Informatia Bucureştiului, februarie 1954 (Anul 2, nr. 161-181)
1954-02-02 / nr. 161
. proletar, Din toate ţarte, uniţi-vai Ziar al Comitetului Orăşenesc Bucureşti al P. M. R. şi al Sfatului Popular al Oraşului Bucureşti ANUL III Nr. 161 4 PAGINI 20 bani MARŢI 2 FEBRUARIE 1954 Documente care înfruntă secolele Printre pomii desfrunziţi ce-şi conturează ramurile negre pe fondul alb strălucitor al zăpezii, se zăreşte la capătul întinsei curţi clădirea bibliotecii Academiei R.P.R. Pe aleile înguste, zăpada e bătătorită în fiecare zi de paşii numeroşilor cititori, academicieni şi studenţi, profesori şi şcolari, cercetători de toate vârstele şi de toate categoriile. Uriaşul fond de tipărituri pe care-l posedă cea mai mare bibliotecă a ţării noastre, nu este însă singurul mijloc de documentare pus la dispoziţia publicului cititor. Biblioteca Academiei R.P.R. posedă şi cea mai mare colecţie de manuscrise şi documente vechi aliate în ţara noastră. La depozitul serviciului „manuscrise şi documente” se află exemplare în numeroase limbi ca romînă, slavă, greacă, latină, franceză, germană, turcă, arabă, persană, etc. In ultimii ani tezaurul de documente a căpătat o dezvoltare fără precedent. — Dacă am calcula, ne spune şeful serviciului, tov. Stempel Gabriel, creşterea colecţiei în ultimii ani, din 1948 şi până astăzi procentul sporirii «numărului documentelor ar depăşi creşterea colecţiei în cele două decenii anterioare. Numeroşi istoriografi şi filologi cer sprijinul serviciului pentru o cît mai adăncă documentare. Li se pun act la dispoziţie cataloage, fişiere cu ajutorul cărora ei se orientează rapid. Dar nu e aşa de simplu să alcătueşti un fond de manuscrise, nu e deloc uşor să selecţionezi asemenea documente. Aici vin maldăre de hârtii vechi, manuscrise şi documente. Din mormanele de „materie primă" se înlătură materialele inutile şi se păstrează doar documentele deosebit de semnificative. De multe ori, deteriorat din pricina condiţiilor vitrege în care a zăcut zeci de ani în cine ştie ce colţ muced de pod sau de chilie, preţiosul document s’a îngălbenit de vreme, s’a înegrit de umezeală, iar umbrele slovelor deabia mai pot fi urmărite. Cercetătorii înving însă greutăţile şi alcătuesc descifrarea justă a documentului. Alteori o scrisoare sau o pagină literară de o deosebită valoare nu e semnată. Prin comparaţie, cu ajutorul expertizei grafice, se identifică autorul necunoscut al manuscrisului şi încă o pagină de valoare, aparţinând făurarilor literaturii noastre, e pusă în slujba maselor populare. Numeroşi cititori rămân însă dezarmaţi în faţa manuscriselor străvechi, pentru că nu cunosc scrierea cirilică. Paleografii serviciului acordă în acest sens un considerabil sprijin cercetătorilor în descifrarea şi înţelegerea manuscriselor. Deseori sosesc la serviciul „manuscrise şi documente" colective de şcolari, elevi sau studenţi care cercetează cu lăcomie izvoarele străvechi. Ei trec prin sala lungă a depozitului în care cărţile sunt păstrate în rafturi şi dulapuri metalice. Sala e întotdeauna luminată în aceeaşi măsură şi are o temperatură constantă. Oricât de puternice ar fi razele soarelui, ele nu pătrund prin ferestrele opace. Vizitatorii au ocazia să vadă aci cel mai vechi manuscris aflat în ţara noastră, un fragment dintr-un ration de umilinţă scris în limba greacă pe pergament. Datând din sec. XI, foile acestea străvezii, deşi au înfruntat zece secole, poartă şi astăzi aproape intacte literele scrise cu cerneală vegetală şi miniaturile lucrate în culori vii. Intr-una din cutiile speciale se găseşte hrisovul dat acum 545 de ani de Alexandru cel Bun, hrisov prin care întărea stăpânirea lui Julja Ungureanul asupra unor sate moldoveneşti. Pecetea mare de ceară ca şi însăşi pergamentul sunt împachetate cu grijă în foiţă subţire. Pot fi văzute în depozit primele manuscrise româneşti de pe la începutul sec. XVI despre care şcolarii au învăţat fără să le fi văzut în manualele lor, ca de pildă codicele voroneţian, psaltirea şcheiană ca şi primele noastre tipărituri. Cu aproape 450 de ani în urmă, la Târgovişte, călugărul Macarie scotea din tiparniţele aduse din Rusia prima tipăritură de pe teritoriul nostru. Liturghierul lui Macarie, legat în scoarţe de lemn acoperite cu piele imprimată, se găseşte şi el într-unui din rafturile depozitului. Se găsesc aici şi alte exemplare rare ca de pildă primele ediţii ale marelui cărturar moldovean Dimitrie Cantemir. Unul din aceste volume poartă pe copertă mari litere slavone : „CARTEA SISTEMULUI SAU A STĂRII RELIGIEI MAHOMEDANE", scrisă din ordinul Maiestăţii Sale Petru cel Mare, stăpănitorul întregii Rusii, in tipografia împărătească din Sand Petersburg in anul 1722 in decembrie 22“. Pe paginile următoare se află tot în limba rusă o dedicaţie lui Petru cel Mare Iscălită de Cantemir şi o odă în stihuri latineşti închinată operei multilaterale a cărturarului moldovean de către arhimandritul Teofilact, rectorul şcolii din Moscova. Dar cel mai mare interes îl stârnesc tinerilor cercetători originalele manuscriselor clasicilor noştri. Ei răsfoiesc cu emoţie paginile manuscriselor clasicilor, învăţând că melodia dulce a versului se creează cu trudă grea, cu multă răbdare. Prin păinjenişul corecturilor ei descifrează melodia minunată a versului eminescian, perfecţiunea neasemuită a limbii marelui Caragiale. Apoi vizitatorii pleacă ducând în suflet dragostea fără de margini pentru clasicii literaturii noastre, pentru înaintaşii noştri. Iar în sălile în care lumina truce palidă prin geamul opac, manuscrisele ce-au înfruntat secolele rămân să slujească altor şi altor generaţii ce răscolesc neobosite trecutul pentru a înţelege rostul viitorului. T. CARANFIL Un document datină din anul 1548 (7056) din 8 Aprilie, dat de Ilias Voevod, scris In slavă LA UN CENTRU ŞCOLAR Dimineaţa de tot, cînd am trecut podul dinspre abator, gîrla Dîmboviţei era într-o cămăşuială de aburi. Ger mare... Abureau gurile canalelor. Şi cînd aerul s-a aprins către răsărit de o vîlvoare ca rubinul treceam pe Ungă zidurile fabricii de încălţări „Chirov”. Aici a stăpânit înainta vreme un tăbăcar bogat care, spre a-l scoate pe feciorul său harnic la carte bacalaureat, a cheltuit cam cit îl costa intr-un an simbriile muncitorilor. Acum, cînd am intrat pe ulicioara înfundată a fabricii, un nor de fete şi băieţi în mantale civile, cu bocanci zdraveni in picioare, veneau în faţă-mi lunecînd veseli pe gheţuşuri. Erau eleve şi elevi de la Centrul şcolar pielărie textile al Ministerului Industriei Uşoare. Luaseră ceaiul la cămin şi porneau la ateliere. Alţi tovarăşi şi tovarăşe de seama lor intrau la clase pentru studii teoretice. Fac cu schimbul. Nimeresc la ora de matematici. Clasa, scăldată în lumina răsăritului de afară, e o mare de un albastru-închis cu spume albe ca ghiocul țărmurilor , uniformele fetelor cu batiste în buzunarele din stingă bluzei, cu diademe de panglică albă în părul frumos pieptănat. Băieţi mai puţini. Toţi sunt copii de muncitori şi plugari săraci. Toţi dovedesc silinţă şi purtări alese. Pupitrele din faţă, îmbrăcate în roşu, pe care stă scris cu slove mari, albe „Cinste fruntaşilor la învăţătură", sunt o cetate a luminii pe care o iau cu asalt cînd unii, cînd alţii... S-a isprăvit dar cu „banca leneşilor" din fundul clasei de pe vremea cînd învăţam noi carte ?... S-a isprăvit! Şi ce ciudat! Profesorul care explică la tablă operaţiile cu fracţii ordinare, ia exemple cu zarzavaturi, pînză, piele, lemn, vopsele... Pentru aducerea la acelaşi numitor schiţează doi trunchi de arbori, unul gros, altul mai subţire din care trebuie scoase două oişti ori două hulube de aceeaşi mărime. — Cine e nedumerit ?... zise profesorul după explicare. — Eu ! Se ridică un băiat. • — Vino la tablă, tovarăşe ! Ce ciudat!... Pe noi profesorul de socoteli nu ne întreba niciodată aşa ceva. Şi dacă am fi spus, din capul nostru, că n-am priceput, ne-ar fi strigat: „Stai în laiţă, idiotule, boşmalăule, dobitocule!’’ Profesorul reia problema şi, cu ajutorul nedumeritului şi al clasei, o mai desluşeşte odată. Şi ce ciudat ! Băiatul pleacă zîmbind spre locul lui, iar profesorul îi mingile prieteneşte obrazul... A înţeles. Aşa învaţă acum, cu toată cheltuiala statului pentru hrană, adăpost, uniformă, cărţi, spălătură, plimbări, cei aproape cinci sute de copii de ţărani şi muncitori la Centrul şcolar pielărie textile. Şcoala a dat în cinci ani de existenţă o serie de stahanovişti şi stahanoviste pielari şi ţesători. Elevii au cercuri de ştiinţă, literatură, muzică. In cancelaria şcolii pîlpîie ca o flacără nestinsă drapelul roşu de fruntaşi în muncă artistică pe care băieţii şi fetele de aici l-au căpătat în întrecerea cu toate şcolile capitalei. IOACHIM BOTEZ „Ziua inovatorului” La Institutul de Studii şi Proiectări Energetice se organizează lunar „Ziua inovatorului” în cadrul căreia colectivul Cabinetului tehnic al Institutului prezintă participanţilor inovaţiile rezolvate în cursul lunii respective. In ultima şedinţă au fost prezentate 8 propuneri de inovaţii şi raţionalizări printre care: un dispozitiv pentru stabilirea în mod ştiinţific a materialului necesar armării pereţilor la tuneluri şi un aparat stereomicrometru pentru lucrări de topografie. O sfăşplată binemeritată „...Astăzi, un poet în ţara noastră, în republica noastră dragă, se simte şi la 50 de ani tînăr, priveşte cu încredere înaintea lui pentru că simte atîta dragoste în jurul său şi ştie că drumul său va fi rodnic, aşa cum din inimă mă angajez în faţa voastră să mă strădui să fie drumul meu“ — spunea Marcel Breslaşu anul trecut micilor săi cititori care l-au sărbătorit la Palatul Pionierilor cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la naşterea sa. Autor al poemelor „Griviţa Roşie” şi „Cîntec de leagăn al Doncăi” al unui mare număr de poezii pentru copii (pentru care a fost distins cu Diploma de Onoare a C.C. U.T.M.), vreme îndelungată singurul nostru fabulist contemporan, Marcel Breslaşu se află în plină înflorire a maturităţii sale artistice. Preţuind meritele sale deosebite pe tărîmul creaţiei artistice, Prezidiul Marii Adunări Naţionale i-a conferit zilele acestea Ordinul „Steaua R.P.R.” clasa IlI-a. Cititorii mari şi mici aşteaptă de la Marcel Breslaşu noi versuri închinate vieţii libere şi fericite din patria noastră. LUCRĂRI EDILITARE IN RAIONUL „23 AUGUST” De cîteva zile s-au terminat lucrările de amenajare a şcolii elementare de comuna Dobroeşti. Noul local este prevăzut cu 4 săli de clasă, bibliotecă şi sală de studii. Tot de curînd cabinetul tehnic a statului a instalat la spitalul de copii din strada 30 Decembrie călcătorii mecanice, puse în funcţiune cu gaz metan, care dau un randament sporit făcînd în acelaşi timp economii importante de curent electric. „VORBIŢI CU MOSCOVA“ Bătrînei i se făcuse dor de Mariana. Fata plecase departe, la învăţătură. Ii scrisese că o duce foarte bine, că arenote bune şi-i evidenţiată. Dar i se făcuse dor. Voia să-i audă glasul şi mai ales să-i spună să se îmbrace gros. Uite ce viscol e pe aici! Merse la telefon şi, după cum i se spusese, făcu 06... ★ Telefonista Mustaţă Nadejda e de serviri la poziţia Moscova. Cu căştile la urechi, cu creionul în mînă, ea este gata să răspundă la orice chemare. Iată că se aprinde lampa roşie. Introduce repede fişa şi intră pe fir. Răspunde : — Meidunarodnîi — şi adăugă numărul său de telefon stă. — Vreau să vorbesc cu Moscova. Tovarăşa Mustaţă repetă atunci în romîneşte: — Internaţional... Cu ce număr din Moscova doriţi să vorbiţi? Cu ce persoană din Moscova doriţi să vorbiţi? Pentru ce dată şi la ce oră doriţi să efectuaţi convorbirea? Ce număr de telefon aveţi? La ce nume fgurează în listă? Rugăm închideţi, vă chemăm. Mustaţă Nadejda e telefonistă fruntaşă. Ea simte o adevărată bucurie să îndeplinească repede cererile de con-, vorbiri telefonice cu Moscova. Acum, fără să zăbovească, a chemat pe fir direct oficiul Moscova. De data aceasta vorbeste în limba rusă. II răspunde o voce plăcută de fată. Telefonista de la celălalt capăt atît de îndepărtat al firului notează datele comunicate din București. Aşteptînd legătura, Nadejda gîndește la prietena ei de la centrala telefonică din Moscova. Oare cum arată? Cîţi ani are? E blondă, şatenă, brunetă? Fără îndoială că-i romsomolistă. Trebuie să fie fruntaşă în muncă. Lucrează atît de repede şi întotdeauna vorbeşte calm. Face cererile în termeni scurţi dar clar. Se simte că duce lupta pentru a cîştiga timp, că preţueşte secundele. Tov. Mustaţă este o telefonistă conştiincioasă. Ea respectă instrucţiunile şi nu-şi pierde vremea în discuţii inutile. De aceea cînd lucrează la interurban depăşeşte cu regularitate norma de 40 minute circuit pe oră. Acum însă vrea să ştie un lucru. — Alo, tovarășă, ești comsomolistă? Eu sunt utemistă. Vocea care răspunde pare și mai caldă ca de obicei: — Da, sînt comsomolistă. Te felicit că ești utemlibu. Apoi vocea continuă: — Vara făcut legătura... Telefonista din Bucureşti introduce fişa şi comunică: — Vorbiţi cu Moscova. Mama aude glasul fetei sale, limpede și tare, de parcă ar fi vorbit la un telefon din oraș și nu la mii de kilometri. — Fii fără grijă, mami. Sigur că mă îmbrac bine. Mi-am cumpărat un palton gros de la magazinul U.M., cel mai mare Magazin Universal de Stat din U.R.S.S. Magazinul se întinde pe 7 hectare... Convorbirea continuă timp de 3 minute. Cînd se termină, telefonista de la Moscova făcu alte comenzi. Niculescu cheamă pe Paula Niculescu. De la cabină se cere un aviz telefonic, pentru Iliescu Maria. Ziua și noaptea telefonistele de la 06 primesc și cer convorbiri cu Moscova. In afară de convorbirile particulare ele fac legătura între diferite instituţii, societăţi comerciale de stat, întreprinderi industriale. Pe aici se comunică vizitele diferitelor delegaţii ştiinţifice culturale, sportive, se transmit informaţiile corespondenţilor de presă. Iar pentru buna funcţionare a acestui serviciu telefonic Mustaţă Nadejda, ca şi tovarăşele din celelalte schimburi, se străduesc să-şi ridice calificarea profesională, să ajungă la măestria telefonistelor sovietice. A. ROMAN Telefonista Mustaţă Nadejda La locul de munca Regimul de democraţie populară a dat posibilitate femeilor din ţara noastră de a se afirma pe toate ţărtmurile de activitate. Printre profesiunile pentru care altădată femeile erau socotite inapte, era şi aceea de strungar.In ultimii ani, numeroase femei au îmmbrăţişat şi această profesiune obţinind importante succese. Multe au fost distinse cu titlul de stahanovist sau de fruntaş în muncă. Printre muncitoarele de la uzinele,,Republica" din Bucureşti, utemista Pricoapsă Viorica, strungar-stahanovist din secţia de filetaj a uzinelor este deosebit de apreciată . Folosind din plin cele 480 de minute pe locul de muncă, aplicind metodele înaintate ale stahanoviştilor sovietici Voroşin şi Jandarova, stahanovista Pricoapsă Viorica împreună cu brigada sa reuşeşte să depăşească zilnic norma cu 60 la sută Tot la uzinele „Republica E utemista Trăistaru Florica, bobinatoare stahanovistă, este responsabila brigăzii de economii „Donca Simo”, brigadă formată numai din femei. Aplicind metodele sovietice Lidia Corabelnicova, Voroşin şi Ciurchih, această brigadă a reuşit să facă economii la materiale in valoare de 40.960 lei, întreaga brigadă depăşeşte zilnic norma cu 100- 120%. In clişeu: utemista Pricoapsă Viorica la strung ! CAI NOI In ultima vreme muncitorii şi tehnicienii Uzinei Electrotehnice A. Sovromconstrucţii au venit cu numeroase propuneri de inovaţii care, aplicate în practică, deschid căi noi tehnicii moderne. Preocupat de buna desfăşurare muncii în secţia turnătorie, maistrul Alimpescu Ioachim, împreună cu inginerul Nemeş Anton, a construit un dispozitiv special de răcire a cubiloului. Cu ajutorul noului dispozitiv, care prelungeşte viaţa materialului refractar, reducînd totodată şi din timpul de topire a şarjei, turnătorii reuşesc acum să realizeze în fiecare lună cu patru şarje de fontă mai mult ca înainte. Şi în celelalte secţii ale uzinei muncitorii aduc îmbunătăţiri procesului de producţie. Stahanovistul Matei Ion a construit, dintr-o presă veche, o matriţă specială, cu ajutorul căreia operaţiunea de decupare a ferestrelor de la geamurile capsulate etanşe, folosite la instalaţiile de forţă, se execută acum într-un timp mult mai scurt. Printre alte inovaţii aplicate în ultimul timp, se mai numără un cuptor pentru uscat mie, zuri metalice. Pregătiri pentru campania de construcţii Coşul înalt de citiva zeci de metri după care se recunoaşte de departe fabrica de cărămizi „Trainica“ nu mai fumegă de aproape 2 luni, semn că nici un cuptor nu mai arde. Pe poarta fabricii însă intră în fiecare dimineaţă muncitorii şi tehnicienii care-şi pregătesc utilajul pentru primăvară. Conducătorul tehnic urmăreşte cu planul de reparaţii în mînă mersul lucrărilor. Şi el ca şi toţi ceilalţi ştie că utilajul trebuie să fie în perfectă stare de funcţionare, deoarece în curînd vor începe să lucreze din plin pentru a face faţă comenzilor pentru construcţiile din primăvară. Pînă acum s-a făcut revizuirea mecanismelor de transmisie la maşini, s-au verificat motoarele electrice şi s-au înlocuit piesele uzate ale escavatorului. A mai rămas de pus la punct presa şi malaxorul pentru prepararea pastei de argilă, lucrare pe care mecanicii o vor termina în scurtă vreme. Şi în secţia ringuri lucrările merg bine. Meşterul Ştefan Cucu — unul dintre cei mai buni cocători ai fabricii — revizuieşte cu grijă cuptorul în care vor arde sute de mii de cărămizi pentru construcţii. In planul de reparaţii au mai rămas numai cîteva rubrici necompletate, dar şi în dreptul acestora se va scrie peste puţin timp „Realizat“. Zilele geroase de iarnă nu sunt o piedică pentru muncitorii de la „Trainica“. Ei se pregătesc intens pentru campania de construcţii din primăvară. Tîmpul probabil INSTITUTUL METEOROLOGIC COMUNICA: Temperatura maximă de ieri a fost de minus 8 grade, iar minima de astă noapte de minus 15 grade. Azi la ora 8 iau fost minus 14 grade. TIMPUL PROBABIL. Vreme închisă și geroasă cu cerul mai mult acoperit. Vîntul va bate Cu tărie. Temperatura în scădere , noaptea va fi cuprinsă între minus 15 grade şi minus 17 grade, iar ziua între minus 8 grade şi minus 10 grade. Ninsoare intermitentă, viscol în curs de încetare în cursul după amiezii. Pentru următoarele două zile vreme închisă cu ninsoare. COMUNICAT Ministerul Invăţămîntului comunică: In localităţile unde condiţiile atmosferice sunt nefavorabile cursurile instituţiilor de învăţămînt se suspendă pînă la îmbunătăţirea vremii. Comisii de control la centrele de pîine Din iniţiativa Comisiei de Femei de pe lîngă Sfatul Popular al Capitalei vor fi formate comisii de control pe lîngă centrele de pîine ale Organiza-ţiei Comerciale Locale „Plinea”. Aceste comisii, formate din cîte 2—3 gospodine din cartier, vor avea sarcina de a controla în fiecare zi felul în care funcţionează centrele de pîine. Ele vor urmări calitatea pîinii, igiena vînzării, atitudinea vînzătorilor faţă de consumatori precum şi felul în care sunt repetate orele de închisdere şi deschidere a centrelor. . Comisiile îşi vor începe activitatea în cursul săptămînii viitoare. ) Sportivii bucureşteni la antrenament Sportivii fruntaşi bucureşteni care practică sporturile de iarnă se deplasează la munte, unde fac numeroase antrenamente in vederea campionatelor R.P.R. Astfel, bobeurii de la Asociaţia sportivă „Dinamo" se află Ic Sinaia. Ei se pregătesc pentru campionatele R.P.R. de bob. In clișeu, echipa de bob „Dinamo" gata să ia startul intr-o coborire vertiginoasă. ÎNFRUN TIND VISCOL UU Agitat, soţul a alergat la telefon. Soţia îl anunţase : — Cheamă „Salvarea“! Erau nervoşi amîndoi. El chiar poate mai mult decit dînsa. Primul copil! Cu cită nerăbdare îl aşteptau ! Şerban Maria privi pe geam. Priveliştea de afară n-o bucura de loc: după amiaza era viforoasă, vîntul gemea lovind cu zgomot sec crengile golaşe ale pomilor din curte, împrăştia la întîmplare fulgii mici şi îngheţaţi. In casă se putea pătrunde cu greu. Nămeţii se înălţaseră în dreptul porţii, îşi luară gîndul de la maşina „Salvării“. — Ce facem, maşina „Salvării“ nu poate veni... Uite ce-i afară ! Maria Şerban nu mai avea de loc răbdare. Coborî de pe dulap un geamantan şi rîndui în el cîteva lucruşoare pentru ea şi copilul ce se va naşte. Soţul îşi trase paltonul pe umeri, înfăşură fularul în jurul gîtului. Cînd s-o pornească, se auzi soneria. O fată tînără, învelită într-o şubă groasă îşi vîrî capul pe uşă. — Aici locuieşte tovarăşa Şerban Maria ? Sintem de la . Salvare“. Poftiţi mai repede, maşina vă aşteaptă pe o stradă alăturată. Ce-am păţit pînă am putut veni!. Raion... Avem un copil născut de ...Cum primise telefonul din partea soţului îngrijorat dispecera notase pe fişă numele, adresa. Apoi, înmînase felierei Chiriei Miliţa hîrtia. — Vezi, e prima naştere... Grăbiţi-vă ! Maşina galbenă a „Salvării“ o pornise voiniceşte. Sălta peste nămeţi, ocolea mormanele mari de nea, care o ameninţau cu înzăpezirea, farurile proiectau dîre luminoase în jocul fulgilor. Deodată motorul a svîcnit scurt. Maşina s-a oprit. Se înfundase în nămeţii înalţi până deasupra genunchilor. Şoferul şi felceriţa n-au stat pe gînduri. Ştiau că acolo, pe strada dr. Burghelea nr. 12 îi aşteaptă cu nerăbdare un bolnav. Trebuiau să se grăbească. Au scos lopeţile din maşină şi s-au apucat de treabă. Cîţiva cetăţeni binevoitori i-au ajutat. Maşina a pornit din nou. După multe ocoluri s-a oprit pe o stradă lăturalnică, aproape de adresa indicată. ...Pacienta s-a suit împreună cu soţul în maşină. Maşina a condus-o la maternitatea „Donca Simo“. In 12 ore de muncă Chiriei Miliţa a însoţit 5 bolnavi. 4.33.13 ? Aici maternitatea 3 zile — Ionescu Vasilica... S-a îmbolnăvit de broncho-pneumonie. Trebuie transportat de urgenţă împreună cu mama la spitalul de copii Călăraşi... — Trimitem imediat maşina. Brancardierul Ghența Iosif s-a suit în maşină. Drumul e greu. De teama înzăpezirii şoferul a făcut un ocol mare care a durat aproape un ceas. Dar tot greul a fost la întoarcere. Maşina a parcurs oceanul de ninsoare. Apoi s-a împotmolit. Nu putea străbate mai departe. S-a oprit undeva, pe linia lui 19. — Ce facem cu copilul ? s-a întrebat îngrijorat Ghența Iosif ? N-a mai stat pe gînduri. A tras grăbit pătura de pe patul din mașină. Copilul era micuț și ochii i se închiseseră aproape din cauza vîntului. L-a învelit cu dragoste părintească. Şi-a tras şapca mai adine pe ochi, a ridicat copilul încetişor, ca pe o adevărată comoară şi a pornit-o prin viscol. Pînă la spital era cale de aproape jumătate kilometru. A ajuns. In urma lui venea încetişor mama copilului. Cinci drumuri a mai făcut Chența Iosif prin viscolul de afară rezolvînd cazurile cele mai urgente. G. POROSTAU