Informaţia Harghitei, ianuarie-martie 1969 (Anul 2, nr. 269-343)

1969-01-03 / nr. 269

ANIL I, nr. 269 uniiitiiHiiMiHiimHitiiiiHiiiiiiiiiniiiMHiniumiuiiiiwiiiiiiiiiuiiiiiiiiiiiiuiiMiiHiiiimiiiiiiiiiiiiiimiMMHHiiiiHimiiiNimiiumiiHmmmiiwiMHmmiMiiiHiiHiMiiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiHiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii BUN SOSIT NOULUI AN! Prima întîlnire cu ’69 (Urmare din pag. 1) Citeva popasuri pe ca­re le-am făcut, în noap­tea celebrată, pe la cîte­­va din astfel de „puncte de întîlnire" cu noul an ne-au lăsat convingerea că, deși în fiecare an se încearcă, (pentru că o­­biceiul se perpetuează din vechime), cuprinderea lui în cîmpul literelor, ră­­mîne mereu cu acel far­mec inedit pe care i-l dă, probabil, bătaia co­mună a inimilor în îm­plinirea unei noi vîrste. Restaurantul Harghita Miercurea-Ciuc La ora la care am a­­juns pocnetul şampaniei se mai domolise. Cei peste 140 de înfrăţiţi într-ale petrecerii cău­t­au acordurile muzicii pentru a-şi potrivi paşii. Nu mă gîndesc­ să refac lista cu numeroasele preparate a meniului. Am notat doar „prezen­ţa" purcelului de lapte, acum rumenit la cuptor ... aş­­teptîndu-şi cu calm, rîn­­dul. „Vor mai fi şi alte surprize" îmi spunea res­ponsabilul restaurantului, György Francisc. Nu a avut timp să ni se des­­tăinuie fiind preocupat cu potrivirea ritmului de ieşire a bucatelor din bu­cătărie în aşa fel ca să depăşească cu puţin pe acela în care se desfă­şura consumarea. Cartea de impresii, pe care am deschis-o ad-hoc s-a dovedit neîncăpătoa­re. Intre dans, bucate şi discuţii preferinţele se îndreaptă, indiscutabil spre primele. Fiecare, din cei prezenţi, se simte da­tor să vorbească şi în numele celorlalţi. „Ne simţim minunat ’68 a fost un an excep­ţional. Aşa ni-l dorim şi pe cel care urmează!" Cînd am plecat bătaia gravă a metronomului şi vocea crainicului anunţa sosirea mult aşteptatului '69. In celelalte două po­pasuri pe care le-am fă­cut Interlocutorii au fost oameni al căror loc de muncă nu permite în­treruperea. „Desigur că aş fi fost foarte mulţumit să pe­trec aceste clipe în pre­zenţa celor dragi din fa­milie, îmi spunea medi­cul Pacheta Iuliu. Şi to­tuşi, prezenţa mea aici, la maternitate, mi-a adus o satisfacţie enormă : am fost prezent la sosirea primului cetăţean al ju­­deţului Harghita in Ti­m­i 1669. Bucuria medi­cului era împărtăşită şi de tehniciană Simina Gizella şi moaşa Ro­­docsai Ecaterina. E adevărat că această noapte are farmecul ace­la de neuitat pe care i-l dă închinatul paharelor într-un moment în care satisfacţia deschide su­fletele tuturor. Dar nu cred că bucuria aceea ar fi fost de proporţiile celei pe care o trăiesc acum prin faptul că mă număr şi eu printre cei care au contribuit ca primul ce­tăţean al oraşului Miercu­­rea-Ciuc să se simtă cit mai bine. Fericiţii părinţi sunt tineri — mama Marton Elisabeta, are doar 19 ani şi lucrează la Fabri­ca de confecţii. Tatăl şofer. Transmiţîndu-le u­­rările de bine, mamei şi micuţei fetiţe care, deşi la ora 0,10 avea 3.300 kg şi 53 cm se anunţă un cetăţean de bază al ora­şului, ne-am continuat drumul. Şi la P.T.T.R. persona­lul prezent depunea efor­turi susţinute pentru ca veştile noului an să a­­jungă la destinaţie fără nici o întîrziere. Ultima zi a fost, cum se spune, o zi plină. Sute de tele­grame şi felicitări au plecat spre colţuri înde­părtate spre cei dragi. In noaptea noului an , la centrala telefonică trei fete lucrau atent ca nici un apel să nu rămină fără răspuns. Operatoarea cu nr. 7 şi cele cu numerele 14 şi 31 ... Cele trei pe ca­re numerele le fac aproa­pe anonime... cele trei pentru care bucuria se­menilor lor care ciocneau paharele era şi bucuria lor .. Am făcut ultimul popas la căminul din Topliţa-Ciuc. Atmosfera în care cei prezenţi toas­tau pentru succesele ob­ţinute şi pentru cele vii­toare se integra perfect atmosferei în care oraşul întreg trăia clipele întîl­­nirii cu 1969. Şi urarea de „La mulţi ani“ adresată tuturor pare singura în stare să sin­tetizeze bucuria trăită .. Se serveşte tradiţionalul purcel la Ia­C Odă Văii Mureşului (Urmat« din pag. 0 ieştt, tată!" — răsună glasul de tunet a lui „Toader de la Rusu"... — La mulţi anii... Ră­sună urarea. Sínt oame­nii Văii Mureşului, pu­ternici ca munţii şi ve­seli ca primăvara. Ro­mâni şi maghiari, în­frăţiţi în marea horă a muncii, a luptei cu bo­găţiile alpine. Sînt oa­meni doritori de fru­mos, doritori de bună­stare şi fericire comu­nă... Şi în aceste clipe, octogenarul Virgynas Iosif din Iod, se avîntă alături de fiii şi nepoţii săi, în iureşul învăpăiat al ceardaşului... ...La clubul muncitori­lor din Gălăuţaş harni­cii făuritori ai placaju­lui mureşan, aşteaptă cu înfrigurare, clipa schim­bului, clipa mărturisirii de dorinţe ce-şi aşteap­tă împliniri în anul ce bate la uşă. Ridică pa­harul maistrul Pascu Sa­bin, lăcătuşul Wilhelm,, deputata Truţa Leonti­na şi toţi cei care şi-au dat întîlnire în faţa me­selor încărcate. ... Topliţa, „Capitala“ Văii Mureşului, aşteap­tă şi ea, sosirea anului nou. Şi oamenii ei sunt mulţumiţi de realizările obţinute în cursul anul­­ui 1968. Cornul şi bi­ciul se odihnesc. De-a­cum, se ridică paharul la clubul muncitorilor, la restaurantele împodo­bite de sărbătoare... Şi din mulţimea de glasuri desprindem cîteva năzu­inţe ce-şi aşteaptă rea­lizare în anul 1969. — Este ştiut că auto­basculanta „Carpaţi" e una din cele mai bu­ne maşini. Ei bine, cea pe care o conduc eu, nu va „suferi" nici o re­paraţie capitală pînă la expirarea termenului de casare (270.000 km.). E angajamentul comunis­tului Paşcan Gheorghe. — Unire, unire, fră­ţie şi bună înţelegere între toate popoarele lu­mii, e dorinţa lui Piscu­­reanu loan, muncitor în depozitul de buşteni. — Numai prin muncă de calitate, prin creşte­rea productivităţii, vom contribui la ridicarea bu­năstării familiilor noas­tre şi a întregului nos­tru popor, ne împărtă­şeşte tîmplarul Coşăroa­­ru Vasile, preocupările sale de viitor. — Practic, meseria de sortator cherestea răşi­­noase din 1962 şi aş dori ca şi în anul 1969 să contribui la ridicarea ca­lificării tinerilor munci­tori la locul de muncă... Acest gînd îi aparţine lui Fichtel Rudolf II, u­­nul din cei 22 copii, ai pensionarului Fichtel Francisc, pînă nu de­mult, el însuşi, harnic muncitor forestier. La mulţi anii... Se ri­dică paharul pe întregul cuprins al Văii Mureşu­lui. Şi optimismul îmbră­ţişează chipurile urma­şilor unui popor viteaz şi doritor de muncă şi fericire, de pace şi fră­ţietate. Prin braţele lor vînjoase ei vor răpi munţilor noi bogăţii spre a le da economiei naţio­nale. La mulţi ani... harnici forestieri ai Văii Mure­şului ! Revelion pe culmile Bălanului (Urmare din pag. 1) vă preocupă? — l-am în­trebat pe tovarășul Cristi Marin, directorul I. M. Bălan. — Desigur, proiecte sînt multe. Gîndindu-mă la anul 1968, mărturisesc cu mîndrie că am rea­lizat succese frumoase. Acestea, datorită colec­tivului nostru care şi-a mobilizat toate forţele pentru îndeplinirea an­gajamentelor luate cu un an în urmă. Mă uit în jurul meu şi sunt mîn­­dru cînd văd aceste fa­milii de oameni destoi­nici. Am încredere în iscusinţa lor. Sunt con­vins că anul ce vine ne va aduce şi mai multe satisfacţii. Ne strecurăm prin mulţimea din sală şi reu­şim să stăm de vorbă cu mineri fruntaşi, români, maghiari, care sărbăto­resc împreună cu fami­liile lor succesele rea­lizate în anul trecut. — Cheia realizărilor noastre, ne spune briga­dierul Traian Manenciu, este străduinţa, meticu­lozitatea cu care ne a­­chităm de sarcinile ce ne revin. Ne mîndrim cu oameni ca: Sándor Fran­cisc, Gheorghe Titu, Ioan Şerb, Ştefan Ignat şi cu mulţi alţii, care fac cins­te colectivului întreprin­derii şi pentru care în­chinăm azi cite un pa­har cu vin. Un început de an, plin de gînduri, planuri, pro­iecte de viitor, care, treptat, vor rodi în co­lectivul întreprinderii miniere Bălan. Noaptea revelionului răsună de acordurile muzicii popu­lare româneşti şi ma­ghiare. Minerii şi-au luat rămas bun de la succe­sele anului trecut, cu gîndul la înfăptuirile şi mai măreţe ale anilor ce vor urma. întreprinderea de mecanizări şi transporturi forestiere (I.M.T.F.) Miercurea-Ciuc str. Harghita nr. 39, telefon 248 Din stoc disponiDil piese _ne schimh pepim_ S.R.T01, S.R., 113—131, Zii—164A, Pobcda M IMS—57—59, M 461, rulmtriţi diferit­um şi,alte materiale Informaţii sup!i| întreprinderii lire se pot obține la sediul : INFORMATIA HAI '1 H l^tt ! 7 Cuvintarea tovarăşului NICOLAE CE rostită la posturile de radio şi televiziune cu prilejul Anului Nou (Urmare din pag. I) instaurării unui climat de încre­dere şi înţelegere între popoare, dezvoltării colaborării între na­ţiuni pe terenul construcţiei paş­nice, excluderii definitive a răz­boiului din viaţa planetei noas­tre. Ne exprimăm convingerea că forţele progresului vor reuşi să zădărnicească planurile agresive ale reacţiunii, ale imperialismului, îşi vor afirma superioritatea, vor impune voinţa de pace a întregii omeniri. Fie ca Anul Nou să aducă po­porului român satisfacţii tot mai mari în împlinirea aspiraţiilor sale de fericire şi prosperitate, să marcheze victorii noi în lupta popoarelor pentru pace şi progres. înainte de a răsuna prima bă­taie de ceas a Anului Nou, vă adresez, tuturor, dragi compatrioţi, tradiţionala urare strămoşească: „La mulţi ani*. Doresc fiecăruia ani mulţi şi fericiţi, împlinirea dorinţelor şi aspiraţiilor de mai bine! Să ridicăm paharul pentru cla­sa muncitoare, ţărănimea coope­ratistă, intelectualitatea patriei noastre, pentru întregul popor — eroic constructor al societăţii so­cialiste; pentru Partidul Comu­nist Român, conducătorul încer­cat al naţiunii noastre; pentru propăşirea materială şi spirituală a României; pentru socialism, pentru pace şi colaborare între popoare ! un clinchet de pa­hare la Borsec. Tinereţe, antren, surprize (Uimire din pag­­­­deţean provizoriu, An­drei Fábian prim-secre­­tar al Comitetului jude­ţean U.Ţ.C. şi alţi con­ducători ai organelor ju­deţene şi locale de par­tid şi de stat. Tinerii, prezenţi la revelionul ti­neretului, îi primesc cu deosebită căldură. Or­chestra execută un bo­gat repertoriu de melodii de muzică populară şi uşoară. Orele 23 şi 50 de mi­nute, în sală s-a făcut linişte. Televizoarele, in­stalate în colţurile sălii, transmit cuvintarea to­varăşului Nicolae Ceauşescu, cu ocazia Anului Nou. Atunci cînd secretarul general al partadului nu srnt invită­ să se ridice paharele pentru noul an, sute de pahare cu vin rubiniu, se ridică, se ciocnesc. Lu­mina se stinge, se ros­tesc felicitări, se urează tradiţionalul „La mulţi anii“ Se închină pahare pentru anul 1968, care s-a încheiat, an cu boga­te succese în toate do­meniile de activitate, se închină pentru anul 1969 pe care îl dorim cu toţii şi mai bogat în realizări, în îndeplinirea năzuinţe­lor. Dansul continuă. Vese­lie antren ... Aproape toţi cei prezenţi partici­pă la cele două tombole organizate. După miezul nopţii are loc tragerea: un purceluş în lapte cîş­­tigat de un participant care a avut norocul să aibă pe bilet scris nu­mărul 42, iar uriaşul tort­­revine posesorului numărului 39. Se aplau­dă pentru cîştigatori, se închină. Orele trec, iar partici­panţii la revelionul ti­neretului se simt­ din ce in ce mai bine. Nici cînd se ivesc zorile primei zile din anul 1969, nu-i vine nimănui să pără­sească sala" "Această noapte de revelion a tre­cut atît de plăcut în compania muzicii, a dan­sului a gustoaselor pre­parate servite, a vinu­lui rubiniu. Participanţii îşi vor aduce, desigur multă vreme aminte de frumoasa noapte de A­­nul Nou petrecută la Casa de cultură din Miercurea-Ciuc. Pag. 3 VVWWWV^V^WVW\^VNAA^A/V\. în româneşte în exclusivitate pentru „informaţia Harghitei" IN CURtND NOUL ROMAN UMORISTIC DE FACTURĂ POLIŢISTĂ „CARANTINĂ LA GRAND­­HOTEL" DE REJTŐ JENŐ (P. HOWARD). Lupta pentru a Intra în posesia formulei chi­mice a „oxidului de banane", desfăşurată într-unul din marile hoteluri internaţionale din arhipelagul insulelor Java, aduce în scenă personaje de diver­se ocupaţii şi categorii sociale, de la diplomaţi, prinţi şi dansatori, pînă la misionari şi excroci de talie Internaţională. Deci, in curind in ziarul nostru, cititorii vor putea urmări parodia de roman poliţist „CARAN­TINĂ LA GRAND-HOTEL", cea mai cunoscută şi mai amuzantă lucrare a scriitorul maghiar Rej­tő Jenő (P. Howard), roman care a stat la baza scenariului filmului „Diplomatul gol" ce s-a bucu­rat de un deosebit succes. Toast în cinstea hărniciei Cooperatorii au închi­nat pentru belşugul ca­re, în ciuda timpului ne­favorabil, a „curs“ din plin in casele gospoda­rilor. înfrăţiţi cu ei, fău­ritorii de ceramică nea­gră au închinat pentru bucurii şi fericire in noul an. Tinerii au venit să toasteze pentru avînt, concretizat în numeroase acţiuni de muncă patrio­tică desfăşurate în anul trecut. Printre cei adunaţi la sărbătoreasca masă a în­frăţirii se afla tînăra Boţii Katalina, conside­rată pentru hărnicia sa o adevărată comoară a familiei. Aducînd prino­sul vîrstei, înţelepciunii, Páll Andrásné, a ţinut să cinstească alături de ceilalţi consăteni cel de­al 97-lea revelion. Pentru Gáli Gizella, fostă elevă a liceului, ac­tualmente studentă la fa­cultatea de fizică şi chi­mie şi pentru fericitul György Iosif, de aseme­nea student, revelionul a însemnat o dublă săr­bătoare: începutul noului an şi logodna lor. Cole­gii lor, studenţi din Cluj, Antal Vidor, Izsák Mar­tin, Biro Tiberiu au pe­trecut împreună cu coo­peratorii satului, cu ru­dele şi consătenii. In clinchetul pahare­lor, avînd drept staroste veselia, ei au pornit în noul an hotărîţi de a obţine rezultate bune, a­­tît pe ogoarele belşugu­lui cit şi cel pe al învă­ţăturii V. GYÖEGYICZE corespondent Abia se coborise man­tia înserării şi noaptea anului nou începuse să adune la Căminul cultu­ral din Dăneşti sute de locuitori, tineri şi vîrst­­nici, cooperatori, lucră­tori ai cooperativei meşteşugăreşti, elevi şi studenţi aflaţi în fami­lie, dornici să sărbăto­rească împreună succe­sele anului 1968 şi să întîmpine cu voie bună noul an, aducător de noi speranţe şi victorii. SECUNDA UNU PE CAI DE FIER... Pe căile de fier ale ţării, mereu, noapte—zi, iarnă—vară, oameni ne­cunoscuţi se-ndreaptă spre zări, minaţi de dorul simţ al întîlnirilr. Fie­care clipă din miioanele alcătuind timpul, mar­chează o plecare, an zbor către chemări şi aştep­tări. Noapte de a­ nou, prilej de sărbătoarcînd privim nostalgic deculul, lăslnd gîndurile spre ze­cile de ani de mîine, scrutîndu­-ne abisufle de noi doar cunoscute, între prieteni, la luminil po­mului de iarnă, ci vin de viață lungă în alta­­re ... Aceeași noape de an nou, este o noapte ca oricare alta pe lăile ferate —drum, ce non, dată nu cunoaşte obsta­cole, opriri, aidoma trie­telor prin care sincele aleargă năvalnic, neobo­sit. Pe trenul nopţii a­­nului nou, am Inii Inni, in prag de revelion oameni punînd in mişcare dru­murile, călători cil gir­durile şi visările ipre iarnă... La Ciceu, in noaptea multicoloră, Alexandru Mladin, şeful staţiei, veghea cursul normal al circulaţiei feroviare, la Miercurea-Ciuc, Mezö Maria, casieră, îmi dă un bilet zimbitoare, în­tinerind parcă la gîndul anului ce se apropie , în schimbul de noapte aca­rul Baligă Ştefan, se pre­gătea să-l înlocuiască pe prietenul său Szabó Ben­iamin ... Şi trenul din­spre anul vechi spre anul nou se pune in mişcare ! Tăcuţi, călătorii se pre­gătesc de sărbătoare (ori­unde ar fi pe glob, secunda unu surprinde a­­ceeaşi inefabilă reacfie a■ omului in faţa timpului, care nicicînd nu alune­că mai repede ca în mo­mentul marelui pas spre noul an ...). Nică Petru, elev la şcoala profesio­nală de tipografi şi to­varăşul său de drum Vrînce , Ji­an, preparator mi­c^fj, vor ajunge fica id (Lunca de Sus.) la ceasul întilnirii anilor, partos Iulia işi va pe­­­trece revelionul in fami­lie, la Topliţa. în mirajul unicei nopţi stau de-a lungul drumului metalic, cu priviri încordate Bar­­bu Emetic, Vass loan, Suciu Gheorghe, Colceriu loan, toţi petrecînd un frumos revelion al mun­cii .L-am întîlnit pe plu­tonierul Vlasa loan (din Ciceu) păşind măsurat pe peronul gării, străju­­ind liniştea. Mii, zeci de mii de oa­meni, dau viață-un fiece moment arterelor ţării (pulsul patriei trebuie să fie viu oricind) oameni conturînd ținta nemuri­toare a pămintului pentru care sintem ! Un ritm clar, ritmul vieţii, l-am simfit in inimile tuturor celor care-n noaptea o­­mului nou, întreţineau vie, mai vie ca niciodată facăra muncii, dăruindu­­se simplu, omeneşte, ve­ghind, nu mai puţin fe­riciţi, veselia şi bucuria semenilor lor ! La mulţi ani ! C. CONSTANTIN (Urmare din pag. I) harnicului jurnalist, cinsteau succesele de peste an. Decembrie trecut a însemnat, pentru secţia jurnale, economii considerabile la minereu de aer şi o substanţială depăşire de plan. Întreaga secţie trăieşte, pe această punte a anilor, satis­facţia efortului rodnic. Un om din citadela fierului Dar maistrul Benedek loan, eroul nopţii de re­velion, nu este numai un excepţional muncitor, devotat trup şi suflet muncii constructive de înăl­ţare a României socialiste ! Bucuriile şi satis­­facţiile părintelui care este Benedek loan, sunt încrustate în acest ianuarie înzăpezit şi de mul­ţumirea sentimentului patern — în prag de an nou el este tatăl unui nou-născut, venit pe lume spre a însemna cu un zimbet zglobiu fericirea omului, a omului ivit pentru a merge înainte spre Un viitor luminos, nespus de strălucitor ! PRINTRE CETINI cheie un drum prin si­multaneitatea unei morţi şi a unei naşteri. Ca şi altădată, bătrîna staţiune, înveşmîntată de dăriiv­oia iernii, îşi prime oaspeţii, veniţi de piet­tindeni să întîmpine aici pe plaiurile Harghitei, clipele ce vestesc noul an. Ultima zi a anului şi-a stins de mult lumina, străzile şi-au pierdut a­­gitaţia, rămînîndu-le doar zglobia joacă a fulgilor căci lumea, cu mic, cu mare ,se îndreaptă spre sălile în care este or­ganizat revelionul. Reflexe colorate, in conuri de penumbră şi lumină se aştern pe feţe­le strălucitoare. După primul clinchet al paha­relor, după gustarea pri­melor bucate — simbol al rodniciei anului — pe­rechi, perechi alunecă uşor in ritmul orchestrei, spunîndu-şi şoapte de iubire sau gîndurile pen­tru noul an. Medicul Bogdan Ladislau şi so­ţia sa Rodica, din Tg. Mureş, îşi încredinţează unul altuia gîndurile. El doreşte ca după exame­nul de specialitate, susţi­nut recent, să se perfec­ţioneze în munca ce o desfăşoară în laboratorul clinicii. Ea — ca 1969 să-i dăruiască un băiat ! Cu gîndul la marile vase româneşti ce stră­bat mări şi oceane, Lup­­şor Vasile, Popescu Gheorghe şi Burtea Ion, s-au despărţit de albastra mare, aducîndu-şi fami­­liile să petreacă revelio­nul printre brazi. Cu feţe îmbujorate de emoţie rostesc dorinţele pentru noul an. Aceeaşi atmosferă de entuziasm tineresc, mar­cat de vibrarea iisului cristalin, stăpîneşte elevii ce-şi petrec revelionul în Tuşnad. Conducerea ta­berei Ministerului In­­văţămîntului, la care par­ticipă elevii şcolilor sportive din multe oraşe ale ţării, a organizat o frumoasă petrecere a „revelionului elevilor" unde dansul, jocurile distractive, concursurile serii îi distrează pe tine­rii ce se odihnesc la Tuşnad în zilele vacan­ţei. Mîrza Elena, Scafeş Cornel, Doina Prăzaru, Sişu Florin, Grigore Au­rel — nume cunoscute ce fac componenţa echipe­lor naţionale de juniori — alături de alţi tineri, piruetează în ritmul vioi, dorindu-şi de la noul an rezultate bune in catalog şi pe terenul de sport. Bucuria, veselia, dra­gostea de muncă, de viaţă uneşte inimile tutu­ror, întîlniţi aici pentru prima oară la sărbători­rea revelionului. Bun ve­nit, printre cetini, anului 1969! V. SIMIONESCU Falnicii brazi, cu ceti­na încărcată de albul imaculat al zăpezii, sint veşnicii străjeri ai Tuş­­nadului, veghind eterna trecere a zilei în noapte­­şi-a~n­oprit'înr-zi.' Acu­m, in ultimele ore ale anu­lui, — freamătă in sur­dină, simţind clipă cu clipă, cum la vîrsta lor, la virsta lumii, se numă­ră încă un an. Anul rod­nic, bogat în succese, ce umplu sufletul fiecăruia, înregistrează implacabil ultimele bătăi ale pulsu­lui, înainte de dialectica transformare, antrenând și cea mai infimă mole­culă a universului în pa­radoxalul clipei ce în­

Next