Adevărul Harghitei, octombrie-decembrie 1990 (Anul 2, nr. 214-276)
1990-10-02 / nr. 214
HA DÉVÁKUL HA RI. HITES Cartea de poezie m A v v ti nara A fost o vreme destul de lungă cînd ei, tinerii, nu se puteau desfăşura şi manifesta în largul lor. Situaţia s-a schimbat, tot mai mulţi autori bat la uşine editurilor, se fac paşii spre consacrare. Barierele cenzurii au căzut şi iată-ne în faţa unor adevărate avalanşe de volume, bilanţurile fiind, in general, bune. har să ne oprim la cîteva cărţi mai recente, fixate iu debuturi Mircea Feteau, Cartea de la Jucu Nobil (Ed. Dacia 1990). Autorul face din amintirile personale sursa poeziei pe care o vede ca pe o ceremonie „e sărbătoare în memoria mea“. Versurile au aşa numita ţinută intelectuală şi destulă eleganţă, poetul percepînd mai degrabă concreteţea cuvintelor : „gustăm cuvîntul ca pe o coperitoare realitate“. Augustin Pop Apropierea (Ed. Dacia, 1990). Eliberat de chingile începuturilor (vezi Ceea ce fulgerul amină, 1981), poetul folosind un stil ,prozaic“, anecdotic , ni se pare interesant şi în multe din creaţiile sale foarte personal. Cartea cuprinde şi o serie, să le numim, definiţii interdictive de genul : „Fiecare cetăţean/ are dreptul/ să gîndească orice/. Gîndurile tuturor cetăţenilor/ trebuie să se încadreze/ în cadrul regulamentelor de gîndire/. Nu sînt admse/ acele ginduiri/ care nu s-au transmis/ prin tradiţie, prin viu grai/ sau care nu au fost/ temeinic gîndite/ de către cel puţin/ jumătate plus unu/ dintre gînditorii oficiali" {Libertatea de gindire, p. 47). Au fost şi autori mai norocoşi cum este Lucian Vasiliu, care cu Verile după Conachi (Ed Junimea, 1990) iată-l la a patra carte. Autorului ii place să se creadă „Vetust, conachian candriu“, reţinindu-ne şi asemenea versuri, departe insă de-a fi preţioase : „N-am voie să mă caţăr,/ nici să-ţi cer/ Alcooluri de Apollinaire/ N-am voie să declam/ mişcări abrupte ,/ am devenit/ un cîmp minat/ de lupte“ (Cheopatie I, p. 8—91. La finele volumului stă însă Proprii ipostaze ale propriei geneze care figura de fapt iniţial în volumul de debut Mona- Monada, 1981, unde cenzura de atunci impusese o importantă modificare (personajul „DICTATORUL“ fusese rebotezat „TATĂL“), el constituindu-se ca un amplu poem al revoltei faţă de toate nelegiuirile lumeşti. Nicolae BUCUR Imagine din orașul Bălan orașul meilolarghiteni... REFLECT 11 trebui să acţioneze — cum va crede de cuviinţă — pentru ameliorarea situaţiei acestora, cunoscind marginalizarea dea. Odată cu această grijă, ţinând cont de faptul că şi unele teritorii locuite de români, aflaţi dincolo de graniţele României fac parte din trupul Ţării noastre, guvernul, instituţia prezidenţială şi Parlamentul, in baza dovezilor geo-politice şi istorice de necontestat, trebuie să ţină cont de aceste teritorii. 8. — Cite ceva despre „apocalipsul“ IRAK. IRAK-ul, nesăbuit, a invadat Qweit-ul, cu sau fără justificare, punînd, în „pericol“, chipurile, securitatea Statelor Unite ale Americii, iar, pe deasupra, periclitînd, acolo, interesele proprii ale Americii, S.U.A. cerînd lumii întregi, să le sară în ajutor ! Mă întreb dacă există vreun colț în lume, în care S.U.A. să nu aibe ceva interes ? Lacrimile vărsate, lasă să se înţeleagă că şi Qweit-ul este o părticică a S.U.A. şi nu a Irak-ului ! în numele acestei nedreptăţi. Casa albă, victimă, a tivit după ea, O.N.U. şi multe alte ţări, între care şi România. S-a scăpat însă din vedere, atît de către O.N.U. cit şi de S.U.A., faptul că toate îndemnurile internaţionale scrise sau nu, au consacrat un principiu — foarte util — acela ca înainte de a se recurge la forţă sau la ameninţarea Cu forţa, obligatoriu, orice situaţie incendiară, se va tranşa prin dialog, uniiuimire, etc., etc., cu răbdare şi luciditate. Care este situaţia dată? Sub impulsul S. U. A. au fost masate trupe şi tehnică de luptă, în Golf, cum nu s-a cunoscut pe Mapamond după cel de-al doilea război mondial. In aceste condiţii şi în acest cadru, hai, Irakule, să purtăm dialog şi tratative ! ! ! Oare nu era mai cuminte să se facă acest lucru, cu răbdare şi luciditate, propovăduite altor ţări, atît de evlavios de satrapii lumii, evitindu-se iritarea şi cheltuielile uriaşe ce le comportă acest STIL de SOLUŢIONARE a conflictului ? Poate că raţionamentul meu să fie eronat, dar simpliificînd lucrurile, luate mai de-a dreptul, aceasta este. Să judece fiecare „cazul Irak—Qweit“ ! Ştim însă clar, că modul cum este tratat nu corespunde idealurilor omerguirii exprimate în diversele documente şi împrejurări, cu privire la PACE ! Din nou, ni se oferă, palpabil, exemplul că ţările mici şi mijlocii, în ciuda oricăror ideologii, NU au valorat şi NU valorează nimic, fiind la discreţia codoşilor mondiali ! Nu-mi poate scăpa faptul că şi în cazul de faţă, fabricanţii de minciuni, mincinoşii de profesie, îşi exercită meseria in corpore, insultînd, cu invective, neruşinat, România. A sosit vremea ca acestora să nu li se mai creadă nici ADEVĂRUL ! Guvernul este dator, faţă de popor, să pretindă recuperarea tuturor chelttteliilor, nesăbuite, legate de afacerea Golf ! Păcat de lume şi de O.N.U. ! Neovandali {Urmare* din pos-t) şi pagube destul de importante au fost cauzate de unii indivizi puşi pe distrugere, care probabil în viaţa lor nu au plantat nici un puiet sau vreun pom fructifer. Aceste „distrugeri“ se datorase nu numai ,,neovandalilor“, căci altfel nu le putem spune, ci şi pasivităţii de care dau dovadă unii oameni civilizaţi, lipsei de atitudine civică, deoarece este de necrezut că asemenea „apucături“, chiar şi ,pe timp de noapte, nu sunt observate de cineva pe o arteră de mare circulaţie. Sugerez prin această notă, Primăriei, Poliţiei şi edililor oraşului, stabilirea de măsuri eficiente pentru a-i depista pe acei „indivizi“, puşi pe distrugerea a ceea ce alţi locuitori ai Gheorgheniului, prin muncă şi pasiune, au creat pentru urbea lor. Totodată, se impune înlocuirea arborilor distruşi, prin plantarea altora, acum, în sezonul rece, deoarece procentul de prindere este mai mare decit în cazul plantării în primăvară. Noi file la dosarul Tőkés Abia la 10 septembrie ziarele „Magyar Nézet“ şi „Népszabadság“ din Ungaria au publicat ştiri despre un „incident deosebit“ petrecut la 5 septembrie, la punctul de trecere al frontierei Nadlac. Deşi goana după senzaţional şi dezinformare este predominanta mass-mediei ungare, vizavi de România de data aceasta nu a funcţionat o astfel de aviditate. De ce oare ? Doamna Tőkés Edith, soţia episcopului Tőkés László, aflată in drum spre Ungaria pentru a-şi vizita soţul, a avut la 5 septembrie acelincident deosebit“ la trecerea frontierei române, legat de descoperirea asupra ei a unui mare număr de dosare voluminoase (aproximativ 20 de bibliorafturi), conţinând „acte“ utile pastorului aflat în spital. Conform unor martori oculari, d-na Tőkés s-a manifestat profund nemulţumită de faptul că organele vamale române s-au arătat curioase şi nedumerite de necesitatea scoaterii din ţară a acestei adevărate arhive. A opus o vehementă ripostă verbală arătînd că transportă „acte personale ale soţului, care, în trecut, au făcut obiectul atenţiei fostelor organe de securitate“. Dacă lucrurile stau »•şa. cum o dată cu dispariţia dictaturii nu a dispărut şi statul român şi nici necesitatea apărării integrităţii sale teritoriale (deşi mulţi ar fi dorit-o), rezultă că re •'»cUvele documente sunt fp con ti more de Interes. Totuşi, de ce şi cine a dorit ca acestea să fie transportate în Ungaria ? încercînd o analiză a acestui aspect şi corelîndu-l cu o serie de informaţii revelatoare de presă, privind activitatea dinainte şi de după Revoluţie a pastorului Tőkés, nu putem decit să ne exprimăm uimirea faţă de nonşalanţa cu care se acţionează în continuare, aici pe teritoriul românesc împotriva intereselor noastre naţionale. Nu cumva în urma accidentului suferit, care ar putea avea drept consecinţă invaliditatea episcopului reformat, stăpînii săi de la Budapesta sunt nevoiţi să numească un alt şef al filierei din România, condusă de acesta ? In acest caz, ar fi absolut logic că dosarele privind reţeaua subordonată lui Töké® să fie transferate celui care ar urma să o preia şi, oricum, să fie depuse la un loc mai sigur, în absenţa prelungită a „şefului“. Din moment ce d-na Tőkés afirmă că documentele în cauză „au făcut obiectul muncii contraspionajului român", este clar că nu poate fi vorba de banale certificate de botez sau despre alte evidenţe ecleziastice şi nici pe departe, de certificate medicale ale pastorului care, cît a stat în România, avea reputaţia unei persoane de o notabilă robusteţe fizică. Am mai putea avansa şi ideea că transferul dosarelor in Ungaria poate să reprezinte şi o manifestare a neîncrederii patronilor în „profesionalismul“ dovedit de Tőkés în păstrarea şi manipularea documentelor, în respectarea normelor muncii conspirative. Ne referim, mai ales, la faptul că autorităţile române au putut intra în posesia unor chitanţe semnate de Sfinţia Sa, care certifică primirea de către acesta a unor importante sume de bani de la emisari ai serviciilor secrete maghiare. S-a dorit, deci, prin măsura enunţată, prevenirea relevării unor noi dovezi asupra modului în care s-a acţionat şi se acţionează de pe teritoriul ungar pentru „apărarea dreptului omului în România“. De ce a aşteptat presa ungară atîtea zile ? Dorea oare întri „o reacţie românească“ de care nu s-a putut însă bucura ? Este evident că, în primă fază, factorii politici din Ungaria au căutat să-şi menajeze propriile organe de securitate şi să nu le expună unui scandal. După care, reevaluând situaţia şi aflîndu-se în faţă absenţei oricărei reacţii româneşti, au prevalat considerentele propagandistice, iar chestiunea a fost pusă pe tapet, în aceste condiţii s-au semnat, probabil, aprobările pe linie politică şi de securitate de a fi dată publicităţii o „afacere atît de sensibilă“, ce nu poate fi disociată nicidecum de conţinutul dosarelor în cauză Este limpede că nu ne aflăm în faţa unui caz banal şi nici comod pentru autorităţile ungare. Vom mai auzi de el. Acestea sunt faptele, confirmate redacţiei noastre atît de către Vama Română, cit şi de martori oculari, ce se aflau în Nădlac atunci când a avut loc „incidentul“, al cestea Pagina 1 3-a — 8 ptomierie 1990 Din partea Consiliului coordonator Harghita al Frontului Salvării Naţionale ■ In intenţia Consiliului coordonator Harghita al F.S.N. se află constituirea unei fundaţii culturale, priin care cerinţele cultural-artistice ale membrilor mişcării noastre politice, precum şi ale altor cetăţeni ai judeţului să fie corespunzător satisfăcute. în acest scop chemăm ,pe toţi cei care doresc să devină membri fondatori ai acestei organizaţii de cultură, să participe la întrunirea comitetului de iniţiativă, care va avea loc sîmbătă, 9 octombrie ora 9, la sediul Primăriei din Topliţa. Totodată, anunţăm birourile organizaţiilor teritoriale ale F.S.N. de a-şi trimite cel puţin un reprezentant la această întrunire. ■ în vederea acordării — începînd de săptămîna viitoare — a carnetelor de membru al F.S.N, precizăm că în acest scop fiecare membru va trebui să se prezinte la data ce se va anunţa ulterior, la sediul organizaţiei, avînd asupra sa o fotografie 3/4 om, 10 lei , contracostul carnetului, și să facă dovada (pe bază de borderou) achitării cotizaţiei pe trimestrele II și III 1990. ■ Informam pe cei care doresc să se adreseze Consiliului coordonator Harghita al F.S.N. cu diferite probleme, că o pot face în fiecare zi de lucru între orele 8—10 şi 15—17, la sediul Consiliului, sau în scris de adresa: Miercurea-Ciuc, cod 4100, Piaţa Libertăţii nr. 15, cutia poştală nr. 85. Echipa de serviciu (la numărul de azi) ' Aurelia'ILUŢ — secretar de redacţie Ştefana DRAGHICI — responsabil de număr Geta DUŞA — corectură