Adevărul Harghitei, iulie-septembrie 1990 (Anul 2, nr. 149-213)

1990-07-03 / nr. 149

„adevărul harghitei" Pagina a 3-a — 3 iulie 1990 \ s s \ \ \ s\ \ \ s s \\ s \ i | s\ \ si­ s si\ s s \ s s s s s \\ \V\ \ \ s LAMIERCUREA-CIUC: O serbare a şcolii româneşti la sfîrşit de an şi început de drum Ceea ce s-a întîmplat sîmbătă la Casa de cultură a sindicatelor din Miercurea-Ciuc nu o să-l numim spectacol, chiar dacă pe scenă au evoluat mici artişti amatori. Iar pe cei din sală nu-i vom numi spectatori din mo­ment ce prezenţa lor nu a fost determinată de atracţia exclusivă a unor trăiri estetice, ci de dorinţa cinstirii şcolii româneşti din Miercurea-Ciuc. După nu puţine frămîntări, aşa cum spunea în faţa microfonului domnul profesor Miron Duşa, director al Liceului „Octavian Goga“, adresîndu-se în primul rînd copiilor, avem în oraşul reşedinţă de judeţ un liceu care pleacă la drum cu foarte mari ambiţii. O prezenţă de absolută premieră în cadrul sărbătorii noastre, preotul Emil Pop, justifi­cată de faptul că şi preotul este un pedagog, adresîndu-se celor din sală din acest unghi de vedere. Partea artistică a reuniunii de la lăcaşul de cultură susţinută de elevi a fost pregătită, din motive absolut obiective, în pripă de ci­­teva cadre didactice intr-adevăr inimoase, oameni pe care te poţi baza cînd e vorba să faci ceva de suflet: Mariana Dubleac, Emilia Moldovan, Maria Seb­escu, Ana Costea, Ca­­trina Baltă, Olimpia Sticlaru, Lia Colceriu. Desigur, au fost şi imperfecţiuni artistice şi tehnice, primele datorîndu-se şi vîrstei foarte fragede a artiştilor, aceştia fiind în majori­tate elevi în clasele primare. Dar, nu-i nimic, la anul cînd vom sărbători din nou încheie­rea anului şcolar va fi mai bine, pină atunci se vor umple şi pustiul lăsat în urmă de „Cintarea României“, prăbuşitul edificiu de ridicat osanele „iubitului conducător“. To­tuşi din cele văzute simbătă putem remarca evoluţiile pianistice ale celor două fete, Emanuela Pop şi Cristina Stasisin, montajul pe tema legendei Vrîncioaiei, momentul fol­cloric, dansul modern. De altfel, pentru e­­fortul lor copiii au fost răsplătiţi cu aplauze şi... daruri. In încheierea acestei serbări scena s-a în­frăţit cu sala cîntîndu-se „Noi sintem­ ro­mâni“, şi „Hai să-ntindem hora mare“, atît muzica cît şi textul căpătînd acele dim­en­­siu­ni emoţionale pe care numai dragostea de neam le poate da. Iuliu CONDU­AT Foto: Nicolae KOVÁCS 1 it\­­ s\ \\ \­ s \ \ \ \ \ \ s\ s s

Next