Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1996 (Anul 8, nr. 1317-1378)

1996-01-04 / nr. 1317

S­T­ Calm de fier MIHAIL GROZA Spre fericirea întregii naţii, înainte de Crăciun par­lamentarii au încasat salariile pe două luni, plus "al treisprezecelea", şi-au plecat în vacanţă. Această veste minunată (ca-n colinde!) a umplut de bucurie inimile tuturora şi ne arată nouă cât de fericiţi am fost de sărbători prin reprezentanţii noştri. Acum, veseli fiind că noi muncim în vreme ce parlamentarii se chinuie să se odihnească până pe la începutul lui februarie, e cazul să ne reamintim de actul de vitejie cu care aleşii neamu­lui au încheiat anul trecut, recte abnegaţia cu care s-au bătut pentru creşterea (substanţială) a salariilor şoferilor şi secretarelor, făcându-l K.O. pe însuşi preşedintele ţării (şi şeful recunoscut al majorităţii); nimeni nu se îndoieşte, sper, că prin această magnifică operă par­lamentarii au exprimat numai şi numai voinţa poporu­lui, împlinindu-şi cu cinste mandatul încredinţat Drept e că, în acelaşi timp, din lipsă de lichidităţi, zeci de mii de salariaţi bugetari au fost lăsaţi de Crăciun cu ochii-n televizoare. S-a împlinit astfel şi vrerea opoziţiei paseiste, care apreciază exclusiv ros­turile societăţii din perioada interbelică, căci numai atunci bugetarii (profesori, militari, medici, funcţionari etc.) îşi luau leafa cu 2-3 luni întârziere. Demn de remarcat e faptul că nici inundaţiile nu i-au descumpănit pe bravii noştri parlamentari: în definitiv, apa nu ajunge până la înaltele staţiuni montane cu revelioane fastuoase, iar calmul şi stăpânirea de sine în momente grele sunt calităţi indispensabile oricărui om politic. Acelaşi calm de fier stă, cu siguranţă, şi la temelia realităţii că nici un parlamentar nu s-a agitat şi nu i-a venit ideea să se bată şi pentru acel electorat rămas de Crăciun cu punga goală. în fond, întâlnirea cu electoratul n-a fost amânată decât cu câteva luni, când i se vor cerşi voturile tocmai în baza poziţiei verticale, imper­turbabile în faţa greutăţilor tranziţiei - exemplu pe care ar fi bine să-l preia şi poporul. Care popor trebuie să înţeleagă, măcar în al doisprezecelea ceas, că mărirea periodică a salariilor personalu­lui parlamentului e un element de bază al implemen­tării (ce cuvânt frumos!) statului de drept şi spre propria lui bunăstare, chiar dacă pentru asta ar fi să se mărească impozitele. VNDII*1 Anul VIII., Nr. 1317 JOI, 4 IANUARIE 1996 • Prețul - 46 lei prin abonament, 70 lei la vânzare liberă ... Au fost atuurile activităţii depuse de către feroviarii Staţiei C.F.R. Miercu­rea-Ciuc şi în noaptea de Revelion ’96, ca şi în următoarele zile de început de An Nou. Chiar dacă munca nu a fost la fel de febrilă ca în urmă cu ani, totuşi, faptul că, ceferiştii au fost la posturi, au asigurat desfăşurarea traficului pe calea ferată în de- -------------------­pline condiţii de sigu­ranţă, spune mult! De la d-l PÁLL JÁNOS, impiegat de mişcare de serviciu la "poarta" feroviară de intrare în reşedinţa de judeţ - Staţia C.F.R. Miercurea- =====,!!=s!s:s= Ciuc - în noaptea de la cumpănă dintre ani, am aflat că totul a decurs normal, ca în oricare altă tură de serviciu, cu nostalgia firească la gândul că nici nu mai ştie pentru a câta oară de când este ceferist îşi petrece revelionul la pupitrul de comandă al instalaţiei de centralizare electrodinamică a staţiei şi nu în mijlocul celor dragi, alături de familie, rude şi prieteni! Dar ce să-i faci? Acesta-i riscul meseriei! "Nu are rost să-mi fac probleme. Nu este pentru prima oară, este, cred, cel de-al 7-lea revelion pe care-l petrec în faţa luminoschemei, primind şi expediind trenuri conform graficelor de circulaţie. Al 7-lea din ulti­mii 15 ani... Mă bucur că toate cele 16 trenuri de călători ------- care au circulat în această noapte prin staţia noastră au fost primite şi expediate la timp, fără probleme de sigu­ranţă..." - ne mai spu­nea d-l Páll János. Ceea ce am mai putea ----- ■■ noi adăuga despre Revelionul ’96 al cefe­riştilor este faptul că s-au asigurat condiţii şi călătorilor staţiei Miercurea-Ciuc, chiar dacă mai puţin pe timpul nopţii, dar ne referim la valul de călători dinspre dimineaţă şi masivei solicitări de bilete de călătorie, casiera de serviciu, d-na ILEANA POPA făcând faţă cu brio situaţiei... ANTON BORS Siguranţă Şi regularitate... S-a scurs deja mai bine de o lună de zile de când a apărut Legea privind reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în pro­prietatea statului. E adevărat că Legea intră în vigoare doar după 60 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial (29 noiembrie 1995), numai că la fel de adevărat e că între timp cei vizaţi cu transpunerea în fapt a prevederilor acesteia tre­buie să treacă la acţiune. Ne gândim în primul rând la consiliile locale ce tre­buie să propună constituirea comisiilor speciale inves­tite cu competenţa de a primi cererile şi a verifica actele depuse de către cei ce se consideră îndreptăţiţi a beneficia de prevederile acestei legi. Pentru ca soluţio­narea cererilor să-şi urmeze cursul firesc va trebui să fie pusă la punct fără cusur comisia judeţeană constituită în acelaşi scop. La rându-i, aceasta va trebui să găsească formula cea mai bună pentru constituirea comisiilor tehnice de specialitate pentru evaluarea imobilelor supuse atenţiei. Cadrul legal pentru mult aşteptatele măsuri repara­torii, de a se redobândi drepturile ce li se cuvin foştilor proprietari de imobile trecute în proprietatea statului, iată că nu mai constituie un deziderat. De dorit e, desigur, ca în fiecare caz în parte valenţele prevederilor legale să-şi găsească ma­terializarea în condiţii op­time. Oricât am fi de op­timişti, considerăm demne de a fi supuse atenţiei încă de pe acum câteva din po­sibilele puncte nevralgice ale operei de reinstaurare a dreptăţii. Bunăoară, dacă legiuitorul a avut grijă să definească noţiunea de apartament­­ constând într-o lo­cuinţă compusă din una sau mai multe camere, cu dependinţele, garajele şi anexele gospodăreşti aferente etc., cu condiţia ca la data trecerii în proprietatea statu­lui să fi constituit o singură unitate locativă de sine stătătoare - nu se face nici o referire la înţelesul expresiei "terenuri aferente apartamentelor". Cu alte cuvinte, înţe­­(Continuare în pag. a 3-a) ALEANDRU TIFREA Pentru un nou statut juridic al unor imobile în dat de 28 decem­brie 1995 - după închide­rea ediţiei - ne-a parvenit următoarea ştire din partea Consiliului local Miercurea-Ciuc: "Da­torită viiturii de pe râul Olt, podul din strada Harom, ca urmare a stricăciunilor suferite, a fost închis. Până la terminarea reparaţiilor se poate circula dinspre Băile Miercurea-Ciuc". Furnalele Vlăhiţei au... luminat şi la cumpăna dintre ani "Metalurgica" Vlăhiţa, lucratorii acestei unităţi, au trait momentul trecerii în noul an, 1996, în preajma furnalelor. Pentru că aici, în "vatra de foc" a Vlăhiţei cei 170 de oame­ni câţi au lucrat şi în noap­tea airului nou au fost la datorie, în secţiile aferente­­ la turnătorii şi la prelu­crări mecanice, s-a făcut binecuvenita ... pauză de sărbători.­­ Cu toate greutăţile, şi n-au fost deloc puţine în anul ce a trecut, ne spunea d-l Hegyi Géza, directorul general al S.C. "Metalurgi­ca", am încheiat 1995 cu profit. Am străbătut un an cu foarte multe greutăţi. Multe dintre acestea inde­pendente de voinţa noastră. Uneori, blocajul financiar, care nu ne-a ocolit nici pe noi, a fost aproape de netrecut. Şi, totuşi am reuşit să ne "mişcăm" destul de bine. Am reuşit ca lunar să real­izăm în jurul a 1.200 tone de fontă brută. Am păşit în noul an cu multe spe­ranţe şi sunt optimist că numele şi renumele "Me­talurgicii" Vlăhiţa va fi la loc de cinste şi în 1996. E un gând bun asociat cu dorinţa metalurgiştilor vlăhiţeni de a depăşi în acest an toate obsta­colele, toate greutăţile. Multe dintre ele inerente în această prelungită peri­oadă de tranziţie. Cu atât mai mult cu cât "Metalurgi­ca" Vlăhiţa este unicul fur­nizor din ţară de fonta de înaltă puritate. De aici, din "vatra de foc" a Vlăhiţei se va asigura şi în acest an materia primă pentru o bună parte din turnătoriile din ţară. Şi tot în acest an sunt create condiţii pentru ca produsele finite ale Vlăhiţei să "pătrundă" şi pe piaţa externă. Implicit, calitatea şi promptitudi­nea în livrarea fontei vor sta în atenţia lucrătorilor de aici. Şi încă un element deloc de neglijat: chiar de la început de an "Metalurgi­ca" Vlăhița este acoperită cu comenzi la întreaga ca­pacitate. GHEORGHE CHIPER Dacă ne-a fost bine în noaptea de Revelion.. Atunci, în mod deosebit, trebuie să mulţumim şi energeticienilor harghiteni. Adică j­urătorilor de la F.R.E. Harghita din cadrul RENEL, celor care, în vreme ce marea majoritate a cetăţenilor din judeţ sărbătoreau, parte dintre energeti­­cieni înfruntau frigul şi nămeţii pentru eliminarea unor neajunsuri în alimentarea cu energie electrică, a unor mai mici sau mai mari deranjamente... De la d-l KEDVES FERENC, dispecer la F.R.E. Harghita din Miercu­rea-Ciuc, de serviciu în această noapte, am aflat că primul "deranj" al alimentării cu energie electrică a populaţiei s-a... pe­trecut în ajun de Revelion. Abonaţii din partea de vest a municipiului Mier­curea-Ciuc şi toţi cei din Harghita-Băi rămăseseră, tocmai în prag de sărbătoare, fără curent electric. S-a depla­sat de urgenţă, cu maşina din dotare, o echipă formată din 3 electricieni care, par­curgând traseul au depistat neregula: o strangulare în scurgerea curentului elec­tric pe una dintre cele două linii de alimentare. Fiind deja întuneric, defec­ţiunea s-a remediat pe loc, oamenii au beneficiat de curent începând chiar de la ora 19, urmând ca a doua zi să se caute şi cauza defecţiunii! Aşa se face că în dimi­neaţa zilei de 1 ianuarie 1996, o echipă formată din Simo Ioan-senior, Simo Ioan­­(Continuare în pag. a 3-a) ANTON BORS

Next