Informatia Bucureştiului, februarie 1961 (Anul 8, nr. 2331-2354)

1961-02-01 / nr. 2331

Pag. 2-a* ­Tiszái facsák~~~^ t AMfra&U I ...........­ Raionul Griviţa Roşie se întinde de la bulevardul Nicolae Titulescu pînă în comunele Mogoşoaia şi Chitila, cale de peste 10 km de-a lungul căii Gri­­viţei şi a şoselelor naţionale Bucureşti-Tîrgovişte şi Bucureşti-Piteşti. Datorită aşezării lor la poarta de intrare în ceta­tea Bucureştilor, locurile acestea au fost populate din timpuri vechi. Populaţia a crescut însă simt**01 abia după 1889, anul înfiinţării Atelierelor de re­paraţii C.F.R., care aţi dat acestei părţi a oraşului, din ce în ce mai pregnant, caracteristicile cartierelor nistică burgheză: case cenuşii, mohorîte, construite în totală contradicţie cu normele elementare de estetică şi igienă, dughene întunecoase şi insalubre ale negustorilor de tot felul înşirate lîngă trotuare. In amintirea ceferiştilor care, la chemarea parti­dului, au luptat în zilele marii greve din februarie 1933, înscriind cu sîngele lor o pagină de glorie în istoria mişcării muncitoreşti din ţara noastră, raionul a căpătat numele pe care îl poartă cu mîndrie: „Griviţa Roşie“. Astăzi, pe aceste locuri, unde moştenirea tre­industriale ale orânduirii capitaliste. Străzi înguste cutului a fost dintre cele mai grele, întîlneşti la şi dese au apărut şi s-au dezvoltat haotic, după cum tot patul imagini ale vieţii noi, luminoase, care îşi puteau ridica locuitorii casele, încropite din t­ou sînt pe cale să şteargă urmele vremilor paianta sau chirpici. Calea Griviţei însăşi, princi- . , , . , „ . , pala arteră de circulaţie, reprezenta­­urmele încă întunecate. Sunt dovezi de netăgăduit ale grii­ţe nu s-au şters de tot­ un exemplu tipic de urba­ care partidul şi guvernul le poartă oamenilor muncii. MIC GHID Atelierele C.F.R. „Griviţa Roşie" • Pe întinderea de 120 de hectare au apărut în ultimii ani clădiri noi: şc­oală modernă pentru turnătorie,­­alta pentru secţia sculărie, o cen­trală de acetilenă, un atelier pentru piese de schimb, o cantină modernă, io policlinică, ît 8 In 33 de ani (1897—1930) Ate­lierele atinseseră o cifră ■ „record“­­în materie de maşini-unelte : 370. In­­doi ani (1956—1958) au fost instalate 1162 maşini noi cu randament sporit.­­Astăzi nu mai sunt surprize pentru nnimeni maşina de frezat prin co­piere, instalaţia de sudură automată fie la cazangerie, instalaţia­ de călire ,i cu curenţi de înaltă frecvenţă. . Fără­­să mai vorbim de noile strunguri ‘i,Ranghet“ care au înlocuit străvechile imaşini. ţ . 2800 de inovaţii au fost aplicate In ultimul deceniu, aducînd economii In valoare de peste­­ 2.5.000.000 lei. Uzinele „Boleslaw Bierut" . De aici pleacă în ţară nume­roase semifabricate : profile din aliaje­­uşoare (pentru construcţia de auto­buze şi troleibuze româneşti), piese tur­­■nate din aluminiu şi aliajele sale­­(pentru industria optică), ţevi speciale pentru manometre etc. 9 Şantierul din incinta fabricii ? J este noua hală de trefilărie, unde se va produce sîrmă trefilată necesară lucrărilor de electrificare. întreprinderea „Tehnometal" . Există două secţii, lesne de ase­­­nuit cu atelierele de giuvaergerie : atelierul de turnare de­ precizie in modele uşor fuzibile şi atelierul de matriterie, pentru formarea de precizie a pieselor. „Giuvaerele“ sunt desti­nate, fireşte, maşinilor din industria textilă. 9 într-un singur an (1959) s-a tăiat panglica inaugurală la două clădiri noi: centrala termică cu 4 cazane, atelierul de tratamente ter­mice. 9 1955—1960 : 361 inovatori, 364 propuneri de inovaţii, 171.943 lei economii. 9 In anul 1965, producţia de piese de schimb pentru industria textilă va creşte cu 263%. Fabrica de zahăr „Chitila" 9 In anul 1948, datorită utilaju­lui învechit şi uzat, intr-o zi se puteau prelucra doar 20—25 vagoane­ , de sfeclă de zahăr. Azi. Se prelucrează într-o, zi 60 vagoane de sfeclă de zahăr. "%­9 O uzină electrică proprie , pompe electrice şi centrifuge d® mare capa­citate , malaxoare şi alte maşini, lată numai o parte din noile uti­laje care fac ca vechea fabrică să fie aproape de nerecunoscut. 9 Astăzi produce de 4 ori mai mult zahăr decit în 193S Complexul textil „Dacia" 9 In 1961, de 10 ori mai multă pînză decit în 1960, de 30 de ori mai multă decît în 1938. Acesta vă fi sporit­ de producţie prin darea în folosinţă a două secţii noi construite în ultimii 2 ani. 9 Producţia de fire textile din 1960 a fost de 16 ori mai mare decît cea din 1938. 9 în inventarul de maşini s-au adăugat utilaje noi (între care 13 ringuri şi 4 flyere de fabricaţie ro­­mînească), ceea­ ce a dus la creşte­rea productivităţii utilajului cu 35 la sută. 9 Secția de electro­plus, una din cele mai moderne secţii de acest gen, împlineşte anul acesta 5 ani. Un grup de fruntaşi in producţie din cazan gr­ii a Atelierelor C.F.R. „Griviţa Roşie”, brigada „Vasile Roaită” Notă obişnuită în peisaj O gospodină a sunat la o uşă sau — unai simplu şi mai operativ — şi-a strigat de la poartă vecina : — Vii Şi dumneata ? — Cum să nu! îndată... Se adună, in scurt timp, un grup de locuitori de pe o stradă şi pornesc, încotro ? E ceva mai greu de răspuns. Pentru că, dacă stai să te gindeşti, in cite locuri n-au plecat in felul acesta, in atitea dimineţi sau după-amieze, gru­puri de locuitori de pe străzile raio­nului ? Şi, in al doi­lea rînd, pentru că alteori, pur fi simplu, n-au plecat nicăieri, ci s-au a­­­dunat ca să rămînă ,pe loc, pe strada lor. A devenit de mult — notă obişnuită ————— un peisaj să vezi grupuri de cetăţeni ieşiţi la muncă patriotică pe o stradă, într-un parc, la Un şantier de construcţii.... Puteau să rămînă­­ acasă, să-şi vadă de treburi. Dar i-a răbdat inima ?­­ Strada­­ lor îmbracă haină nouă ide gagar, gardurile se ali­niază să facă loc trotuarelor, pava­­toni sînt în plin lucru. Să nu le dai o mină de ajutor, să meargă treaba mai repede ? Sau, in­­altă parte, se înalţă o şcoală ori un bloc modern de locuinţe, cu mindria cartierului. Cum să te mulţumeşti doar să treci şi să le ad­­!­ţm­ri, cind constructorii sînt foarte bucu­roşi de ajutor ? E­ şi explicabil : n-au avut, de cind se ştiu, atîta de lucru... ...Răsare, din trecut, o imagine : întors acasă pe inserat, după o zi de trudă, muncitorul stă la poartă să fumeze o ţigară. Femeia ifi, vede de treabă la bucătărie, mai strigă, după copiii por­niţi pe maidan sau îşi varsă focul necazurilor de vorbă cu o vecină. Dacă-i lasă grijile şi se ocupe şi de alte tre­buri gospodăreşti,­­ atunci îşi­­ plantea în ciţiva pomi in curte, citeva flori sub fereastră... Atit.­­ Făcea salvezi, în­­­­tr-o­ zi din vara­­ trecută, gospodinele de pe strada Ma­cului muştruluind nişte zburdalnici de copii care au scăpat -i mingea în florile de pe trotuar. Cine s-a aflat că strada A. Macului a fost declarată cea mai fru­moasă din raion ? A fost şi ea de vre-­ muri, cu toate cele din partea locului, pierdută în anonimatul mizeriei. Ei, lo­cuitorii, cu materialele date de sfatul popular, au făcut-o cum­­e astăzi. "Şi tot ei veghează cu străşnicie ca nici măcar cu o floare călcată să nu-i fie ştirbită frumuseţea nouă. Strada­­ doar a lor. Mii de locuitori, la chem­area organi­zaţiilor de partid din cartiere, a­­ depu­taţilor şi organizaţiilor obşteşti, au spri­jinit acţiunile sfatului popular de gos­podărire şi înfrumuseţare a raionului. In ultimii zece ani, locuitorii ra­ionului Griviţa Roşie au sprijinit lucrările de modernizare şi înfru­museţare a cartierelor efectuînd peste 11 milioane ore de muncă patriotică și realizând, astfel, eco­nomii în valoare de 37 milioane lei. Un deceniu edilitar se puteau lauda edilii fostei pri­mării „de verde“ cu două puncte in care deţineau intitelatea: cel mai impunător local de primărie din Ca­pitală; şi cel mai mare număr de străzi nepăvate (bineînţeles că des­pre cel de-al doilea „primar în ma­terie“ nu s-a făcut niciodată caz). Nu vorbim de reţeaua nenumăra­telor străzi Înguste şi Înnoroiate, lo­cuite de muncitori, pentru care dom­nilor edili , li s-ar fi părut de-a drep­tul o aberaţie să „strice“ o piatră de pavaj. Dar cine dintre vechii lo­cuitori nu-şi aminteşte cum arăta, pină in 1946, aşa numitul „bulevard“ Bucureştii Noi ? Cale Îngustă, pa­vata de mîntuială, cu şanţuri in care apa ploilor băltea de la o vară la alta. Sau ce se intimpla pe şoseaua Chitila, arteră de circulaţie cu tra­fic destul de intens : inundaţii in fiecare primăvară, de la un capăt la altul. In anii regimului democrat-popular, grija partidului pentru condiţiile de viaţă ale muncitorilor a adus trans­formări radicale in Înfăţişarea car­tierelor. Cui nu-i face plăcere astăzi să se plimbe pe numeroasele străzi de cartier unde pavajul a ingropat noroaiele, iar trotuarele mărginite de pomi şi peluze înflorite au trecut in domeniul amintirii şanţurile cu apă coectă? Numit IWt-Un singur deceniu, in­tre anii 1950 şi 1960, pavajul s-a aş­ternut pe 225 străzi dii raion, pe o suprafaţă totală de 830.090 mp. S-au lărgit şi s-au modernizat şo­sele şi bulevarde. întregul raion a fost electrificat, 31 de suăzi, in lun­gime de 13 km, au fost canalizate, iar reţeaua de apă potabilă s-a ex­tins pe alte 33 de străzi. Realizările de pină acum sînt o chezăşie că in anii următori şi alte străzi din zona orăşenească care n-au fost încă pavate, vor fi scoase la lumină. Pe locuri altădată lăsate in paragină au apărut parcuri Întinse, curţi sunt parcul Nicolae Bălcescu şi Parcul Copilului, ca şi alte zeci de parcu­­leţe, scuaruri şi solarii. Fiecare pri­măvară nouă aduce aici un prinos its frumuseţe, datorită deopotrivă ingrijirii specialiştilor ca şi drago­stei cu care locuitorii veghează la Întreţinerea acestor locuri de recrea­re, la amenajarea cărora au parti­cipat un număr mare Necontenit s-a înfrumuseţat şi a întinerit faţa raionului, se schimbă şi acum un ritm impresionant, sub ochii noştri, cîştigind din ce în ce mai evident amprenta civilizaţiei In cartierele muncitoreşti ti TIA zarr­ara* După amiezele uzinelor Să facem azi o vizită prin între­prinderi. Nu in timpul dimineţii, ci după-amiaza. După cele opt ore de lucru, schimbul de dimineaţă a plecat pe la case. Oamenii s-au odihnit. Şi apoi, pe unii dintre ei îi vezi intrînd iar in uzină. Să intrăm, bunăoară, la Atelierele C.F.R. „Griviţa Roşie“. Din hale răzbate duduitul înfundat al ma­şinilor : cei din schimbul doi lucrea­ză. Dar in alte încăperi e linişte. La­­„cabinetul tehnic e cerc de studii in­­toată regula: cu profesor autoritar efiinginerul Maria Ciuteacu sau Came­lia Burada), cu elevi zeloşi (tapiţe­­, lui Nicolae Constantinescu, montato­­rul Mihai Gh. Oprescu şi alţii). Stil­­­­denii la cursurile serale, pregătiri­,­­du­se pentru semnării­, colocvii sau examene, fair-alle birouri, in care,de­ dimineaţă, s-a vorbit numai despre­­ nuiii, de grăsime, biele sau bandaje de mţi, se discută despre altceva: analiză gramaticală de texte literare, teorema lui Thales, ecuaţii de gra­dul Viţii... Nimic surprinzător: căl­­dăraru! Dumitru Girleanu, strungarul­­ Ion Fior­ea şi mulţi alţii învaţă pen­tru cursurile serale ale şcolii medii. Tot intr-un birou, s-au adunat maiş­tri vechi, cu experienţă. Nimeni nu contestă priceperea lui Ion Cioranu, ori a­­ lui Ion Stanciu. „Dar ab­ia n-ajunge, obiectează Cioranu. Mai e nevoie şi de cunoştinţe noi". Şi de­ aceea maiştrii —­ 73 la număr —i se adună seara să înveţe matematică, tehnologia materialelor sau tem­oteh­­nica. Nu s-ar putea spune insă că o după-amiază la „Griviţa Roşie“ e ex­clusiv didactică. Pentru inginerii Mircea Rusu, Vasile Mladin şi Vio­rel Moraru, ca şi pentru economistul Petre Buda sau mecanicul auto Traian Picu, unele după-amieze sunt sportive, consumate în antrenamente asidui. Ce vreţi: o echipă de 7 ori campioană naţională de rugbi în 10 ani, cu succese răsunătoare in An­glia, R. P. Polonă sau R. S. Ceho­slovacă. Ştie cit adevăr cuprinde zi­cala că ,obrazul subţire cu cheltu­ială se ţine“. Unde mai puneţi că nil in caz de infringere, ci­ după un joc mai slab, nici un rugbist n-ar scăpa de înţepăturile grivitenilor, împătimiţi şi după sportul cu balonul oval. Şi tot in aceste ore de după-amiază, clu­bul e plin de lume. La bibliotecă se ■­­citeşte­­ajustorul Anton Gheorghiu a ■ Mai a 101-a carte — „Mariţa“ de Gorki e­st-­e cufundat in lectură), intr-altă­ începere, unde s-au adunat in toţi membrii cercului literar­ „Vladi­mir Maiakovski“, cazangiul George Munteanu citeşte versuri proprii. În­­­r-o sală mare, corul face repetiţie (cazangii, sudoriţe, strungari sau elec­tricieni care toată dimineaţa au lu­­arat după­ „partituri“ proprii de pro­ducţie, descifrează la unison parti­turi muzicale), iar dansatorii (recu­noaştem pe lăcătuşul larca Popescu, Petruţa Bulearcă, tot muncitoare şi încă vreo ciţiva) sunt in pline evo­luţii coregrafice. La uzinele „Boles­law Bierut“, după-amiezele sunt a­­proape la fel. Dar intr-una din sălile de repetiţii ale clubului, poţi intim­i şi vizitatori minori: 35 de balerini şi balerine (Mariana Chiriac, fiica lă­cătuşului Carol Chiriac, Mihaela, fiica controlorului de calitate Nicolae Cons­tantin, surorile Doina şi Mariana Po­pescu — mindria tehnicianului An­gh­ei Popescu, şi alţii). Dacă ar fi să trecem şi pe la baza sportivă, practic e imposibil să asişti la toate antrenamentele şi competiţiile: fot­bal şi volei, atletism, popice, tenis de masă sau şah. Dar poţi afla că, bunăoară, Constantin loja­tiu e nu­mai uri bun strungar, dar şi un ex­celent mijloc'aş tch toate' că echipă de fotbal a­reamgraddi in categoria a II-a „din grij­iori‘­­r sau că lăcă­tuşul ’ Aurel ‘'ţintea1 şi miezuitoarea" Ioana ’Iordan sînt'aşii uzinei in ma­terie de popice, că lăcătuşul Ştefan Bojan e un mic Taimanov al uzinei, iar strungarul Haralambie Ringaci şi tehnicianul Petre Nicu fac faţă in­­ mod onorabil in categoria a ■ III-a orăşenească la­ tenis de masă. -­­ ...E multă vreme de cind cineva scrisese cu creta pe uşa masivă a fie­răriei Atelierelor C.F.R.„Iadul". Îşi mai amintesc de atunci doar munci­torii mai vîrstnici, ca despre o epocă de beznă, curifiată prin lupta con­dusă de partid ca să ţişnească liberă lumina zilelor noastre. '' Una din cele mai noi hale de la Atelierele C.F.R. „Griviţa Roşie”, sculăria A' A A­re Gheorghe Lâ­mi­­ceanu o meserie bună. E lăcătuş. Ş! e neîntrecut In meşteşugul lui. Dar mai are lăcătuşul o pasiune : îi place pictu­ra, de cind era copil.. N- a­­ avut cum s-o înveţe şî­­ a rămas multă vreme numai cu regretul unei dorinţe ne­împlinite. Cile asemenea dorinţe izvorîte din aptitu­dini şi talent n-au rămas odini­oar­ă lu­frînte, cind drumurile artei nu erau deschise, tuturor şi erau mai ales închise oamenilor muncii, tineretului din în­treprinderi, cetăţenilor din cartieri!..­. A­m văzut Intr-o expo­ziţie peisaje, corn­, poziţii şî portrete semnal« în colţul tablou­lui — Gh­. Lân­jiceanu. I-am văzut pe scenă pe dansatorii căminului din Mogoşoaia şi i-am ascul­tat cu emoţie pe coriştii căminului din Rudeni.­­Ne-­am tot flnit cu artiştii amatori de la uzinele „Bo­leslaw Bierut“, am asistat la spectacolele Casei ra­­ionale de cultură, i-am­­s­­epitat ,într-o seară, la A­­teneu, pe coriştii raionu­lui,­ cîntăreţi amatori in­­terpretind cîntece romîneşti şi­ pagini din muzica pre­clasică şi romantică. Nici unul din toţi aceşti talen­taţi slujitori ai artei nu este însă, de fapt, artist die meserie. Dar hiepari, din ei are o a doua pasi­une — arta. O slujeşte şi o învaţă. Exista la Casa de­ cultu­ră a tineretului „Vasile Boaită“ o mină de tineri, vreo 11, pasionaţi ai ar­tei populare. Ei învaţă să cunoască tezaurul folclo­rului la Muzeul de­ artă populară, unde învaţă meş­teşugul însuşi al cerami­cei. La aceeaşi casă de cultură există un cerc de artă plastică cu peste 20 de membri, o echipă de teatru , cu patru piese în repertoriu şi a cincea in repetiţie, o orchestră şi o brigadă artistică de agita­ţie, un cerc literar, o e­­chipă de dansuri, 27 cân­­tăreţi şi un ansamblu pio­nieresc de cîn­tece şi dan­suri — peste 140 de ti­neri şi peste 300 de pio­nieri. Ei au adus premii şi diplome casei de cul­tură, casei acesteia care le dă posibilitatea să-şi dez­volte talentele, să-şi valo­rifice a doua pasiune. Unii sînt muncitori, alţii elevi, funcţionari, casnice şi pe toţi îi uneşte tinereţea, ar­ta, ştiinţa şi cultura. Sînt mulţi, sînt foarte mulţi artişti amatori din raion: 120 de formaţii cu peste 2.500... „viori ale lui Ingres”, doua pasiune Bătrîna cale a Griviţei işi schimbă înfăţişarea Altitudini şi geometrie Griviţa se înalţă... Jos, în reţeaua străzilor, se aplică practic geometria: se lărgesc şo­sele şi bulevarde, se aliniază străzi croite simetric în pavaj şi asfalt... O statistică a precizat „moşte­nirea" trecutului în domeniul lo­cuinţelor. Din numărul total de locuinţe din raion, peste 90 la sută aveau numai parter, iar dintre acestea, 65 la sută erau construite din paiantă, chirpici sau pămint, 20 la sută din materiale vechi, de­gradate şi numai 15 la sută din cărămizi şi beton în bună stare. Iar astăzi... Bucureştii Noi — marele cvartal de blocuri cu 450 de apartamente — este acum „bătrîn“ pe lîngă alte cartiere de locuinţe moderne, născute în urmă. Cartiere noi, în­­sumînd aproape 500 de case ridi­cate de muncitori cu credite acor­date de stat, au apărut pe străzile Măicăneşti, Niagara, Fagului, Bi­ruinţei, Neatîrnării, Moviliţei şi al­tele, în cartierul Jiului, blocurile ter­minate şi cele în curs de execuţie însumează 732 de apartamente; 240 de apartamente au fost construite şi date în folosinţă în cartierul Steaua, sute de apartamente pe bd. 1 Mai, în piaţa 7 Noiembrie şi în alte puncte din raion. In total, din fondurile centralizate ale statului, s-au construit şi dat în folosinţă, în cuprinsul raionului, aproape 2.600 de apartamente. Pe bătrîna cale a Griviţei, cu casele ei mohorîte şi insalubre, se construieşte de-a lungul ei uriaşul complex de blocuri care va însuma 3.017 apar­tamente, zeci de magazine spa­ţioase şi alte unităţi de deservire. In primăvara acestui an se va deschide aici un nou mare şantier, pe porţiunea dintre podul Grand şi podul Basarab. Cind schelele şi macaralele se vor ridica, munci­torii constructori vor porni spre alte şantiere, lăsind în urma lor, largă şi luminoasă, perspectiva modernă a noii căi a Griviţei. PE SCURT IN ÎNTREG RAIONUL, înainte de 23 August­ 1944 erau numai 7 şcoli primare de patru ani şi 3 şcoli de şapte ani. Astăzi funcţionează 32 de grădiniţe, o şcoală, de patru ani, 16 şcoli de şapte ani, 3 şcoli medii (fiecare şi cu cite o secţie serală), o şcoală medie serală muncitorească, 4 şcoli profesionale, 0 şcoală de arcă." , PE TERITORIUL actualului raion Grivița Roşie, în anul 1938, din 100 de copii mureau­­ 15­ . Tuberculoza făcea adevărate ravagii. Astăzi, mor­talitatea infantilă a scăzut de 4,6 ori. Iar, în ultimii cinci ani, în raion nu s-a înregistrat nici un caz de deces prin tuberculoză la copii. IN COMPLEXUL 2 al cvartalului de blocuri de locuinţe din­­ bulevardul Bucureştii Noi, locatarii şi-au alcă­tuit o bibliotecă de bloc care însu­mează 1300 volume de literatură po­litică şi beletristică. In fiecare zi, 10­-12 locatari vin la biblioteca blocului să împrumute cărți. Cifre faţă în faţă , înainte de 23 August 1944, revenea un medic la aproape 6000 de locuitori şi funcţionau în raion 4 circumscripţii sanitare, un spital neterminat şi un aşa-zis centru de sănătate. Astăzi, pen­tru ocrotirea sănătăţii locuitorilor lu­crează 1.290 de cadre sanitare, reve­nind un medic la 480 de locuitori. Iar reţeaua sanitară cuprinde 20 de cir­cumscripţii sanitare, policlinica ,,Va­sile Roaită" cu filialele sale (policli­­nica de adulţi şi cea de copii, cu 62 cabinete de specialitate), un dispensar T.B.G. cu staţionar, 10 dispensare de întreprindere, spitalul „Vasile Roaită“, maternităţile Griviţa şi Polizu, un spi­tal T.B.C., un preventoriu pentru copii, un serviciu raional dermato-venerian, un dispensar de cultură fizică medicală pentru copii. La acestea se adaugă bogata reţea sanitară a Căilor Ferate. „ Naşterile din raion — înainte de 23 August 1944 — erau lăsate pe sea­ma a 3 moaşe oficiale! Astăzi, peste 96 la sută din locuitoarele raionului nasc în maternităţi, în condiţii spe­ciale de îngrijire. • In anul 1938, dintre muncitorii­­cotizanţi ai Casei Centrale a Asigu­rărilor Sociale, numai 1 la sută pri­meau pensii. (In condiţii în care, de pildă, pensia pe care o putea obţine un muncitor minor reprezenta abia 3 la sută din pensia unui colonel de jandarmi). In 1960, în raion s-au plă­tit pensii în valoare de peste 3 200.000 lei. Fată de anul 1952 numărul pen­sionarilor a crescut cu 68 la sută, iar valoarea pensiilor plătite, cu 345 la sută.­­ Astăzi funcţionează în raion o largă reţea de unităţi comerciale de stat. In sectorul alimentar deservesc populaţia 1­9 magazine, aproviziona­rea cu legume şi fructe o asigură 22 de unităţi, iar cea cu pîine, 60 de cen­tre; desfacerea produselor industriale se face prin­ 53 unităţi, iar 16 unităţi desfac articole de menaj, electrice şi chimice; funcţionează 43 unităţi de ali­mentaţie publică; produse agroalimen­­tare se desfac în 7 pieţe; numeroase magazine moderne, aprovizionate cu produse dintre cele mai variate, s-au deschis la parterele blocurilor nou construite. • Există în raion 30 de cluburi 2 case de cultură, 4 cămine culturale, 220 de biblioteci, 1 teatru permanent 1 teatru de vară, 6 cinematografe. • In fiecare zi, la fiecare sută de locuitori, cinci îi întîlniţi la cinemato­graf (fără să mai socotim cîţi par­ticipă la alte manifestări artistice). • In curînd numărul televizoarelor va ajunge la 3000. • Femeile din raion participă în număr mare la diferite acţiuni ob­şteşti şi culturale de masă. I În car­tiere funcţionează 152 cercuri de citit frecventate de aproape 3000 de femei; de asemenea, 105 biblioteci de casă organizate de secţia cultu­rală a sfatului popular raional în colaborare cu comisiile de femei cu peste 3100 cititori. 70 echipe de con­trol obştesc în care sînt cuprinse 300 femei duc o activitate internă în direcţia îmbunătăţirii muncii în unităţile comerţului de stat. Pe Ungă unităţile spitaliceşti de copii din raion funcţionează 9 comitete de sprijin din care fac parte peste 100 de femei. Casa de cultură a tineretului „Vasile Roaită“ ­1 *. ) 11 7 ■ ... AC ii*,::* ■ - î» . -rH .(úi) . n.r/ Vă? ■ te. ir­’. AL ■ jb . svid r.th ■ r­. *?.r.n ■ s R­­ik­it ’».■ os. ■n&f1 ■ ho) ­

Next