Adevărul Harghitei, aprilie-iunie 1992 (Anul 4, nr. 528-577)
1992-04-01 / nr. 528
Awl IV.. .Nr 528 A In numărul de azi al ziarului: - Pe urmele unei scrisori (2): Suspiciune neîntemeiată - Si in construcţii - a apărut concurenta La Izvor De multe ori m-am întrebat cum ar fi fost dacă îmi depuneam candidatura şi cîştigam postul de primar în satul meu natal ? ! Ce ar fi însemnat pentru mine şi pentru cei pe care îi cunosc şi mă cunosc o a sa funcţie ? * Cum întrebărilor nu le-am putut găsi un răspuns am renunţat mulţumindu-mă să văd, la faţa locului, ce face primarul ales al comunei Voşlobeni pe parcursul unei jumătăţi de zi. Odată luată hotărîrea ne-am dat întîlnire la Izvoru Mureş, localitate aparţinătoare în care primăria a decis să fie prezentă — prin reprezentanţii săi de frunte — în fiecare zi de miercuri a fiecărei săptămîni. DECI , DACĂ E MIERCURI E PRIMARUL, VICEPRIMARUL SAU SECRETARUL, în 25 martie, au fost doi : domnul Colceriu Dandu loan, primarul şi d-l loan Tinea, secretar*. Cum problemele erau mute, iar după-amiaza semai anunţase şi un meci de fotbal la televizor, am pornit la drum. Un drum, pentru început, scurt care avea să se termine pe un vîrf de deal. Aici, se aflau o platformă din lemn şi o cabină, destul de şubrede ca să poţi să-ţi dai seama, neavizat fiind, ce au fost şi ce vor fi ele, mai ales că oamenii adunaţi acolo păreau interesaţi de soarta lor. Ne-am dumirit cînd au început discuţiile. Era vorba de un cîntar-bascula, de 3.000 kg, de care e mare nevoie cînd trebuie vîndute animalele sau dus acasă finul. D-l Colceriu şi d-l Tinea erau în temă şi împreună aduseseră pentru cei din Izvor o veste bună: lemnul pentru platforma cîntarului se rezolvase şi a doua zi putea ajunge la destinaţie. D-l Vaier Tinea, un pensionar din sat, a mai luat ■în discuţie chiar posibilitatea acoperirii cîntarului, că „dacă tot e să facem o treabă să o facem bine!“. După ce s-a conturat ce trebuie făcut s-a ajuns la concluzia că nu prea are cine le face. De costat costă, primăria nu are bani, oamenii din sat aşteaptă de la primărie şi „cercul“ se cam închide. Pînă se va găsi soluţia, s-a stabilit ca lemnul să rămină acolo unde este, că altfel va dispare şi nimeni nu-i va mai putea găsi urma .. . (Continuare în pag . 3-a) Ștefana DRAGHICI Tocmai se urcase pe nişte trunchiuri răsturnate ca să marcheze un lemn, cînd dintre crengi i-a ieşit in faţă, la numai un metru, namila de urs. Vaier a căzut pe spate, ferindu-se din faţa tiarei care a sărit peste el, ducindu-se ciţiva metri buni ,a vale, unde zăboveau pădurarul Mindru şi celălalt, Vaier, văr cu primul. Au început să răcnească, ursul a făcut cale întoarsă spre deal, venind drept spre omul care intre timp se adunase de pe jos şi apărut ameninţător. De data aceasta, oamenii aveau insă arme. Lovit, a dispărut peste culme. Urmează surpriza : vînătorii dau peste trei pui, nu mai mari de o lună, care explră indirjirea ursului care era de fant ursoaică şi îşi apăra teritoriul şi progeniturile. Puii sunt luaţi de acolo in aceeaşi~~ seară, dar oamenii nu mai îndrăznesc să plece in urmărirea fiarei rănite prin hăţişuri, mai ales că începea să se lase întunericul. Miercuri, 1 aprilie 1992 Prețul — 3 lei/abonament, 5 lei/vînzare liberă Ursoaica se înarmase cu un par bun care l-a şi ajutat să nu fie rănit la cap sau la piept, ceea ce i-ar fi putut fi ratat, aşa că a fost muşcat chiar dacă destul de rău, doar de picioare, după care agresorul a dispărut. Cei doi se apropie de rănit, îl iau pe sus, şi fuga la spital. Asta se in impa intr-o miercuri. Marţi, cealaltă săptămîna, Mindru, Ţilrea şi Pop de la ocolul silvic Topliţa s-au întors pe piriul Sărmaşului la locul faptei ca să recupeze căciula, geanta şi toporul lui Balaş Vaier, rămase acolo în retragerea grăbită. Din nou ursul a A doua zi, la ocol, mare mişcare. Nu lipsesc armele. Finalul este previzibil : au găsit ursoaica şezind. Cu viaţa scurgânduse încet din ea. Un loc bine plasat a transformat-o dintr-o vietate, un trofeu cinegetic. Am putea clama victoria omului asupra fiarei, mai ales că in zona Sărmaşului urşii se bucură de o faimă proastă, dacă nu ne-ar sta în cale acea noapte petrecută de ursoaica-viavă cu laba frinta şi un ochi singerat de glonţ nepalic .Continuare in pag a 3-a. Iuliu CONDRAT Mesaj de la un revoluţionar autentic Un luptător pe baricadele Revoluţiei din Decembrie 1989, un parlamentar de marcă, d-l DAN IOSIF, a avut amabilitatea ca, prin intermediul publicaţiei noastre, să se adreseze harghitenilor. In viitoarea atîtor tensiuni, interese, amestecuri brutale în treburile noastre, venite de aiurea, am remarcat o părere care ni s-a părut realistă și tocmai de aceea o consemnăm: „In primul rînd, locuitorilor din Harghita vreau să le doresc tot ce-mi pot dori mie! în al doilea rînd, vreau să-i rog să aibă încredere în partidul pe care II simpatizează și să fie convinși că orice-i val, ca valul trece.“ în pagina a 4-a — SPORT — întreprinderea agricolă de stat sau societate de detectivi particulari ? Prin Decizia nr. 110 a Prefecturii judeţene şi prin Hotărîrea Curţii Supreme de Justiţie, I.A.S. Miercurea-Ciuc a pierdut un proces care avea ca obiect soarta unor terenuri aflate, pînă în 1999, în proprietatea şi folosinţa sa. Odată clarificate lucrurile, toate speranţele s-au îndreptat către o mai eficientă folosire a terenurilor ce le-au rămas, în aşa fel încît ce s-a pierdut din suprafaţă să fie compensat prin producţie, luînduse în calcul, evident, şi cei 50 de ari — echivalent arabil — ce se impun a fi atribuiţi acţionarilor. Aşa gîndind lucrurile, oamenii s-au apucat de treabă şi pe lingă multele probleme de fiecare zi au reuşit să are şi să pregătească pentru însămînţările de primăvară 350 din cele 481 hectare teren arabil existent. Pînă să apuce să-şi facă bine socotelile privind amplasarea culturilor, consiliul de administraţie a SC AGRO RODCOM Miercurea-Cirec (noua denumire a I.A.S.), s-a mai trezit cu o surpriză. La Ciceu, pe o parcelă de 100 hectare arabil, locuitorii satului au bătut ţăruşii şi şi-au împărţit terenul . La Sîncrăieni, după aceeaşi procedură, s-a intrat în trupul Paphalala ce cuprinde 21 hectare arabi şi 27 hectare fineţe. — Intr-o astfel de situaţie, ne spunea d-l ing. Mátéui Győző, directorul S. A. AGROPRODCOM Miercurea-Ciuc, nici nu mai ştim ce să facem. Să trimitem, acolo, mecanizatorii să are înseamnă să-i expunem unei situaţii ce ar putea degenera într-un conflict. Să lăsăm terenul nearat, nu putem. E! figurează în patrimoniul nostru şi noi avem interesul să producem. Să recurgem, din nou, la instanţa judecătorească ? Nu ştim la ce ar folosi Cheltuielile pe care le-am suportat cu procesul anterior s-au ridicat la 700.000 lei și așa ceva nu ne maiContinuare în pag a 3-a) Stefana ORACH.C. 1 APRILIE — 1 APRILIE - 1 APRILE — în pagina a 2-a —