Adevărul Harghitei, ianuarie-martie 1996 (Anul 8, nr. 1317-1378)

1996-01-04 / nr. 1317

Adevărul Harghitei Moment Seria întâlnirilor pe care Consiliul judeţean le-a avut în cursul anului 1995 cu primarii localităţilor harghitene s-a în­cheiat cu cea de la Miercurea-Ciuc, de la sfârşitul lunii decembrie 1995. A fost, să zicem, un moment de bilanţ, prilej cu care s-au trecut în revistă atât realizările cât şi nerealizările din cei aproape patru ani care au trecut de la alegerile din ’91. Aşa cum a subliniat preşedintele consiliului judeţean, domnul SANTHA PAL VIL­MOS, primarii de acum au constituit un fel de generaţie "de sacrificiu". Ei au învăţat pe propria lor piele ce înseamnă administraţie publică locală, ce în­seamnă să faci multe lucruri cu bani puţini, astfel încât la încheierea mandatu­lui să laşi ceva în urma ta, de care alegă­torii să-şi aducă aminte. S-a afirmat de către domnul Săntha că, din toate pro­blemele pe care au trebuit să le rezolve primăriile, cea mai grea a fost aplicarea Legii fondului funciar. Mulţi primari au pus pe primul plan această lege, negli­jând, într-un fel, celelalte probleme ale primăriilor. Şi, am spune noi, deşi i s-a acordat o mare atenţie, Legea fondu­lui funciar tot nu s-a aplicat aşa cum trebuie în multe localităţi, spre nemul­ţumirea celor ce sunt beneficiarii preve­derilor ei. de bilanţ * în­­ cadrul aceleiaşi întâlniri au fost punctate principalele lucruri care au mai rămas de făcut până la viitoarele alegeri • întocmirea planurilor urbanistice generale • decontarea lucrărilor de inves­tiţii • efectuarea inventarelor anuale • consiliile locale care nu au regulamente de organizare şi funcţionare şi statute ale localităţilor vor trebui să le elaboreze cât mai repede posibil. Este greu de crezut că în cele patru luni care ne despart de alegerile locale se va mai putea face mare lucru în localităţile judeţului. Când să se mai repare dru­murile, şcolile, când să se mai rezolve salubrizarea, canalizarea, alimentarea cu apă etc.? La ce mai foloseşte unor consilii locale elaborarea regulamentelor de or­ganizare şi funcţionare când s-a putut "trăi" şi fără ele timp de patru ani? Pentru că, totuşi, în aceşti ani de administraţie publică locală s-a vorbit mult şi s-a făcut puţin. La greutăţile financiare cu care s­­au confruntat toate primăriile s-au adăugat nepriceperea în a gospodări loca­lităţile, lipsa de iniţiativă şi indolenţa unor primari. Să sperăm că, la alegerile ce vor veni vom fi mai exigenţi în opţiunile noastre, astfel încât să alegem oamenii potriviţi pentru scaunul de primar. ANA OGRĂZEANU Pornindu-se de la ideea că mass-media trebuie să fie un detonator de ten­siune interetnică şi nu un producător de asemenea fenomene sociale, la Semi­narul de la Mangalia s-a scos în evidenţă necesita­tea utilizării unei termino­logii specifice (termeni-cheie) şi a unei structuri frazeologice evi­­tându-se astfel agresivita­tea limbajului. Important este proce­sul comunicării, nu pute­rea vocii, ci puterea argumentelor. A fi jurna­list înseamnă să depăşeşti contextul limitat al pro­priilor interese şi să abor­dezi problemele cu responsabilitate. în con­text, discuţiile au relevat faptul că problema respon­sabilităţii jurnalistului este deosebit de complexă, deoarece acesta trebuie să răspundă unei comenzi so­ciale, etnice, dar şi morale, juridice şi, nu în ultimul rând, deontologice, în cadrul intervenţiilor o serie de termeni ca "toleranţă", "integrare" etc. au fost explicaţi prin re­feriri concrete la situaţii so­­cial-etnice din ţara noastră. Astfel, a fi tolerant implică nu numai sensul de ac­ceptare, dar şi pe cel de cooperare, de inter­­culturalitate, iar a integra nu înseamnă asimilare, ci cooperare între culturi, în realizarea dialogului interetnic,­ rolul mass­­media este covârşitor. Aceasta ar trebui să nu afecteze prin activităţile specifice relaţiile interet­­nice, să nu lanseze atacuri împotriva vreunui grup etnic sau a unei persoane aparţinătoare unui grup etnic, să informeze publicul indiferent de interesele grupurilor de presiune. Numai comunicarea reală poate duce la dez­amorsarea unor stări con­­flictuale existente. Lipsa comunicării la nivel inter­etnic este deosebit de nocivă, deoarece ea duce la autism cultural, la izolare. Jurnaliştii prezenţi la seminar şi-au arătat disponibilitatea de a face parte dintr-un grup de ziarişti care vor fi pregătiţi să răspundă unor probleme speci­fice comunicării inter­­etnice. DOINA TEGLAŞ Rolul mass-media într-o societate multiculturală (II.) Dacă ne-a fost bine în noaptea de Revelion... (Urmare din pag. 1) Junior, Bencze Károly și János Dénes au fost trans­portați la Harghita-Băi. De aici, pe jos, cei patru elec­tricieni au pornit pe "sub" linia electrică, spre Miercurea-Ciuc constatând, la un moment dat, cauza deranjamentului din seara precedentă, un brad căzuse, smuls de vânt, pe firele electrice. Dotaţi cu cele nece­sare, obstacolul a fost la timp înlăturat... Dar şi la unele apeluri ale abonaţilor din Ciucul de Jos şi cel de Sus, din Miercurea-Ciuc, s-a răspuns cu promptitudine şi deranjamentele au fost înlătu­rate cu rapiditate. Aşa că, dacă în noaptea de An Nou ne-am simţit bine, să le mulţumim şi lor, e­­nergeticienilor. O săptămână de lucru intensă i-a trebuit Senatului României să adopte amendamentele făcute de consiliile locale şi prefecturi la Legea nr. 69/1991. Cele mai aprige şi contradictorii discuţii au avut loc pe marginea articolelor 1, 7, 11, 14 şi 54 din această lege, în baza căreia a funcţionat mai bine de 5 ani administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale din ţa­ra noastră. La alineatul 1 al articolului 1 din lege s-a introdus cuvântul "legalităţii", astfel că noua formulare este: "Administraţia publică în unităţile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiile autonomiei locale, descentralizării ser­viciilor publice, eligibilităţii autorităţilor adminis­traţiei publice locale, legalităţii şi consultării ce­tăţenilor în probleme locale de interes deosebit". Articolul 7 a suferit modificări de esenţă prin aceea că nu se mai prevede delegaţia permanentă, iar numărul vicepreşedinţilor de la consiliile judeţene se reduc de la 2 la 1. La art. 11 se lărgesc prerogativele prefectului prin aceea că el dobândeşte calitatea de a conduce serviciile publice descentralizate ale ministerelor organizate la nivel local, şi nu numai de a le coordona şi supraveghea, cum era prevăzut în textul iniţial. Numărul consilierilor prevăzuţi la art. 14 din lege s-a redus de la 11-35 la 9-31, în funcţie de ponderea popu­laţiei în localitatea respectivă. Numărul de consilieri va fi stabilit prin ordinul prefectului. Articolul 54 din lege a rămas neschimbat cu toate că senatorii UDMR au propus un amendament care dacă ar fi fost votat, ar fi întrunit toată gama de încălcări ale Constituției. Astfel, s-a cerut suprimarea alineatului 3 care prevede că "Cererile şi actele prezentate în scris vor fi însoţite de traducerea lor autentificată în limba română". Este vorba de zonele în care majoritari sunt cetăţenii aparţinând minorităţilor naţionale. Discuţiile pe marginea acestui amendament au de­generat în aşa măsură, încât numai talentul profesorului Oliviu Gherman - președintele Senatului - a putut să potolească spiritele. Senatul României, neacceptând acest amen­dament, l-a pus pe bietul funcționar public român sau maghiar din județul nostru ca zilnic "să încalce" această prevedere legală de zeci de ori. Spun acest lucru deoarece 95% din cele 89.778 cereri ale ce­tăţenilor înregistrate la primării, numai pentru restituirea terenurilor agri­cole conform Legii nr. 18/1991 sunt în limba ma­ghiară, netraduse şi neautentificate. Sincer să fiu, nu cu­nosc situaţii în care func­ţionarii de la primării, Consiliul judeţean sau Prefectură să fi respins vreo cerere pe motiv că a fost scrisă în limba maghiară sau să fi pretins să se vină cu cereri traduse şi autentificate de notar. Cred că legea nu aici se încalcă­ primind de la cetăţeni cereri în altă limbă decât a statului şi rezolvându-le problemele, ci atunci când organul administraţiei publice locale se adresează în scris altui organ de stat sau cetăţean român în altă limbă decât cea oficială. Aşadar, cred că aici opozanţii noştri bat la uşi deschise. MORAR IOSIF Amendamente la Legea administraţiei publice Apelați la serviciul nostru de publicitate. • Pagina a 3-a • 4 ianuarie 1996 • Pentru un nou statut juridic al unor imobile (Urmare din pag. 1) leagă fiecare ce-o vrea, iar pentru a ne da seama ce urmări generează o astfel de abordare a problematicii considerăm că e suficient să arătăm că şi acum, după şase ani, pe hăţişurile instanţelor de judecată se caută fel şi fel de limite ale suprafeţelor aferente diverselor con­strucţii ce au aparţinut fostelor C.A.P. Nu mai puţină confuzie oferă şi capitolul referitor la evaluarea construcţiilor şi terenurilor. La articolul 13 sunt indicate actele legale ce vor sta la baza evaluărilor, amintind de această dată, sub titlu de exemplificare, Decre­­tul-lege nr. 61/1990. Și, nu întâmplător facem acest lucru, ci pentru că, de pildă, în Decizia nr. 2465 din 22.12.1992 a Curții Supreme de Justiție scrie negru pe alb:"... nu este echitabil să se procedeze la evaluarea pe baza preve­derilor Decretului nr. 256/1984 sau ale Decre­­tului-lege nr. 61/1990. ... "Se arată, în continuare, că preţul de circulaţie a unui imo­bil este dat, în primul rând, de jocul cererii şi ofertei, acesta fiind influenţat atât de caracte­­risticile tehnice ale imobilului, dar şi de zona în care se află situat. Iată, deci doar câteva aspecte care, alături de atâtea altele, trebuie să fie bine clarificate de la capul locului. Ar fi păcat ca nişte măsuri legale ce se doresc a fi reparatorii să nu-şi găsească corespondentul în fapt în deplină concordanţă cu litera şi spiritul legii.

Next