Adevărul Harghitei, iulie-septembrie 1990 (Anul 2, nr. 149-213)
1990-07-03 / nr. 149
„adevărul harghitei" Pagina a 3-a — 3 iulie 1990 \ s s \ \ \ s\ \ \ s s \\ s \ i | s\ \ si s si\ s s \ s s s s s \\ \V\ \ \ s LAMIERCUREA-CIUC: O serbare a şcolii româneşti la sfîrşit de an şi început de drum Ceea ce s-a întîmplat sîmbătă la Casa de cultură a sindicatelor din Miercurea-Ciuc nu o să-l numim spectacol, chiar dacă pe scenă au evoluat mici artişti amatori. Iar pe cei din sală nu-i vom numi spectatori din moment ce prezenţa lor nu a fost determinată de atracţia exclusivă a unor trăiri estetice, ci de dorinţa cinstirii şcolii româneşti din Miercurea-Ciuc. După nu puţine frămîntări, aşa cum spunea în faţa microfonului domnul profesor Miron Duşa, director al Liceului „Octavian Goga“, adresîndu-se în primul rînd copiilor, avem în oraşul reşedinţă de judeţ un liceu care pleacă la drum cu foarte mari ambiţii. O prezenţă de absolută premieră în cadrul sărbătorii noastre, preotul Emil Pop, justificată de faptul că şi preotul este un pedagog, adresîndu-se celor din sală din acest unghi de vedere. Partea artistică a reuniunii de la lăcaşul de cultură susţinută de elevi a fost pregătită, din motive absolut obiective, în pripă de citeva cadre didactice intr-adevăr inimoase, oameni pe care te poţi baza cînd e vorba să faci ceva de suflet: Mariana Dubleac, Emilia Moldovan, Maria Sebescu, Ana Costea, Catrina Baltă, Olimpia Sticlaru, Lia Colceriu. Desigur, au fost şi imperfecţiuni artistice şi tehnice, primele datorîndu-se şi vîrstei foarte fragede a artiştilor, aceştia fiind în majoritate elevi în clasele primare. Dar, nu-i nimic, la anul cînd vom sărbători din nou încheierea anului şcolar va fi mai bine, pină atunci se vor umple şi pustiul lăsat în urmă de „Cintarea României“, prăbuşitul edificiu de ridicat osanele „iubitului conducător“. Totuşi din cele văzute simbătă putem remarca evoluţiile pianistice ale celor două fete, Emanuela Pop şi Cristina Stasisin, montajul pe tema legendei Vrîncioaiei, momentul folcloric, dansul modern. De altfel, pentru efortul lor copiii au fost răsplătiţi cu aplauze şi... daruri. In încheierea acestei serbări scena s-a înfrăţit cu sala cîntîndu-se „Noi sintem români“, şi „Hai să-ntindem hora mare“, atît muzica cît şi textul căpătînd acele dimensiuni emoţionale pe care numai dragostea de neam le poate da. Iuliu CONDUAT Foto: Nicolae KOVÁCS 1 it\ s\ \\ \ s \ \ \ \ \ \ s\ s s