Adevărul Harghitei, aprilie-iunie 1992 (Anul 4, nr. 528-577)

1992-04-01 / nr. 528

Awl IV.. .Nr 528 A In numărul de azi al ziarului: - Pe urme­le unei scrisori (2): Suspiciune neînteme­iată - Si in construcţii - a apărut concurenta La Izvor De multe ori m-am întrebat cum ar fi fost dacă îmi depuneam candidatura şi cîştigam postul de primar în satul meu natal ? ! Ce ar fi însemnat pentru mine şi pentru cei pe care îi cunosc şi mă cunosc o a sa func­ţie ? * Cum întrebărilor nu le-am putut găsi un răspuns am renunţat mulţumindu-mă să văd, la faţa locului, ce face primarul ales al comunei Voşlobeni pe parcursul unei jumătăţi de zi. Odată luată hotărîrea ne-am dat întîlnire la Izvoru Mureş, localitate aparţinătoare în care primăria a decis să fie prezentă — prin reprezen­tanţii săi de frunte — în fiecare zi de miercuri a fie­cărei săptămîni. DECI , DACĂ E MIER­­CURI E PRIMARUL, VICE­­PRIMARUL SAU SECRETA­RUL, în 25 martie, au fost doi : domnul Colceriu Dandu loan, primarul şi d-l loan Tinea, secreta­r*. Cum problemele erau mute, iar după-amiaza se­­mai anunţase şi un meci de fotbal la televizor, am pornit la drum. Un drum, pentru început, scurt care avea să se termine pe un vîrf de deal. Aici, se a­­flau o platformă din lemn şi o cabină, destul de şu­brede ca să poţi să-ţi dai seama, neavizat fiind, ce au fost şi ce vor fi ele, mai ales că oamenii adu­naţi acolo păreau intere­­saţi de soarta lor.­­ Ne-am dumirit cînd au început discuţiile. Era vorba de un cîntar-bascu­­la, de 3.000 kg, de care e mare nevoie cînd trebuie vîndute animalele sau dus acasă finul. D-l Colceriu şi d-l Tinea erau în temă şi împreună aduseseră pentru cei din Izvor o ves­te bună: lemnul pentru platforma cîntarului se re­zolvase şi a doua zi pu­tea ajunge la destinaţie. D-l Vaier Tinea, un pen­sionar din sat, a mai luat ■în discuţie chiar posibili­tatea acoperirii cîntarului, că „dacă tot e să facem o treabă să o facem bine!“. După ce s-a conturat ce trebuie făcut s-a ajuns la concluzia că nu prea are cine le face. De costat costă, primăria nu are bani, oamenii din sat aş­teaptă de la primărie şi „cercul“ se cam închide. Pînă se va găsi soluţia, s-a stabilit ca lemnul să rămină acolo unde este, că altfel va dispare şi nimeni nu-i va mai putea găsi urma .. . (Continuare în pag . 3-a) Ștefana DRAGHICI Tocmai se urcase pe niş­te trunchiuri răsturnate ca să marcheze un lemn, cînd dintre crengi i-a ie­şit in faţă, la numai un metru, namila de urs. Va­ier a căzut pe spate, fe­­rindu-se din faţa tiarei ca­re a sărit peste el, ducin­­du-se ciţiva metri buni ,a vale, unde zăboveau pă­durarul Mindru şi celălalt, Vaier, văr cu primul. Au început să răcnească, ur­sul a făcut cale întoarsă spre deal, venind drept spre omul care intre timp se adunase de pe jos şi apărut ameninţător. De data aceasta, oamenii a­veau insă arme. Lovit, a dispărut peste culme. Ur­mează surpriza : vînătorii dau peste trei pui, nu mai mari de o lună, care ex­­pl­ră indirjirea ursului ca­re era de fant ursoaică şi îşi apăra teritoriul şi pro­geniturile. Puii sunt luaţi de acolo in­ aceeaşi~~ seară, dar oamenii nu mai în­drăznesc să plece in ur­mărirea fiarei rănite prin hăţişuri, mai ales că înce­pea să se lase întunericul. Miercuri, 1 aprilie 1992 Prețul — 3 lei/abonament, 5 lei/vînzare liberă Ursoaica se înarmase cu un par bun care l-a şi ajutat să nu fie rănit la cap sau la piept, ceea ce i-ar fi putut fi ra­tat, aşa că a fost muşcat chiar dacă destul de rău, doar de picioare, după ca­re agresorul a dispărut. Cei doi se apropie de ră­nit, îl iau pe sus, şi fuga la spital. Asta se in imp­a in­tr-o miercuri. Marţi, cea­­laltă săptămîna, Mindru, Ţilrea şi Pop de la ocolul silvic Topliţa s-au întors pe piriul Sărmaşului la lo­cul faptei ca să recupe­­­­ze căciula, geanta şi to­porul lui Balaş Vaier, ră­mase acolo în retragerea grăbită. Din nou ursul a A doua zi, la ocol, ma­re mişcare. Nu lipsesc ar­mele. Finalul este previzi­bil : au găsit ursoaica şe­­zind. Cu viaţa scurgâ­ndu­­se încet din ea. Un loc bine plasat a transforma­­t-o dintr-o vietate, un tro­feu cinegetic. Am putea clama victoria omului a­­supra fiarei, mai ales că in zona Sărmaşului urşii se bucură de o faimă proastă, dacă nu ne-ar sta în cale acea noapte pe­trecută de ursoaica-viavă cu laba frinta şi un ochi singerat de glonţ nepalic .Continuare in pag a 3-a. Iuliu CONDRAT Mesaj de la un revo­luţionar autentic Un luptător pe baricadele Revoluţiei din Decembrie 1989, un parlamentar de marcă, d-l DAN IOSIF, a avut amabili­tatea ca, prin intermediul publicaţiei noastre, să se adreseze harghitenilor. In viitoarea atîtor tensiuni, interese, amestecuri brutale în treburile noastre, venite de aiurea, am remarcat o părere care ni s-a părut realistă și tocmai de aceea o consemnăm: „In primul rînd, locuitorilor din Har­ghita vreau să le doresc tot ce-mi pot dori mie! în al doilea rînd, vreau să-i rog să aibă încredere în partidul pe care II simpatizează și să fie convinși că orice-i val, ca valul trece.“ în pagina a 4-a — SPOR­T — întreprinderea agricolă de stat sau societate de detectivi particulari ? Prin Decizia nr. 110 a Prefecturii judeţene şi prin Hotărîrea Curţii Supre­me de Justiţie, I.A.S. Miercurea-Ciuc a pierdut un proces care avea ca o­­biect soarta unor terenuri aflate, pînă în 1999, în proprietatea şi folosinţa sa. Odată clarificate lucru­rile, toate speranţele s-au îndreptat către o mai efi­cientă folosire a terenuri­lor ce le-au rămas, în aşa fel încît ce s-a pierdut din suprafaţă să fie compen­sat prin producţie, luîndu­­se în calcul, evident, şi cei 50 de ari — echivalent arabil — ce se impun a fi atribuiţi acţionaril­or. Aşa gîndind lucrurile, oamenii s-au apucat de treabă şi pe lingă multe­le probleme de fiecare zi au reuşit să are şi să pre­gătească pentru însămîn­­ţările de primăvară 350 din cele 481 hectare teren arabil existent. Pînă să apuce să-şi fa­că bine socotelile privind amplasarea culturilor, con­siliul de administraţie a S­C AGRO RODCOM Miercurea-Cirec (noua de­numire a I.A.S.), s-a mai trezit cu o surpriză. La Ciceu, pe o parcelă de 100 hectare arabil, locui­torii satului au bătut ţăru­şii şi şi-au împărţit tere­nul . La Sîncrăieni, după aceea­şi procedură, s-a intrat în trupul Paphalala ce cuprinde 21 hectare a­­rabi­ şi 27 hectare fineţe. — Intr-o astfel de situa­ţie, ne spunea d-l ing. Má­téui­ Győző, directorul S. A. AGROPRODCOM Miercurea-Ciuc, nici nu mai ştim ce să facem. Să trimitem, acolo, mecaniza­torii să are înseamnă să-i expunem unei situaţii ce ar putea degenera într-un conflict. Să lăsăm terenul nearat, nu putem. E! fi­gurează în patrimoniul nostru şi noi avem intere­sul să producem. Să re­curgem, din nou, la in­­stanţa judecătorească ? Nu ştim la ce ar folosi­ Cheltuielile pe care le-am suportat cu procesul ante­rior s-au ridicat la 700.000 lei și așa ceva nu ne mai­­Continuare în pag a 3-a) Stefana ORAC­H.C. 1 APRILIE — 1 APRILIE - 1 APRILE — în pagina a 2-a —

Next