Adevărul Harghitei, octombrie-decembrie 1991 (Anul 3, nr. 427-477)

1991-10-01 / nr. 427

După lupte de stradă, lupte intestine Luptele de stradă s-au terminat, au început luptele intestine ! D-l Câmpearru apreciază că opţiunile liberale ar cu­prinde la această oră 20 la sută din electorat şi că „partidele istori­ce" ar avea nişte drep­turi în plus, dîndu-ni-se de înţeles că­­ acestea s-ar adăuga ,,din oficiu“ procentului de 20 la su­tă. .. Ca atare, P.N.L.­­ul îşi cere reprezentare în nntui guvern conform acestor „aprecieri“. Da­că U.D.M.R., P.N.T.-c.d., P.D.A.R., P.U.N.R. şi al­ţii se vor ghida după impresii similare va în­cepe o luptă surdă şi de durată între partide şi vom avea exact ceea ce-i lipseşte chelului — o pre­lungire a crizei, a­­părînd ipoteza că vom avea guvern de deschi­dere naţională La anul şi la mulţi ani, deci cam pe la începutul lui 1992. După năzbitiile rostite la congresul P.N.T.-c.d (redarea moşiilor foşti­lor proprietari !) d-l Co­posu ia, de această da­tă, o poziţie mai raţio­nală, dorind pînă, la ale­geri un guvern de teh­nicieni, de „meseriaşi“, care să fie susţinut de o paletă politică cit mai largă. După cum „miroase“ de la Bucureşti, majori­tatea partidelor vor mi­nisterel, de interne, ai apărării şi de externe, nimeni nu se înghesuie la industrie şi reformă ! Oricum, treb­uie ca ci­neva să fie mare naiv închipuindu-şi că după ce lupta corp la corp privind gradul de re­prezentare în guvern se va decide vom avea preţuiri mai mici, măr­furi mai multe, că in­flaţia va scădea şi bul­versata noastră econo­mie va creşte intr-o zi cît altele intr-un an. Mai lesne cred că vom fi nevoiţi ca anul acela să-l numărăm înapoi ! De fapt, lumea nu-i chiar aşa de curioasă să afle" componenţa nou­lui guvern, cît să se descîr­cească încurcatei© iţe aie, celei, de-a patra mineriade, pentru că în­că nu ştim ce pînză s-ar fi dorit să se ţese cu războiul mînuit de băr­baţii subteranelor. Pen­tru că, dac-ar fi vorba numai de revendicări economice, înseamnă că minerii încă n-au înţe­les că şi noi şi ei trăim la fel de rău, cu o mi­că deosebire : noi trăim prost cu bani mai pu­ţini decit ei... • In fine, după ulti­ma apariţie televizată, cred că şi cei mai în­focaţi partizani ai eroi­nei de la Cluj s-au lă­murit de „calitatea“ doamnei Cornea. Mi­­­­crofonul televiziunii dintr-o ţară aflată în cri­ză e la fel de periculos ca celebrul „buton ro­şu“ al armei atomice. Îi rugăm pe colegii de la­­TVR să nu mai lase nebunii in­ studio .­ • S-ar putea ca nu perie mintă vreme să aflăm unde­ a fost Miron Cosma la consultări în noaptea de joi spre vi­neri. Cred că­­ Va fi o mare surpriză .­ Şi tot cu puţin noroc vom afla, în zilele următoa­re, de ce d-l ministru Stănculescu nu şi-a pus, şi cu prilejul acestor evenimente, piciorul în ghips. M. GROZA „Vot secret" în repartizarea S­-a construit foarte puţin şi în acest an. Lipsă de forţă de muncă, de materiale de construcţii şi nu în ultimă instanţă lipsa poftei de muncă. Nu­mărul apartamentelor date în folosinţă, nu numai în Miercurea­-Ciuc, dar şi în alte localităţi ale ju­deţului nostru, e neînsemnat. E­ dar pentru ele se duc .. . bătălii fără menajamente. Cine intră pînă la urmă in obsesia unui apartament? Cine poate ! Cel care­­avansează „soluţiile“ cele mai abile Există lege, cu pre­­vederi clare in reparti­zarea unui apartament din fondul locativ al statului. Se stabilesc listele de priorităţi, de către colectivele de muncă. Acestea se afi­şează pentru a fi con­sultate de către toţi lu­crătorii unei întreprin­deri sau instituţii. Se fac retuşuri dacă e ne­voie. Dar tot democra­tic. Rolul primăriilor ? Doar să repartizeze, a­­partamentele unităţilor de pe raza localităţii, în rest, ce-o da domnul !­­ Cel puţin asta-i con­cluzia în cazul doamnei Varga Niculina. Petiţio­nara, lucrătoare la Ate­lierul judeţean de pro­iectări (de 18 ani) tre­buia să intre în pose­sia unui apartament. Nu pe­­ochi... frumoşi. Ci conform listei de prio­rităţi. Figurează pe po­ziţia nr. 1 de doi ani. Daşi, recent, primăria municipală Miercurea- Ciuc a repartizat­ un a­­partament cu două ca­mere instituţiei aminti­te, nu s-a ţinut cont de lista de priorităţi. — De ce ? l-am în­trebat pe d-l Măthe Sandor, directorul A­­telierului judeţean de proiectare. — Fiindcă acum nu mai există o asemenea listă de priorităţi, ne-a răspuns dumnealui. (Cont în pag. a 3-a) Gheorg­he CHIFER CARTE PENTRU MOLDOVA DE DINCOLO DE PRUT Continuind seria donaţiilor de carte pentru na­ţionalităţile din afara graniţelor ţării, Filiala Har­ghita a Fundaţiei „Kriterion“ a pregătit, recent, pachete pentru moldovenii de dincolo de Prut.­­ Valoarea totală a lor, ţinea să precizeze d-l Tözser József,­­reprezentantul filialei judeţene, se ridică la 572.000 lei, donaţia însumând 690 de titluri, respectiv 15 769 de cărţi. Ele vor lua dru­mul către destinatari în momentul în care vor fi perfectate toate condiţiile privind transportul şi preluarea cărţilor, la Chişinău. O iniţiativă lăudabilă, generoasă, care sperăm că va aduce şi de această dată multă bucurie ro­­mânilor­ moldoveni. Asemenea acţiuni au debutat încă din anul tre­ Treceţi batalioane române Carpaţii... (5) — EVOCARE INCHINATA DRUMULUI DE LUPTA SI JERTFE AL GRU­PULUI „BISTRIŢA“, IN CELE DIMTI ZILE ALE RĂZBOIULUI NOSTRU PENTRU REÎNTREGIREA NEAMULUI — Pe valea Bistricioarei De la Ţibleş până în valea Bistricioarei se întinde masivu­l Har­a­­giei, pe o distanţă de vreo 20 de kilometri. Compania locotenentu­lui Zotta înaintează greu noaptea, prin curmături şi văgăuni a­­dînci. Raniţele şi arme­le afirmnă tot mai grele pe umerii soldaţilor, iar sudoarea curge şiroaie. După mai multe ore de mail's nocturn, compania ajunge, în sfinţit, pe muntele Piatra Lăptă­­riei, la cota 1452 metri, de unde începe coborî­­rea spre valea Bistri­cioarei, care se ghiceş­te undeva jos, în faţă, sub negurile ce se în­tind peste munţi. De la apariţia zorilor şi pînă la ora 17 se face un popas pe Măgura Sea­că, unde este punctul de in­ti­lnire a­ tuturor subunităţilor din grupul „Bistriţa“. Apoi se plea­că spre satul Corbu, a­­vind­ în avangardă com­pania locotenentului Mi­cul­escu. Primele case a­­le satului, răspîndite de­­a lungul văii, se zăresc peste puţină vreme. Pa­trulele raportează că sa­tul este pustiu, părăsit atît de inamic, cit şi de locuitori. Multe case sunt distruse, unele pe­ jumă­tate arse. Pentru noapte se fa­ce can­tona­rea trupei, pe subunităţi, şi se insta­lează avanposturi pe şo­seaua înspre Borsec. Peste puţin timp locote­nentul Zotta se pome­neşte cu capOTL lui Isaia, care-i raportează : — Domnul locote­nent, au venit o mulţi­­■ me de oameni, femei și copii mai ales, local­nici Continuare în pag . 3 at (Va urma) Ilie ŞANDRU SPORT pagina a 2-a cut cînd aceeaşi filială a pornit cu dar de carte către românii şi maghiarii din Ucraina, Iugoslavia, Ungaria şi Cehoslovacia. Să fie, totul, intr-un efeas bun ! (Ştefana Drăghici) GEST UMANITAR Aşa putem numi acţiunile întreprinse de către lucrătorii de la ASIRON Harghita (fostul ADAS) din Miercurea-Ciuc care au adunat articole de îm­brăcăminte şi încălţăminte in valoare de peste 100.000 lei şi le-au expediat locuitorilor din comu­na Răcăciuni, judeţul Bacău, aşezare grav afec­tată de inundaţiile catastrofale de la sfîrşitul lunii iulie a.c. Printre atttea convulsii sociale gestul u­­manitar al acestor oameni apare ca o rază de spe­ranţă şi nădejde, că, încă, mai putem fi stăpâniţi şi de sentimente mai pământeşti. stei posibilități d­e extindere a relațiilor comerciale relatări în pag. a 3-a

Next