Informatia Bucureştiului, martie 1961 (Anul 8, nr. 2355-2381)

1961-03-01 / nr. 2355

T­E­L­E­G­R­A­M­A Comitetului Central al Partidului Popular-Revoluţionar Mongol . . . . Ulan Bator Dragi tovarăşi. Cu prilejul celei de-a 40-a­ aniversări a Partidului Popular-Revolu­­ţionar Mongol, Comitetul Central al P­artid­ului Muncitoresc Român tri­mite Comitetului Central al Partidului Popular-Revoluţionar Mongol, întregului partid şi poporului mongol prieten, cele mai sincere felici­tări şi un fierbinte salut frăţesc. Născut în perioada de avânt a mişcării de eliberare din Mongolia, desfăşurată sub influenţa Marii Revoluţii Socialiste din Octombrie, Partidul Popular-Revoluţionar Mongol a organizat şi condus revoluţia­ populară, a ridicat masele la lupta pentru lichidarea exploatării impe­rialiste şi feudale. Sub conducerea încercată a P.P.R.M., tricurîndu-se de sprijinul frăţesc al Uniunii Sovietice, oamenii muncii din R. P. Mongolă au în­făptuit în anii puterii populare mari prefaceri revoluţionare, au ob­­ţinut succese importante in crearea premiselor materiale pentru con­struirea socialismului, transformând Mongolia dintr-o ţară înapoiată într-o ţară socialistă agrar-industrială. Partidul Popular-Revoluţionari Mongol, împreună cu celelalte partide frăţeşti din ţările socialiste, îşi aduce contribuţia la întărirea continuă a unităţii puternicului lagăr al socialismului, promovează cu consecvenţă o politică de pace şi­ colaborare între statele cu orînduiri sociale diferite, pe baza principiilor coexistenţei paşnice. Poporul român se bucură din toată inima de realizările poporu­lui frate mongol în­ toate domeniile vieţii economice, social-politice şi culturale, pe drumul victorios al socialismului. Vă urăm, dragi tovarăşi, noi şi tot mai mari succese, sub steagul marxism deninismului, în îndeplinirea marilor sarcini care vă stau în faţă în construcţia socialistă, în lupta pentru cauza păcii şi socialismului. COMITETUL CENTRAL AL PARTIDULUI MUNCITORESC ROMÂN (Urmare din pag. II) categorii de oameni ai muncii şi alţi cetăţeni din circumscripţie. La întâlnirea cu alegătorii, care a avut loc miercuri în portul Constanţa, au participat marinari, docheri, con­structori navali, lucrători de la între­prinderea de construcţii hidrotehnice, de la întreprinderea Romtrans şi din alte întreprinderi din port. Alegătorii, care au luat cuvîntul la aceste întîlniri, au scos în evidenţă transformările adinei petrecute în ţara noastră în anii puterii popu­lare, ca urmare a traducerii în viaţă, de către oamenii muncii, a politicii partidului de industrializare socialistă a ţării, de transformare socialistă a agriculturii, de ridicare a nivelului de trai al poporului. Alegătorii care au luat cuvîntul la întâlnirile cu candidaţii lor au făcut propuneri preţioase, referitoare la dezvoltarea pe mai departe a indus­triei noastre socialiste, a agriculturii şi culturii. Ei au arătat că în re­giunile respective există posibilităţi pentru descoperirea, şi mai bu­na punere în valoare a resurselor locale şi a rezervelor interne din între­prinderi, în scopul dezvoltării econo­mice şi cultural-sociale a regiunilor şi raioanelor. Mulţi vorbitori au făcut propuneri cu privire la tot mai buna gospodă­rire a oraşelor şi satelor, la îmbună­tăţirea­ continuă a gospodăriei comu­nale şi deservirii populaţiei, la în­grijirea şi ..păstrarea.. în-. .condiţii­­cit mai bune a fondului de locuinţe., In cadrul acestor întîlniri alegă­torii şi candidaţii au analizat îm­preună cele mai bune mijloace de rezolvare a marilor sarcini cuprinse în Manifestul Frontului Democraţiei Populare, a propunerilor şi sugestii­lor făcute de oamenii muncii. In nu­mele tovarăşilor lor de muncă, vorbi­torii s-au angajat să acorde şi în viitor un sprijin larg sfaturilor popu­lare în rezolvarea treburilor obşteşti, să participe cu însufleţire la toate acţiunile care se vor iniţia pe plan local. Tovarăşii Petre Born­­ă, Mihai Da­­lea, Janoş Fazekaş şi Alexandru Bîr­lădeanu, intîmpinaţi cu căldură de participanţi, au luat cuvîntul în în­cheierea întâlnirilor. Vorbitorii au sub­liniat marile succese pe care poporul nostru le-a obţinut, sub conducerea partidului, în toate domeniile de ac­tivitate şi sarcinile care stau în faţa oamenilor muncii în lupta pentru traducerea în viaţa a Directivelor celui de-al ill-lea Congres al parti­dului, a planului de desâvîrşire a construcţiei socialiste în ţara noastră. Ei au arătat că alegerile de la 5 martie constituie un minunat prilej de mobilizare a întregului popor la lupta pentru noi succese în înflori­rea continuă a patriei noastre, întâlnirile s-au transformat în ma­nifestări entuziaste ale dragostei şi ataşamentului întregului nostru popor faţă de încercatul său conducător. Partidul Muncitoresc Român, faţă de Comitetul său Central în frunte cu tovarăşul Gheorghe Gheorghiu-Dej. (Agerpres). In întîmpinarea alegerilor Tovarăşii Petre Bornid, Mihai Halea, Janoş Fazekas şi Alexandra Bîrlădeanu s-au întilnit cu alegătorii O măreaţă operă culturală şi ştiinţifică (Urmare din pag. I) se numărau valoroase cadre didac­tice şi oameni de ştiinţă care cunoş­teau bine trecutul şi prezentul ţării noastre în acest domeniu, precum şi tineri studioşi. Acad. Şerban Ţiţeica, director ad­junct al Institutului de fizică atomică, a arătat că înzestrarea institutului în care lucrează, creaţie de mare însem­nătate a regimului nostru, permite efectuarea unor cercetări ştiinţifice îa cel mai înalt nivel. — In anii regimului burghezo-mo­­şieresc, a subliniat acad. Harta Hulu­bei — în încheierea adunării — nu exista nici un singur institut de fi­zică. Astăzi dispunem de­ un institut de fizică generală, un­ institut de fi­zică atomică la Bucureşti cu o filială la Cluj şi de u­n Institut de fizică la Iaşi. Edificatoare în această privinţă, a continuat vorbitorul, este­­şi creşte­rea cadrelor de specialişti din ţara noastră. Ingineri, bunăoară, aveam în anul 1938, doar 9000; numărul lor a sporit în anul 1958 la 59.000 şi va spori la 80.000 pînă în anul 1965. E numai o dovadă a faptului că mă­reaţa operă de desăvîrşire a construc­ţiei socialiste presupune, implicit, o măreaţă operă de evoluţie culturală şi ştiinţifică. In comuna Otopeni Adunarea cetăţenească din comuna Otopeni, raionul I. V. Stalin, la care a participat şi scriitorul Demostene Botez, candidat al F.D.P. In circum­scripţia electorală „Casa Scînteii“ pentru Marea Adunare Naţională, a prilejuit o trecere in revistă a rea­lizărilor anilor noştri, şi aducem­ a­­minte asupra celor ce au fost in trecut Deşi aşezat pe una din principa­lele căi de comunicaţii ale ţării, şo­seaua Bucureşti — Braşov, la o distanţă de numai cîţiva kilometri de Capitală, Otopeni era ca oricare alt sat din regiunile ţării — fără lu­mină electrică, fără locaşuri de cul­tură şi ocrotire a sănătăţii, cu ţă­rani exploataţi şi înşelaţi de moşieri şi chiaburi. Nu puţini au fost acei care au ţi­nut neapărat să-şi spună părerea în legătură cu schimbările survenite in ultimii ani în viaţa ţăranilor muncitori. — Comuna noastră este astăzi complet electrificată , a spus colec­tivistul Vasile Andrei brigadier la gospodăria agricolă colectivă „1 Mai“. In casele oamenilor au pătruns acum cîțiva ani difuzoarele legate la reţeaua de radioficare. Ele însă s-au cam... învechit, deoarece majoritatea locuitorilor au azi aparate de radio şi o parte chiar televizoare. Tovarăşul Vasile Ţuţuianu a subli­niat şi el unele realizări gospodăreşti. Au fost pavate şi pietruite străzi. Cele patru magazine ale comunei sunt bine aprovizionate cu cele nece­sare locuitorilor. Copiilor de vîrstă şcolară li s-au asigurat condiţii bune de învăţătură, iar pentru îngrijirea sănătăţii, cetăţenii au la dispoziţie personalul medical necesar. — Astăzi, în marea familie a colec­tiviştilor, viaţa noastră este cu totul alta, faţă de trecut. In casele noastre a intrat belşugul. Ne îmbrăcăm mai bine şi trăim mai bine. In anul 1960 noi am primit pentru fiecare zi­ mun­­că cite 42 lei , produse şi bani. Prin munca noastră, îndrumaţi de partid, gospodăria noastra devine pe zi ce trece tot mai puternică, mai bogată. Au vorbit şi alţi participanţi. Fie­care a ţinut să-şi manifeste mulţu­mirea pentru tot ce s-a făcut pînă ■cum pentru ridicarea nivelului de trai al ţăranilor muncitori. S-au referit totodată şi la unele lu­crări ce mai trebuiesc înfăptuite. Pro­punerea de a se mai construi Încă două săli de clasă — numărul copi­ilor de viraţă şcolară fiind in creşte­re-a fost însuşită de sfătul popular comunal şi, cu sprijinul cetăţenilor, va fi înfăptuită. Bilanţul realizărilor făcut cu prilejul adunării este o o­­glindă vie a schimbărilor survenite în anii puterii populare, sub condu­cerea partidului, în satele patriei noastre. In încheiere, scriitorul Demostene Botez s-a referit la măreţele perspec­tive ce se deschid poporului nostru muncitor in următorii ani. Cei prezenţi la adunare au mani­festat îndelung pentru partid şi gu­vern, şi-au manifestat hotărîrea de a da din toată inima, votul lor can­didaților Frontului Democrației Popu­lare. Libertate Africii1— din Algeria !Pină la Capul Bunei Speranţe! BERLIN­­ (Ager­pres). — Noi, cei 6.300.000 de membri ai U­­niunii Sindicatelor Libere Germane, alături de oamenii muncii africani, ce­rem pentru toate ţările Africii — din Algeria pînă la Capul Bunei Speranţe — libertate, independenţă şi dreptul nelimitat la autodeterminare naţională, se spune într-o declaraţie a conduce­rii Uniunii Sindicatelor­­ Libere Ger­­mane, dată publicităţii la Berlin. Declaraţia condamnă neocoloniatis­­mul care încearcă să subjuge din nou Africa din punct de vedere politic şi economic precum şi discriminarea rasială din Uniunea Sud-Africană, din coloniile engleze şi din S.U.A. Anglia instruieşte soldaţi pentru aşa-zisele „războaie locale“ LONDRA­­ (Agerpres).­­ Ziarul englez „Evening Standard“ publică o relatare în care arată că mi­nistrul de Război britanic, Harold Wat­kinson a alcătuit un plan care urmă­reşte trimiterea a 5.000 de soldaţi pen­tru instruire în Canada şi Australia „Scopul urmărit de Watkinson, scrie ziarul, este de a pregăti trupe care să intervină în orice moment, în ori­care conflict din lume şi de a pregăti soldaţi pentru aşa-zisele „războaie li­cale“ care să acţioneze în orice con­diţii climaterice. Potrivit aceluiaşi plan, subliniază­ ziarul, trupe ale celorlalte ţări din Commonwealth-ul britanic vor fi aduse şi instruite în Anglia. „Evening Standard“ arată în înche­iere că planul lui Watkinson are la bază punctul de vedere al cercurilor colonialiste britanice, după care trebuie menţinute interesele puterilor occide­­­tale în Extremul Orient Şeful serviciilor civile din Q.N.U. pentru Provincia­ Orientală din Congo declara: Guvernul Gizeno a asigurat menţinerea păcii pe terib­rl­esat de el Dezminţirea unor zvonuri lansate de cercurile imperialiste STANLEYVILLE­­ (Agerpres).­­Referindu-se la zvonurile lansate de cercurile imperialiste in legătură cu pretinsele „represalii“ care ar fi fost dezlănţuite de guvernul legal de la Stanleyville după asasinarea lui Lu­mumba, purtătorul de cuvînt al gu­vernului Gizenga, Valentin Lubama, a declarat unui corespondent al agen­ţiei Ceteka că nici un deţinut politic nu a fost executat. Toţi deţinuţii poli­tici, inclusiv ministrul Songolo şi şeful securităţii lui Mobutu, Pongo, sunt în viaţă. Imperialiştii caută să convingă opinia publică că guvernul Gizenga ar folosi aceleaşi metode gangstereşti ca şi Chombe, Mobutu, Kalonji şi Kasa­­vubu. Zvonurile lansate de propaganda imperialistă referitoare la „masacra­rea“ albilor constituie de asemenea o minciună. Gustave Duran, şeful ser­viciilor civile ale O.N.U. pentru Pro­vincia Orientală, a declarat corespon­dentului agenţiei Ceteka, că guvernul Gizenga, într-o situaţie extrem de di­ficilă, a acţionat corect şi a asigurat menţinerea păcii pe teritoriul contro­lat de el. V. Lubama a dezminţit ştirea lan­sată de radio Bruxelles că fostul şef al guvernului provincial din Kivu, Miruho, ar fi fost ucis. Miruho îm­preună cu alţi miniştri din Kivu şi 8 paraşutişti belgieni, care au pătruns pe teritoriul provinciei Kivu, venind din Ruanda Urundi, se află în închi­soarea Osia din Stanleyville. • Lutula, ministrul Agriculturii în guvernul central, care abia a scăpat din bîrlogul rebelilor con­golezi, a relatat coresipoa identul­ui Agenţiei TASS că la Leopoldville continuă să fie arestaţi oameni poli­tici şi alţi cetăţeni congolezi care se pronunţă împotriva politicii duse de clica Kasavubu-Mobutu. Lutula a declarat printre altele, că J. Kasongo, preşedintele Camerei deputaţilor, şi K. Kami­tatu, şeful guvernului provin­ciei Leopoldinile, se află în primejdie.­­ Secretariatul O.N.U a dat pu­blicităţii raportul lui Hammarskjoeld cu privire la „măsurile pentru exe­cutarea” ultimei rezoluţii a Consi­liului de Securitate cu privire la Congo. In locul unor măsuri h­otărîte și concrete pentru îndeplinirea cererii cuprinse în rezoluţie cu privire la retragerea imediată a întregului per­sonal belgian din Congo, Hammarsk­joeld s-a limitat să „avertizeze“ ver­bal Belgia că trebuie „să ia măsuri eficace“ pentru retragerea persona­lului său militar şi civil din Congo. Din raport rezultă că comandamen­tul „trupelor O.N.U.* nu ia nici un fel de măsuri practice pentru tra­ducerea in viaţă a voinţei popoare­lor din întreaga lume care cer pe­depsirea aspră a asasinilor primului ministru al Congo­ului, Patrice Lu­mumba. (Din presa de dimineață). BLAS ROCA: „Politica guvernului revoluţionar al Cub­ei se bazează pe principiile coexistenţei paşnice“ BERLIN­­ (Agerpres). „ Politica guvernului revoluţionar al Cubei se bazează pe principiile coexistenţei paşnice a popoarelor. Gu­vernul Cubei, promovind o politica­­ paşnică, năzuieşte spre prietenie cu toate popoarele globului pămintesc şi adoptă cu fermitate punctul de ve­dere că rezolvarea pe cale paşnică a tuturor problemelor internaţionale li­tigioase este posibilă. Această declaraţie a fost făcută de Bidis Roca, secretarul general al Par­tidului Socialist Popular din Cuba, în cadrul unui interviu acordat ziaru­lui „NEUES DEUTSCHLAND“. Vor­bind despre Consfătuirea de la Mos­cova a reprezentanţilor partidelor co­muniste şi muncitoreşti, B. Roca a subliniat că Declaraţia acestei Con­sfătuiri şi Apelul adresat popoarelor din lumea întreagă au fost primite Cuba cu bucurie şi insufleţire ! Toate forţele revoluţionare din Cuba îrn frunte cu Partidul socialist popu­­. Iar, acordă mare importanţă celor două documente. Suntem­ fericiţi, a spus B. Roca, că Declaraţia reprezentan­ţilor partidelor comuniste şi muncito­reşti dovedeşte unanimitatea partici­panţilor la Consfătuire asupra tutu­ror problemelor mişcării comuniste şi muncitoreşti. Partizanii păcii din R.F.G. condamnă vehement pe adepţii reînarmării BONN 1 (Agerpres). — Prof. Renate Riemeck, membră în conducerea partidului vest-german U­­niunea germană a păcii, luînd cuvîn­tul­ la Stuttgart în­ cadrul unei adu­nări a partizanilor păcii, a condam­nat vehemenit pe adepţii­­ reînarmării, care susţin că remilitarizarea ar con­tribu­i la consolidarea păcii. Aceşti Gu­mneni niu au invaţat nim­ic din Catei­­strofele­ trecutului, a spus­ prof. Rip­­meck. Premisa păcii este acceptarea coexistenţei paşnice. • La 27 februarie a.c. s-a semnat la Bucureşti Tratatul privind regimul frontierei de stat româno-soviettce, colaborarea şi asistenţa mutuală in problemele de frontieră Înlocuind acordurile Încheiate In 1949, a căror valabilitate a expirat. (Din presa de dimineaţă). PREŞEDINTELE Consiliului de Miniştri al U.R.S.S., Nikita Hruş­­­­ciov, a adresat regelui Marocului, Hassan al II-lea, o telegramă în care , îl felicită cu prilejul suirii sale pe tron. Şeful guvernului sovietic îşi exprimă convingerea că bunele relaţii­­ care există între Maroc şi U.R.S.S. se vor dezvolta şi pe viitor în spi­­­­ritul înţelegerii reciproce şi priete­niei, în interesul întăririi colaborării internaţionale şi păcii.­­ Leonid Brejnev, preşedintele Pre­­­­zidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S., a adresat de asemenea o telegramă lui Hassan al II-lea. El îi urează succes în activitatea de stat îndrep­tată spre întărirea continuă a inde- I pendenţei regatului Maroc, spre întă­rirea relaţiilor de prietenie între Ma- I­roc şi U.R.S.S. PRINTR-UN DECRET emis la 28 februarie, Prezidiul Sovietului Suprem al Ucrainei l-a numit pe Vladimir Şerbiţki preşedinte al Consiliului de Miniştri al R.S.S. Ucrainene. Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S. Ucrainene l-a eliberat pe Niki­for Kalcenko din funcţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri al Ucrainei. • Secretariatul O.N.U. a anunţat oficial că preşedintele Republicii Gha­na, Kwame Nkrumah, va sosi săp­­tămâna viitoare la New York şi va lua cuvintul în faţa Adunării Gene­rale a O.N.U. care urmează să-şi reia lucrările la 7 martie. (Din presa de dimineaţă). HAROLD BERMAN, profesor de drept la Universitatea Harvard, a tri­mis ziarului „Christian Science Moni­tor“ o scrisoare în care­ arată că Sta-­ tele Unite ale America trebuie să­ înceteze discriminarea­­ în comerţul­­cu Uniunea Sovietică şi cu celelalte ţări­ socialiste. El subliniază de asemenea că extin­derea comerţului ar contribui la îm­bunătăţirea situaţiei internaţionale. • Consiliul de Miniştri al U.R.S.S. a numit delegaţia Uniunii Sovietice pentru cea de a doua parte a celei de-a XV-a sesiuni a Adunării Gene­rale a O.N.U. Conducătorul delega­ţiei va fi ANDREI GROMIKO, mi­nistrul Afacerilor Externe al U.R.S.S. Din delegaţie fac parte VALERIAN ZORIN, ARKADII SOBOLEV, SER­­GHEI LAPIN şi ZOIA MIRONOVA. Au fost numiţi de asemenea locţii­torii membrilor delegaţiei, consilierii şi experţii. (Din presa de dimi­neaţă) DMITRI KARALEVSKI, unul din cei mai mari compozitori sovietici, a început să lucreze la un „Requiem" in memoria celor căzuţi în anii celui de-al doilea război mondial. II „Buletinul Federaţiei industriilor belgiene" pe luna februarie se menţio­nează că „economia Belgiei a intrat în anul 1961 în condiţii proaste. Anul acesta riscă să fie — ca şi anul 1960 de altfel — o perioadă neplăcută pen­tru istoria economică a țării". t Cercurile conducătoare franceze manevrează pentru a-şi menţine intacte poziţiile colonialiste in Algeria PARIS 1. — Corespondentul Ager­­pres, TUDOR VORNICU, transmite : Comunicatul comun franco-tunisian publicat după întrevederile de la Ram­bouillet între de Gaulle şi preşedintele Tunisiei, Burghiba, vorbeşte despre existenţa „unor posibilităţi şi speranţe pentru o evoluţie pozitivă şi rapidă“ a problemei algeriene. In realitate însă, îndată după publicarea comunicatului, cercurile conducătoare franceze au fă­cut tot ce au putut pentru a complica, prin disocieri şi rezerve, această afir­maţie, trădîndu-şi astfel intenţia de a întîrzia tratativele reale şi solu­ţionarea acestei probleme. „Am avut deja destule contradicţii“ — remarca marţi ziarul „L’ALIRORE“ referindu-se la declaraţia ministrului de Externe, Couve de Murville reluată de o revistă americană şi din care se de­ducea că guvernul francez continuă să condiţioneze începerea tratativelor în Algeria de încetarea prealabilă a focului, adică de capitularea poporului algerian. Toate aceste rezerve şi con­tradicţii exprimă în fond dorinţa con­ducătorilor de la Paris de a-şi menţine intacte poziţiile colonialiste în Algeria, cu atît mai mult cu cît acum, o dată cu începerea valorificării importantelor resurse petrolifere din Sahara, depen­denţa Algeriei de Franţa a devenit o condiţie a exploatării de către Fran­­­ţa a acestor resurse. Astfel se explică , de ce , după cum sublinia intr-o de­­­claratie făcută presei zilele trecute fos­tul prim-ministru Mendes France „in privinţa Saharei guvernul actual se­­ agaţă de idei vechi“, se menţine adică , pe poziţiile favorabile cercurilor colo­nialiste. Problema algeriană — explică zia­rul „LES ,ECHOS“, organ al cercurilor economice — „este dominată de un imperativ economic — petrolul saha­rian are nevoie de Franţa ca debuşeu“ (MAI EXACT, CERCURILE ECONO­MICE DIN FRANŢA AU NEVOIE DE PETROLUL SAHARIAN). Referindu-se tocmai la aceste încer­cări ale Parisului de a crea — cum scrie ziarul „LE MONDE“ — „o axă verticală care şi-ar trage forţele din resursele sahariene“ — ziarul „L’HU­­MANITÉ“ sublinia: „Burghezia fran­ceză nu este gata să-şi părăsească cu inima uşoară privilegiile colonialiste acceptînd punerea în aplicare a drep­tului la autodeterminare al poporului algerian. Este adevărat însă — preci­zează ziarul — că sfera de acţiune a burgheziei se restrînge mereu şi că tra­tativele pot deveni realitate cu condi­ţia ca toţi partizanii păcii să se u­­nească pentru a le impune“. Savanna, Fumma cheamă poporul laoţian să zădărnicească planul rebelilor­­de a transforma ţara într-o colonie a imperialiştilor HANOI­­ (Agerpres). — Postul de radio Vocea Laosului a transmis la 28 februarie declaraţia făcută la 24 februarie de primul ministru al guvernului legal laoţian, prinţul Suvanna Fumma, în legătură cu propunerea regelui Laosului de a se trimite în Laos o comisie compusă din reprezentanţii Birmaniei, Malayei şi Camibodgiei şi cu plănul de a include In unităţile rebele trei mii de soldaţi din bandele d­anbaisiste care au acţionat în Birmania. In declaraţie se spune: „După ce au suferit înfrângeri militare succe­sive, în special în Valea Ulcioarelor şi în provincia Xieng Kuang şi în legătură cu izolarea lor politică cres­­cîndă, imperialiştii americani şi clica rebelă Fumi Nosawan-Boum Oum re­curg la planuri perfide îndreptate împotriva guvernului legal care are de partea sa sprijinul întregului po­por, aruncînd ţar­a într-un război pe­riculos şi transformînd-o într-o co­lonie a unor ţări străine. La 19 februarie 1961, ei l-au for­ţat pe rege să facă o declaraţie cerînd sprijin pentru o aşa-zisă linie de pace şi neutralitate şi propunînd formarea unei comisii internaţionale compusă din Cambodgia, Birmania şi Malaya, pentru a fi trimisă în Laos. Adevărul este că ei doreau să transforme aşa-numitul „guvern“ al lui Boun-Oum într-un guvern le­gal şi să împiedice convocarea con­ferinţei celor 14 ţări, propusă de prinţul Sianik. Este cît se poate de clar că această „soluţie politică“ a problemei laoţiene are drept scop numai înşelarea poporului laoţian şi a opiniei publice internaţionale“. Suvanna Fumma condamnă cu ho­­tărîre folosirea unor trupe din Viet­namul de sud, Tailanda, Filipine şi d­ankaisiste pe diferite fronturi din Laos. Primul ministru laoţian arată că clica rebelă a trimis recent pe generalul Ratikoun şi pe generalul Bonn Leuth la Huoi Sai pentru a discuta includerea în armata rebeli­lor a 3.000 de soldaţi ciankaişişti care au fost nu de mult alungaţi din Birmania. Rămăşiţele bandelor cian­­kaişiste îmbrăcate în uniforme ale trupelor rebele, se arată în decla­raţie, au fost dislocate în diferite localităţi din regiunile N­am Tha şi Luang Prabang. Ele acţionează în coordonare cu trupele rebele, incen­diind case şi masacrînd în mod bes­tial populaţia laoţiană. Suvanna Fumma a chemat poporul laoţian să-şi întărească vigilenţa şi să fie gata pentru a zădărnici toate planurile rebelilor. Primul mi­nistru laoţian a chemat totodată po­poarele şi guvernele tuturor statelor iubitoare de pace să sprijine lupta dreaptă a poporului laoţian. • Postul de radio „VOCEA PATET LAO” anunţă că trupele guverna­mentale urmăresc unităţile zdrobite ale rebelilor. După cum rezultă din relatările prizonierilor, trupele rebe­lilor, care desfăş­uraseră ofensiva a­­supra Phusungului, cuprind soldaţi d­anbaisişti şi tailandezi, precum şi consilieri militari din Filipine şi Viet­namul de sud. Rebelii au suferit pierderi grele. (Din presa de dimi­neaţă). ♦♦»4»444444»* + ♦ ♦♦♦4-444 FUNERALIILE REGELUI MAROCULUI, MOHAMMED AL V-LEA RABAT­­ (Agerpres).­­ TASS l­a 28 februarie la Rabat a avut loc ceremonia funeraliilor naţionale ale re­gelui Marocului, Mohammed al V-lea De dimineaţă, sicriul cu corpul neînsu­fleţit al regelui a fost expus în piaţa centrală a palatului regal „Mesuar“. In după-amiaza zilei, sicriul a fost aşezat pe un afet­ de tun şi procesiunea de doliu în frunte cu regele îîssssn al II-lea, membrii familiei regale, preşe­dintele Tunisiei, Burghiba, preşedintele consiliului de miniştri al Senegalului, Mamadou Dia, delegaţiile unor ţări, membrii guvernului marocan, corpul diplomatic a străbătut întregul oraş pină la moscheea „Tur Hassan“, unde a avut loc ultima ceremonie reli­gioasă. Apoi procesiunea s-a înapoiat la pa­latul regal şi regele a fost înmormîntat in mausoleul Moulay Hassan. F. D. I. F. SPRIJINĂ CERERILE DE AMNISTIERE A DEŢINUŢILOR POLITICI SPANIOLI BERLIN­­ (Agerpres). — In legătură cu conferinţa vest-euro­­peană in sprijinul cererilor de am­nistiere a deţinuţilor politici şi emi­granţilor politici spanioli, convocată pentru 25 şi 26 martie la Paris, Eu­genie Cotton, preşedinta Federaţiei Democrate Internaţionale a Femeilor, a dat publicităţii o declaraţie In care se spune că F.D.I.F. salută organiza­rea acestei conferinţe. Scopurile uma­nitare ale conferinţei sunt In confor­mitate cu cererile femeilor fi cu in­dignarea lor faţă de condiţiile îngro­zitoare din închisorile in care se află un mare număr de surori ale lor spa­niole. a 5-a* * * Hammarskjoeld trădează UPĂ ce a lăsat să treacă O săptămână de la adoptarea ultimei hotărîri a Consiliului de Securitate în problema congoleză, Hammarskjoeld­ a dat publicităţii, un raport asupra „măsurilor pentru exe­cutarea“ acestei hotărîri. Din conţi­nutul raportului rezultă cu toată claritatea că „discreţia“ dovedită, în­­cepând de la 20 februarie, de către Hammarskjoeld, nu a fost nici­­e departe menită să înlesnească desfă­şurarea unor acţiuni pentru îndepli­nirea rezoluţiei Consiliului de Secu­ritate, ci, dimpotrivă, a avut rolul să ascundă manevre de sabotare a rezoluţiei. Căci, ce a cerut Consiliul de Se­curitate ? La punctul 2 al capitolu­lui „a“­ al rezoluţiei , se ’„insistă ? să se ia măsuri în vederea retragerii şi evacuării imediate din Congo a întregului personal militar şi para­militar belgian şi a consilierilor politici aflaţi la dispoziţia comanda­mentului Organizaţiei Naţiunilor Unite, precum şi a tuturor soldaţilor mercenari“. Şi ce a întreprins Hammarskjoeld după ce a primit acest text pentru a-l traduce în faptă? El s-a mărgi­nit să ,,(avertizeze“ verbal Belgia că trebuie „să ia măsuri eficace“ pentru retragerea personalului său militar şi civil din Congo. Du­pă cum se vede, agresorii colo­nialişti sunt invitaţi să găsească ei singuri modalităţile de realizare a hotărîrii Consiliului de Securitate! Cu alte cuvinte, li se făgăduieşte to­lerarea în continuare — de către organele O.N.U. — a intervenţiei pen­tru lichidarea independenţei Congou­­lui s­e întâmplă, aşadar, cu ultima rezoluţie a Consiliului de Se­curitate în problema Congou­­lui, ceea ce s-a întîmplat şi cu ho­tărârile anterioare. Să nu uităm că, falsificînd cu nemărginit cinism sensul acestor hotărîri, Hammar­­iskjoeld şi-a construit „atitudinea de neamestec", care a dat colonialiştilor şi marionetelor lor posibilitatea de a aduce în Congo cohorte de merce­nari, de a împiedica activitatea gu­vernului legal şi a parlamentului, de a organiza reprimarea mişcării pen­tru independenţă şi libertate, de a săvârşi monstruoasele crime politice cărora le-au căzut victime Patrice Lumumba şi mulţi dintre colabora­torii săi apropiaţi. Acum, pus în faţa ultimei rezoluţii — a cărei înfăptuire s-ar putea solda cu consecinţe pozitive pentru tragi­cele împrejurări din Congo — Ham-I marskjoeld se eschivează din nou, cu aceeaşi perfidie, de la înde­­pllinirea obligaţiilor sale, „tratează“ amical cu agresorii, face tot ce poa­te pentru a împiedica evacuarea a­­cestora din Congo. Interesele pute­rilor imperialiste — ai căror repre­zentanţi s-au temut la O.N.U. să se pronunţe împotriva rezoluţiei propuse de R.A.U., Ceyilon şi Liberia — sunt, deci, consecvent slujite de către si­nistrul lor mandatar care este Ha­mmarskjoeld. R­aportul dat publicităţii de către secretariatul O.N.U. scoate la iveală încă o mane­vră. Hammarskjoeld a cerut Curţii internaţionale de justiţie să reco­mande trei reprezentanţi, din partea Asiei, Africii şi Americii Latine, care, într-un viitor nedefinit, „să întreprin­dă o anchetă imparţială în legătură cu asasinarea liderului congolez Lu­mumba şi a tovarăşilor săi de luptă“. Dar nu sunt, oare, bine cunoscuţi autorii acestor crime? Nu e un fapt cunoscut şi recunoscut că clica Ka­­savubu-Mobutu a predat pe condu­cătorii congolezi — pentru a fi asa­sinaţi — călăilor Chombe şi Kalonji? Se mai îndoieşte cineva că planul executării acestor crime şi armele pentru săvârşirea lor au fost furniza­te de către colonialişti ? Hammarskjoeld propune, însă, o an­chetă prelungită la nesfîrşit, pentru că vrea să uşureze situaţia asasini­lor,­­ să le ofere posibilitatea de a comite noi fărădelegi şi să scape el însuşi de­ grava răspundere ce-i apa­să ca principal complice al călăilor. Această „propunere“ a lui Ham­­­marskjoeld, ca de altfel întregul său raport, vine să confirme din nou — aşa cum a arătat N. S. Hruşciov în mesajul adresat lui J. Nehru — „cît de inadmisibilă este situaţia cînd în fruntea aparatului executiv al O.N.U. se află un agent al imperialiştilor şi colonialiştilor“ şi cît de urgentă este necesitatea adoptării unor măsuri eficace pentru salvarea Congoului de agresiunea colonialistă. In lume, se manifestă tot mai puternic convinge­rea că acţiunile preconizate de către Uniunea Sovietică — şi care au de­venit cunoscute după publicarea me­sajului amintit mai sus — ar deschide o cale certă în acest sens. ANTON CELARU D S se „Miracole“ vest-germane M­IRACOLUL economic“, mult trim­­biţat de oficialităţile vest-germa­n­e­ne se oglindeşte in toată goliciu­nea lui în bilanţurile şi cifrele statisti­ce prilejuite de începutul unui nou an. Acumularea bogăţiei la un pol şi a mi­zeriei la celălalt pol, situaţie caracteris­tică orînduirii capitaliste, este rezultatul politicii de constituire a „statului bună­stării“, pe care cercurile conducătoare de la Bonn susţin cu lăudăroşenie că-l re­prezintă. Iată, de pildă, ce spun cifrele despre concentrarea şi centralizarea continuă in industria vest-germană , în anul 1960 șaptesprezece mari grupuri de concerne, cu un capital fix de 22,6 miliarde mărci, dispuneau de 80,3 la sută din totalul capitalului social investit în Germania occidentală. Concentrarea și centralizarea capita­­­­lurilor vest-germane se manifestă cel mai­­ grăitor în Romania de Nord-Westfalia. " Concernele I. 5. Farben, Flick, Krupp, Mannesmann, Thyssen, Klöckner, Haniel și Hoesch domină industria chimică, mi­nieră și siderurgică a R.F.G. In industria siderurgică a Germaniei occidentale există 1380 întreprinderi. Dar numai 20 între­prinderi, aparţinînd grupurilor sus-indi­­cate, — care se află în special în Renania de Nord-Westfalia — dar aproape 80 la sută din producţia valorică totală ; ele folosesc peste 40% din numărul persoa­nelor ocupate şi aproximativ 85% din utilaje. (Să nu se uite că toate acestea se petrec în ciuda existenţei stipulaţiilor acordurilor de la Potsdam care prevăd în mod special interzicerea refacerii mo­nopolurilor, stipulaţii pe care niciuna din părţile semnatare nu le-a denunţat în mod oficial). Concernul Krupp folo­seşte peste o sută de mii de muncitori şi funcţionari, realizînd o cifră de afaceri de 3,5 miliarde mărci. Pentru concernul Mannesman!!, cifrele respective sînt 79.000 şi 2,9 miliarde mărci. Proprieta­rii concernului Gutehoffnungshütte au obţinut prin exploatarea a circa 74.000 muncitori şi funcţionari o cifră de afa­ceri de 2,8 miliarde mărci. Concernul Hoesch a ators de la 50.000 muncitori o cifră de afaceri de 1,6 miliarde mărci, iar Demag A.G., ceva mai „modest“, se prezintă cu 24.300 muncitori şi 828 milioane mărci. Profiturile concernului Hoesch au crescut de la 179,7 milioane mărci în 1954 la 290 milioane mărci în 1959. In același interval, profiturile concernului Phoenix-Rheinrort A. G. Thyssen au crescut de la 120,8 la 148,5 milioane mărci; pentru concernul Kluckner cifrele indică un salt de la 106,9 la 139,2 mi­lioane mărci, iar pentru Dortmund-Her­­der-Hüttennmen de la 52,5 la 120,4 mi­lioane mărci, şi aşa mai departe. Se în­ţelege că o parte considerabilă a profi­turilor se scurge direct în buzunarele proprietarilor concernelor şi acţionarilor. Astfel, cei cinci directori ai concernului Hoesch au încasat în 1959 din exploata­rea muncitorilor o sumă de aproape un milion şi jumătate mărci. Retribuţiile pentru posturile de conducere ale celor­lalte concerne menţionate nu stat la nici un, caz sub limita celor de la Hoesch. Membrii consiliilor de administraţie ale industriei siderurgice primesc pentru ac­tivitatea lor „încordată“ Indemnizaţii de aproape 15.000 mărci anual (pe lingă dividendele lor de acţionari, sau­­Indem­nizaţiile pentru posturile­­ce le deţin la alte consilii de direcţie şi de adminis­traţie). Pe seama cui se realizează aceste pro­fituri, se înţelege Ie­sné. Ziaru­l „Frank­furter Rundschau”, care vorbea, la în­ceputul acestui an, despre „miracolele“ uriaşelor beneficii ale concernelor, se vedea nevoit totuşi să semnaleze că „im­pozitele percepute maselor de oameni ai muncii din R. F. Germană stat cele mai mari din lume”. Iar „Hannoversche Presse” recunoştea că „la ultimii zece ani costul vieţii unei familii din Germa­nia occidentală s-a dublat“ (raportul nu-i departe de acela al beneficiilor anu­mitor concerne). In ultimii ani populaţia muncitoare a avut parte de numeroase astfel de „miracole” ca : scumpirea chi­riilor odată cu scăderea salariilor ; ma­jorarea taxelor­­ pentru asistenţă medi­cală concomitent cu o creştere a şoma­jului; ridicarea tarifelor la toate servi-­­ciile publice (transport feroviar şi urban, energie electrică, apă, combustibil etc.) ca o completare la ridicarea de cîteva ori a preţului plinii. Datele furnizate de institutele vest­­germane care se ocu­pă cu studi­erea con­juncturii economice anunţă o „creştere a tendinţei inflaţioniste“, precum şi fap­tul că peste trei milioane de­­ oameni ai muncii se află la luptă pentru majorarea salariilor, împotriva scumpirii traiului. Krupp, Thyssen, Klöckner etc. se ra­­grase pe spinarea urn­icitorilor Statul de la Bonn natronează goana după pro­fituri a monopolurilor, la dauna munci­torilor. Iată, pe scurt, ce se numește în limbaj oficial vest-german, „miracol e­­conomic“. 5. GALERIU

Next