Informaţia Harghitei, ianuarie-martie 1981 (Anul 14, nr. 3454-3528)
1981-01-03 / nr. 3454
INFORMAŢIA HARGHITEI Anul XIV., nr. 3454 — pag. a 3-a REVELION ’81 - SUB SEilUL UNU! VIGUROS OPTIMISM___ (Urm o re din pag, a 2-a) du-şi alege mincărurile şi băuturile preferate şi in afara meniului. Revenind la restaurantul „Mureşul", aici muzica le-o oferă celor prezenţi, orchestra lui Gergely Csaba. O muzică ce va rămine mult timp in amintirea celor ce au întîmpinat aici noul an 1981. Dar să nu uităm nici de atentele gazde, colectivul restaurantului condus de Avram Bădiţă, care a dat un frumos examen intrare atenţiei şi solicitudinii, incepind de la meniurile gustoase, variate şi pînă la oroarea sălii la nivelul evenimentului. ■. (Korozsi Márton) Bălan In buna tradiţie minerească de a fi mereu împreună, puntea dintre ani a fost petrecută, in marea sală a cantinei întreprinderii miniere, de peste două sute de mineri, împreună cu familiile şi prietenii lor. S-a dovedit aici că bărbaţii care ştiu să lucreze ca nimeni alţii,ştii să păstreze aceeaşi temperatură inartă şi cînd e vorba să se bucure de lucrul lor. Au fost acolo şi au închinat cu ortacii, purtătorii unor nume desprinse din cartea de onoare a Bălanului, precum Irimie Constantin, şef de brigadă la orizontul 1790, Horváth Matei, şef de brigadă la investiţii, Lakatos István, lăcătuş mecanic la Hotaţia 1, Dorel Jepeş, şef de echipă la puful auxiliar, Gheorghe Dima, maistru la Mina Centru, Lendetz-.ky Ioan, Erou al Muncii Socialiste. Se pare că, la Bălan, cea mai scurtă şi cea mai „ascetică" sărbătorire a Revelionului au efectuat-o cei 130 de tineri schiori, sosiţi din toată ţara şi aliaţi in tabăra de pregătire „Speranţe olimpice" din localitate, care au dovedit că şi cu „Pepsi" se poate întreţine o atmosferă tonică. (G. Mihalţ) Cristuru Secuiesc Cristurenii şi-au luat şi ei rămas bun de la un an plin de înfăptuiri, salutînd cu încredere şi optimism anul cel nou. Pe feţele oamenilor se putea citi nemărginita bucurie pentru tot ceea ce s-a realizat, in anul ce s-a incheiat oraşul făcînd noi paşi deosebit de importanţi pe calea dezvoltării industriale, Iată, bunăoară, harnicii constructori ai Şantierului de construcţii industriale se pot mindri cu îndeplinirea in proporţie de 110 la sută a planului anual, efectuind importante lucrări la „Avicola", la ingrăşătoria de porcine, la complexul de sere, la fabrica de nutreţuri combinate, munca lor devotată fiind şi ea incorporată, de pildă, in cele 60 tone de roşii şi cantităţile importante de castraveţi asiguraţi pentru oamenii muncii din judeţ, cele de carne de pasăre şi porcine cu care urbea lor a contribuit la mai buna aprovizionare cu mărfuri alimentare a populaţiei. Motive de satisfacţie şi bucurie constituie, dealtfel, şi lucrările edilitare realizate, pentru care statul nostru a cheltuit suma de peste 10 milioane lei, ca şi ridicarea, aici, şi terminarea în cincinalul in care am intrat, a modernei oţelării, care vor ridica tirguşorul de odinioară in rindul oraşelor harghitene puternic industrializate. Aceste ore, reprezentind linii de hotar nu numai intre doi ani, ci şi între două decenii şi două cincinale, au fost petrecute cu voie bună, cu multă veselie, de către oamenii muncii români şi maghiari, care ştiu nu numai să muncească, dar şi să se bucure împreună, ca adevăraţi fraţi şi prieteni. Peste 300 de oameni şiau petrecut Revelionul în localurile cantinei şantierului de construcţii, ale restaurantelor din centru şi de la Băile Sărate, atmosfera ce domina Hind oglinda fidelă a încrederii intr-un an şi mai bun, şi mai bogat in înfăptuiri. La restaurantul din oraş, mare animaţie, cind Deák Berta, lucrătoarea organizaţiei comerciale locale, a devenit posesoarea tradiţionalului purcel de anul nou. Atmosferă de bucurie şi voioşie în această noaptede Revelion şi in localul liceului industrial, ca şi la casa de copii, unde elevii au aşteptat sosirea lui 1981 împreună cu dascălii lor. Sute de ferestre au rămas luminate pînă în zori peste tot în oraş, vestind că mulţi cristureni intimpină anul nou in casele lor, in mijlocul celor dragi. . . (Márton Ferenc) Borsec Atmosferă „încinsă" la biroul de turism de la I.B.C. Borsec, „statul major” al Revelionului 1981. încă de dimineaţă, in această ultimă zi a anului 1980, organizatorii au fost luaţi, pur şi simplu, „cu asalt“ de către sute de oameni sosiţi la Borsec in ultimul moment, dornici de a petrece aici, in frumoasa staţiune din munţii Giurgeului, sărbătoarea Revelionului. In această situaţie, organizatorii au acţionat prompt, au asigurat, nu fără unele greutăţi aprovizionarea cu cele necesare, au deschis toate spaţiile existente, astfel că, în final, s-au asigurat locuri pentru aproape 2.000 de oameni. Mulţi au petrecut această noapte dintre ani în vile, pentru că aici nimeni n-a venit să doarmă, ci să petreacă frumos noaptea Anului Nou. La restaurantele „Borsec", „Făget" şi „Intim", precum şi la pensiuni, am intilnit numeroase şi masive grupuri de turişti din mai toate părţile ţării, ba chiar şi de peste hotare. Sunt aici oameni ai muncii din Bucureşti, Galaţi, Brăila, Constanţa, Iaşi, Botoşani, Hunedoara etc. Cu unii dintre ei, precum Lucia Airinei din Galaţi, Alexandru Ursianu din Braşov, Traian State din Bucureşti, Maria Amaziliţei din Iaşi, Eugen Postelnicu din Craiova ş.a., am stat de vorbă. Toţi şi-au exprimat entuziasmul şi satisfacţia pentru că şiau putut realiza dorinţa de a petrece sărbătoarea Revelionului 1981 aici, pe frumoasele meleaguri harghitene . . . Totul este minunat, iar organizatorii merită toate laudele pentru strădaniile lor. (T. Ilisan). Teiuesti : Ca buni gospodari ce sunt, locuitorii Tomeștiului au sărbătorit evenimentul de la cumpăna dintre ani cu satisfacţia şi mulţumirea omului care ştie că, in ciuda unor condiţii de multe ori extrem de grele, şi-a făcut pina la capăt datoria. Intr-adevăr, cel recent încheiat a fost unul dintre anii cei mai grei din istoria cooperativei. ,,Cursa" pentru ca fiecare lucrare agricolă să fie făcută la vremea potrivită a inceput din primele zile ale topirii zăpezii şi a continuat pina ce un nou covor de nea a acoperit ogoarele cooperativei. Desigur, n-au putut fi obţinute producţii record, dar la ora bilanţului s-a dovedit că la majoritatea culturilor agricole, ca şi in zootehnie s-au obţinut rezultate bune, in cele mai multe cazuri mai mari ca in anul precedent cînd condiţiile au fost mult mai favorabile. De aceea sentimentul de satisfacţie pe care il încearcă acum majoritatea cooperatorilor şi mecanizatorilor din Tomeşti işi are o deplină justificare. Deşi sărbătorirea Revelionului s-a făcut in familii sau pe grupe de familii, bucuria intrării intr-un an nou, cu perspective certe pentru o muncă şi mai rodnică, pentru o viaţă mai îmbelşugată, hotărirea de a face ca in anul 1981 ogoarele Tomeştiului să devină mai rodnice ca oricind, i-a unit pe toţi intr-o simbolică şi unică familie a muncii. S-au închinat pahare, s-au făcut multe urări de bine, de sănătate, de muncă spornică, din care o bună parte, aşa cum e firesc şi omenesc, au fost adresate celor care prin eforturi şi abnegaţie şi-au adus o parte mai mare de contribuţie la obţinerea şi punerea la adăpost a roadelor anului 1980. In primul rind au fost cinstiţi mecanizatorii care, ca şi altădată, au dus greul campaniilor şi in anul abia încheiat, punînd sămînţa sub brazdă, cum a făcut Ádám Laurenţiu, pregătind pentru semănat sute de hectare, ca Márton Áron, recoltînd şi transportind cartofi, ca Antal Emeric. Alături de ei şi de colegii lor cooperatori sau şefi de echipe, ca Boér Elisabeta, Kurka Terezia, Baia Iuliana, Albert Áron, Olăh Dionisie şi-au adus o contribuţie decisivă in toate acţiunile importante desfăşurate pe ogoarele Tomeştiului in anul 1981. N-au fost uitaţi, desigur, cei care veghează „Focul continuu" al cooperativei, adică sectorul zootehnic, oameni care in orice zi, in orice condiţii înţeleg să fie prezenţi la datorie, aşa cum este de mai bine de 18 ani Baraczi Ana sau Albert Ignác. De multă stimă şi preţuire se bucură, deci şi urările au fost pe măsură, îngrijitorii de la ovine, ca Maxem Lazăr, sau Oláh Petru, oameni pe care pasiunea pentru această grea, dar frumoasă meserie îi face să învingă mereu frigul, ploaia, vintul sau alte capricii ale vremii. (Ştefan Danciu) Revelioane ale Cunoscutul „sediu al tinereţii veşnice", staţiunea Izvoru Mureşului, a fost populată, şi-n noaptea cumpenei dintre ani, cum e şi firesc dealtfel, cu tonica prezenţă a studenţilor peste trei sute — sosiţi aici din toate cele 18 centre universitare din ţară. Revelionul a fost sărbătorit fie in ritmul melodiilor de discotecar, fie al programelor ... ad-hoc, oferite cu generozitate si naturaleţe de participanţii înşişi. Revelioane ale tineretului au mai fost organizate şi la Cluburile tineretului din Miercurea- Ciuc, Odorheiu Secuiesc, Gheorgheni şi, de asemenea, la Topliţa, Bălan, Vlăhiţa, Cristuru Secuiesc, ocazii cu care s-au produs şi formaţii artistice ale tineretului, dar mai ales .. . discotecile, care, ca şi tinerii, nu s-au odihnit toată noaptea. Debordanta veselie tinerească s-a reîntilnit a doua zi pe pirtiile de schi şi de săniuş de la Izvoru Mureşului, Bălan, Gheorgheni — kilometrul 4, staţiunea „Bradul" din Topliţa, pe patinoarele naturale din toate localităţile judeţului, inclusiv cele din mediul rural - acestea şi discotecile fiind cele mai animate şi cele mai tinereşti puncte de intilnire in aceste prime zile de sărbătoare ale noului an. (G. Mihail) in aşteptarea fericitului cîştigător (la restaurantul „Harghita" din Miercurea-Ciuc) A oferi o mîncare gustoasă, este prilej de bucurie şi mulţumire (Miercurea-Ciuc, restaurantul v.Bradul") Harnicul colectiv al întreprinderii de matriţe din Odorheiu Secuiesc ştie să şi petreacă Atmosferă cu adevărat tinerească la Clubul Tineretului din Miercurea-Ciuc „La mulți ani, Géza baci !“ Aceasta a fost urarea pe care oamenii muncii de la Autobaza I.T.A. din Toplița au adresat-o unuia dintre cei mai in virstă dintre ei, conducătorul auto Raposa Géza. Motivul ? Cu data de 1 ianuarie 1981, Géza baci a ieșit la pensie, adică a „tras pe dreapta", cum se spune între şoferi. Dar nu oricum, ci după o viaţă de muncă exemplară, după 31 de ani petrecuţi la volan, timp în care „a călcat" cu mult peste un milion de km. Cifi anume, nu mai ştie nici el precis, „dar sunt tare mulţi, incit aş fi putut înconjura de vreo citeva ori tot pămintul ăsta . . Cu toata că pentru ceremonia prilejuită de pensionarea sa, tovarăşii săi de muncă i-au inminat umbrela şi sacoşa, două obiecte simbolice pentru vîrsta pensionării, Géza baci nu este deloc, la cei 61 de ani ai săi, un bătrin, bun pentru a merge doar la piaţă, sprijinînduse in umbrelă. Nu, el este un om capabil incă de muncă şi este hotărît să muncească şi de acum încolo, e drept, mai mult pe lingă casă, dar şi la unitatea in care a muncit o viaţă de om I ii urăm şi noi succes, viaţă lungă şi sănătate ! (V. Toanţeanu)