Informatia Bucureştiului, iunie 1954 (Anul 2, nr. 261-286)

1954-06-01 / nr. 261

EROfITARI PIN TOATE ŢĂRILE, UNIŢI-Vft! Im al Cvartetului Orăşenesc Bucureşti al F. M. R. şi al Sfatului Popular al Oraşului Bucureşti Anul II — Nr. 261 4 PAGINI 20 BANI MARŢI 1 IUNIE 1954 O PROBLEMĂ DE STAT îtigu­inenu! șef de la F.R.B. vorbea cu însuflețire : — Degeaba ne-iam­ îndeplinit planul cu peste 114 la sută. Acum o să dăm din colț în colț. N-avem mercanod. Cu ce să m­ercerizăm Ereile ? Cu apă de la cișmea ? „Spicui!" n-are acizi Crezilici și nu ne poate fabrica mer­cerul­u! coman­dat. Am fost la ei. N-au... Ce facem tovarășă director ? Aurelia Vasiloiu, directorul adjunct al întreprinderii îl asculta, răsfoind filele uimit dosar. Cunoștea probte­­raa. Ar fi vrut să spună : „E și vina Ijpiaistră. Puteam să ne interesăm mai de mult". Se pomenii însă vorbind cu totul altceva. — Iţi place terasa? Inginerul şef privi mirat planul pe care i-1 arăta directoarea. Cum să nu-i placă ? Doar şi el a studiat­­pro­iectul pentru lărgirea localului unde funcţionează cresta şi căminul de zi. Se vor crea condiţii optime pentru în­grijirea a 400 de copiii în joc de 200. Planul e bun, și­ ia dat aproba­rea.­ Iar terasa de sticlă pentru copiii sugaci v­a fi o realizare remarcabilă. Pe el însă îl preocupă acum pro­ducția. De ce le amestecă tovarăşa Va­siloiu ? Răspunse contrariat : — Uite de ce te ocupi... Nu înțelegi că marceroful ?... Directoarea nu-1 lăsă să continue. — Am vorbit la direcția generală. S-au lu­ait măsuri. Ministerul Industriei Petrolulluii va da întreprinderii „SiP’h­­cuil" acizii preziin­d­ necesari. Din clipia aceasta în birou intră șeful serviciu'!« aprovizionării. Părea agitat. Vorbi repede, frămlmb­iat. — Au sosit în gară 7 vagoane cu bumbac. Trebuie să organizăm des­cărcarea şi transportul la fabrică. E foarte greu să facem faţă d­in camioa­nele ce le avem. Vă rog să ne daţi şi maşina cantinei. Altfel plătim lo­caţie. Tov. Vlasiloiu nu răspunse ime­diat. Cumpăni în gînd cele aflate și hotărî : — Nu se poate. Funcționarului nu-i venea să creadă. Venise să ceară încuviințarea doar pentru a îndeplini o formă. Nu se îndoise o clipă că ,față de importanta celor arătate, directoarea nu v­a fi întru totul de acord. Nu-și ascunse nedu­merirea . — Bine, dar să plătim locație? Să încărcăm prețul de cost ? — Nu, nici aşa. Insă ,pagina can­tinei trebuie să aducă alimentele co­piilor. Omul răsuflă ușurat. — Dacă-i vorba numai despre atît, trimitem căruța lui Pițu. — Desigur — aprobă inginerul șef. Directoarea rămase ipe ginduri, maii ales că inginerul şef adăugase : —E vorba de pnatrucţie, proble­mă de stat. 5­ Iţi mulţumesc că minai amintit, dar cu căruţa inltârziem maisa copiii­­lor —, spuse tov. Vaisile­iu. Iată ce am hotărî­t. Maşina cantinei pleacă pen­tru alimente. Veţi tr­imite um om îna­inte să ia în primire produsele şi­ să le scoată afară. Şoferul să vină la mine să stăm de vorbă. Are şi el un copil. Via înţelege să facă trans­­portiun­ cîit mai repede ca apoi să­­plece fără întârziere la bumbac. Orga­­niiziaţi lucrul celorlalte maşini. Şeful servitalului aproviignonarii plecă repede să organizeze transportul­. Așa o scoatem la capăt, —­sipuise el ieşind­­pe uşă. Femeia se înveselii, bucuroasă că a fost înțeleasă. Cuvintele cu care curmă tăcerea ce se aşternuse pen­tru o clipa, erau pornite din ini­mă —Eu n-am coipii. Dar am fost co­pil. Inai­nte de a pleca la­­ muncă, mama mă lega cu o sfoară de pi­ronul patului. S-a dus cu vremea a­­ceeia. A ven­it vremea pe care toţi mun­citorii şi-au dorit-o. Sunt inginer, di­rector adjunct al unei întreprinderi destul de mari. Fiecare problemă care se iveşte are importanţa ei. U­n,a e maii uşor de rezolvat, ablta mai greu. Am învăţat însă că ocrotirea copii­lor la noi este o problemă de stat. Inginerul şef nu mai adăugă ni­mic. Trase dosarul sipre el şi se adînci în studierea planurilor pentru lărgirea localului căm­innul­ui de zii şi a presei. * Aflat la postul său din Piaţa N. Băilcescu, sergentul de miliţie Gheor­­ghe Marin urmăreşte cu atenţie goana autovehiculelor. Cu mînia dreaptă puţin ridicată, reţine cu um gest pre­venitor nerăbdarea unor pietoni gră­biţi. Deodată atenţia îi fu am­arsă de un oo­pu­l. Acesta o permise prim mijlo­­cul pieţii, vinturiad o plasă. Se feri de o maşină şi ieşi înaintea unuii tramvai. Din partea ceallalltă venea alt tramvai. Băn­uituil se refugie pe locul liber dere sine. Marin dădu­­un semnal de fluier şi făcu semn către cabina de dirijare a circulaţiei. Semafoarele îşi schim­bară culoarea. MMţiainaiI se duse la copilul, care, zăpăcit mi m,aii știa încotro sio lapuce. I! luă de mână și-l duse pe trotuar, li întrebă : — De unde eşti ? — Din cartierul Grozăveşti — Ctţi 'am ăi ! — Opt. — La şcoală nu vă învaţă cum să umblaţi pe stradă ? — Ba da. Dar eu nu m-am uitat la stop. — Unde mergeai? — Mă duceam la tramvaiul 14. Gheorghe Marin man­ zăbovi un timp lângă băiat. Ii arătă pe unde e bine să treacă strada şi când, şi-l conduse pînă la tramvai. Reîntors la pos­tuil său, miliţiantul continuă să dirijeze at­enlt circulaţie. Întâmplarea cu copilul îi răscolise a­­minii­iri vechi. Era cam de vîrsta băie­­ţaişuiluii acestuia, era orfan şi nimeni nu prea îşi bătea caipiul cu el. Odată s-a agăţat de o căruţă ce trecea în goană. Nu s-a prins bine şi a căzut pe spate. A rămas, tait jos, de spai­mă şi durere. Stăpânul căruţei a oprit, a venit la el şi l-a ridicat. Apoi i-a tras două palme. Aş­a ce făcea pe atunci educaţia copiilor. Deodată văzu un mijlocul bulevar­dului o mamă cu un copil în braţe. Stopu’ fusese­­pus pe gol­bcu. Aten­ţiune!... Circulaţia unuia­­să­se schimbată. Femeia se putea încurca primire maşini, putea să facă o muş­care greşită. Miliţiainul se repezi la ea şi o conduse pînă ieşiră din zona periculoasă. — Iţi mulțumesc tovarăşe miliţian — îi spuse femeia, stringi,nd la piept fetiţa care gîngurea neştiutoare. Marin o salută. Era bucuros că-i mulțumise. Dar de fapt c.­ n-a făcut nimic deosebit. Aceasta este datoria vii. Şi azi dimii­neaţă, întâlnire de a­­pleca la posturi, comandantul­ le-a vorbit din nou : „...Şi nu uitaţi copiii. Ei nu ştiu să se ferească. E datoria noastră a ce­lor mari să-i păzim. Iar pentru noi tovarăşi, această datorie se impune în mod deosebit. Copiii stiut comoara patriei, viitorul ei..." A. ROMAN Stop... Acum treb­ue să treacă fără emoţii mama şi copilul ÎNCHIDEREA meh de manifestări culturale Închinate aniversării a soc de ani de la reunirea ucrainei cu rusia Cu prilejul închiderii săptămînii de manifestări culturale închinate aniver­sării a 300 de ani de la reunirea Ucrai­nei cu Rusia, în Capitală şi diferite localităţi din ţară au avut loc adunări, şezători şi serbări populare. In Capita­lă, la estrada de amatori din Parcul de cultură şi odihnă „I. V. Stalin” nume­roşi oameni ai muncii au ascultat dumi­nică seara conferinţa ţinută de tov. Iancu Iosif, director general adjunct în Ministerul Industriei Cărbunelui, cu tema ,,300 de ani de la reunirea Ucrai­nei cu Rusia”. A fost prezentat apoi filmul „Ucraina înfloritoare". In oraşele Galaţi, Brăila, Suceava, Cîmpulung şi altele au avut loc de a­­semenea adunări in cadrul cărora au fost ţinute conferinţe despre marea prietenie între popoarele Ucrainei şi Rusiei. Echipe artistice ale căminelor culturale, întreprinderilor şi şcolilor au prezentat programe artistice de cîntece şi dansuri populare ucrainene şi ruse. In localităţile cu populaţie aparţi­­nînd naţionalităţilor rusă şi ucrainea­nă, săptămînia de manifestări culturale închinate aniversării a 300 de ani de la reunirea Ucrainei cu Rusia s-a în­­ cheiat prin serbări popular-fc'. y 'K ! DE ZIUA LOR Secţia confecţii pentru copii din cadrul Atelierelor de confecţii Bucureşti va face multe surprize celor mici. Incepînd din ziua de 1 iunie, mamele vor putea cumpăra de la magazine, rochiţe şi costu­­roaşe confecţionate din pichet co­lorat, stambă în dungi şi zefir, pantalonaşi de joc din floreta şi pardesie, şepci din pluşcot, noi sor­timente ale acestei secţii. Colectivul de aci s-a gîndit să confecţioneze şi unele cadouri mai mici. Pentru prima dată secţia de confecţii pentru copii a produs ba­tiste din opal brodate cu gîndăcei, păsărele, fluturaşi şi ciupercuţe. Secţia, confecţii pentru copii şi-a îndeplinit planul de producţie pe luna mai cu două zile mai de­vre­me, depăşindu-l chiar cu 7 la sută. Colectivul de aci în frunte cu şefa secţiei Aglaia Vasilescu, cu ajuto­ruri noi şi ai celor d nou frantaşe tiip muncă Denis Bamburovice şi Ma­ria Fătu, a reuşit să producă 1.654 confecţii peste plan. 200 bucăţi sunt realizate numai din economii. Petre ALAS corespondent Fabricile din ţara noastră au pre­gătit numeroase surprize pentru cei mici. Surprize a pregătit şi fabri­ca de jucării „Bucuria copiilor” din Bucureşti. Cum copiilor le plac mult jucă­riile complicate, colectivul fabricii, în afară de jucăriile mecanizate,pe care le confecţionează, a pregătit o jucărie nouă: „auto cu balon”. Este vorba de o maşină prevăzută cu un balon care pune în mişcare maşinuţa ce poate parcurge dis­tanța de 8—10 metri cu viteză mare. Aceste jucării sunt foarte ieftine. Ele au și apărut în rafturile ma­gazinelor. Maria IONESCU corespondent Delegaţia poporului nostru la sesiunea Consiliului Mondial al Păcii s-a reîntors in Capitală Ito­fillV; s-a reîntors în Capitală delegaţia poporului nostru care a participat la sesiunea extraordina­ră a Consiliului Mondial al Păcii, la Berlin. Delegaţia, condusă de prof. univ. Lothar Rădăceanu, vicepreşedinte al Comitetului Permanent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., a­­fost alcătuită din prof. univ. Florica Metincescu, membru în Consiliul Mondial al Păcii, acad. Raluca Ri­­pan, membru în Comitetul Perma­nent pentru Apărarea Păcii din R.P.R., şi Cristea Pantazi, secretar al Comitetului. La sosirea în Bucureşti, membrii delegaţiei au fost salutaţi de re­prezentanţi ai Comitetului Perma­nent pentru Apărarea Păcii din R.P.R.­­ (Agerpres) IN PĂDUREA PUSTNICUL De la capătul tramvaiului 7 — în Pantelimon, — porneşte autobusul I.T.B. nr. 37. In scurtă vreme ora­şul Bucureşti rămîne în urmă. De o parte şi de alta a şoselei nu se mai zăresc case. In dreapta şi în stingă se întinde cîmpul verde. La cîteva minute de la plecare, autobusul ajunge în comuna Pan­telimon. Două staţii şi apoi maşina ie­se din comună. Autobusul goneşte acum pe şo­seaua asfaltată. A rămas în urmă şi comuna Pantelimon. Din viteza maşinii, pe cîmp, se văd ţăranii muncitori lucrînd la întreţinerea culturilor. După numai o oră şi 30 de mi­nute de la plecarea din centrul oraşului ajungi la pădurea Pust­nicul. In mijlocul pădurii de stejari De la halta Cozieni începe pădu­rea. Obişnuitele placarde „Vînatul oprit“ sau „De bunăstarea pădurii este legată bunăstarea poporului”, prinse de copacii mărginaşi ai pă­durii, te întîmpină imediat ce intri pe drumul din stingă şoselii asfal­tate. După 50 de metri coteşti la dreapta pe un drumeag ce merge drept, pînă în inima pădurii. Deodată te întîmpină nişte lam­pioane mari, albe. In faţă îţi apar două cabane. Podişul pe care sînt aşezate cele două cabane — la mar­ginea lacului Pasărea — este acum un adevărat șantier. De două săp­tămâni Biroul de turism şi excursii Bucureşti a început să se ocupe de renovarea cabanelor. Lemnăria aparentă a cabanei mari, acoperită cu şindrilă, a fost carbolonizată. Cealaltă cabană a fost împodo­bită cu iederă, iar pe marginea a­­leilor au fost plantate straturi de fiori. Ambele cabane au în jurul lor trotuare din plăci de beton. Atît instalaţia sanitară a cabane­lor, cît­ şi cea electrică au fost complet refăcute. Acum se fac ulti­mele lucrări. Se mai repară o ba­lustradă, se face o scară... Pe po­diş sunt depozitate pe alocuri gră­mezi de prundiş ce va fi împrăştiat pe alei. Se vor face şi un teren de volei, o plajă de nisip pentru copii, iar întregul platou va fi mărginit de stîlpi de fier cu lampioane mari de sticlă. Ore sau zile întregi de odihnă Cabanele din pădurea Pustnicul sînt aşezate într-un loc pitoresc. La unul din capetele platoului ai în faţă un peisaj încîntător. La poa­lele platoului este lacul Pasărea care se zăreşte printre siluetele stejarilor înalţi, iar în depărtare, turlele mînăstirii Pasărea, cîmpul verde­in scurtă vreme cele două cabane ale Biroului de turism şi excursii vor fi date în folosinţă. Mobilierul a şi fost adus. In ambele cabane vor fi dormi­toare pentru excursionişti. In ele pot fi găzduite în timpul nopţii 80—90 persoane. La subsolul caba­nei mari se va amenaja un restau­rant. Cetăţenii vor putea veni la­­Pust­nicul pentru cîteva ore, dar şi pen­tru zile întregi. Cabanele sunt ast­fel amenajate încît oamenii muncii să-şi poată petrece aici concediul de odihnă. Pădurea Pustnicul va deveni în scurtă vreme unul din locurile cele mai căutate de cetăţenii oraşului nostru, M. FERAR1N1 al platoului unde sunt situate cele două cabane. In stingă, sus, cabana cea mare din pădurea Pustnicul. Cîteva cifre Grija deosebită pe care partidul şi guvernul o acordă ocrotirii fa­miliei şi mai alles mamei şi coiplilu­­lui creşte an de­­an. Iată cîteva cifre ce dovedesc pe deplin acest lucru. Din anul 1948 şi ptcă în prezent numărul caselor de maştere a crescut cu 364,3%. ★ Numărul spitalelor pentru copii a crescut, în aceeaşi­­perioadă, cu 381,8%, ia­r numărul locurilor în maternităţi s-­a dublat. ★ Numărul creşelor şi căminelor pentru copii este în continuă creş­tere. Piaţă de 1948, numărul locu­rilor la creşe a crescut de 6 ori, iar în cămine de 7 ori. Din 1950 şi pînă în prezent nu­mărul dispensarelor de pediatrie cu staţionar a crescut cu 120,9%. ★ Anul trecut a fost atins cel mai scăzut procent de mortalitate infam­­ilă cunoscut pînă acum în ţara­­ noastră.­­Ar ! Tot anul trecut, peste 118.000 de­­ copii au fost trimişi in tabere şi­­ colonii, la munte sau­­la mare. Anul­­acesta, numărul copiilor ce vor fi­­trimişi în staţiunile balneo-climate- t­rice, la munte sau la mare, va fi ide 125.000. De Ziua Internafionalia a Copilului IN MIJLOCUL COPIILOR NOŞTRI MARCEL BRESLAŞU Toată săptămîna aceasta, cu înfrigu­rate pregătiri de sărbătorire a lui 1 iunie, Ziua Internaţională a Copilului, am petrecut-o aproape numai în mijlo­cul lor. M-am întîlnit cu micii mei ci­titori în localurile şcolilor, în săli de conferinţe, în parcurile de cultură şi odihnă. Deşi asemenea întâlniri au de­venit pentru noi, scriitorii de literatură pentru copii, un lucru frecvent şi obiş­nuit, de fiecare dată regăsesc aceeaşi bucurie proaspătă — aş zice dacă nu mi-ar fi ruşine­ copilăroasă—să stau cu ei de vorbă, să aflu ce noi şi importan­te întâmplări s-au petrecut în clasă, în detaşamentul pionieresc, pe terenul de sport... Copiii de astăzi nu mai au sfiiciuni, nu se simt stingheriţi ca odinioară cînd vorbesc cu oamenii mări, dar nu au nici impertinenţa odraslelor răsfăţate de tipul lui Domnu Goe. Ei sunt simpli, fireşti, spontani, ceea ce spun e spus direct, fără ocoluri, cu gla­sul limpede — şi ochii lor te privesc drept în ochi, cu sete de a afla, cu în­credere ca ceea ce le povesteşti Ie va fi de folos. Cine vrea să surprindă „noul” într-unul din aspectele sale cele mai tipice, să asculte aceste glasuri, să privească aceste priviri şi va cunoaş­te că aici la noi înmugureşte primă­vara lumii... „Priviţi prezentul cu ochii viitorului" spune Maxim Gorki, Înte­meietorul realismului socialist. Unde oare putem privi mai bine acest pre­zent, cu ochii viitorului, decit în copiii ţării noastre, în care cresc, în care creştem noi, toţi aceia care participăm la educaţia lor comunistă, pe cetăţenii de mîine ai Patriei, pe cei care vor duce mai departe strădaniile noastre din trecut şi de acum către înfăptuirea deplină a celui mai drag dintre visele din totdeauna ale omenirii : o lume In care să domnească pacea și prietenia— o lume peste care să nu mai sufle nici­­cînd vîntul pustiitor al războiului, în care să nu mai apese pe umerii firavi ai copiilor nemiloasa exploatare sub care gem încă în metropolele apusului şi în colonii atîtea milioane de copilaşi fără copilărie. La „educarea” în spiritul vrajbei, al dispreţului oamenilor şi al omeniei, la „creşterea” pentru o viaţă la modul american, la redactarea acelor „comice” de tristă faimă, contribuie din păcate aşa-zişii scriitori, care nec­istesc profe­siunea, otrăvind inimile şi cugetul co­piilor şi tineretului din întreaga lume a dolarului. Urmînd padla minunată a celor mai valoroşi scriitori sovietici, care consacră o însemnată parte din activitatea lor literaturii destinate celor mici — tot mai mulţi dintre scriitorii ţării noastre reînnoiesc cu prilejul lui 1 iunie, anga­jamentul lor de a înscrie în şantierul lor de lucru, opere menite să aducă un important sprijin în munca educatorilor şi instructorilor, a părinţilor şi fraţi­lor mai vtrstnici — căci a noastră, a tuturor este cauza dezvoltării armoni­oase a copiilor. Să folosim vacanţele (în care vreme ei vor citi cărţile noas­tre apărute) pentru a scrie alte carte — pe care le aşteaptă cu atîta dra­goste. Sfîrşit de an şcolar In sala de gimnastică a şcolii din str. Italiană nr. 17 se petrece ceva cu teiul neobişnuit. De altfel ,,miste­rul" s-ar fi descoperit cu uşurinţă, dacă in dimineaţa zilei de 30 mai, am­ fi putut pătrunde deodată în mai multe case ale cartierului. Au început să dispară car­petele de pe pereţi, covoarele, cearşafurile imaculate îm­păturite cu grijă în sertarele şifonierelor-studio, bibe­­lourite. Este vorba de vreo devastare colectivă? Nici pomeneală. Mame şi taţi, fraţi mai mici sau mai mari se­­îndreaptă purtând pe braţe­­lucruri de preţ spre liceul de băieţi nr. 9 unde cei din clasa l-a A îşi ser­bează sfirşitul anului şcolar şi cinstesc semnificaţia deo­sebită a zilei de 1 iunie. Operaţiunile se desfăşoară cu mare iuţeală. Cearşafu­rile işi schimbă brusc destinaţia şi se transformă într-o splendidă cortină de zăpadă. (Găurile broderiei vor în­semna tot atîtea puncte de observaţie pentru actorii ne­răbdători să vadă şi să simtă „pulsul" sălii). Covoarele acoperă fundalul. Pe altele vor fi înşirate ispititoarele numere de la tombolă. Pe feţe de mese cu miros aro­mat de sipet se înşiră torturile. Mamele au avut grijă de toate. Numai de propria lor emoţie, nu, şi străbat agitate sala largă. Taţii sunt distribuiţi în roluri mă­runte. Fac, cum s-ar spune, figuraţie. Unii rup invita­ţiile la uşă. Se cunosc dealtfel foarte bine, căci şi le-au împărţit singuri. Dar, trebuie consemnată şi solemnitatea sosirii oaspeţilor la acest important eveniment din viaţa celor de 7 şi 8 ani. Serbarea începe. Întregul cor este în pantalonaşi scurţi. Glas­urile se mai întretaie, apar şi contratimpi. Dar nu , aceasta este important. Cei din sală îi învăluie pe puşti cu o dragoste nemărginită. Momentul este la fel de solemn, ca şi cum acolo s-ar găsi o imensă orchestră­­simfonică, iar solist ar fi Oistrach. Se recită apoi: „Stema ţării", „Becul din poarta bu­nicii", „In mina de cărbuni", ,,Pintenegul şi moţalul"... Pe scenă a apărut un omuleţ cu urechile uşor clă­­păuge, dar cu o mutră grozav de simpatică şi cu nişte ochi sfredelitori parcă desenaţi cu cărbune. . Mama n-a mai avut răbdare şi s-a sculat in picioare. Probabil că in acel moment totul s-a învăluit intr-un nor alb şi n-au mai rămas acolo pe scenă, decit ochii sfredelitori de căr­bune şi glasul cristalin, răspicat, care rosteşte versurile cu o deplină claritate. Aplaudă succesul băiatului ei, Vii­torul doctor, inginer sau poate artistul care Împarte auto­grafe. Dar mama este grijulie la fel şi pentru ceilalţi. O interesează şi succesul colegilor, care mai departe, se înclină spectatorilor şi recită versuri. Programul continuă şi pe scenă apar eroii basmului. Clipele sunt intr-adevăr emoţionante. Fiecare din cei mari îşi retrăieşte copilăria Anii rămaşi în urmă sosesc acum vii şi proaspeţi în­­ningini aevea. Dispar hainele lungi, cravata, trăsăturile aspre ale feţii şi rămin pantalonaşii, capetele tunse chilug, trăsăturile abia conturate ale vii­toarei maturităţi. Răsar imaginile părinţilor, profesorilor, străzilor oraşului scăldate în aceeaşi strălucire fierbinte şi molatecă a zilei de vară. Dar ceva lipseşte din imaginea­­ trecutului, ceva care numai acum este stăruitor prezent în această caldă şi prietenească atmosferă. Este vorba de dragostea unani­mă pentru copiii noştri,şi nu pentru copilul meu. Toţi cei mari înconjoară cu aceeaşi atenţie şi grijă buchetul de băieţaşi vioi şi Îndrăzneţi. • Este vorba de acţiunea comună a comitet­ului­ de pă­rinţi, unanim solidar în reuşita întregii serbări ca şi, în­ grija cu care a urmărit alături de profesoară, întregul an, învăţătura celor mici, sănătatea lor, buna lor edu­caţie. Îmi amintesc că acum vreo 25 de ani in urmă am spus şi eu o poezie. In sală erau ca şi acum părinţi, fraţi mai mari sau mai mici. Dar după serbare, madam Alexandrescu n-a mai vorbit cu maică-m­ea vreo 6 luni de zile, iar mie îmi arunca priviri ucigaşe. De ce? Deoarece spusesem mai frumos poezia decit băiatul ei (poreclit Fontonet) şi avusesem un succes mai mare. Oameni în toată firea se certau între ei şi se urau de moarte. Puştii aflau şi ei despre ,,marile drame" care porneau de la nişte mici eroi cît nişte ciuperci cu pălărie, individualism, egoism. Cu alte cuvinte, trăsăturile moralei burgheze coborau, de pe tejgheaua afacerilor să murdărească şi viaţa senină şi curată a celor mici. N. CONSTANTINIU In carind pe ecranele noastre Cu începere de mîine 2 iunie, cine­matograful ,,­. C. Frimu" prezintă pu­blicului fimul spectacol „Umbre", pro­ducţie 1953 a studiourilor „Lenfilm“, realizată in regia lui N. Akinlov şi N. Koseverova, cu muzica de­­­. Tolstoi, creat după piesa cu acelaşi titlu a scriitorului S. Scedrin, filmul aduce pe ecran una din satirele usturătoare scri­se la adresa societăţii burgheze din Rusia ţaristă a secolului trecut. SE DESCHIDE MAGAZINUL „TEHNOMETAL” Magazinul de prezentare şi desfacere „Tehnomet­al" din Sal. Victoriei nr. 39 v­a fi deschis pentru prezentarea pro­duselor în zilele de joi 3 iunie, vineri 4 iunie, sâmbătă 5 iun­e şi duminică 6 iunie. De la d­ata de 7 iunie, magazinul via începe vânzarea curentă. Stocurile de produse ale magazinului vor fi rennoite continuu în scopul sa­tisfacerii principialelor cerințe ale con­sumatorilor. Rezultatul concursului Pronosport Nr. 10 Concursul Pronosport Nr. 10 care a cuprins jocurile de fotbal disputate du­minică, ia întrunit cel mai mare număr de participanţi. 220.000 de buletine au fost înregistrate şi controlate de veri­ficatori. L­a alta cîind închidem ediiţia, continuă operaţia de omologare­­a bule­tinelor verificate. Şapte buletine au întrunit 11 puncte, 53 de buletine au întrunit 10 puncte, iar 434 de buletine marchează cite 9 puncte. Dacă pînă l­a definitivarea omologării rezultatului nu se înregistrează modi­ficări, premiul de 220.000 lei se împarte celor trei categorii, conform regula­mentului: 40 la sută pentru premiul I, 30 la sută premiul II, 30 la sută pre­miul III.. BULETIN METEOROLOGIC INSTITUTUL METEOROLOGIC CO­MUNICA: In Bucureşti, Azi la ora 8, tempera­tura a fost de 20 grade. Maxima de lori în aer a fost de 27 grade, iar mi­nimia din cursul nopţii de 13 grade. Timpul probabil de mîine. Vreme frumoasă şi călduroasă cu cerul mai mult senin noaptea şi dimineaţa şi nocos după-iami­ază. Temperatura în creştere: noaptea va fi cuprinsă între 15 grade şi 17 grade, iar ziua între 27 grade şi 29 gr­ade. Vînt slab din sud­­vest. Pentru următoarele două zile: Vreme călduroasă cu cerul sch­ibător, mai mult noros. Ploaie temporară. GRIJA PENTRU COPII Consiliul de Miniştri al R.P.R. şi Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Romin au elaborat o li O l «0T 11* x. VL. piilor rămaşi fâră părinţi sau lip­siţi de posibilitatea de a fi cres­cuţi In familie. Hotărîrea stabileşte o serie de măsuri pentru asigura­rea de condiţii cit mai bune ma­teriale şi sanitare, de învăţătură şi educaţie, pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor crescuţi prin grija statului. Hotărirea intră in vigoare de la l iulie a.c. In instituţiile de copii din siste­mul Ministerului Invăţămîntului, Ministerului Sănătăţii şi Ministeru­lui Prevederilor Sociale se primesc — după cum prevede Hotărârea — copiii orfani de ambii părinţi lipsiţi de întreţinere, copiii orfani de un părinte, cînd părintele supravieţui­tor nu poate asigura întreţinerea copilului şi numai pe timpul cât se află în această situaţie, copiii ră­maşi fără îngrijire părintească, din diferite motive, copiii infirmi care necesită condiţii speciale de Îngri­jire şi învăţătură. In continuare Hotărîrea stabileşte că în sistemele ministerelor susamintite vor func­ţiona „casele de copii preşcolari’, şi „casele de copii şcolari” pentru I copii între 3—14 ani, „case ale co- I pilului“ pentru copii pînă la vîrsta­­ de 3 ani, „căminele de copii" pen­tru copii infirmi, precum şi plasa­mentul familial. Plasamentul familial al copiilor pînă la 14 ani se va face de către secţiile de prevederi sociale ale sfa­turilor populare, alocaţia pentru­ copiii daţi în plasament fixîndu-se la 100 lei lunar de fiecare copil. Ho­tărîrea conţine şi alte numeroase prevederi care oglindesc grija sta­tului democrat-popular pentru ca toţi copiii de vîrsta şcolară din ca­sele de copii şi cei daţi un plasa­ment familial să înveţe carte, să se pregătească pentru a putea de­veni elemente folositoare societă­ţii In instituţiile de copii se vor or­ganiza camere de lucru — ateliere înzestrate cu uneltele necesare. Hotărîrea mai stabileşte barem de înzestrare cu echipament pentru fiecare copil, precum şi o serie de măsuri in vederea creării de măsuri sanitare cît mai bune. Numeroase prevederi ale Hotărîrii urmăresc îmbunătăţirea condiţiilor materiale în casele de copii stabilind in acest scop o serie de obligaţii ce revin comitetelor executive ale sfa­turilor populare. De asemenea Ho­tărîrea stabileşte o serie de sarcini ce revin Comitetului de Stat al Pla­nificării, Ministerului Industriei Uşoare, Ministerului Industrei Ali­mentare, Ministerului Comerţului Interior, Centrocoopului şi altor instituţii, şi face unele recoman­dări Consiliului Central al Sindi­catelor în vederea patronării uni­tăţilor de copii de către Întreprin­deri, G.A.S., S.M.T. etc.

Next