Informaţia Harghitei, iulie-septembrie 1980 (Anul 13, nr. 3296-3374)

1980-07-01 / nr. 3296

Anul XIII., nr. 3296 - pag.­­ 2-a 15 ANI de transformări înnoitoare pe meleagurile harghitene ~~~ Odorheiu Secuiesc: elocventă expresie a politicii ştiinţifice a partidului — In noua istorie a pa­triei, Congresul al IX-lea al partidului se constituie drept momentul hotărîtor al celui mai puternic a­­vînt în opera de edifica­re socialistă a patriei. Ce au însemnat aceşti 15 ani în viaţa economico-socia­­lă a municipiului Odor­heiu Secuiesc ?­­ Prin densitatea şi amploarea înfăptuirilor, aceşti 15 ani constituie perioada cea mai fertilă, cea mai plină de dina­mism şi progres. Măreţele transformări revoluţionare din patria noastră obţi­nute sub conducerea în­ţeleaptă a partidului, în frunte cu cel mai cuteză­tor fiu al poporului, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, se regă­sesc şi pe harta Odor­­heiului Secuiesc, oraş în care trăiesc şi muncesc români şi maghiari, a că­ror convieţuire a primit atributele frăţiei, ale uni­tăţii în gind şi faptă, pentru că tot ceea ce se face astăzi e înspre folo­sul tuturor oamenilor muncii, fără nici o deose­bire de naţionalitate. Da­că astăzi municipiul nos­tru se afirmă ca o loca­litate puternic dezvoltată pe multiple planuri, a­­ceasta este strins legată de iniţiativa şi fapta se­cretarului general al par­tidului ale cărui vizite în municipiu, au însemnat tot atîtea etape ale noii construcţii, materializate în alte şi alte obiective economice şi sociale, au însemnat prilejuri de rea­firmare a voinţei neclin­tite de a urma neabătut linia dreaptă şi justă a politicii partidului. După Congresul al IX-lea, da­torită preocupării parti­dului pentru repartizarea judicioasă a forţelor de producţie pe întreg teri­toriul ţării, municipiul a cunoscut o puternică in­dustrializare, mai ales în­­cepînd cu anul 1970. Au fost puse în funcţiune în această perioadă între­prinderea de aţă şi fila­tura. Fabrica de P.A.L., întreprinderea de matriţe şi piese turnate, s-au mo­dernizat capacităţile de producţie la Fabrica de mobilă, la întreprinderea de confecţii, la Tehnouti­­laj şi altele. Edificator es­te faptul că in prezent producţia globală indus­trială a municipiului este de 10 ori mai mare decit in 1965. Mutaţii radicale s-au produs şi în structu­ra produselor noastre, ast­fel că în prezent putem vorbi de matriţe de înal­tă precizie, de combine de recoltat sfecla de za­hăr, linii de sortat cartofi, confecţii textile pentru parteneri externi. De ase­menea, am înregistrat succese deosebite şi în a­­gricultură, existînd în pre­zent 5 cooperative agri­cole de producţie şi 3 in­­treprinderi agricole de stat cu o puternică bază tehnico-materială, s-a construit un complex de găini ouătoare, cu o ca­pacitate de 15 milioane ouă pe an etc. — Desigur, transformări însemnate au avut loc şi în domeniul social-cultu­ral. Cum s-ar putea ex­prima acestea ? — Mai întîi prin faptul ca după 1965 construcţia de locuinţe a înregistrat ritmuri tot mai accelera­te. Astfel pînă la prezent peste 5.000 de familii s-au mutat în apartamen­te noi. Dealtfel în perioa­da actuală se construiesc din fondurile statului şi din fondurile populaţiei cu ajutorul statului, in jur de 1.000 apartamente a­­nual, cuprinse în cartiere noi precum Lenin, Insu­lei, Republicii, Taberei, Beclean, fiecare dintre a­­cestea fiind aproape e­­gal, ca număr de locui­tori cu vechiul oraş. Tot în ultimii ani a fost ex­tinsă reţeaua şcolară, e­­xistînd azi 11 şcoli gene­rale, 6 licee, 19 grădiniţe, creşe şi cămine de zi, ele cuprinzînd în procesul instructiv-educativ 11.000 preşcolari şi elevi. Se a­­flă în construcţie noul spital cu 430 de paturi, cuplat cu policlinică, es­te gata de dat în folosin­ţă sala municipală de sport. In aceeaşi ordine d­e idei voi aminti şi fap­tul că în unităţile noastre economice, în instituţii şi şcoli fiinţează 289 forma­ţii cultural-artistice, alcă­tui din 4.887 persoane, ansamblul folcloric al sin­dicatelor, teatrul popular, corurile bărbătesc mixt şi de cameră şi orchestra de cameră obţinînd dis­tincţii şi locuri fruntaşe în cadrul Festivalului na­ţional „Cîntarea Româ­niei". S-ar mai putea a­­minti la acest capitol ac­tivitatea bibliotecii, a mu­zeului, a expoziţiei per­manente de artă şi altele. Ele reprezintă tot atîtea ferestre spre lumină, noi orizonturi şi deschideri spre cultură, progres şi civilizaţie de care fiecare locuitor al municipiului profită din plin. — Dar în completarea, să zicem aşa, a profilului moral şi spiritual al odor­­heienilor, ce s-ar mai pu­tea spune azi despre el ? — Mai întii mîndria şi satisfacţia de a trăi in­tr-o epocă de profunde transformări, care desigur nu se vor opri aici, dova­dă fiind largile perspec­tive pe care le deschide cincinalul viitor, anii ce urmează . . . Suntem­ con­ştienţi de datoria ce ne revine, ca prin munca noastră, prin realizările noastre să fim mereu la înălţimea grandioaselor înfăptuiri ce marchează anii cei mai glorioşi ai patriei. Consemnare de Nicolae ŞANDRU — Convorbire cu tovarășul SZABÓ EMERIC, prim­­secretar al Comitetului municipal Odorheiu Secuiesc al P.C.R. - M.P.F. Odorheiu Secuiesc - modernă unitate a industriei metalurgice. Foto : AI. V. SZAKÁCS M-am întors la izvorul cintecului românesc - Pentru ca toţi cititorii să vă cunoască, spuneţi-ne, stimate Gheorghe Turda, cine sînteţi ? - Cine mi-s ?... Este cel mai uşor răs­puns ; m­i-s maramureşan „get-beget" cum se spune, fiul lui Ştefan Pătraş din Să­­pînţa, cel ce a creat cunoscutul „cimitir vesel", devenit celebru nu numai în ţară ci şi peste hotare... în prezent, sunt solist vocal al Ansamblului „Rapsodia Română", devenit şi el celebru peste graniţele ţârii prin paloarea deosebită a membrilor săi şi prin modul în care înţelege să fie me­sagerul cintecului românesc de-a lungul şi de-a latul pămîntului...­­ Dar pînă ce aţi ajuns la „Rapso­dia Română"? ... — Am urmat cursurile Conservatorului de muzică „Gheorghe Dima" din Cluj- Napoca, secţia canto, pe care l-am ab­solvit avînd ca temă pentru examenul de stat o foarte cunoscută creaţie a muzicii clasice universale, „Nunta lui Figaro" de Mozart. Dar nici în timpul studiilor uni­versitare n-am uitat că sînt fiu de ţăran din Maramureş, zonă cu vechi şi bogate tradiţii folclorice. De aceea, cîntecul popu­lar l-am purtat mereu în mine ca pe o fiinţă de care odată îndrăgostit nu te mai poţi despărţi toată viaţa ... — Deşi sînteţi un specialist în muzică clasică, absolvent al unui institut de învăţămînt superior, v-aţi întors la mu­zica populară ... — Da, aşa este, cu o mică corectură în­să la cele spuse de dvs., anume că nu ,n-am întors la muzica populară, fiindcă nu am părăsit-o nici un moment, ea fă­­cînd parte din însuşi „eul" meu. Faptul că sunt solist de muzică populară, poate părea puţin obişnuit, dar numai cei care cred că muzica populară poate fi evitată oricum şi de către oricine — adică cei ce nu o cunosc — se miră de acest lucru. Nu contest faptul că avem destul de mulţi rapsozi populari, mesageri autentici ai cintecului popular, care se bucură de o mare popularitate. Mie însă pregătirea superioară, de specialitate, precum şi cu­noaşterea perfectă a caracteristicilor cin­tecului popular, în special din zona Ma­ramureşului, îmi ajută să mă aplec cu grijă asupra valorilor adevărate, să le culeg şi să le interpretez, respectînd au­tenticitatea lor. Eu nu sunt, în acest caz, nici „compozitor", nici „poet" - aşa cum mai avem din păcate în muzica popu­lară ; eu sunt ceea ce a creat poporul de-a lungul milenarei sale existenţe, iar poporul este cel mai genial poet şi com­pozitor ... Interviu realizat de Ilie ŞANDRU RADIO TG MUREŞ Marţi, 1 iulie 20,00—21,30 Agenda ac­tualităţii. 30' de muzică pe frecvenţele Radio Tîr­­gu Mureş. 20,35 Mărturii Ne aflăm la sfîrşitul lunii iunie, deci în plină vară, însă pe străzile To­­pliţei încă nu şi-au făcut apariţia cunoscutele to­­nete, specifice sezonului estival, adică, încă, nu s-a organizat ceea ce numim, în limbajul obiş­nuit, comerţul stradal. Ca să fim totuşi drepţi, exis­tă o astfel de tonetă, dar ea aparţine Cooperativei meşteşugăreşti „Munca colectivă". Am întrebat-o pe vinzătoare dacă are vînzări, dacă rentează să stea acolo. ,,— Da, sigur că rentează, fiindcă vînd zilnic marfă în valoare de 700-1.000 lei şi chiar mai mult în unele zile". Ne-am interesat apoi la sediul I.C.S.M. din lo­­calitate, unde, în afara intenţiei (!) de a se în­tocmi un plan de măsuri pentru această activitate, n-am putut afla mai mult. Am uitat însă să întrebăm un lucru : pentru care se­zon anume va fi planul respectiv, pentru cel cu- Deşi sîntem în plin sezon estival, comerţul topliţean n-a ieşit din magazine rent sau pentru cel vi­itor ? !... Sîntem, în a­­celaşi timp de acord că I.C.S.M. Topl­iţa are acum o serie de probleme, u­­nele mai mici, altele mai mari, care trebuie rezol­vate urgent. Printre aces­tea cele mai importante sunt mutarea unor unităţi comerciale în alte loca­luri datorită lucrărilor e­­dilitare ce se execută în centrul oraşului, precum şi deschiderea unor no­i unităţi comerciale în noi­le spaţii date in folosinţă la parterul noilor blocuri. Sunt, desigur, probleme dar extinderea comerţului stradal nu împiedică, ci chiar sprijină rezolvarea lor. Adică, el aduce măr­furile mai aproape de cumpărători. Pentru a­­ceasta nu e nevoie neapă­rat de planuri de măsuri, ci de organizarea pro­­priu-zisă a acestei forme de vînzare a mărfurilor de către fiecare unitate comercială, atît din ra­mura textilelor, cit și a pro­duselor de larg consum. Ilie ȘANDRU INFORMAŢIA HARGHITEI Keresztes Imre , aşa cum îl cunosc mai puţini... ... Adică altfel decit la volanul maşinii albe cu cruce roşie, gonind prin Miercurea-Ciuc ziua sau noaptea, pentru a salva o viaţă omenească. Mai puţini ştiu că, încă din anii adolescenţei, a­­tras de penel, a început să-l minuiască, „dar fă­ră prea mare succes", după cum singur mărtu­riseşte. Totuşi, unul din colegii săi, os va ieşi in curind la pensie, va pri­mi in dar un portret fă­cut de Imre. „Am fost a­­tras de contraste, de for­me", ne mărturisea in­terlocutorul. Aşa că m-am apucat de sculptu­ră in lemn, apoi de mo­delaii in lut şi, mi se pa­re, că mi-am găsit voca­ţia. Lutul il pot modela uşor, ajung mai repede la forma de exprimare pe care o doresc". Locuinţa lui Keresztes Imre este o adevărată expoziţie : de pe pereţi te privesc măşti de lemn de o expresivitate sobră, de pe dulapuri statuete de lut ars şi crud. Ceea ce impresionează la a­­cest tinăr artist amator este seriozitatea cu care bate la porţile artei. Stu­diază literatură de spe­cialitate, urmează cursu­rile şcolii populare de artă, in fine, doreşte să treacă hotarele unui sim­plu amatorism. Şi se pa­re că reuşeşte, lucrările sale prezentate cu oca­zia unor expoziţii bucu­­rindu-se de succes. Iuliu CONDRAT Cititorii INTREABA... Részegh Lajos, Gheor­­gheni : Sunt muncitor ca­lificat şi doresc să fiu promovat într-o categorie superioară. Cum trebuie să procedez ?­noştinţelor vor fi admişi muncitorii care îndepli­nesc — cumulativ — urmă­toarele condiţii : — au e­­fectuat în ultimele 3 luni lucrări superioare catego­riei lor de încadrare ; - şi-au realizat sarcinile ce le-au revenit, cu res­pectarea calităţii prescri­se ; - îndeplinesc condi­ţiile de pregătire şi ve­chime prevăzute în ane­xa 1 la Legea nr. 12/ 1971, precum şi condiţiile cuprinse în indicatoarele tarifare de calificare în­tocmite conform regle­mentărilor legale in vi­goare, încadrarea munci­torilor calificați, în cate­gorii superioare, se va putea face dacă unitatea are prevăzut în planul său un volum suficient de lucrări corespunzătoare categoriei la care munci­torii solicită să fie înca­draţi. Răspuns formulat de juristul Nicolae STĂNESCU ... redacţia RĂSPUNDE încadrarea în categorii a muncitorilor calificaţi se face, conform articolului 22 din Legea nr. 12/ 1971, pe bază de probă practică şi de verificare a cunoştinţelor profesio­nale, susţinute, în faţa comisiei tehnice de înca­drare şi promovare a muncitorilor, în vederea încadrării în categorii su­perioare, la proba prac­tică și la verificarea cu­ prin vreme : "Revoluţia de la 1848 din Transilvania in fapte şi evenimente. Cîntă Petre Săbădeanu. 21­00 Orizont economic : Dacă ştii să munceşti, poţi în­vinge orice greutate. Rea­lized la... lumina zilei,­ „Zilele muzicale tirgumu­­reşene - 1980“.

Next