Informaţia Harghitei, aprilie-iunie 1983 (Anul 16, nr. 4148-4225)
1983-04-01 / nr. 4148
INFORMAŢIA HARGHITEI Festivalul naţional__,==55=535«= »Gntarea României” Cînd există interes drumul transpunerii în fapt al ideilor este foarte scurt Ata după cum spuneam, in materiale publicate în cadrul acestei rubrici, vom încerca să urmărim ce se intimplă cu ideile rezultate ca rod al investiţiei de gîndire, in ce măsură acestea sunt luate în vedere şi transpuse în practică în folosul creşterii activităţii productive, adică în conformitate cu spiritul in care au fost concepute. începem cu una dintre realizările întreprinderii judeţene de construcţiimontaj. Mai precis a colectivului din cadrul secţiei utilaj transport. Aici, in urmă cu mai mult timp unul dintre oameni, respectiv Marton Mihail, maistru mecanic în cadrul secţiei, a avut inspiraţia de a gîndi că ciuruirea mortarelor fine se poate face şi în mod mecanizat. Inspiraţia a fost „provocată" de consumul mare de manoperă care suia pentru această precum ţi de v sau mai bine zis sv. le — care există pe ţu. Jer pentru mortarele fine. Ideea nu a rămas la forma enunţului teoretic. Sa intuit valoarea ei ţi, fără întîrziere, s-a pornit la conceperea instalaţiei mecanice respective. După ce s-a văzut concordanţa între ceea ce se estima şi ceea ce se realiza practic — in favoarea ideii, evident —, s-a trecut mai departe şi folosirea acestei instalaţii s-a generalizat la nivelul întreprinderii. Generalizare care aduce, anual, un avantaj economic de 260.000 lei. Să mai amintim că, in conformitate cu reglementările în vigoare, la propunerea întreprinderii şi cu avizul Institutului de cercetări în economia construcţiilor, inovatorul a fost premiat cu suma de 5000 lei. Ing. ZILAI Zoltán Preocupări - rezultate -După mai multe încercări şi experienţe, s-a adoptat folosirea biogazului (putere calorică : 5000 kcal/mc) de la staţia de epurare a apelor reziduale din Odorheiu Secuiesc la : arderea in cazanul de încălzire centrală a staţiei de epurare, pe timp de iarnă ; folosirea ca agent motor, la funcţionarea unui motor cu ardere internă, care la rîndul lui acţionează opompă de apă necesară in cadrul procesului tehnologic al staţiei. Avantajul economic provine din economia de energie electrică rezultată din înlocuirea parţială a motorului electric de acţionare cu motorul termic care funcţionează cu biogaz. Această economie este de cel puţin 150.000 kW pe an. Rubrică realizată de I. NETE Cinema Vineri, 1 aprilie Miercurea-Ciuc. Cinematograful „Transilvania": De trei ori despre dragoste. Cinematograful „Harghita": Dumbrava minunată. Odorheiu Secuiesc Cinematograful „Olimpia* I Amnezia. Gheorgheni. Cinematograful „Mioriţa" : Visul de argint al alergătorului. Topliţa. Cinematograful „Căliman" : Quo vadis, homo sapiens ? Bălan. Cinematograful „Minerul" : An Baba şi cei 40 de hoţi. Cristuru Secuiesc. Cinematograful „Arta" : Ultimul cartuş. Vlahiţa. Cinematograful „Fierarul" : Teheran '43. Băile Tuslad. Cinematograful „Oltul" : Contrabandiștii din Santa Lucia. Borsec. Cinematograful „Izvorul" : Bobby Derffield. Din cînd în cînd, se poate observa, în zona pieţii din Miercurea-Ciuc, un cerc de curioşi care privesc cu aviditate la amănuntele desfăşurării unei îndeletniciri mai puţin comune. In mijlocul lor — Marin Crăciun, meseriaş particular, confecţioner tre bijuterii din metal. Pe acolo a trecut şi Ferencz Géza, fost lucrător al S.U.T. Braşov. Care i-a dat lui Crăciun nişte material spre a-i confecţiona cercei pentru fetiţe. Cînd să vină momentul plăţii, Ferencz, iî vîră meseriaşului sub nas nişte pastile de contactori electrici. „Mda, zice acesta, cu un lesne sesizabili accent teleormănean, pastilele conţin ceva argint". (De fapt, ele erau chiar de argint). Şi acceptă plata „în natură“. (La miliţie declară, senin, că nu are voie, conform celor înscrise pe autorizaţie, să confecţioneze bijuterii din metale preţioase. Iar Ferencz declară tot senin — că cerceii făcuţi de Crăciun sunt de culoare albă, dar el nu ştie din ce material anume). Cele 81 pastile de contactori electrici lăsate drept plată pentru manoperă conţineau 0,300 kg argint fin, în valoare de 5.400 de lei, şi fuseseră sustrase de la locul de muncă, din sala compresoarelor, iar unele demontate chiar de pe utilaje. Simţind, cu „mirosul" şi experienţa lui de om care a văzut (şi, poate, a făcut) multe, că afacerea „depăşeşte" in mod nedorit relaţiile bilaterale „pe şest", Crăciun încearcă să instruiască aparenţele şi predă pastilele la miliţie, declarînd că i le-a lăsat un cetăţean necunoscut, care a plecat apoi repede. (Cît de repede ? Chiar i-a aruncat pastilele în poală şi a fugit ?), fără a preciza ce să facă din ele, adică forma şi dimensiunea bijuteriilor. (A făcut totuşi cercei pentru fetiţe — cum de-o fi ghicit exact ce-i trebuia lui Ferencz ?). Şi, cu aceasta, cei doi au crezut tranşată definitiv problema cu miliţia. Dar iată că, peste zece zile, sunt surprinşi în flagrant — Ferencz dînd şi Crăciun primind alte 27 de pastile (0,136 kg argint fin, în valoare de 2.448 lei). Acest din urmă transport are o poveste mai complicată. Contactării fuseseră ceruţi de Ferencz bunului său amic, electricianul Káka Emeric, de la I.P.L. Miercurea-Ciuc. Şi Káka l-a adus, crezînd, îl cităm, „că lui Ferencz îi trebuie la întreprindere". (Şi chiar dacă îi trebuiau, putea el dispune, aşa tam-nisam, de bunurile unităţii ?). Dar despre această „neştiinţă" ne oferă cîteva elemente pitoreşti confruntarea dintre cei doi. Koka Emeric : „Eu am dat acestuia contactorii cu pastile de argint pentru că mi i-a cerut (!?!), dar acesta nu mi-a spus pentru ce îi trebuie". Ferencz Géza : „Recunosc că am primit de la Koka E., 27 de contactori şi eu i-am spus acestuia că îmi fiecare face inele" (sublinierea noastră). Aşadar, vorba anecdotei : „Eu sunt mic, nu ştiu nimic, tata-n pod jupoaie oaia" ! Chiar credea K. Emeric că amicul său merge să facă cercei şi inele în interesul unităţii ? Şi apoi K. Emeric avea patalama de electrician, era om din branşă care ştia ce-i acela un concontactori, dar oricît de naiv ar vrea să-l credem, să dai aproape o jumătate de kilogram de argint fin drept răsplată pentnu confecţionarea unora măriţi de cercei, e prea de tot ! Asta in timp ce unitatea de prestări servicii specializată din municipiul reşedinţă de judeţ i-ar fi făcut aceeaşi operaţie pentru o sumă de ... 39 de ori mai mică ! De ce l-o fi preferat, totuşi, Ferencz Géza pe Crăciun ? Alt aspect care ne intrigă puţintel (în afară de voioasa continuare a îndeletnicirii lui Crăciun, care, mai zilele trecute, se găsea iarăşi prin municipiul nostru) este poziţia mai mult decit „înţelegătoare" a unităţilor păgubite, care se întrec in a preciza că, prin sustragerea contactărilor electrici, inclusiv de pe utilaje, „nu s-au adus prejudice activităţii productive". Dacă e sigur că justiţia a luat această frază - aşa cum se cuvine dealtfel - la propriu, nu se ştie dacă inşii „mai subtili", de teapa lui Ferencz Géza de pildă, n-ar putea-o înţelege şi altfel. Adică : „furaţi băieţi, numai să nu aduceţi prejudicii directe activităţii de producţie !" Păi nu ? M. GROZA „Eu sînt mîcu nu ştiu nimic, tata-n pod jupoaie oaia 1 111 factor şi la ce foloseşte dînsul, şi dacă era convins că amicul său are nevoie de ei pentru unitate, de ce l-a dat printre cei 27 şi cîţiva uzaţi, adică nefolosibili în activitatea de producţie, dar ale căror pastile din argint se puteau „recupera" foarte bine în folosul... cerceilor ? Dar nu numai acestea sînt spusele care ar trebui să suporte serioase îmbunătăţiri pentru a fi aduse măcar la nivelul unei logici... uzuale , pentru că o fi buie, fără a specifica la ce a , zicind Ferencz că a vrut să dlănume, doar că îi duc la omul'' tească manopera cu pastile de RADIO TÂRGU MUREŞ Vineri, 1 aprilie 18,00-20,00 : Actualitatea ilustrată (18,00) ; Coordonate economice : muncă, eficienţă, calitate; Bilanţuri rodnice pe primul trimetru în unităţi constructoare de maşini (18,25) ; In lumina documentelor Conferinţei Naţionale a partidului : Flux continuu pe noile schele petrolifere din Gheliiţa — radioreportaj (18,35) ; Iubirea mea, pămînt românesc — muzică uşoară (18,45) ; Revista radio de cultură şi artă. 90 de ani de la crearea P.S.D.M.R. Moment de mare însemnătate în istoria mişcării muncitoreşti din ţara noastră Rezultat al unor importante transformări economice, sociale, politice şi culturale petrecute in ţara noastră la sfirşitul secolului al XIX-lea, al progresului forţelor de producţie şi al evoluţiei relaţiilor sociale, al ascensiunii mişcării muncitoreşti şi socialiste, al afirmării crescînde a clasei muncitoare pe arena vieţii politice, făurirea partidului politic al clasei muncitoare din România, la sfirşitul lui martie 1893, constituie un moment de excepţională însemnătate în istoria poprului român, a mişcării muncitoreşti, revoluţionare din ţara noastră. Crearea P.M.S. D.R. a reprezentat încununarea unui proces îndelungat şi complex de formare şi maturizare a proletariatului, proces ce a coincis cu marile evenimente ce au trasat cadrul României moderne — revoluţia din 1821 şi cea din 1848, Unirea Principatelor române şi dobîndirea, în 1877, a independenţei de stat a ţării noastre. Participantă directă la aceste evenimente, muncitorimea avea să se afirme tot mai pregnant ca forţa socială cea mai înaintată şi dinamică în lupta pentru dreptate, libertate şi independenţă naţională. Lupta muncitorimii a evoluat de la proteste şi răzvrătiri locale, la organizarea asociaţiilor profesionale şi socialiste , cercuri, comitete, asociaţii generale, pentru ca în octombrie 1872 să se înfiinţeze Asociaţia generală a lucrătorilor din România, marcîndu-se astfel un pas important pe calea organizării de clasă, la scară naţională a muncitorimii române. Tendinţele de organizare s-au împletit cu maturizarea ideologică a muncitorimii, ideile revoluţionare pătrunzînd la început sub forma socialist-utopică, apoi sub cea a socialismului ştiinţific, militanţii socialişti luînd contact cu ideile cuprinse in „Manifestul Comunist", „Capitalul" şi alte lucrări ale lui Marx şi Engels, un rol important revenind în acest sens şi presei muncitoreşti şi democratice — „Tipograful român", „Analele tipografice", „Uvrierul", „Trompeta Carpaţilor", „Albina", „Familia", „Gazeta Transilvaniei", apoi „România viitoare", „Contemporanul", „Revista socială" „Dacia viitoare", „Drepturile omului", „Munca" ş.a. Presa muncitorească evidenţia necesitatea manifestării unitare a proletariatului in lupta împotriva exploatării capitaliste şi pentru atingerea ţelurilor revoluţionare de eliberare socială şi naţională a oamenilor muncii. Crearea de noi cercuri socialiste, organizarea de consfătuiri (la Ploieşti şi Bucureşti — 1879), Congresul socialist din Iaşi - octombrie 1879, sînt tot atîtea trepte spre pregătirea creării unui partid muncitoresc. Un moment important l-a constituit şi publicarea, in 1886, a lucrării lui C. Dobrogeanu-Gherea „Ce vor socialiştii români", lucrare ce reprezintă un adevărat program revoluţionar al viitorului partid al muncitorimii române, contribuind şi la o mai bună clarificare ideologică a mişcării socialiste şi intensificarea activităţii organizatorice. Pregătit de o amplă dezbatere, Congresul Partidului Social- Democrat al Muncitorilor din România a fost convocat la 31 martie, lucrările sale desfăşurindu-se pînă la 3 aprilie 1893, la Bucureşti. S-au dezbătut şi adoptat Programul şi Statutul partidului, s-au votat o serie de moţiuni şi rezoluţii şi s-a ales organul central de conducere. Partidul clasei muncitoare din România, constituit pe baza principiilor socialismului ştiinţific, a teoriei lui Marx şi Engels, şi-a asumat din prima clipă misiunea istorică de a conduce lupta revoluţionară pentru cucerirea de largi drepturi democratice, pentru preluarea puterii politice de către proletariat şi celelalte mase muncitoare, pentru transformarea revoluţionară a societăţii româneşti, manifestîndu-se ca o forţă activă, purtătoare a năzuinţelor celor mai arzătoare ale maselor muncitoare. El şi-a spus cuvîntul în toate marile probleme ale vremii, aplicînd în mod creator socialismul ştiinţific la condiţiile specifice ale ţării noastre şi impunîndu-se ca cel mai democratic şi mai progresist partid din viaţa social-politică a României, întreaga moştenire revoluţionară a partidului clasei muncitoare de pînă la 1921 a fost preluată şi dezvoltată, în noile condiţii istorice, de către Partidul Comunist Român, care a condus cu hotărâre lupta poporului român spre înlăturarea exploatării şi făurirea socialismului pe pămîntul României. Dînd dovadă de fermitate în a milita pentru înfăptuirea înaltelor idealuri ale poporului nostru, partidul comuniştilor a condus naţiunea română spre mari înfăptuiri, dînd mai ales în perioada de după Congresul al IX-lea al P.C.R., întregii noastre ţări conturul unui uriaş şantier al împlinirilor socialiste. Aniversind împlinirea a 90 de ani de la crearea P.S.D.M.R., poporul nostru îşi strînge şi mai mult rîndurile in jurul Partidului Comunist Român, a secretarului său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, exprimindu-şi hotărîrea de a munci cu toată abnegaţia pentru înfăptuirea politicii P.C.R. pusă în slujba înfloririi şi progresului continuu al României socialiste. M. FILIMON Anul XVI., nr. 4148 - pag. a 3-a