Informaţia Harghitei, octombrie-decembrie 1982 (Anul 15, nr. 3994-4072)

1982-10-01 / nr. 3994

INFORMAŢIA HARGHITEI F­estivalul naţional___s=s=s==s=== Cîntarea României” Continuitatea preocupărilor... Ediţia precedentă a Festivalului naţional „Cîntarea României", a fost pentru artiştii ama­tori din Bălan, deosebit de rodnică. Mărturie in acest sens stă faptul că, vitrina acestui aşezămint de cultură şi educaţie este plină de diplome. La loc de cinste se află cea prin cone clubului muncitoresc „Minerul" i se conferă locul întîi pe ţară (în întrecerea dintre cluburile muncitoreşti) pentru succesele deosebi­te obţinute în munca cultu­ra­l - ed­uca­ti­v­ă de masă. Acesteia i se a­­daugă alte titluri obţinu­te de formaţiile cultural­­a antistice cule clubului­, completate de un meri­tuos loc doi cîştigat în luna august la „Festiva­lul dansului fecioresc din Transilvania", care a a­­vut loc la Cluj-Napoca. Deci, argumente de na­tură să ilustreze activita­tea fructuoasă desfăşu­rată la clubuil din ora­şul minerilor. Dar pasul cu dreptul in activitatea cu tunal-artistică este pus in valoare cu aceeaşi responsabilitate şi dărui­re în continuare, scena clubului fiind un punct de atracţie pentru nu­meroşi artişti amatori din această localitate. — Desigur, ne spunea tovarăşul Hommer László, directe.TM! clubului, avem de „apărat" un prestigiu cîştigat cu risipă de ini­ţiativă şi pasiune. Nu ne putem permite nici un fel de răgaz în impulsiona­rea activităţii cultural­­artistice. Abia s-a înche­iat faza de masă a Fes­tivalului naţional „Cin­­tarea României" - între­cere viu disputată în o­­raşul nostru şi la care au partic­pat peste 1000 de artişti amatori — şi deîndată, am demarat cu pregătirile pentru faza următoare. Cea interoră­­şenească, care, fără în­doială pune exigenţe spo­rite. Me-am preocupat să imprimăm mai multă pro­speţime şi vigoare atît repertoriului cit şi moda­lităţilor interpretative. De artişti amatori talentaţi nu ducem lipsă aici la Bălan, chiar dacă uneori fluctuaţia ne afectează şi pe noi. Am să amintesc doar cîteva hume care s-au consacrat in oraşul de la poartele Hăşmaşu­­lui : Ferencz Alajos, Erril Şerban, Elisabeta Roman, Kurkó Izolda, Constantin Tănase, Neluţu Erbaşu. Şi enumerarea ar putea continua cu alte nume de interpreţi de muzică populară românească şi maghiară, dansatori, re­citatori etc., apreciaţi de către­­ oamenii muncii din Bălan. Spectacolele sus­ţinute de către formaţii cultural-artistice ale clu­bului nostru, atît în Bă­lan, cit şi în alte locali­tăţi ale judeţului nostru, se desfăşoară de fiecare dată cu sala pină. Ma­nifestăm, de asemenea, un interes sporit pentru descoperirea de noi ta­lente, pentru atragerea acestora în cadrul activi­­tăţii clubului. Faptul că trimestrial în oraşul Bă­­lan se desfăşoară acţiu­nea cult­ural-artisti­că „Flo­rile Hăşmaşului" e o do­vadă în acest sens. Gheorghe CHIPER Ne-a plăcut... ▼ în centrul oraşului Cristuru Secuiesc a fost reame­­najată funcţional clădirea care adăposteşte muzeul orăşenesc. După opnia noastră, imobilul e cel mai aproape din judeţ de ceea ce presupune ideea unei asemenea instituţii. Ne-a plăcut mult ceea ce s-a fă­cut, dar mai ales, dragostea cristurenilor pentru isto­rie, artă, pentru tradiţie, respectul pentru valorile crea­te de înaintaşi şi felul concret în care au ştiut să-şi manifeste această dragoste. „ La Băile Tuşnad munca culturală nu este sezonieră. Casa de cultură din loca­litate îşi desfăşoară activitatea normal, fără scăderi datorate extra sezon­ului. Cea mai recentă iniţiativă, care ne-a plăcut tocmai pentru că oferă vizitatorilor staţiunii o altă faţetă a frumuseţilor acestor locuri, este acţiunea de largă respiraţie intitulată : „Plasticieni din judeţul Harghita". Este vorba de organizarea sub a­cest generic a unor expoz­ţii colective şi individuale ale artiştilor plastici din judeţ. In prezent fiinţează o expoziţie colectivă cu lucrări semnate de Gáli András, Márton Árpád, de regretatul Sövér Elek şi alţii. Expo­ziţia este bine primită de public.­­ Reven­i la Cris­turu Secuiesc. Aici, în holul cinematografului „Arta" fiinţează, frumos organizată, o expoziţie de desene ale copiilor de la Şcoala generală numărul 1. Bună iniţia­tiva. Este şi acesta un mod de a se face cunoscute con­cetăţenilor preocupările copiilor, de a se prezenta pu­blicului lumea mirifică, uneori uitată a copilăriei. Feli­citări pentru educatorii de la această şcoală, felicitări colectivului de muncă de la cinematograf. (H. Moldo­van) In luna iunie anul curent, Szabó Emeric din Sîndominic vi­ne la stîna lui Kosz Ludovic şi se roagă să-l angajeze că n-a­re nici un ban. Şi Kosz il angajea­ză pentru vreo două săptămini. A fost, ca şi cum ai angaja lu­pul păstor la oi. Pentru că Sza­bó, „achiziţionase" între­­ anii 1955—1978, 9 condamnări pentru furt în dauna avutului personal, tîlhărie etc. De lu­crat, lucra doar sporadic, ici şi colo, că împlinin­du-se cele două săptămini de activitate la stină îşi ia frumu­şel simbria şi coboară in Bă­lan, unde împreună cu fostul său „şef", Kosz, se apucă de băut. Ce n-au băut şi unde : bere, chimion, lichior. Şi în bra­serie şi in curtea unei şcoli, şi după o alimentară şi pe deci, pină cînd Kosz s-a făcut „praf" şi a adormit lingă un pîriu unde s-a „odihnit" pînă dimineaţa. Szabó, căruia după atîta băutu­ră i se făcuse poftă de mincare a prins un viţel de pe păşune, l-a tăiat, o parte din care a dus-o la stînă şi şi-a gătit din ea o friptură bună, iar restul a ascuns-o intr-un pîriu de unde a fost scoasă cam peste o săptă­mînă şi dată la cîini, nemaifiind comestibilă. Aşa că, un viţel de vreo 80 de kg a fost „terminat" la o masă. După­ ce şi-a permis acest lux, Szabó a dispărut. Da­r numai un timp, pentru că orga­­nele de miliţie l-au adus destul de repede in faţa instanţei. Pă­gubaşul Kurkó Francisc din Sîn­dominic a fost irformat de prin­derea făptaşului, şi cu asta pă­rea că afacerea s-a încheiat, urmi­nd să aibă loc un destul de banal proces de furt in dauna avutului particular. Da-- nu a fost asa. Au urmat întimplări cu­tremurătoare cu deznodămint tragic, fapte născute dntr-o ură oarbă accentuată de alcool, fri­­zînd, pe undeva absurdul și transformîndu-l pe Kurka din re­clamant în inculpat urmînd a suporta rigorile legii pentru fap­tele deosebit de grave pe care le-a comis..! Stînd intr-una din zilele lunii trecute la crişmă împreună cu numitul Elekes Gábor, căruia, de asemenea, i se furase un viţel, pe măsură ce ridica paharul îşi descoperea veleităţi de justiţiar şi anchetator şi pe loc îi promi­te lui Elekes că îi va da minte­naş pe mina miliţiei pe hoţi, că el deja cum­ ştie cine ar putea fi, că cineva de la stîna lui Kosz i-a mai furat un viţel şi nu pot fi decit acolo vinovaţii. Se urcă ei deci amîndoi pe un tractor, Elekes la volan (sub influenţa al­coolului, fireşte), şi se deplasea­­ză la respectiva stînă (pe unde tractorul, fiind al unei intreprin­­deri din Bălan, nu avea ce căuta). Cum ajung, Kurkó, me­tamorfozat brusc in detectiv răc­neşte la Kosz, care tăia nişte lemne in faţa colibei : „Mîinile su­s" !, promiţîndu-i dar nehotă­­rindu-se încă, să-l jupoaie de viu sau să-l spînzur­e de un co­pac. Pină una alta îi smulge to­porul din mină şi ii ia la bă­taie Auzind zgomot iese din co­libă şi soţia lui Kosz, o atacă şi pe ea aplicindu-i mai multe lovituri cu tăişul toporului. Apoi, îi leagă lui Kosz mîinile cu o sîrmă şi cu un par ii mină din urmă pe cei doi soţi sâ-i predea, după cum spunea, organului de miliţie. De la un timp, Kosz Maria nu mai poate merge, ca­de la păm­înt. Elekes care, vă­­zînd că se îngroaşă gluma a în­cercat să-l tempereze pe priete­nul său făcător de dreptate cheamă maşina salvării.. Toate îngrijirile medicale, nu mai pot salva viaţa femeii... De unde a izvorît oare c-peastă izbucnire justiţiară la Kurka, in virtutea căreia a coru­t fapte a­­tit de atroce ? Oare a stat el şi a cumpănit bine lucrurile ? De cumpănit le-a citutDond la cris­mă­­în faţa a mai multor pahare cu băutură­­care, incerţii cu în­cetul, i-au Întunecat raţiunea făcînd loc unei mini, care tre­buia neapărat descărcată pe ci­neva, pentru că judecind lucru­rile la rece cum le-au judecat oameni­ legii în legătură cu furtul acelui viţel, ciobanul nu era vinovat cu nimic, cu at­t­me' puţin soţia sa. Izbucni­ec de furie a fost atît­­de violentat incit l-a lovit pină şi pe cei ca rura pasă-rrv­ te voia să-i facă un „serviciu". Imaginat'-vă un om beat, cu faţa desigurată de minte, dezlăptu't, lovind cu *5­şui toporului şi cu nasul, imbo'­­dind nişte semeni de-ai să' ci­tim ci c’nd se prăbuşeau nemai puţin, merge din cauza 'ăa ’-o şi o să aveţi imagnea, sau ma bine zis una din imaainiie pe care alcoolul le corodează în condiţia de om, deforaiind-o hi­dos. luliu CONDRA-» Cum a devenit Kurka din reclamant inculpat, sau tragicul deznodămint al unui justiţiar de ocazie Nu mic-a plăcut... ▼ „Inimă fierbinte", de Octavian Sava se intitulea­ză piesa aflată în faza de punere in scenă de către colectivul secţiei de limbă română a teatrului popular din Miercurea-Ciuc. Se repetă asiduu. Am fost asi­guraţi că piesa va fi prezentă la intîlnirea cu publicul in 12 decembrie. Nimic rău pînă acum, deşi perioada de „gestaţie" a punerii în scenă ni se pare prea lungă. N-am primit, însă, asigurări că piesa va cunoaşte mai multe intîlniri cu publicul. O mai veche ţară a Casei de cultură din Miercurea-Ciuc este aceea că după două-trei spectacole cortina cade definitiv peste o muncă de sute­ de ore. Deci, atenţie la „scoaterea in lume a „Inimii fierbinţi" pentru a o menţine proaspătă şi bună cu­ mai mult timp, pentru a nu se răci entu­ziasmul tinerilor actori amatori ! ▼ Suntem­ în plină campanie de recoltare şi aşezămintele de cultură de la sate nu întreprind nimic pentru a impulsiona aceas­tă activitate. Tocmai acum ar trebui să activeze bri­găzile artistice de agitaţie, cu texte concrete vizind hărnicia, rezultatele, ori, cînd e cazul, abaterile de la normele de conduită şi legale etc. Prilejuri pentru a prezenta montaje de brigadă de 10—15 minute le ofe­ră din plin impropriu numitele „baluri ale recoltei", sau „baluri ale celor harnici",­­ aflate și ele in plin se­zon (deși nu chiar la vremea cea mai potrivi­tă). Nu e vorba, deci, de spectacole ample, care să ceară mari eforturi de pregătire, ci de acţiuni artistice cu efect imediat, în care să fie comentată cu mijloace specifice actualitatea comunei. (R. Pop) Anul XV., nr. 3994 , pag. a 3-a Vitrinele magazinelor atrag sau resping privirea cumpărătorului ? „Amenajarea unei vitri­ne, vrem în primul rând, să ne placă nouă. Și, fiind de meserie, știm că nu putem s-o amenajăm alt­fel decit astfel incit, să corespundă unor exigenţe estetice, să contribuie la formarea gustului cumpă­rătorului, să sugereze a­­bundenţa mărfurilor din interiorul unităţii, astfel in­cit să fie cea mai clară şi expresivă invitaţie către trecător spre a păşi pra­gul magazinului. Cu alte cuvinte, o vitrină trebuie, atit prin mărfurile expuse, cit şi prin decorul ei să capteze privirea, să se impună atenţiei". Ne spu­neau toate acestea - Rá­­duly Ernest, Sprencz Pi­roska, Szopos Ágnes, ca­re, alături de Oltean An­drei şi Vén Imre, compun colectivul de vitrin­­eri al I.C.S.I. Miercurea-C­uc. Trebuie să precizăm că vitrinele magazinelor de la această întreprindere sunt aste ma­i atractive, cele mai frumos amenaja­te. Se remarcă calitatea expunerii mărfurilor în vitrinele magazinului „Con­trei", personalitatea ori­cărui complet de veșmin­te, care, într-o plăcută a­­sortare îmbină toate pie­sele componente. Pac, de asemenea, vitrinele magazinelor de „Ţesături", „Mătăsuri" care expun metraje de sezon, ilustrate printr-un decor autumnal dat de frunze ruginii, de alte tonalităţi specifce blindului anotimp. Alte multe vitrine din municipiul Miercurea Ciuc aparţin unităţilor de des­facere sau de prestări de servicii ale cooperativelor meşteşugăreşti, intr-o a­­preciere de ansamblu, ca­re exclude unele excepţii, se poate spune că in a­­cest sens cooperativa „Ol­tul" stă mult mai bine decit „Prestarea" Um­id­ole de pe strada Petöfi — de la sediu­­ sau cele de pe­ bulevardul Frăţiei au vitrine plăcut şi sugestiv ornamentate. Pe bulevar­­dul Frăţiei a început şi co­operativa „Prestarea" să-şi decoreze, in sfîrşit, vitrine­le complexului de prestări — frizerie, coafură, cosme­tică — dar s-ar părea că nu de aceeaşi cooperati­vă aparţin unităţile foto — din Petőfi, Frăţiei şi Flo­rilor, cit­­şi frizeria, coa­fura tot din strada Flori­lor, unde vătrinde sunt doar nişte mari ferestre prăfuite şi goa­le. Nicolae ŞANDRU O caricatură pe săptămînă - Am fost trimis să întăresc echipa de întreţinere ! Caricatură de T. STOIAN

Next