : Ardealul a fost, Ardealul e al nostru — avem Moldovă și Muntenie și Ardeal, unite-n veci sub mîndrul tricolor ce dovedește lumii că există un harnic și neînfricat popor stăpîn pe soarta lui socialistă. C. MOȚATAIANU, cenaclul „Eugen Constant" Veșnică e patria aceasta sub curcubeul ei în trei culori și Carpații ce-și înalță creasta mai sus de năvălirile de nori. Rotundă ne e țara ca o horă în care joacă, strîns, flăcăi și fete , frumoasă ca o mamă, ca o soră încinsă-n ale rîurilor bete. Ne-a fost Ardealul crez și ideal că n-am fi conceput o țară nouă Veșnică e patria — o Românie fără de Ardeal și nici Carpații ei tăiați în două. Ardealul e, în iarna argintie, cînd te-ai întors acasă — domn oștean cu capul lui Mihai drept mărturie, cu Horea, cu Cloșca și Crișan. Iți aduceai și apele și munții și sîngele de secole vărsat și gîndul roditor sub rouă frunții și graiul românesc, adevărat, ca să ne fie patria rotundă ca horele de fete și feciori cu inima vibrînd în fiece secundă sub curcubeul ei în trei culori. CAMIL FOENARU, cenaclul „Eugen Constant" Cu prilejul aniversării a 65 de ani de la făurirea statului național unitar român Depunerea unor coroane și jerbe de flori ieri dimineață, cu prilejul aniversării a 65 de ani de la făurirea statului național unitar român, la cimitirul Sineasca, precum și la Monumentul Independenței, situat în cartierul 1 Mai din Craiova, a avut loc tradiționala cinstire a eroilor. Au participat membrii ai birourilor comitetelor județean și municipal ale P.C.R., alți reprezentanți ai organelor locale de partid și de stat, ai organizațiilor de masă și obștești, militari, formațiuni ale gărzilor patriotice, detașamente de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei, delegații ale oamenilor muncii din întreprinderi și instituții craiovene, elevi, pionieri. După intonarea Imnului de Stat al Republicii Socialiste România, în acordurile solemne ale Imnului Eroilor, au fost depuse coroane și jerbe de flori la Monumentul eroilor patriei din cimitirul Sineasca, precum și la cel al Independenței, din cartierul 1 Mai, din partea comitetelor județean Dolj și municipal Craiova ale P.C.R., consiliilor .____________________ populare județean și municipal, consiliilor județean și municipal ale sindicatelor, comitetelor județean și municipal ale U.T.C., Garnizoanei M.A.N., Inspectoratului județean al M.I., Combinatului chimic, Regionalei de căi ferate, întreprinderii de confecții. Participanții la solemnitate au păstrat, apoi, un moment de reculegere, iar la Încheiere asistența primit defilarea companiei de onoare, precum și unor formațiuni ale gărzii lor patriotice și a detașamentelor de pregătire a tineretului pentru apărarea patriei. Ceremonii similare au mai avut loc la Calafat, Băilești, precum și în alte localități ale județului. A. POPESCU „ E SCRIS ȘI Inscripții pe frontispiciul împlinirilor socialiste înfrățiți pe drumul belșugului In plină cîmpie doljeană, Drănicul își revendică totuși cîteva atribute ale existenței trăite în perspectivă colinară : așezarea însăși stăruie pe o colină, cu vedere luminoasă spre valea pe care se strecoară un pîrtiaș cristalin oprindu-se o clipă în dreptul „Fîntînii mireselor" spre a prelua încă un strop de puritate. Asemenea multor colectivități, drănicerii își recunosc istoria după repere de rezonanță istorică națională, raportîndu-și ființa timp după evenimente prin ce au marcat existența poporului român : lupta pentru independența de stat, clocotul răscoalei țărănești din 1907, frămîntările neamului pentru reîntregire etc. Aceasta este partea pe care documentele au reținut-o : istoria mai nouă a Drănicului, ne mărturisea primarul comunei, Gheorghe Boțea, se sprijină pe memoria oamenilor, vie încă, tulburătoare prin semnificațiile adinei. O dată de răscruce pe care mulți din locuitorii așezării o retrăiesc astăzi cu emoție și bucurie s-a fixat în primăvara anului 1959, cînd obștea satului s-a unit într-o cooperativă agricolă de producție ce și-a luat drept nume o sintagmă definitorie pentru ceea ce avea să vină : „Drum nou". Insă partea de memorie vie cea mai tulburătoare pentru drăniceri continuă și astăzi să fie prezența în mijlocul lor, atunci, în aprilie 1959, a tovarășului Nicolae Ceaușescu, iubitul conducător de partid și de țară, al cărui gest ctitoritor și-a pus amprenta rodnică pe noul drum al localității, drumul belșugului. Mulți dintre harnicii coooperatori de astăzi își amintesc bine după-amiaza aceea de aprilie , ba unii, cum este Gheorghe Anghel, actualul secretar al comitetului de partid al C.A.P.-ului, ține minte și urarea pe care tovarășul Nicolae Ceaușescu le-a adresat-o in finalul acelei memorabile adunări : „Viață lungă și fericită pe drumul cel nou, al belșugului !“. Comuna a crescut, a înflorit an de an, grație, in primul rînd, gospodarilor ei, care și-au cultivat cu asiduitate nobila vocație a frumosului, un atribut al locurilor: casele vechi au fost înlocuite cu edificii moderne, ridicate pe verticală, centrul civic și-a etalat un evident orgoliu de urbanitate, iar pe „străzile“ satului au apărut cîteva mii de trandafiri și pomi fructiferi. Insă, cum ține să precizeze primul gospodar al comunei, avuția cea mai de preț o constituie oamenii, aflați în permanentă competiție cu propriile ambiții. Printre ei, Ion Cumpănașu, Marin Zamfir, Maria Stănculescu, Ștefan Ghiță, Gheorghe Gheorghe, Verginia Hristea, Margareta Ciucu, Ilie Florea sunt recunoscuți pentru vrednicia lor. Ei au obținut, în condițiile nefavorabile ale acestui an, peste 4 tone de grîu la hectar, iar în zootehnie, unde își desfășoară activitatea oameni cu experiență, cu continuitate de peste două decenii în acest domeniu, există premisa certă a atingerii cotei de două mii de litri lapte pe cap de vacă furajată. Vîrsta cea nouă a așezării i-a adus în vatra natală pe mulți dintre cei plecați la studii, Drănicul lăudîndu-se astăzi cu specialiști bine pregătiți, punînd nou preț pe rodnicia pământului. Soții Paula și Marian Dănișor, Nicolae Stanciu, Ileana Petrescu, Constantin Nicola, Daniel Boborel, ultimul — bucureștean, stabilit la Foișor de peste două decenii, ca să nu mai vorbim de „Moșu", cum i se spune prin părțile locului președintelui C.A.P. Padea, ing. Stan Goanță, — cu toții sunt gospodari de excepție, solidari cu destinul înfloritor al comunei. Astăzi, la sărbătoarea aniversării Marii Uniri, drănicerii se prezintă țării și lor Iașile sub semnul tonic al înfrățirii în vatra cutezătoare a timpului eroic pe care Il trăim. GEO POP Pentr râtului cea M, pășim matic, 1916—li român eroism, acte de La Iz nîndoi superio; oameni forțele au rei octombi la sud apropie lănțuini traatac, oltenia zile și lupte c cotropit în mur pe caretele de un curs 1916, în 1 Decembrie 1918 — zi de lumină, de libertate și mîndrie, într-o deplină unanimitate, Unirea Transilvaniei cu România, înf; efervesc provocă guvernulini de partea din fața albă". A ființaret care aui în satel țului o moșieră țire, de socială in cons cuvîntul „Tribuntele. In praca organiză momente dătoare. împreunam deși intensă C.N.R. ș depunere față de puterii alegerea rea Adi la Alba aflat in fața uno muri de — Dun Iulia, in — Nepe Cîmp martirile arde flac prem,P poate finiștită târie vie (Uri