Adevărul Harghitei, iulie-septembrie 1992 (Anul 4, nr. 578-630)
1992-09-15 / nr. 621
Ziua României la Expo '92 La 20 aprilie 1992 s-a deschis în oraşul andaluz Sevilla din Spania ultima expoziţie universală din acest secol. Ea marchează sărbătorirea a 500 de ani de la descoperirea Americii de către Cristofor Cokhab. Această expoziţie s-a transformat într-o mare sărbătoare a culturii, tehnologiei, şi cooperării, atrăgînd vizitatori de pe întreaga planetă. În Sevilla a fost creat un oraş nou, un oraş care aşteaptă şi poate primi zilnic 250.000 de oameni, un oraş al surprizelor, un oraş al imaginaţiei. Aproape 100 de pavilioane, 300.000 m2 de parcuri şi grădini, un lac şi canale pentru ambarcaţiuni, numeroase restaurante şi cofetării, magazine şi o mulţime de servicii care au fost create în acest oraş nou. Unoraş în care, pînă la închiderea expoziţiei, numărul spectacolelor, al manifestărilor culturale va depăşi cifra de 50.000. Cu o lună înainte de închiderea expoziţiei universale de la Sevilla, în 12 septembrie, s-au desfăşurat manifestările prilejuite de ziua României la Expo '92. A fost prezentă o delegaţie din ţara noastră, condusă de preşedintele Ion Iliescu. După vizitarea pavilionului României, preşedintele Iliescu, împreună, cu persoanele, oficiale care l-au însoţit, a participat la un spectacol folcloric. A fost un spectacol de înaltă ţinută artistică care a atras un număr record de spectatori. Reprezentanţii noştri s-au întrecut pe ei înşişi, iată şi părerea ministrului culturii, domnul Ludovic Spiess : „Sunt fericit că după trei săptămîni de muncă, de tensiune, de nervi — arta se face cu nervi, cu transpiraţie, cu consum — astăzi am avut o mare satisfacţie cu toţii. M-am bucurat de ceea ce reprezintă România astăzi în lume, de ceea ce reprezintă folclorul, tradiţia acestei ţări. A fost un spectacol foarte apreciat, foarte aplaudat. Declaraţia comisarului general al expoziţiei a fost plină de laude — anume că spectacolul nostru a fost cel mai bun de pe parcursul expoziţiei“. ANA OGREZEANU în pagina a - 2 a: FOTBAL Semănători 11J de țară, culegători. Rugămintea locuitorilor din satul Valea Frumoasă o Campania electorală: Pledoarie pentru fair play... Ne-am interesat pentru dumneavoastră. Noile taxe pentru eliberări de pașapoarte — în pagina a 3-a — T Ginduri la un nou început... A ajuns, azi, calendarul in dreptul datei de 15. Intr-o zi de toamnă ce înseamnă, nu pentru puţini, un nou început. Un nou an şcolar care vrea să se înscrie, asemenea unui cerc marcînd vîrsta, in trunchiul arborelui pornit să crească inuit şi puternic. Şi oricit de mult am dori să nu amestecăm cifre şi semnificaţii, nu putem să nu facem unele apropieri cu o altă dată pe care tot acest septembrie şi-l va trece in anale . 27. Pentru că ea ar putea să însemne şi pentru învăţămintul nostru o promisiune ce, în fine, s-ar şi înfăptui ... Dar, mai presus de toate acestea, nu trebuie să uităm faptul că universul cunoașterii — în toată complexitatea sa — este unul din [Continuare în pag ana NICOLAE KOVÁCS La Ţebea, împreună cu Craiul Munjilor , seară tîrziu aici la Ţebea (n.r. duminică, 13 septembrie). Cind aşternem aceste rinduri din noianul de impresii culese de-a lungul unei săptămini de manifestări comemorative prilejuite de împlinirea a 120 de ani de la moartea lui Avram Iancu, mormîntul Craiului Munţilor este acoperit cu flori şi lacrimi. Florile Şi lacrimile recu- noştinţei faţă de cel ce a fost Craiul Munţilor, legendarul luptător pentru libertatea românilor. Duminică, 13 septembrie, pe aceste plaiuri a fost mare Şi înălţătoare sărbătoare. Aici, unde ■ în urmă cu 120 de ani se săvîrşea din scurta sa viaţă pămîntească Craiul Munţilor, s-au adunat mii de moţi. Au părăsit satele, cătunele, oraşele pentru a-l plinge pe Craiul Munţilor, exprimind astfel durerea Întregii naţiuni române. Au prins brazii şi stejarii, au suspinat de durere munţii, au lăcrimat toţi cei prezenţi aici, inîmpărăţia Munţilor Apuseni. Duminică, aici pe timpul de la Ţebea am consemnat apoteoza zilelor comemorative închinate lui Avram Iancu. Fiindcă in tot cursul săptămînii trecute la Alba lulia, la Muzeul Unirii, la Zlatna, Abrud, Cimpeni, in comuna Avram Iancu s-au derulat manifestări dedicate trecerii a 120 de ani de la săvirşirea din viaţă a Craiului Munţilor. Manifestările s-au derulat şi duminică. De la ora 10:30 a avut loc o ceremonie religioasă la care a participat un sobor de preoţi. Apoi au avut loc depuneri de coroane. La ora 12, pe timpul de la Ţebea a avut loc un înălţător spectacol la care au participat tulnicăresele din Bulzeşti şi Blăjeni, ansamblurile folclorice Doina Crişului de la Brad, Fluierul tancului de la Baia de Criş, Taraful de la Vaţa, cunoscuţii solişti Nicolae Furdui Iancu, Ioan Bocşa Sava Negrean, Veto Biriş, Drăgan Muntean, Mariana Anghel, Daniela Condurache, Mariana Diac, Mariana Ciobanu etc. Vom reveni cu amănunte in numerele viitoare. GHEORGHE CHIPER Dreptul la replică Urmare a celor publicate în articolul „Necesar, dar ilegal“ din numerele 604 şi 605 ale ziarului nostru, d-l ing. Mircea Potor, patronul firmei cu acelaşi nume din Topliţa, a solicitat un spaţiu adecvat pentru a exprima şi punctul dînsului de vedere vizavi de cel exprimat de către autorităţile locale. In baza dreptului la replică, spaţiul i-a fost acordat. In ideea de a fi cît mai corect cunoscută situaţia firmei „Potor“ de către principalii ei beneficiari din Topliţa, aş dori să fac cîteva precizări : 1. In primul rînd în legătură cu contractul. El nu a expirat la începutul lunii iulie, așa cum s-a spus, întrucît e încheiat pe termen nelimitat. Pentru argumentare și pentru aducere aminte celor care se fac că au uitat voi spune că acest contract de închiriere a fost înregistrat în 16 noiembrie 1991. 2. Plata chiriei este făcută la zi, ultima dispoziţie de plată purtînd data de 13 august 1992. Legat de dezavantajul primăriei de a-mi fi acordat spaţiul în care firma fiinţează, aş dori să subliniez faptul că pe baza contractului încheiat am întocmit un proiect de extindere, proiect care prevedea mărirea capacităţii de producţie şi implicit crearea unor noi locuri de muncă pentru cel puţin 60 de persoane. In eventualitatea că acest proiect ar fi fost aprobat — aşa cum s-a propus şi de către comisia de specialitate a consiliului local — avantajele ar fi fost multiple , primăria rămînea cu construcţia la data amortizării investiţiei firmei , locuitorii oraşului Topliţa ar fi găsit produse mai multe şi mai diversificate, iar noi am fi realizat un profit frumos care să ne permită şi recuperarea cheltuielilor de investiţie. Ce s-ar fi pierdut deci ? ! Prin ce ar fi fost dezavantajată primăria ? ! 4. Mi se reproșează, de asemenea, că am evitat să dau un răspuns clar d-lui Bendriș privind căile de colaborare cu primăria. Este adevărat, dar ce răspuns puteam să (Continuare în pag . 30 ing. MIRCEA POTOR