Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 961-1038)
1971-04-01 / nr. 961
întortocheate şi complicate precum cărările vieţii 4 POLITICA DE INDUSTRIALIZARE (Urmare din pag. I) de pînă la 5.000 lei, de la 14 judeţe în 1965, la 5 în anul 1970. Dezvoltarea producţiei în acest ritm şi proporţii a atras după sine o importantă îmbunătăţire a gradului de ocupare şi a structurii forţei de muncă, utilizarea ei cu o eficienţă mai sporită şi în tot mai variate locuri de muncă. Cea mai mare parte din creşterea numărului de salariaţi a revenit salariaţilor ocupaţi în industrie (această proporţie în unele judeţe atingînd 50 la sută). Efectele binefăcătoare ale industrializării socialiste s-au făcut pe deplin simţite şi în judeţul Harghita. Uriaşul pas făcut de economia acestui judeţ este elocvent sugerată de un calcul: producţia industrială al întregului an 1938 este realizată astăzi în numai 15 zile. Numai în ultimul deceniu s-au efectuat investiţii de peste 4,1 miliarde lei care au constituit sursa unui însemnat număr de obiective industriale. Aruncînd o privire asupra hărţii economice a judeţului de acum 25 de ani şi cea de astăzi, nu e greu de sesizat multiplele schimbări ce s-au petrecut. Nu este deloc exagerat a afirma că industria, în sensul adevărat al cuvîntului, pe aceste meleaguri, a prins rădăcini în anii puterii populare. O succintă trecere în revistă a obiectivelor industriale puse în funcţiune după 1950, în privinţa ideii enunţate, este pe deplin convingătoare. In anul 1953, la Sînsimion a fost dată în folosinţă Fabrica de amidon, dextrină şi glucoză, unitate care pe parcursul anilor şi-a sporit capacitatea, îmbogăţindu-se, în anul 1969, cu o nouă unitate productivă, cea a spirtului. In 1954 a fost dată în folosinţă Topitoria de in de la Joseni şi Fabrica de lapte praf de la Remetea. Tot în acest an şi-a început activitatea staţia de îmbuteliere a apei minerale de la Borsec a cărei capacitate ulterior (în anul 1970) a fost dublată, dispunînd astăzi de utilaje moderne. In anul 1956 s-a semnat actul de naştere a Filaturii de in Gheorgheni care, împreună cu topitoria de la Joseni, pe parcursul anilor, a devenit nucleul industriei inului din această parte a ţării. Anul 1959 marchează o nouă treaptă importantă în procesul de industrializare, se dă în folosinţă modernul Complex de prelucrare a lemnului de la Gălăuţaşi una dintre primele mari unităţi de prelucrare a lemnului din ţara noastră. Intrarea în funcţiune a acestui complex, a dat noi valenţe tradiţionalului meşteşug al exploatării şi prelucrării lemnului, conturând începutul intensului proces de valorificare superioară a masei lemnoase. întreprinderea minieră Harghita (înfiinţată în 1952), Combinatul minier Bălan, sunt de asemenea unităţi care tot în această perioadă au atins „anii majoratului“. In cincinalul trecut pe harta economică a judeţului apare o noutate platformele indureriale. Astfel, la Miercurea- Ciuc pe lîngă fabrica de confecţii (care recent a aniversat două decenii de existenţă), în anul 1970 şi-a început activitatea moderna fabrică de tricotaje şi tot aici se află, deja cu contururi bine definite filatura de lină pieptănată. La, Odorheiu Secuiesc în afară de Întreprinderea „Tehnoutilaj“ — uina dintre puţinele unităţi constructoare de utilaj pentru industria alimentară — în anul 1970 şi-a început activitatea cea mai mare şi mai modernă fabrică de aţă, iar în prezent tot aici se află în construcţie avansată filatura de bumbac. Aceste unităţi conturează din ce în ce mai precis zona industrială a municipiului La Gheorgheni se înalţă fabrica de mobilă şi fabrica de articole tehnice şi stofă de mobilă, unităţi a căror construcţie a început în cincinalul trecut şi care vor intra în funcţiune în viitorul apropiat. Profunde schimbări reînnoitoare au cunoscut şi celelalte unităţi industriale ale judeţului, sporindu-şi capacităţile de producţie, modernizîndu-şi procesele de fabricaţie. Legată prin indestructibile fire la dinamismul general al economiei naţionale, industria judeţului Harghita poartă amprenta noului şi al progresului, pe care îl întîlneşti la tot pasul şi care, pe lingă faptul că a îmbunătăţit în mod radical nivelul de viaţă al populaţiei, constituie baza trainică pentru o dezvoltare mai rapidă şi mai puternică în anii ce urmează. Pag. 2 Revitalizarea prezenţei casei de cultură în viaţa oraşului Şi în viaţa oraşelor mici — în rîndul cărora intră şi Topliţa — s-au produs profunde schimbări, datorită dezvoltării lor economice, ceea ce a atras după sine o modificare a structurii populaţiei. Pătrunderea în proporţii impresionante a televizorului, radioului, a presei, schimbarea condiţiilor de locuit, şcolarizarea integrală a generaţiei tinere, au produs schimbări în modul de viaţă al familiei în petrecerea timpului liber, în gusturi şi deprinderi. Pornind de la aceste considerente, consiliul de conducere al casei orăşeneşti de cultură, a încercat o reaşezare, pe baze riguros concepute, a întregii activităţi culturale. Coloana vertebrală a tot ce ne-am propus este desfăşurarea unei activităţi permanente, bogate şi variate. Atragerea unui larg activ de intelectuali pentru asigurarea realizării unor manifestări culturale cu un conţinut bogat, folosirea la maximum a bazei materiale de care dispunem, antrenarea într-o măsură din ce în ce mai mare a populaţiei din localitate de a participa efectiv la organizarea şi desfăşurarea vieţii culturalartistice, şi nu în ultimă instanţă, modernizarea continuă a formelor de activitate a casei de cultură — iată cîteva din obiectivele ce ne-au stat şi ne stau în faţă în această perioadă. Acestea s-au concretizat în planurile lunare de activitate zilnică. Iată cîteva exemple a celor realizate în ultimul timp : a) Săptămânal cîte o manifestare de masă pentru răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice şi politice. Amintim: „Securitatea europeană şi colaborarea în Europa — cauză şi operă a tuturor statelor continentului“ (expunere); „Judeţul Harghita pe drumul afirmării economice“ (călătorie pe hartă); „Chimia în viaţa noas- Experienţe tră“ (expunere şi experienţe) etc. b) Săptămînal cîte o manifestare culturaleducativă şi distractivă, destinată tineretului. Iată cum a decurs un asemenea program, sub denumirea generică de „Forumul tineretului“ : — Intermezzo muzical cu formaţia de muzică uşoară a casei de cultură; — Ciclul : „Convorbiri la răscruce de drumuri“ — „Scopul şi sensul vieţii“; — Dans (sau libră); — Umor, pe profesii (de-ale scriitorilor, medicilor etc); — Activităţi de club, jocuri, vizionări TV, şi audiţii radio, remi. c) In fiecare duminică dimineaţa, în colaborare cu diferite şcoli din localitate şi organizaţii ale U.T.C. şi de pionieri, un program cultural-educativ destinat copiilor şi tineretului şcolar. Aceste manifestări s-au ţinut în cadrul a două modalităţi distincte: „Clubul copiilor“, unde vin de la cei mai mici copii pînă la cei de 10—14 ani, şi „Líceum“ — adresat, în special, elevilor între 14—18 ani. Cîteva teme: „In vizită la orăşelul copiilor“, „Impresii şi păreri despre vacanţă“, „Moş Ion Roată şi Unirea“, „Cine spune cea mai frumoasă poveste“, „Să învăţăm un cîntec pionieresc“, „Profesiunea mea este cea mai frumoasă“ şi altele. d) Bilunar manifestări pentru femei, în cadrul clubului „Femina“. Din cele ţinute amintim: „Cum să ne primim oaspeţii“, „Rolul soţiei în climatul familial“ etc. In cadrul casei de cultură, pentru un public mai restrîns, s-au ţinut manifestări ca: „Seară de poezie“, „Eşti atîta de frumoasă“, seri de romanţe cum ar fi: „Dar frumos cu patru boi“, la care şi-au dat concursul cei mai buni recitatori şi cîntăreţi ai casei de cultură, completaţi de imprimări pe bandă ale cîntăreţilor şi actorilor de prestigiu. Pentru o altăi categorie de auditori, am pregătit împreună cu asociaţia juriştilor o seară de consultaţie juridică.în, atenţia noastră stă în prezent şi popularizarea, sub diferite mijloace, a realizărilor obţinute de poporul român, în cursul cincinalului 1966—1970, simpozioane, expuneri, dezbateri, filme documentare. S-a desprins, ca o concluzie, din analiza activităţii, necesitatea, ca pe lîngă îmbunătăţirile calitative ale acestor manifestări, să creăm mereu un cadru adecvat desfăşurării manifestărilor. Dacă la casa de cultură oamenii nu vor întîlni cel puţin aceleaşi condiţii de instruire şi distracţie, pe care le au acasă, nu vom putea capta un public recep- tiv, interesat de acţiunile noastre. In consecinţă, acestea nu-şi vor atinge scopul. In această privinţă trebuie să mai facem multe. De asemenea, mijloacele tehnice folosite trebuiesc îmbunătăţite. O expunere, o discuţie sau o dezbatere are cu totul un alt efect dacă este ilustrată cu diapozitive sau chiar cu filme ştiinţifice sau artistice de scurt metraj. De aceea consider necesar, ca cel puţin la casele de cultură, să existe aspectomate şi aparate de proiecţii de 16 mm. In această direcţie trebuie să primim un sprijin mai substanţial din partea Comitetului judeţean pentru cultură şi artă. AUREL MARC, directorul Casei de cultură din Topliţa S-au scurs nouăzeci de ani de cind a venit pe lume, la Răşinarii Sibiului, cel care avea să fie poetul cu glas de tunet, poetul-drapel Octavian Goga. Versurile sale au fost potirul in care s-au acumulat suferinţele de veacuri ale obidiţilor clăcaşi, protestul vehement ■ împotriva împilării, strigătul de libertate, al „îndureratului Ardeal“ înăbuşit sub apăsarea monstruoasei coaliţii austroungare. Fiecare vers — o bătaie de clopot, fiecare poezie — un cîntec al pătimirii noastre, conţinând însă în el vestirea „unei vremi ce va să vie“, cind toate durerile şi suferinţele vor fi răzbunate. „Eu n-am fost ţăran, dar am priceput păsuirile satului şi m-am contopit cu toate durerile lui“ avea să declare poetul intr-o scrisoare către un prieten. Şi intr-adevăr, născut şi crescut în mediu ţărănesc, acolo unde „plîng doinele şi unde hora“, unde s-au plămădit germenii tuturor protestelor sociale şi naţionale de pînă atunci, poetul a clădit, în vers, o veritabilă monografie a satului ardelean, cu portrete de ţărani împovăraţi de anii grei de trudă, cu apariţia senină a dascălului, dăscăliţei, preotului, cu cîntecele răscolitoare ale neasemuitului lăutar Laie Chioru. Toate aceste realităţi, la care se adaugă mocnirea interioară a setei de libertate au fost filtrate prin sufletul poetului, receptiv la chemarea timpului: „Eu, graţie structurii mele sufleteşti, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui şi se transformă intr-o trîmbiţă de alarmă“. Dintr-un asemenea nobil crez literar au ţâşnit : Oltul, La noi, Rugăciune, Clăcaşii, Plugarii şi atitea alte înălţătoare sunete de alarmă. Viaţa poetului a fost o continuă căutare de sensuri, de drumuri care să-l ducă la esenţă , el văzând esenţa în slujirea cet mai rodnică, a poporului care l-a născut. Căutările se răsfring, de altfel, in poezie. Primele două volume mai ales („Poezii“ şi „Ne cheamă pămintul“) nu sunt altceva decit perpetue încercări da înrădăcinare, in solul roditor al patriotismului şi al luptei pentru dreptate. Messianismul lui Goga e de factură ■ înaltă, înglobând speranţa in vremuri mai bune, cind pe cerul, eliberat de flăcările suferinţei, va străluci „crai nou“ — simbolul unei societăţi drepte şi neatirnate. Posedînd un deosebit cult al strămoşilor, al celor care in vremuri de restrişte s-au jertfit pentru binele neamului, Goga leagă de amintirea lor viabilă viitorul ţării. Chezaş al acestor vremuri noi este chemat Ştefan cel Mare care întruchipează, în viziunea lui Goga, idealul de libertate şi dreptate. Despre poetul din Răşinari nu sa poate vorbi decit cu pioasă smerenie, cupatetică amintire. Pentru că poezia sa, in ciudaunor profeţii care susţineau că se va stinge o dată cu consumarea condiţiilor social-politice care au generat-o, rămine in inimile iubitorilor de literatură ca o flacără înălţătoare, constantă antemergătoare a vremurilor noi pe care la construim. 20 de ani de la naşterea lui G. Boga POETUL-DRAPEL HARGHITEI Cam a descoperit serviciul tehnic America ■ (Urmare din pag. 1) s-a introdus o maşină de capsat(!) .Curios! Parcă ar fi lucrat într-o altă intre- prindere. Dar nu numai Antal Doina, nu ştia (sau se prefăcea că nu ştie) de existenţa maşinii, ci însuşi şeful serviciului tehnic, ing. Szász Ioan. Cel puţin aşa declară dumnealui. (Altfel cum ar fi putut explica întocmirea acelui studiu la cîtăva vreme de la ... aplicarea lui pe baza propunerii lui Marcu Iuliu?) Reiese, ori că, ing. Szász n-a trecut timp de aproape patru luni prin secţia lăzi, să vadă maşina, şi nici n-a discutat cu cineva despre ea, ori că studiul întocmit de domnia sa este un caz de plagiat notoriu! Rezultă deci că serviciul tehnic (respectiv ing. Szász) a redescoperit, după Columb, America! Am cerut şi părerea inginerului Turca Iamandi, şeful secţiei unde lucrează Marcu Iuliu. — S-a produs o încurcătură — ne spune el. Ideea e a lui Marcu Iuliu dar el n-a ştiut că trebuie să depună documentaţia într-un termen stabilit de lege. Nu ştiu cum s-a ajuns la paralelism. Părerea mea este că Marcu Iuliu trebuia să primească drepturile pentru raţionalizare. Dar... — De ce nu i-a explicat nimeni lui Marcu modul în care trebuia procedat?. Doar era la prima raţionalizare. . — Nu ştiu ... ! Firele s-au încurcat atît de mult incit nimeni nul mai vrea să ştie de ele. Cazul emană, totuşi, cîteva concluzii: că la C.P.L. Gălăuţaş iniţiativa oamenilor nu numai că nu e stimulată dar e chiar, uneori, îngrădită, că în multe compartimente ale resortului tehnico-administrativ de aici se lucrează cu ochii închişi, că, în fine, atît la C.P.L. Gălăuţaş cît şi la C.E.I.L. Miercurea- Ciuc, unele sesizări ale salariaţilor sunt privite ca nişte bagatele cu care nu merită să-ţi pierzi timpul. De unde asemenea metode de lucru? III Primăvara readuce albul înnoitor în zidurile clădirilor baroce- r SA PROIECTĂM construcţii (Urmare din pag. 1) nu au existat preocupări susţinute în direcţia construcţiilor turistice. De altfel, a şi fost întocmit un plan cuprinzător al posibilităţilor şi etapelor de dezvoltare a tuturor zonelor turistice ale ţării. In condiţiile creşterii vertiginoase a volumului de construcţii (în următorii cinci ani din cele 500 de miliarde de lei investiţii, 200 vor fi destinaţi construcţiilor propriu-zise) industrializarea lor apare ca o necesitate evidentă. La conferinţă s-a remarcat, gradul înalt de folosire al elementelor prefabricate, dar au fost exprimate şi unele rezerve în legătură cu sortimentul redus şi calitatea necorespunzătoare a acestora. Mulţi beneficiari au reclamat faptul că procurarea şi transportul acestor elemente este greoaie şi costisitoare. Sesizînd aceste deficienţe, conducerea de partid şi de stat a indicat ca pînă în anul 1975 toate judeţele ţării să aibă fabrici de elemente prefabricate pentru satisfacerea operativă a necesităţilor pe plan local.In încheiere, conferinţa a adoptat un nou statut, conform căruia au luat fiinţă comisii specializate pe diferite probleme, ceea ce va permite Uniunii Arhitecţilor să contribuie mai eficient la realizarea sarcinilor ce îi revin în următorii cinci ani. ANUL IV. nr 961 ... atunci ajung şi ziarele la abonaţii din satul Făgeţel comuna Frumoasa. Şi acest obicei a prins asemenea rădăcini incit şi o dată pe săptămînă e mult, căci la Oficiul P.T.T.R. din Frumoasa, trebuie să meargă un locuitor al satului după ziare. Dacă nu . .. trec în fiecare zi de cîteva ori, autobuzele I.T.A. Miercurea-Ciuc, pe lîngă sat şi ar putea transporta ziarele pînă într-un loc de unde să fie ridicate de locuitori şi distribuite. Ce ar fi ca în cel mult o săptămînă, serviciul de exploatare poştală a Direcţiei judeţene P.T.T.R. Harghita — să ia măsuri, ca de acum înainte, ziarele să ajungă la cititorii din Făgeţel, la timp ? ... V RUSU ORATORUL DIN ODORHEIU SECUIESC Recidivistul Szabó Emeric din Brădeşti s-a întrecut pe sine la spectacolul lui neoficial oferit prin surprindere consumatorilor paşnici, în incinta restaurantului „Homorod“ din Odorheiu Secuiesc. Cu hocus-pocus, îmbătat fiind, a ars cu ţigara faţa de masă, a luat la bătaie ospătarul, a luat la pumni comesenii, a intrat în birourile responsabilului unităţii lovind pe cine întîlnea în cale şi, cu lăzi ori scaune, a aruncat în spectatorii neavizaţi. Mai apoi, urmă un minut de... suspance : cetăţeanul se dezbrăcă complet. Se urcă pe o masă şi începu un discurs despre... circul lumii ! Nu a durat însă prea mult discursul, căci oamenii legii l-au dus de urgenţă la... cuşcă. Prea se dăduse în spectacol de circ. V. AVRAM IL I STOICIU 4 ! Cronică rimată PACALELI Trei ortaci din trei grădini (De-astă dată cam puţini) Se-ntîlniră, Se brodiră Şi pe loc se sfătuiră la, de-ntii al lui prier Să găsească puţin „fler“ Şi să scoată, ca din oală, Cite-o mică păcăleală. Cel numit, pompos, I.R E. Zise : păcăleala e Că în toate casele Vor luci luminile. — Chiar şi-n cele nelegate La reţea, din cele sate De atîţia ani uitate ? — Chiar şi-aicea. — Bine frate ! — Eu promit, nu cu I.R.E., Zise ţanţoş O.C.L. Ci mai mult , promit de toate : O vînzare ca pe roate Şi orare respectate. Birturi, crame mai curate, Magazine încărcate Cu ce vrei Brinză, biscuiţi, ulei, Şi-n tutungerii — notaţi! — Vom avea ţigări „Carpaţi". — Astea-s fleacuri, mie-mi spui ' Păcăleli de pus în cui ! Ascultaţi aici la mine, Zise I.G.O. — Chiar de inline Eu voi reforma total Planul nostru uzual. Nu va fi autobuz In oraş, la punct nepus. Chiar şi cele mai molii In staţii vor fi întîi Ba mai mult, să nu mă cheme I.G.O., de va mint : — O vreme Vor veni chiar mai devreme. Apa şi canalizarea. Ori şi cit va fi mirarea, Azi îşi vor întoarce mersul (Schimbă, neică, universul !) îndemnăm să iasă-n stradă Cetăţenii toţi grămadă Pentru că de mîine(poi) Nu va fi pic de noroi — Mac să lingă va putea Din stradă, cine va vrea. Noi am consemnat o parte Doar, din cele discutate Ştim noi toţi (păi nu ?) că boala Dumnealor, e păcăleala. Vrem doar să adăugăm (Şi, cu asta terminăm) Că orice asemănare Cu persoanele reale Nu-i deloc întîmplătoare. P. A. CĂLESCU \