Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1971 (Anul 4, nr. 961-1038)

1971-04-01 / nr. 961

­ întortocheate şi complic­ate precum cărările vieţii 4 POLITICA DE INDUSTRIALIZARE (Urmare din pag. I) de pînă la 5.000 lei, de la 14 judeţe în 1965, la 5 în anul 1970. Dezvol­tarea producţiei în a­­cest ritm şi proporţii a atras după sine o impor­tantă îmbunătăţire a gradului de ocupare şi a structurii forţei de muncă, utilizarea ei cu o eficienţă mai sporită şi în tot mai variate locuri de muncă. Cea mai mare­­ parte din­­ creşterea numărului de salariaţi a revenit sala­riaţilor ocupaţi în indus­trie (această proporţie în unele judeţe atingînd 50 la sută). Efectele binefăcătoare ale industrializării so­cialiste s-au făcut pe deplin simţite şi în ju­deţul Harghita. Uriaşul pas făcut de economia acestui judeţ este eloc­vent sugerată de un calcul: producţia indus­­trială al întregului an 1938 este realizată as­tăzi în numai 15 zile. Numai în ultimul dece­niu s-au efectuat inves­tiţii de peste 4,1 miliar­de lei care au constituit sursa unui însemnat număr de obiective in­dustriale. Aruncînd o privire a­­supra hărţii economice a judeţului de acum 25 de ani şi cea de astăzi, nu e greu de sesizat multiplele schimbări ce s-au petrecut. Nu este deloc exagerat a afirma că industria, în sensul adevărat al cuvîntului, pe aceste meleaguri, a prins rădăcini în anii puterii populare. O suc­cintă trecere în revistă a obiectivelor industria­le puse în funcţiune după 1950, în privinţa ideii enunţate, este pe deplin convingătoare. In anul 1953, la Sînsimion a fost dată în folosin­ţă Fabrica de amidon, dextrină şi glucoză, uni­tate care pe parcursul anilor şi-a sporit capa­citatea, îmbogăţindu-se, în anul 1969, cu o nouă unitate productivă, cea a spirtului. In 1954 a fost dată în folosinţă Topitoria de in de la Joseni şi Fabrica de lapte praf de la Reme­­tea. Tot în acest an şi-a început activitatea sta­ţia de îmbuteliere a a­­pei minerale de la Bor­­sec a cărei capacitate ulterior (în anul 1970) a fost dublată, dispunînd astăzi de utilaje moder­ne. In anul 1956 s-a semnat actul de­ naşte­re a Filaturii de in Gheorgheni care, împre­ună cu topitoria de la Jo­seni, pe parcursul ani­lor, a devenit nucleul industriei inului din a­­ceastă parte a ţării. A­­nul 1959 marchează o nouă treaptă importantă în procesul de industria­lizare, se dă în folo­sinţă modernul Complex de prelucrare a lemnului de la Gălăuţaş­i una dintre primele mari u­­nităţi de prelucrare a lemnului din ţara noas­tră. Intrarea în funcţiu­ne a acestui complex, a dat noi valenţe tradiţio­nalului meşteşug al exploatării şi prelucră­rii lemnului, conturând începutul intensului pro­ces de valorificare su­perioară a masei lem­noase. întreprinderea minieră Harghita (în­fiinţată în 1952), Com­­­­binatul minier Bălan, sunt de asemenea unităţi care tot în această pe­rioadă au atins „anii majoratului“. In cincinalul trecut pe harta economică a jude­ţului apare o noutate­­ platformele indure­riale. Astfel, la Miercurea- Ciuc pe lîngă fabrica de confecţii (care recent a aniversat două decenii de existenţă), în anul 1970 şi-a început activi­tatea moderna fabrică de tricotaje şi tot aici se află, deja cu contururi bine definite filatura de lină pieptănată. La, Odorheiu Secuiesc în afară de Întreprinde­rea „Tehnoutilaj“ — ui­na dintre puţinele uni­tăţi constructoare de utilaj pentru industria alimentară — în anul 1970 şi-a început activi­tatea cea mai mare şi mai modernă fabrică de aţă, iar în prezent tot aici se află în construc­ţie avansată filatura de bumbac. Aceste unităţi conturează din ce în ce mai precis zona indus­trială a municipiului­ La Gheorgheni se înalţă fa­brica de mobilă şi fa­brica de articole tehni­ce şi stofă de mobilă, u­­nităţi a căror construc­ţie a început în cincina­lul trecut şi care vor in­tra în funcţiune în vii­torul apropiat. Profunde schimbări reînnoitoare au cunoscut şi celelalte unităţi industriale ale judeţului, sporindu-şi capacităţile de produc­ţie, modernizîndu-şi procesele de fabricaţie. Legată prin indestruc­tibile fire la dinamismul general al economiei na­ţionale, industria jude­ţului Harghita poartă amprenta noului şi al progresului, pe­ care îl întîlneşti la tot pasul şi care, pe lingă faptul că a îmbunătăţit în mod radical nivelul de viaţă al populaţiei, constituie baza trainică pentru o dezvoltare mai rapidă şi mai puternică în anii ce urmează. Pag. 2 Revitalizarea prezenţei casei de cultură în viaţa oraşului Şi în viaţa oraşelor mici — în rîndul cărora intră şi Topliţa — s-au produs profunde schim­bări, datorită dezvoltă­rii lor economice, ceea ce a atras după sine o modificare a structurii populaţiei. Pătrunderea în propor­ţii impresionante a tele­vizorului, radioului, a presei, schimbarea con­diţiilor de locuit, şcola­rizarea integrală a gene­raţiei tinere, au produs schimbări în modul de viaţă al familiei în pe­trecerea timpului liber, în gusturi şi deprinderi. Pornind de la aceste considerente, consiliul de conducere al casei orăşeneşti de cultură, a încercat o reaşezare, pe baze riguros concepute, a întregii activităţi cul­turale. Coloana vertebrală a tot ce ne-am propus es­te desfăşurarea unei ac­tivităţi permanente, bo­gate şi variate. Atragerea unui larg activ de intelectuali pen­tru asigurarea realizării unor manifestări cultu­rale cu un conţinut bo­gat, folosirea­­ la maxi­mum a bazei materiale de care dispunem, an­trenarea într-o măsură din ce în ce mai mare a populaţiei din locali­tate de a participa efec­tiv la organizarea şi des­făşurarea vieţii cultural­­artistice, şi nu în ultimă instanţă, modernizarea continuă a formelor de activitate a casei de cultură — iată cîteva din obiectivele ce ne-au stat şi ne stau în faţă în această perioadă. Acestea s-au concreti­zat în planurile lunare de activitate zilnică. Ia­tă cîteva exemple a ce­lor realizate în ultimul timp : a) Săptămânal cîte o manifestare de masă pentru răspîndirea cu­noştinţelor ştiinţifice şi politice. Amintim: „Se­curitatea europeană şi colaborarea în Europa — cauză şi operă a tu­turor statelor continen­tului“ (expunere); „Ju­deţul Harghita pe dru­mul afirmării economi­ce“ (călătorie pe hartă); „Chimia în viaţa noas- Experienţe tră“ (expunere şi expe­rienţe) etc. b) Săptămînal cîte o manifestare cultural­­educativă şi distractivă, destinată tineretului. Ia­tă cum a decurs un a­­semenea program, sub denumirea generică de „Forumul tineretului“ : — Intermezzo muzical cu formaţia de muzică uşoară a casei de cul­­tură; — Ciclul : „Convor­biri la răscruce de dru­muri“ — „Scopul şi sensul vieţii“; — Dans (sau libră); — Umor, pe profesii (de-ale scriitorilor, me­dicilor etc); — Activităţi de club, jocuri, vizionări TV, şi audiţii radio, remi. c) In fiecare dumini­că dimineaţa, în colabo­rare cu diferite şcoli din localitate şi organi­zaţii ale U.T.C. şi de pionieri, un program cultural-educativ desti­nat copiilor şi tineretu­lui şcolar. Aceste ma­nifestări s-au ţinut în cadrul a două modali­tăţi distincte: „Clubul copiilor“, unde vin de la cei mai mici copii pînă la cei de 10—14 ani, şi „Líceum“ — a­­dresat, în special, elevi­lor între 14—18 ani. Cî­teva teme: „In vizită la orăşelul copiilor“, „Im­presii şi păreri despre vacanţă“, „Moş Ion Roa­tă şi Unirea“, „Cine spune cea mai frumoa­să poveste“, „Să învă­ţăm un cîntec pionie­resc“, „Profesiunea mea este cea mai frumoasă“ şi altele. d) Bilunar manifestări pentru femei, în cadrul clubului „Femina“. Din cele ţinute amintim: „Cum să ne primim oaspeţii“, „Rolul soţiei în climatul familial“ etc. In cadrul casei de cultură, pentru un pu­blic mai restrîns, s-au ţinut manifestări ca: „Seară de poezie“, „Eşti atîta de frumoasă“, seri de romanţe cum ar fi: „Dar frumos cu pa­tru boi“, la care şi-au dat concursul cei mai buni recitatori şi cîntă­­reţi ai casei de cultură, completaţi de imprimări pe bandă ale cîntăreţi­­lor şi actorilor de pres­tigiu. Pentru o altăi ca­tegorie de auditori, am pregătit împreună cu a­­sociaţia juriştilor o sea­ră de consultaţie juri­dică.­în, atenţia noastră stă în prezent şi populari­zarea, sub diferite mij­loace, a realizărilor ob­ţinute de poporul ro­mân, în cursul cincina­lului 1966—1970, sim­pozioane, expuneri, dez­bateri, filme documen­tare. S-a desprins, ca o concluzie, din analiza activităţii, necesitatea, ca pe lîngă îmbunătăţi­rile calitative ale aces­tor manifestări, să cre­ăm mereu un cadru a­­decvat desfăşurării ma­nifestărilor. Dacă la casa de cul­tură oamenii nu vor în­­tîlni cel puţin aceleaşi condiţii de instruire şi­ distracţie, pe care le au acasă, nu vom putea capta un public recep-­ tiv, interesat de acţiu­nile noastre. In conse­cinţă, acestea nu-şi vor atinge scopul. In aceas­tă privinţă trebuie să mai facem multe. De asemenea, mijloacele tehnice folosite trebu­iesc îmbunătăţite. O expunere, o discuţie sau o dezbatere are cu totul un alt­ efect dacă este ilustrată cu diapo­zitive sau chiar cu fil­me ştiinţifice sau artis­tice de scurt metraj. De aceea consider ne­cesar, ca cel puţin la casele de cultură, să existe aspectomate şi aparate de proiecţii de 16 mm. In această di­recţie trebuie să primim un sprijin mai substan­ţial din partea Comite­tului judeţean pentru cultură şi artă. AUREL MARC, directorul Casei de cultură din Topliţa S-au scurs nouăzeci de ani de cind a venit pe lume, la Răşinarii Sibiului, cel care avea să fie poetul cu glas de tunet, poetul-drapel Oc­­tavian Goga. Versurile sale au­­ fost potirul in care s-au acumulat su­ferinţele de veacuri ale obidiţilor clăcaşi, pro­testul vehement ■ împo­triva împilării, strigătul de libertate, al „îndure­ratului Ardeal“ înăbuşit sub apăsarea monstru­oasei coaliţii austro­­ungare. Fiecare vers — o bătaie de clopot, fie­care poezie — un cîntec al pătimirii noastre, conţinând însă în el vestirea „unei vremi ce va să vie“, cind toate durerile şi suferinţele vor fi răzbunate. „Eu n-am fost ţăran, dar am priceput păsui­rile satului şi m-am contopit cu toate dure­rile lui“ avea să decla­re poetul intr-o scrisoa­re către un prieten. Şi intr-adevăr, născut şi crescut în mediu ţără­nesc, acolo unde „plîng doinele şi unde hora“, unde s-au plămădit ger­menii tuturor proteste­lor sociale şi naţionale de pînă atunci, poetul a clădit, în vers, o veri­tabilă monografie a sa­tului ardelean, cu por­trete de ţărani împovă­raţi de anii grei de tru­dă, cu apariţia senină a dascălului, dăscăliţei, preotului, cu cîntecele răscolitoare ale nease­muitului lăutar Laie Chioru. Toate aceste realităţi, la care se a­­daugă mocnirea interi­oară a setei de libertate au fost filtrate prin su­fletul poetului, receptiv la chemarea timpului: „Eu, graţie structurii mele sufleteşti, am cre­zut întotdeauna că scrii­torul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează dure­rile poporului prin su­fletul lui şi se transfor­mă intr-o trîmbiţă de alarmă“. Dintr-un ase­menea nobil crez lite­rar au ţâşnit : Oltul, La­ noi, Rugăciune, Clăcaşii, Plugarii şi atitea alte înălţătoare sunete de alarmă. Viaţa poetului a fost o continuă căutare de sensuri, de drumuri ca­re să-l ducă la esenţă , el văzând esenţa în slujirea cet mai rodnică, a poporului care l-a născut. Căutările se răsfring, de altfel, in poezie. Primele două volume mai ales­ („Poe­zii“ şi „Ne cheamă pă­­mintul“) nu sunt altceva decit perpetue­­ încer­cări da înrădăcinare, in solul roditor al patrio­tismului şi al luptei pentru dreptate. Messia­­nismul lui Goga e de factură ■ înaltă, înglo­bând speranţa in vre­muri mai bune, cind pe cerul, eliberat de flăcă­rile suferinţei, va stră­luci „crai nou“ — sim­bolul unei societăţi drepte şi neatirnate. Posedînd un deosebit cult al strămoşilor, al celor care in vremuri de restrişte s-au jertfit pentru binele neamului, Goga leagă de amintirea lor viabilă viitorul ţării. Chezaş al acestor vre­muri noi este chemat Ştefan cel Mare care întruchipează, în viziu­nea­ lui Goga, idealul de libertate şi dreptate. Despre poetul din Răşinari nu sa­­ poate vorbi decit cu pioasă smerenie, cu­­patetică amintire. Pentru că poezia sa, in ciuda­­unor profeţii care susţineau că se va stinge o dată cu consumarea condiţiilor social-politice care au generat-o, rămine in inimile iubitorilor de literatură ca o flacără înălţătoare, constantă antemergătoare a vre­murilor noi pe care la construim. 20 de ani de la naşterea lui G. Boga POETUL-DRAPEL HARGHITEI Cam a descoperit serviciul tehnic America ■ (Urm­are din pag. 1) s-a introdus o maşină de capsat(!) .Curios! Parcă ar fi lucrat într-o altă intre-­ prindere. Dar nu numai Antal Doina, nu ştia (sau se prefăcea că nu ştie) de existenţa maşinii, ci însuşi şeful serviciu­lui tehnic, ing. Szász Ioan. Cel puţin aşa de­clară dumnealui. (Altfel cum ar fi putut expli­ca întocmirea acelui studiu la cîtăva vreme de la ... aplicarea lui pe baza propunerii lui Marcu Iuliu?) Reiese, ori că, ing. Szász n-a trecut timp de aproape patru luni prin secţia lăzi, să vadă maşina, şi nici n-a discutat cu cineva des­pre ea, ori că studiul întocmit de domnia sa este un caz de plagiat­­ notoriu! Rezultă deci că servi­ciul tehnic (respectiv ing. Szász) a redescope­rit, după Columb, Ame­rica! Am cerut şi părerea inginerului Turca Ia­­mandi, şeful­­ secţiei un­de lucrează Marcu Iuliu. — S-a produs o în­curcătură — ne spune el. Ideea e a lui Marcu Iu­liu dar el n-a ştiut că trebuie să depună docu­mentaţia într-un termen stabilit de lege. Nu ştiu cum s-a ajuns la parale­lism. Părerea mea este că Marcu Iuliu trebuia să primească drepturile pentru raţionalizare. Dar... — De ce nu i-a expli­cat nimeni lui Marcu modul în­ care trebuia procedat?. Doar era la prima raţionalizare. . — Nu ştiu ... ! Firele s-au încurcat a­­tît de mult incit nimeni nul mai vrea să ştie de ele. Cazul emană, totuşi, cîteva concluzii: că la C.P.L. Gălăuţaş iniţiati­va oamenilor nu numai că nu e stimulată dar e chiar, uneori, îngrădită, că în multe comparti­mente ale resortului teh­­nico-administrativ de a­­ici se lucrează cu ochii închişi, că, în fine, atît la C.P.L. Gălăuţaş cît şi la C.E.I.L. Miercurea- Ciuc, unele sesizări ale salariaţilor sunt privite ca nişte bagatele cu ca­re nu merită să-ţi pierzi timpul. De unde aseme­nea metode de lucru? III Primăvara readu­ce albul înnoitor în zidurile clă­dirilor baroce- r SA PROIECTĂM construcţii (Urmare d­in pag. 1) nu au existat preocupări susţinute­ în direcţia construcţiilor turistice. De altfel, a şi fost întoc­mit un plan cuprinzător al posibilităţilor şi eta­pelor de dezvoltare a tuturor zonelor turistice ale ţării. In condiţiile creşterii vertiginoase a volumu­lui de construcţii (în ur­mătorii cinci ani din ce­le 500 de miliarde de lei investiţii, 200 vor fi des­tinaţi construcţiilor pro­­priu-zise) industrializa­rea lor apare ca o ne­cesitate evidentă. La conferinţă s-a re­marcat, gradul înalt de folosire al elementelor prefabricate, dar au fost exprimate şi unele re­zerve în legătură cu sor­timentul redus şi ca­litatea necorespunzătoa­re a acestora. Mulţi be­neficiari au reclamat faptul că procurarea şi transportul acestor e­­lemente este greoaie şi costisitoare. Sesizînd a­­ceste deficienţe, condu­cerea de partid şi de stat a indicat ca pînă în anul 1975 toate judeţele ţării să aibă fabrici de ele­mente prefabricate pen­tru satisfacerea operati­vă a necesităţilor pe plan local.In încheiere, confe­rinţa a adoptat un nou statut, conform căruia au luat fiinţă comisii specializate pe diferite probleme, ceea ce va permite Uniunii Arhi­tecţilor să contribuie mai eficient la realizarea sarcinilor ce îi revin în următorii cinci ani. ANUL IV. nr 961 ... atunci ajung şi ziarele la abonaţii din satul Făgeţel comuna Frumoasa. Şi acest obicei a prins asemenea rădăcini incit şi o dată pe săptămînă e mult, căci la Oficiul P.T.T.R. din Frumoasa, trebuie să meargă un locuitor al satului după ziare. Dacă nu . .. trec în fiecare zi de cîteva ori, auto­buzele I.T.A. Miercurea-Ciuc, pe lîngă sat şi ar putea transporta ziarele pînă într-un loc de un­de să fie ridicate de locuitori şi distribuite. Ce ar fi ca în cel mult o săptămînă, serviciul de ex­ploatare poştală a Direcţiei judeţene P.T.T.R. Harghita — să ia măsuri, ca de acum înainte, ziarele să ajungă la cititorii din Făgeţel, la timp ? ... V RUSU ORATORUL DIN ODORHEIU SECUIESC Recidivistul Szabó Emeric din Brădeşti s-a în­trecut pe sine la spectacolul lui neoficial oferit prin surprindere consumatorilor paşnici, în in­cinta restaurantului „Homorod“ din Odorheiu Secuiesc. Cu hocus-pocus, îmbătat fiind, a ars cu ţigara faţa de masă, a luat la bătaie ospăta­rul, a luat la pumni comesenii, a intrat în bi­rourile responsabilului unităţii lovind pe cine întîlnea în cale şi, cu lăzi ori scaune, a aruncat în spectatorii neavizaţi. Mai apoi, urmă un mi­nut de... suspance : cetăţeanul se dezbrăcă complet. Se urcă pe o masă şi începu un discurs despre... circul lumii ! Nu a durat însă prea mult discursul, căci oamenii legii l-au dus de urgenţă la... cuşcă. Prea se dăduse în specta­col de circ. V. AVRAM­ I­L I­ STOICIU 4 ! Cronică rimată PACALELI Trei ortaci din trei grădini (De-astă dată cam puţini) Se-ntîlniră, Se brodiră Şi pe loc se sfătuiră la, de-ntii al lui prier Să găsească puţin „fler“ Şi să scoată, ca din oală, Cite-o mică păcăleală. Cel numit, pompos, I.R E. Zise : păcălea­la e Că în toate casele Vor luci lumi­nile. — Chiar şi-n cele nelegate La reţea, din cele sate De atîţia ani uitate ? — Chiar şi-aicea. — Bine frate ! — Eu promit, nu cu­ I.R.E., Zise ţanţoş O.C.L. Ci mai mult , promit de toate : O vînzare ca pe roate Şi orare respectate. Birturi, crame mai curate, Magazine încărcate Cu ce vrei Brinză, biscuiţi, ulei, Şi-n tutungerii — notaţi! — Vom avea ţigări „Carpaţi". — Astea-s fleacuri, mie-mi spui ' Păcăleli de pus în cui ! Ascultaţi aici la mine, Zise I.G.O. — Chiar de inline Eu voi reforma total Planul nostru uzual. Nu va fi autobuz In oraş, la punct nepus. Chiar şi cele mai molii In staţii vor fi întîi Ba mai mult, să nu mă cheme I.G.O., de va mint : — O vreme Vor veni chiar mai devreme. Apa şi canalizarea. Ori şi cit va fi mirarea, Azi îşi vor întoarce mersul (Schimbă, neică, universul !) îndemnăm să iasă-n stradă Cetăţenii toţi grămadă Pentru că de mîine(poi) Nu va fi pic de noroi — Mac să lingă va putea Din stradă, cine va vrea. Noi am consemnat o parte Doar, din cele discutate Ştim noi toţi (păi nu ?) că boala Dumnealor, e păcăleala. Vrem doar să adăugăm (Şi, cu asta terminăm) Că orice asemănare Cu persoanele reale Nu-i deloc întîmplătoare. P. A. CĂLESC­U \

Next